09-07-2010, 05:04 PM
Disclaimer: Niciunul din personajele din anime'ul/manga'ul Sailor Moon nu-mi apartine, acestea apartin pe deplin lui Naoko Takeuchi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.
Sa specific de pe acum [ nu de alta acum mi-am adus aminte >_> ], doresc orice fel de critica, insa aceasta trebuie sa fie argumentata, fara jigniri. Multumesc!
O poveste mai veche cu Sailor Moon, o poveste care momentan nu este completa dar la care voi incerca sa scriu ceva mai mult [ chiar daca scriu la inca o poveste ^_^ ]. Pentru cei care au mai citit aceasta poveste, vreau sa stiti ca are anumite corecturi si schimbari, fiindca urmez o alta idee a mea, totusi sper sa va placa si mi-ar face mare placere sa citesc parerile voastre [ chiar de's critici, laude sau sfaturi ].
Lasand toate astea deoparte, anunt ca povestea nui pe capitole, dar la fiecare parte noua voi posta " - * - " aceste semne inainte.
Astept sa citesc pareriile voastre si multumesc celor ce se incumeta sa citeasca aceasta poveste.
Pe moment voi posta doar prezentarea.
Lectura placuta!
[center]Prezentare[/center]
Lumea se poate transforma in infern, insa norocul oamenilor este acela ca inca exista persoane ce apara planeta de creaturile groaznice, pline de ura si manie, ce au un sufletul mai negru decat insusi intunericul. Razele plapande ale lunii lumineaza orasul trist, cateva tinere stau si se privesc cu ochii inlacrimati aducandu-si aminte de prietena lor.
- Usagi… vocile acestora devenira una singura, strigand o persoana ce nu aparea, o persoana ce-si lasase sufletul si trupul prada intunericului doar pentru a salva lumea, prietenele si marea sa iubire.
Patru prietene, priveau neputincioase spre parcul de langa ele, ochii fetelor fiind plini de tristete, dorindu-si ca in acest moment sa se trezeasca din cosmarul in care traiau. Nu le venea sa creada ca printesa lor disparuse, aceea copila inocenta ce le ajuta si le facea mereu sa zambeasca, ce se gandea mai intai la ele si mai apoi la ea.
Inimile lor erau acum goale, se simteau neajutorate, nu le mai pasa de ranile lor trupesti, invinsesera raul. Dar cu ce pret? Cu pretul unei persoane dragi lor si acest lucru nu-l puteau accepta.
- De ce? o voce plina de durere se auzi in miezul noptii, intrebarea sa nu avea raspuns, insa amintirea aducea durere.
Poate ca planeta si universul fusesera salvate de infern, insa acum, luptatoarele noastre traiau in agonie si-n iadul ce-l adusese disparitia lui Usagi. Usor s-au ridicat de pe pamantul umed, sangele curgandu-le din ranile recent facute, inaintau in fata, revenind, din nou la forma lor normala, disparandu-le hainele de luptatoare. Lacrimile inca se rostogoleau pe chipurile palide ale acestora, vroiau sa o gaseasca pe prietena lor, sperau sa traiasca, insa cu cat inaintau cu atat mai mult speranta disparea.
Din fata lor, de pe strada intunecata, trei siluete alergau spre ele, dorindu-si ca acestea sa nu fi patit ceva.
- Fetelor! vocile acelor persoane se auzira strigandu-le cu toata forta lor. Erau trei baieti, acestia deasemenea aveau rani pe corp, iar in unele locuri hainele le erau sfasiate.
- Taiki, vocea subtire a lui Ami se auzi, iar mai apoi tanara il imbratisa pe baiatul din fata ei, incepand sa planga si mai tare.
- Ce se petrece aici? vocea calma si totodata speriata a lui Mamoru se auzi si ea, spargand linistea cristalina.
Nici un raspuns, nimeni nu spunea nimic sau poate doar lacrimile ce curgeau incet pe chipurile fetelor. Una din tinere inainta spre baiatul brunet ce pusese intrebarea, se uita la el trista, parul ei blond acum era plin de praf, observandu-se usor ca facuse fata cu greu luptei. Aceasta deschise usor gura, incercand sa spuna ceva, insa vocea-i pierise, tremura din toate incheieturile, buza de jos a guri incepuse si ea sa-i tremure.
- Us... Usagi... incepu aceasta pierzandu-si vocea si mai mult, tanara parca acum era hipnotizata, nu putea sa mai spuna nimic, era traumatizata de imaginile ce-i aparura-n minte.
- Ce s-a intamplat cu Usagi? intrebara baietii in acelasi timp, uitandu-se dupa ea.
- Unde este? Raspundeti-mi! vocea ingrozita a brunetului se auzi din nou.
