Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

New York

#31
Pentru mine este un capitol special…..Sunt în clasa a IX-a aşa că vă promit un capitol puţin mai lung şi plin de surprize.



IX


M-a îndepărtat de lângă el fără să mă privească. Am simţit o răceală cumplită, brusc sa închis în el de parcă nu vroia să mai fie aproape de mine.
- Sasuke… Îmi întind mâna, dar el mi-o prinde şi mi-o strânge. Mă…mă doare.
- Nu mai mori? Vocea lui era rece şi plină de venin, am înghiţit sec şi mi-am ţinut lacrimile în frâu. Când mori să mă mai cauţi, poate atunci vom mai avea ce să vorbim.
Îl priveam şocată, dar privirea lui s-a mutat repede undeva în spatele meu. Nişte voci au început să se audă undeva în faţa avionului. L-am observat pe Itachi care venea spre mine şi m-a rugat să facem schimb de locuri. Am plecat cu privirea în jos reuşind să aud ultima frază a lui Itachi.
- Crezi că e o idee bună ca ea să ajungă să te urască? Dacă nu vei supravieţui?
Am ajuns lângă roşcat, care m-a strâns prieteneşte de mână şi mi-a zâmbit la fel. Când mi-a dat drumul am putut auzi vocile care se apropiau tot mai mult de noi.
Nu prea dădeam importanţă celor doi bărbaţi, după voci am realizat că sunt doi. Vocile sau oprit şi cei doi se pare că ne priveau pe mine şi pe Sasori. Acum a fost rândul meu să îl strâng de mână, dar eu nu i-am dat drumul. Nu ştiu dacă încercam să-l liniştesc pe el sau să mă liniştesc eu.
- Ea zi Dei, vezi şi tu ce văd eu?
- Bine-nţeles, Pain. Se pare că căţeluşul lui Uchiha a urcat în acelaşi avion cu noi. Of, of, uite că ne-a adus şi pe cineva cu care să ne distrăm. Chiar nu trebuia să fi atât de drăguţ, dar acum nu avea timp.
- Poate tu nu ai, dar eu am. Ce spui păpuşă, ne distrăm?
- Mereu pierzi. Şi poate că m-aş certa mai bine cu Madara decât cu tine.
M-am ridicat privirea, iar Deidara a ţipat ca idiotul speriind-ui pe toţi. Am văzut cum Sasuke şi Itachi erau în picioare cu pistoalele pregătite, dacă era vreun risc.
Am zâmbit cât am putut de dulce şi am întrebat dacă nu primesc şi eu o îmbrăţişare de la tigrişori mei. Pain sa purtat normal şi m-a îmbrăţişat amical, în timp ce privirea lui era îndreptată doar spre Sasori. Mai penibil de atât poate fi? Răspunsul e da, pentru că Deidara nu sa mulţumit cu o simplă îmbrăţişare, şi-a presat uşor buzele peste ale mele. Acum chiar a exagerat, parcă între noi totul s-a terminat acum mult timp.
Îl împing puţin şi îi dau o palmă peste faţa aia frumuşică. Îi analizez pe cei doi, urăsc să recunosc, dar arată al naibi de bine. Părul portocaliu a lui Pain era ciufului şi un piercing nou în buza de jos. Amândoi purtau tricouri negre şi blugi de aceiaşi culoare. Deidara arăta mult mai bine decât el, ochii lui albaştri păreau mai frumoşi decât nici o dată, iar buzele lui mai dulci decât ale oricui. O doamne, şi părul ăla blond, ce mi-aş dori să-mi înfig degetele în el şi să îl smulg. Da tocmai spuneam că arată bine şi are buze dulci, dar cum îşi permite să mă sărute după tot ce mi-a făcut.
Acesta mă întreabă nedumerit ce se întâmplă cu mine, dar portocaliul mi-o ia înainte cu răspunsul atât de evident.
- Cred că urăşte să fie înşelată cu o paraşută apoi părăsită pentru ea.
Eu aş fi spuso în alt fel, dar tot la concluzia asta aş fi ajuns.
- Cum o chema? Milky, Maily, Mary, uite că nu îmi amintesc. Pain făcea asta intenționat.
- Pe aproape, Miry. Am rostit numele cu cea mai mare scârbă pe care am simţito vreo dată.
Am aruncat o privire spre Sasuke, pe care Itachi încerca să-l calmeze. Uite că nu ai reuşit să-ţi ascunzi ceea ce simţi Uchiha, mă urăşti şi vrei să mă vezi moartă nu. Ce ai spune dacă mai vedea în braţele unuia dintre duşmani tăi, sigur asta te va răni mai mult decât posibila invitaţie la înmormântarea mea. Mi-am pus mâinile pe pieptul blondului în timp ce-i şopteam la ureche că poate să se considere iertat, dar îmi este şi dator. Observ un zâmbet pervers pe chipul lui şi continui să-i şoptesc că nu vreau să mă confunde cu Miry.
Îmi şopteşte şi el un scuze în timp ce mă muşcă uşor de lobul urechi. Arunc încă o privire spre Sasuke, şi acum era pur şi simplu roşu de nervi. Asta nu era tot, persoanele ne priveau şocate, nu ar trebui să mă mire. Adică, băieţi au pistoalele la vedere, iar eu se tocmai că m-am împăcat cu iubitul care m-a înşelat şi părăsit pentru o „domnişoară ”. Majoritatea vor crede că m-am simţit ameninţată sau ceva de genul ceea ce probabil crede şi Sasori. Eu nu fac altceva decât să risc pentru Sasuke, nu vreau nici în ruptul capului ca ei să vadă că este acolo.
Planul îmi merge de minune, bondul nu are ochii decât pentru mine, iar portocaliul nu avea de gând să-l piardă din ochii pe roşcat. Aşa că ajung să stau cu Pain chiar în spatele lui Dei şi Sasori. Chiar dacă blondul a încercat să protesteze nu a avut nici o şansă împotriva lui Pain. Ştiam deja de ce a făcut asta, pentru că ar risca să stea el lângă Sasori în timp ce Dei e aşa zăpăcit, iar dacă eu stăteam cu el nu avea pe cine să ea ostatic dacă era vreo problemă.
Deci tocmai am devenit ostatică, dar măcar ştiu că Sasuke e în siguranţă acolo unde e. Acum mai trebuie doar să mă să asigur că Sasori nu va avea să mai fie implicat în prostia asta imediat ce vom ateriza.
- Vei, nu te mai uita aşa atent că nu va face nimic, dacă vrei poţi să ţi jucăria aia spre mine.
- Care dintre ele? A zâmbit pervers în timp ce şi-a întors privirea şi pistolul spre mine. Deci ce cauţi cu el?
- Instructorul meu, vreau să mă apuc de curse.
Nu a făcut decât să dea aprobator din cap în timp ce putea pistolul undeva în buzunarul din spate. Am zâmbit şi mi-am dat seama că pistolul nu avea gloanţe, dacă avea nu îl punea în buzunarul din spate. L-am întrebat pe cine crede că sperie cu un pistol fără gloanţe şi el nu a făcut decât să afrme că memoria mea este extrem de bună, daca mi-aş aminti şi cine m-a violat în trecut ar fi perfect. L-am fulgerat cu privirea şi a înţeles că a întrecut măsura, dar s-a şi bucurat pentru că a înţeles că nimic nu s-a schimbat. Dacă ar ştii el că am aflat, şi că îl iubesc pe cel pe care l-am urât atât timp, cel căruia i-am dorit moartea de fiecare dată când mă gândeam la ceea ce sa întâmplat şi nu îmi puteam aminti nimic.
Am rămas şocată şi am realizat că aterizam, iar Pain îmi lega centura, pentru că nu vrea probleme cu blondul din faţă.
Am coborât după Pain şi înaintea lui Deidara din avion după care Sasori a început să se apropie relaxat.
- Trei ore e suficient?
Vocea îi era lejeră, de parcă totul era normal şi nimic rău nu s-ar putea întâmpla. Am aprobat în timp ce mă îndepărtam alături de cei doi de avion. Mâna lui Dei era pe talia mea şi ochii lui mă priveau din cinci în cinci secunde de parcă nu-i venea să cred că sunt acolo şi se aştepta să dispar.
- Vrei să dispar tigrule?