Inima sa batea mai repede ca niciodata, incerca sa-si caute cu privirea iubita, insa nu o vedea, dorea s-o zareasca, sa fie teafara, insa sufletul si mintea deja incepura sa-i spuna altceva. Nega gandurile negre, nega faptul ca fiinta iubita de el patise ceva. Cu o privire tulburata se uita la Ami, ce inca plangea in bratele lui Taiki.
- Usagi, s-a sacrificat pentru a salva Universul, a disparut dupa lupta, vocea melancolica a lui Rei se auzi si ea, privirea-i era atintita-n pamant, nu putea sa se uite nici la iubitul prietenei sale, ce acum simtea infernul in suflet, nici la prietenii ei ce se simteau la fel ca ea.
[center]~ Doare sa-ti stii prietenii departe, dar oare ce simti cand acestia dispar in abisul intunericului, fara a-ti spune nici ce-a mai mica vorba? ~[/center]
Mamoru, nu putea accepta acest lucru, spera ca ceea ce traia acum era doar un cosmar din care vroia sa se trezeasca, insa nu putea, ghearele mortii ii luase inca o persoana draga. Ii luase fiinta pe care o iubise, o iubea si pe care avea s-o iubeasca tot restul vietii sale. Totusi in sufletul sau, si-n sufletele celorlalti o mica speranta exista si nu-si doreau s-o piarda. Adolescentii incercau sa-si revina, credeau cu toata fiinta lor ca fata traia, nu aveau sa-i accepte moartea asa usor, nu fara a lupta si ai arata mortii ca prietenia si dragostea inving orice obstacol.
[center]~ Perduta-n spatiul cosmic...
Undeva-n visele dragi ...
In paradisul galaxiei ... ~[/center]
Zilele treceau, insa niciun semn cum ca Usagi ar fii in viata, sau raul ar fi revenit in lume. Totul parea linistit, nici o prezenta stranie, nici o furtuna ce-ar putea sa le de-a un semn tinerelor.
> - Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! se auzi glasul copilaroas al adolescentei ce tinea in mainile firave un cristal, isi privi prietenele cu multa dragoste, iar mai apoi isi intoarse privirea spre intunericul ce se apropia cu viteza de ele. Privirea sa deveni una trista, plina de mila, sperand ca intr-o zi universul va fii plin de bunatate si dragoste.
†Te voi invinge, chiar daca acest lucru inseamna moartea mea. Ii voi salva si voi aduce dulcea pace pe pamantul drag mie.
Silver Crystal, te rog, ajuta-ma sa inving raul si purifica Universul ratacit in intuneric ... â€
Acestea au fost ultimele ganduri ale tinerei inainte ca intunericul s-o prinda-n mirajul sau si s-o desparta de prietenele sale. <
- Ne-ai mintit, Usagi? Ne-ai spus ca va fi bine si n-a fost asa, vocea trista a unei tinere brunete cu parul lung se auzi incet. Aceasta privea luna, amintindu-si clipele insuportabile din ultimile zile, amindindu-si vorbele prietenei sale.
[center]> Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! <[/center]
Cam atata pe moment, sper ca va placut... >: D< . astept sa citesc parerile vostre.
* Z-Bye *
Edit:
Sa specific de pe acum [ nu de alta acum mi-am adus aminte >_> ], doresc orice fel de critica, insa aceasta trebuie sa fie argumentata, fara jigniri. Multumesc!
O poveste mai veche cu Sailor Moon, o poveste care momentan nu este completa dar la care voi incerca sa scriu ceva mai mult [ chiar daca scriu la inca o poveste ^_^ ]. Pentru cei care au mai citit aceasta poveste, vreau sa stiti ca are anumite corecturi si schimbari, fiindca urmez o alta idee a mea, totusi sper sa va placa si mi-ar face mare placere sa citesc parerile voastre [ chiar de's critici, laude sau sfaturi ].
Lasand toate astea deoparte, anunt ca povestea nui pe capitole, dar la fiecare parte noua voi posta " - * - " aceste semne inainte.
Astept sa citesc pareriile voastre si multumesc celor ce se incumeta sa citeasca aceasta poveste.
Pe moment voi posta doar prezentarea.
Lectura placuta!
[center]Prezentare[/center]
Lumea se poate transforma in infern, insa norocul oamenilor este acela ca inca exista persoane ce apara planeta de creaturile groaznice, pline de ura si manie, ce au un sufletul mai negru decat insusi intunericul. Razele plapande ale lunii lumineaza orasul trist, cateva tinere stau si se privesc cu ochii inlacrimati aducandu-si aminte de prietena lor.
- Usagi… vocile acestora devenira una singura, strigand o persoana ce nu aparea, o persoana ce-si lasase sufletul si trupul prada intunericului doar pentru a salva lumea, prietenele si marea sa iubire.