Nu a spus nimic doar m-a condus la ieşirea din aeroport şi m-a întrebat ce caut aici. Răspunsul nu îl aveam, dar sunt rapidă şi mă pricep la invenţii , aşa că am băgat o minciună despre nişte maşini interesante. A afirmat că am venit aici pentru cursele nocturne, adică cele ilegale. Am scos un zâmbet complice, iar el a spus că nu trebuie decât să scăpăm de cei doi şi mergem liniştiţi. Am afirmat şi am urcat cu el pe bancheta din spate a taxiului. Tot drumul Pain mi-a pus întrebări despre ce am făcut şi i-am spus adevărul cu anumite ezitări. Nu i-am spus că Hinata e însărcinată cu Naruto, pentru că el a iubito sincer cândva, şi nici nu am zis despre relaţia mea cu brunetul. Când am coborât m-am trezit în faţa unui club cu numele meu. Neoanele roz se vedea probabil noaptea, dar acum era zi şi era închis. Era un loc frumos, pe care sigur babacul de Madara l-a construit exact ca cel din Japonia. În exterior nu arăta cine ştie ce, părea o clădire obişnuită. Am vrut să vad mai mult din interior, dar blondul m-a tras repede pe nişte scări de metal şi nu am putut să văd nimic. L-am urmat pe Pain într-un birou frumos aranjat, pereţi erau roşi, o masă de sticlă era aşezată în mijlocul camerei şi o canapea în faţa ei. Lângă birou era scaunul şefului şi doua fotolii de cealaltă parte a biroului negru.
- Unde sunt nepoţi mei?
Vocea îi era identică cu a lui Sasuke, cum de nu mi-am dat seama până acum. Oare el chiar este unchiul lor? Credeam că poze pe care o avea în trecut pe birou, şi pe care am sparto o dată nu era cu ei. Pein a început să îi explice că nu i-a văzut şi probabil că nici măcar nu au fost acolo şi pista a fost greşită. Când a terminat Dei m-a scos din spatele lui şi am văzut acelaşi zâmbet părintesc din parte lui Madara. Acum nu mult timp chiar am ajuns să cred că este exact tatăl pe care l-am pierdut cândva. Nu arăta atât de bătrân pe cât era, la 50 de ni părut îi era încă brunet, iar ochii negri ca abisul erau mereu veseli când mă priveau. Chipul lui palid parcă radia de fericire în momentul în care a fost sigur că sunt eu.
- Majong?
Acesta a zâmbit şi a aprobat din cap. După ce băieţi au ieşit m-am apropiat de el şi m-a îmbrăţişat exact ca un tată care şi-a făcut mereu griji pentru fetiţa lui, iar acum se bucură că este acasă. Pain a adus jocul şi a întrebat dacă mai avem nevoie de cava, iar după ce a auzit că poate pleca nu a mai stat pe gânduri. Am aranjat fotoliile de o parte şi alta a mesi şi am început să jucă. Madara era atât de neconcentrat încât am început să-mi fac griji pentru el. L-am întrebat dacă totul este în regulă, dar acesta nu a răspuns, doar a privit distant tabla de joc. Când am spus că dacă are nevoie de ceva voi face tot posibilul să-l ajut m-a privit.
- Nu pot să-ţi cer să-ţi calci sentimentele în picioare. Când Deidara te-a înşelat nu credeam că îl vei ierta vreodată, eram sigur că acesta a fost motivul pentru care ai plecat, dar se pare că planurile mele nu ai succes.
- Nu m-am întors pentru el.
Am auzit nişte zgomote şi uşa s-a deschis, iar în prag se aflau Sasuke şi Itachi care eu fost împinşi înăuntru de Hidan şi Kisame. Madara s-a uitat la mine şi parcă a cântărit tot ce i-am spus în ultimele minute apoi le-a cerut băieţilor să-l ducă pe Itachi în camera lui. Am vrut să mă retrag, dar acesta m-a oprit spunând că îl pot ajuta aşa cum am promis.
- Sakura vreau ca tu...



Cama atât... sper că nu v-am dezamăgit cu acest capitol... Am grăbit puţin acţiunea pentru că nu avea idei la descrieri...

#32
helloooo
A fost cu adevarat un capitol lung... Mie mi-am placut, am avut ce citi la ora 01:02 ( atat e ceasul cand scriu, daca se schimba asta este soarta ) . Descrierea putea fi... este buna, chiar mi-am placut. Dialogul a fost foarte frumos, ultima replica, cea neterminata m-a pus pe ganduri cu adevarat. Actiunea pot spune ca a fost putin grabita, dar a, trecut peste, pentru ca a fost un capitol lung si se intampla.

:bye:

#33

Buna dulcico,

Ma bucur ca ai putut pune continuarea si pot spune ca a fost un capitol frumos, destul de lung, frumos, cu descriere destula, buna, actiuna nu foarte fugarita iar dialogul nu fusai in seexces.Chiar as fi vrut sa pot ghici ce va spune Madara dar nu pot :( Insa stiu ca voi afla in capitolul viitor.
Pana atunci ma gandesc la toate pistele posibile iar in capitolul viitor vad daca am nimerit ceva :D
Succes si inspiratie !
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



#34
După forte mult timp am venit cu nextu... problema este că am exagerat rău de tot cu dialogul. Am încercat să-l mai reduc, dar nu am prea reuşit. Sper să va pleacă aşa cum e...


Capitolul X


- Sakura, vreau ca tu să fi fericită. Ştii că mereu te-am tratat ca pe o fiică, de fapt pentru mine eşti fiica mea.
Simţeam cum lacrimile încep să-mi joace în ochii, dar nu am cedat şi am aprobat repede lăsând privirea în jos. Ştiu că a observat gestul meu, dar nu am putut să-l privesc în ochii. El mă considera fiica lui, iar eu am o relaţie cu nepotul lui, ce idioată sunt.
Sasuke m-a luat de mână ceea ce a fost mai mult decât şocant, şi pentru mine şi pentru Madara.
- Poate ar trebui să stăm jos, avem multe de discutat.
- Eu nu am nimic de discutat cu un asasin ca tine, şi nici Sakura nu vrea să aibă legătură cu un gunoi ca tine.
- Sasuke… E-eu nu ple-plec nici unde.
Brunetul mă privea şocat, ochii mei au început să verse lacrimi şi m-am îndepărtat de el. Inima mea ţipa, la fel şi conştiinţa, că fac cea mai mare greşeală din viaţa mea de nimic. Madara mi-a pus mâna pe umăr şi m-a strâns uşor pentru a mă calma. La rugat pe Sasuke să ia loc şi să asculte ceea ce are de spun, iar apoi, dacă vrea, poate pleca. Nu cred că rugăminţile bătrânului l-au convins pe brunet să rămână, sunt sigură că a rămas pentru că eu eram acolo. Oare credea că eu sunt la fel de vinovată ca Madara de moartea tatălui său?

~Flashback~

- Sakura, am nevoie de ajutorul tău, trebuie să îmi găsesc nepoţi. Tot ce ştiu este că sunt in Japonia, ştiu că eşti acolo şi probabil nu vrei să mă ajuţi, dar chiar am nevoie. Uită de problemele pe care le ai cu Deidara. Nepoţi mei sunt cam de vârsta ta, şi ei cred că eu sunt cel care le-a ucis părinţi.
- Scuze, dar cu cine vorbesc?
- Sunt Madara.
- Nu îmi amintesc, am avut un accident şi nu prea îmi amintesc unele lucruri. Îmi pare rău de nepoţi tăi, dar eu nu am cu ce să te ajut.
Am închis repede telefonul încercând să-mi amintesc de acest personaj care se presupune că aparţine vieţii mele. Madara, oare cine o fi? După voce pare destul de bătrân, poate un fost profesor, sau un prieten de-al tatei.

~ End Flashback ~

Acum stăteam să ascult cum îi explica lui Sasuke că el nu a avut nici legătură cu moartea părinţilor săi, dar a făcut o promisiune. Promise că se va ocupa de afacerile fratelui său până Sasuke va fi suficient de matur pentru a prelua afacerile. Când Sasuke a întrebat ce se va întâmplat cu Itachi, Madara a afişat un zâmbet strâmb.
- I-am spus tatălui tău că Itachi va prelua partea mea de afacere, cum eu nu am copii el se putea ocupa de asta. Dar a intervenit o problemă. Şi anume….
- Eu. Eu sunt probleme, dar nu trebuie să-ţi încalci promisiunile făcute, pentru că eu nu am fost apropiată de tine pentru afacerile tale.
Bătrânul a zâmbit şi a spus că ştie că eu nu sunt o profitoare, dar el vrea ca eu să trăiesc bine şi să fiu lângă un bărbat care să mă facă fericită. Am vrut să spun că deja am cunoscut acel bărbat care mă iubeşte şi care m-ar putea face fericit, dar el mi-a luat-o înainte.
- Ai spus că vei face ce îţi cer. Deci Sakura, poţi să-i spui lui Sasuke frăţior, vreau ca tu şi Itachi să vă căsătoriţi. Ştiu că el va avea grijă de tine. Şi nu te va face să suferi ca cel care a profitat atunci de tine şi ţi-a distrus complet viaţa.
Ochii îmi erau măriţi de uimire. De ce cu Itachi? Nu are nici o logică, eu nu mai simt nimic pentru el. L-am privit pe Sasuke aşteptând ca el să spună ceva, dar nu privea decât în jos. Nu, spune-mi că nu se simte vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat acum mult timp. Vroiam să-i spun că nu mi-a distrus viaţa, că doar mi-a deschis ochii spre alte lucruri şi sentimente pe care nu credeam că pot să le simt cu adevărat.
Brunetul a ridicat privirea plină de seriozitate, un foc parcă ardea în acea privire.
- Dacă Sakura vrea asta mă voi da la o parte, dar dacă nu voi lupta pentru ea contra tuturor, şi mai bine mor decât să ştiu că este cu cineva pe care nu iubeşte.
Madara a încuviinţat şi mi-a cerut să aleg. Nu pot, nu pot să fac asta, nu pot să aleg între el şi Sasuke. Pe Sasuke în iubesc, dar el mă consideră fata lui. Mă iubeşte ca pe copilul lui. Trebuie să îmi calc în picioare sentimentele şi să fac ceea ce îşi doreşte el, poate Itachi se va împotrivi şi atunci nu voi fi eu cea care îi strică planurile.
Am spus că îl aleg pe Itachi, apoi bătrânul a ieşit din încăpere pentru al chema. Sasuke nu făcea decât să mă privească, nu cu ură, era dezamăgit. Tristeţea din privirea lui mă făcea să-mi doresc să fiu moartă în clipa aceia.
- Priveşte-mă cu ură, fă-mă în toate felurile, doar nu mă privi cu tristeţe. Nu mă face să renunţ la decizia pe care am luat-o. Nu vreau să calc peste cuvântul lui Madara, este ca un tată pentru mine, şi nu pot să-i spun nu, crede-mă că aş vrea să te aleg pe tine.
- Eu chiar te iubesc, sunt doar un prost. Nu mai are rost să-mi explici, sentimentele tale pentru mine nu sunt suficient pentru a te impune. Nu de deranja să mă inviţi la nuntă, nu sunt interesat.
M-a sărutat pe buze, un sărut dulce de adio, apoi a ieşit lăsându-mă în lacrimi. Am auzit cum se îndepărtează. Sunt o proastă, nu am putut să mă ţin aproape de cel pe care îl iubesc, are dreptate sentimentele mele nu pot să se impună, sunt slabă. Mi-am izolat iubirea acceptând să mă căsătoresc cu fratele lui şi să o transform. O iubire pur într-una frăţească. Nişte sentimente profunde şi de neînlocuit, în sentimente de amicitate. Paşi lui Madara se auzeau, probabil că i-a explicat şi lui Itachi despre ce e vorba. Oare i-a spus că eu sunt cea cu care este obligat să se căsătorească? M-am ridicat repede de pe podea şi m-am aşezat pe scaun, mi-a şters lacrimile şi m-am prefăcut că nu făceam decât să privesc distantă poza cu Itachi şi Sasuke. Ce drăguţi erau, semănau perfect, Iachi ţinea două undiţele, iar Sasuke o găleată cu râme. Nu credeam că eu au înclinaţi spre pescuit. L-am auzit pe Madara spunând că sunt o fată drăguţă şi că nu acceptă un refuz pentru că nu am nici un defect. Ce minciună uriaşă, am mai multe defecte decât un criminal, decât un psihopat. Uite că demonul din mine se întoarce, un demon viu tocmai a ieşit la suprafaţă. Am aşezat poza pe birou şi am abordat un zâmbet copilăros.
Am văzut surpriza de pe chipul lui Itachi, nu ştia că sunt eu. Zâmbetul mi-a pierit repede pentru că ochii lui, chipul, părul, voce, toate îmi aminteau de Sasuke. Brunetul s-a întors spre Madara şi la întrebat dacă asta e o glumă, afirmând că eu sunt iubita lui Sasuke, şi că nu l-aş accepta pe el. Am scos un râset trist spunând-ui să nu fie aşa de sigur pentru că eu sunt nehotărâtă mereu.
- Dacă vreţi să staţi de vorbă…
Itachi nu a mai aştepta, m-a luat de mână şi m-a tras după el pe coridoare. Cât de mare poate fi locul acesta, l-am văzut pe Deidara cum privea suspicios modul în care brunetul mă trăgea după el. Acesta a deschis o uşă, m-a împins înăuntru, a încuiat uşa şi m-a lipit de ea. Buzele lui au început să le sărute violent pe ale mele, mâinile lui se plimbau în voie pe corpul meu. A coborât cu sărutările pe gât şi şi-a băgat o mână pe sub tricoul meu. Trebuia să ripostez, asta vroia Itachi, să-i dovedesc cu nu vreau să am o legătură cu el, că îl iubesc pe Sasuke. Mă cunoaşte forte bine, dar acum tot ce vreau este ca Sasuke să mă urască, iar el mă va ajuta.
- Încet tigrule. Avem destul timp înainte nu crezi?
Acesta s-a desprins de mine şi m-a aruncat, destul de brutal, pe un pat. Ce face? Credeam că se va opri. Acum m-am speriat cu adevărat, am ridicat tonul mai sus, un fel de ţipăt, dar nu destul de puternic pentru a mă auzi altcineva din locuinţă.
- Nu! Nu vreau să….


Avertisment: Nu am corectat capitolul:D

#35
hellooo
Multumesc ca m-ai anuntat, a fost dragut din partea ta. SE pare ca ideea se schimba, de ce nu ma mir ? Nu ma asteptam ca Madara s-o iubeasca atat de mult pe Sakura, si cu atat mia putin, ea pe el... Dar ce intorsatura... Itachi cu Sakura... Cam ciudat, dar totusi comun, ca de multe ori se intampla asa... Nu stiu ce am cu punctele... Am innebunit la ora asta... Bafta la scris ! ::::::

:bye:

#36
poy ce pot spune un capitol si un fic absolut minunat
mi-a placut.Intre Sas'ke si Sakura e o iubire interzisa(ca
sa-i spunem asa)
Wow! exact cum imi place mie.
spor la treaba si te rog anunta-ma cand pui nextul
Succes

#37
oau imi place continuarea si ma intreb ce se va intampla oare cu cine va ramane ea ? sper sa pui curand urmatorul capitol si mersi mult ca mai anuntat deabia ASTEPT CONTINUAREA mai facut tare curiosa in legatura cu ce are itaci degand succes la scris pa

#38
Mă bucur că vă place şi sper să nu vă dezamăgească acest capitol... Precizez că este necorectat...

Capitolul XI


Stăteam pe pat şi Itachi râdea ţinându-se de burtă.
- Ha ha, ce amuzat a fost.
Brunetul şi-a şters o lacrimă şi s-a aşezat pe pat lângă mine, se abţinea să nu pufnească într-un râs isteric ca înainte. Când s-a calmat pe privit plin de seriozitate. Acum mă va întreba de ce l-am ales pe el.
- Ai făcut dragoste cu Sasuke…
- Pentru ca vrea să mă urască… Ce?!
Brunet a început din nou să râdă ca un idiot, ce m-aş bucura să se sufoce râzând, măcar ar muri fericit. Şi-a recăpătat controlul şi m-a privit serios, vroia răspunsul la întrebare. Am simţit că obraji îmi iau foc, am aprobat din cap şi mi-am lăsat privirea în jos. Acesta a scos un oftat şi s-a lăsat pe spate. Mâinile îi erau aşezate sub cap şi privirea îi era pierdută. Am auzit când a întrebat dacă ne-am protejat, dar m-am prefăcut că nu-l aud şi nu a mai repetat. Acum, dacă mă gândesc bine, noi chiar nu ne-am protejat în nici un fel.
Am început să aud zgomote şi în secunda următoare uşa s-a trântit de perete, iar Sasuke stătea în prag. I-a aruncat o privire ucigătoare fratelui său apoi a venit la mine şi m-a luat de mână. Itachi s-a ridicat şi el împingând-ul pe frate lui mai mic de lângă mine. Sasuke îi dă un pumn în faţă şi mă scoate repede din cameră. Nu puteam să mă împotrivesc puterii lui, era atât de furios. Oare chiar mă iubeşte şi oare e gelos pe Itachi? Gândurile mele au fost întrerupte de Deidara care a început să strige ca un disperat la brunet. Am prins frânturi din ce a spus „ Las-o pe Sakura… a mea.... te omor papagalule” . Acesta s-a calmat când a apărut Madara cu o privire rece l-a expediat pe blond în camera lui. Am chicotit încet, parcă ar fi un copil trimis în camera lui în timp ce mami şi tati aveau de discutat. Brunetul m-a tras în spatele lui acoperindu-mi raza vizuală.
- Sakura a ales, te rog să nu te bagi Sasuke. Dacă îl doreşte pe Itachi înseamnă că şi-a dat seama că el nu o va răni aşa cum a făcut nimicul ăla cu mult timp în urmă.
Ultima replică l-a făcut pe brunet să tresară. Te rog să nu spui o prostie Sasuke, te implor. Am început să-l strâng de mână sperând să se calmeze, dar nu făcea asta, tremura. Era nervos, hotărât şi chinuit de gânduri şi de amintiri.
- Eu sunt acel nimic, acel nenorocit care a distrus-o, eu sunt primul din viaţa ei.
Am început să plâng strângând-ul pe Sasuke în braţe. Acesta a spus că e timpul să mă îndepărtez, se pare ca Madara dorea să vorbească între patru ochii cu el. Buzele îmi tremurau, dar am reuşit să-i spun că nu îl voi lăsa singur, şi nici el nu mă lasă pe mine.
- Am o idee, Sakura nu trebuie să aleagă în aceste condiţii, dar tot va alege între tine şi Itachi. Sakura va locui o lună cu fiecare apoi va hotărî, având în vedere că are cursuri, iar tu şi Itachi trebuie să mergeţi în New York acolo va petre cele două luni. Dar este o condiţie, cât timp este cu Itachi nu trebuie să o cauţi, doar dacă e te caută. La fel şi pentru tine Itachi, nu mai sta acolo şi asculta. Sakura vei sta la Itachi prima lună apoi la Sasuke.
Am aprobat din cap, nu o să-mi schimb părerea, am ales deja. Itachi, îmi pare rău Sasuke, dar trebuie să te îndepărtez de mine, sunt un demon. Am mers alături de Itachi care îmi spunea că vom pleca mâine dimineaţă, şi că Sasori ne va aştepta la aeroport.
Am intrat în camera mea trântindu-mă pe pat şi adormind instantaneu.
Soarele a răsărit uşor şi îmi era greu să mă trezesc, abea dacă am dormit, coşmarurile nu mă lăsau în pace.
„Un bărbat într-o maşină neagră gonea pe străzile pustii din Tokyo,lângă el o femeie ţipa şi îl ruga să oprească.
- Te rog,nu poţi face asta. Ochii ei sunt plini de lacrimi,săraca nu se putea stăpâni.
-O pot face,si o voi face Bărbatul a oprit maşina şi sa uitat urat la ea. Asta e spitalul?
- Nu iţi voi spune. O maşina trecu pe lângă ei luminând interiorul maşini,se putea observa chipul bărbatului…”
- Naruto… mai trezit spunând, ţipând, numele blondului.
Ce-i cu visul acesta, de ce Naruto era atât de furios? O mână caldă îmi mângâia părul spunând că totul a fost un vis şi că nimic rău nu se va întâmpla, am ridicat privirea întâlnind-o pe cea a brunetului. Am întrebat unde e Sasuke, iar acesta a spus că a mers la birou să rezolve nişte afaceri, deja afacerile erau cele mai importante pentru el. Telefonul a început să-mi vibreze, l-am scos repede din buzunar observând că abea mai aveam baterie. Hinata m-a sunat de vreo cincizeci de ori, sigur e ceva important. Am vrut să răspund, dar telefonul mi s-a închis, firar să fie de baterie. Brunetul îmi înmânează telefonul lui şi iese din cameră. De ce se poartă Itachi aşa frumos cu mine, oare vrea să mă câştige de partea lui, vrea să-l aleg pe el? Am sunat-o pe Hinata, aceasta a spus că are mare nevoie de mine, că simte că moare. I-am spus să se calmeze că voi ajunge cât pot de repede la ea. Am vrut să întreb ce s-a întâmplat cu Naruto, dar îmi era frică să nu-i fac mai mult rău. Am ieşit repede din cameră căutând-ul pe Itachi, acesta era afară aşteptându-mă. Şoferul a pornit încet ceea ce m-a scos din sărite. I-am spus să oprească maşina, am coborât şi l-am pus pe el să urce în spate. Am accelerat şi am ajuns în mai puţin de cinci minute în aeroport, şoferul taxiului a spus că-s dea dreptul
Nebună şi să vizitez un spital. Am urcat şi am devenit tot mai agitată, i-am explicat lui Itachi cele întâmplate, iar acesta mi-a spus să mă calmez, nu poate fi nimic grav. Nu, e ceva grav, simt asta, Hinata are probleme.
M-am agitat tot drumul, la aeroport ne aştepta un prieten de-al brunetului. Acesta a condus destul de repede, dar eu îi spuneam să se grăbească. Când am urcat scările spre apartament am ajuns la uşa lui Naruto, am vrut să bat, dar m-am răzgândit şi am mers la vechiul meu apartament. Am căutat prin camere apoi am intrat în bucătărie. Hinata era inconştientă într-o baltă de sânge, Itachi a apărut lângă mine, dar nu s-a putut apropia. Am luat-o pe Hinata în braţele şi am început să ţip ca o disparată.
- Sakura… Naruto…

#39
numi vine sa creddddddd saraca sakura dupa ce că tre sa aleaga intre sasuke si itaci acum se mai intampla si asta ce sa intamplat cu hinata? oare are legatura cu acel vis???? oare e vina lui naruto si oare itaci ce vrea sa zica in legatura cu el sper ca nu acelasi lucru ca la hinata si sper ca ea sa nu pateasca ceva iar sakura chiar daca ea zice ca se casatoreste cu itaci eu cred ca tot la sasuke se intoarce ori cum mersi ca mai anuntat si astept continuarea succes la scris si scz ca nu am sris mai mult dasr nu mai am tipm!

#40

HELO,

Sincer, de cand nu ai mai pus continuarea am si uitat despre ce era vorba dar capitolul e frumos. Poate ai putea sa aduci continuarile mai repede caci dupa se uita ideea fic-ului si :| Descrierea e buna, actiunea nu pot spune ca e grabita doar la final iar dialogul nu e sec dar nici exttrem de genial. Oricum, merci ca m-ai anuntat si spor la scris!
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara






Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)