Patru prietene, priveau neputincioase spre parcul de langa ele, ochii fetelor fiind plini de tristete, dorindu-si ca in acest moment sa se trezeasca din cosmarul in care traiau. Nu le venea sa creada ca printesa lor disparuse, aceea copila inocenta ce le ajuta si le facea mereu sa zambeasca, ce se gandea mai intai la ele si mai apoi la ea.
Inimile lor erau acum goale, se simteau neajutorate, nu le mai pasa de ranile lor trupesti, invinsesera raul. Dar cu ce pret? Cu pretul unei persoane dragi lor si acest lucru nu-l puteau accepta.
- De ce? o voce plina de durere se auzi in miezul noptii, intrebarea sa nu avea raspuns, insa amintirea aducea durere.
Poate ca planeta si universul fusesera salvate de infern, insa acum, luptatoarele noastre traiau in agonie si-n iadul ce-l adusese disparitia lui Usagi. Usor s-au ridicat de pe pamantul umed, sangele curgandu-le din ranile recent facute, inaintau in fata, revenind, din nou la forma lor normala, disparandu-le hainele de luptatoare. Lacrimile inca se rostogoleau pe chipurile palide ale acestora, vroiau sa o gaseasca pe prietena lor, sperau sa traiasca, insa cu cat inaintau cu atat mai mult speranta disparea.
Din fata lor, de pe strada intunecata, trei siluete alergau spre ele, dorindu-si ca acestea sa nu fi patit ceva.
- Fetelor! vocile acelor persoane se auzira strigandu-le cu toata forta lor. Erau trei baieti, acestia deasemenea aveau rani pe corp, iar in unele locuri hainele le erau sfasiate.
- Taiki, vocea subtire a lui Ami se auzi, iar mai apoi tanara il imbratisa pe baiatul din fata ei, incepand sa planga si mai tare.
- Ce se petrece aici? vocea calma si totodata speriata a lui Mamoru se auzi si ea, spargand linistea cristalina.
Nici un raspuns, nimeni nu spunea nimic sau poate doar lacrimile ce curgeau incet pe chipurile fetelor. Una din tinere inainta spre baiatul brunet ce pusese intrebarea, se uita la el trista, parul ei blond acum era plin de praf, observandu-se usor ca facuse fata cu greu luptei. Aceasta deschise usor gura, incercand sa spuna ceva, insa vocea-i pierise, tremura din toate incheieturile, buza de jos a guri incepuse si ea sa-i tremure.
- Us... Usagi... incepu aceasta pierzandu-si vocea si mai mult, tanara parca acum era hipnotizata, nu putea sa mai spuna nimic, era traumatizata de imaginile ce-i aparura-n minte.
- Ce s-a intamplat cu Usagi? intrebara baietii in acelasi timp, uitandu-se dupa ea.
- Unde este? Raspundeti-mi! vocea ingrozita a brunetului se auzi din nou.
Inima sa batea mai repede ca niciodata, incerca sa-si caute cu privirea iubita, insa nu o vedea, dorea s-o zareasca, sa fie teafara, insa sufletul si mintea deja incepura sa-i spuna altceva. Nega gandurile negre, nega faptul ca fiinta iubita de el patise ceva. Cu o privire tulburata se uita la Ami, ce inca plangea in bratele lui Taiki.
- Usagi, s-a sacrificat pentru a salva Universul, a disparut dupa lupta, vocea melancolica a lui Rei se auzi si ea, privirea-i era atintita-n pamant, nu putea sa se uite nici la iubitul prietenei sale, ce acum simtea infernul in suflet, nici la prietenii ei ce se simteau la fel ca ea.
[center]~ Doare sa-ti stii prietenii departe, dar oare ce simti cand acestia dispar in abisul intunericului, fara a-ti spune nici ce-a mai mica vorba? ~[/center]
Mamoru, nu putea accepta acest lucru, spera ca ceea ce traia acum era doar un cosmar din care vroia sa se trezeasca, insa nu putea, ghearele mortii ii luase inca o persoana draga. Ii luase fiinta pe care o iubise, o iubea si pe care avea s-o iubeasca tot restul vietii sale. Totusi in sufletul sau, si-n sufletele celorlalti o mica speranta exista si nu-si doreau s-o piarda. Adolescentii incercau sa-si revina, credeau cu toata fiinta lor ca fata traia, nu aveau sa-i accepte moartea asa usor, nu fara a lupta si ai arata mortii ca prietenia si dragostea inving orice obstacol.
[center]~ Perduta-n spatiul cosmic...
Undeva-n visele dragi ...
In paradisul galaxiei ... ~[/center]
Zilele treceau, insa niciun semn cum ca Usagi ar fii in viata, sau raul ar fi revenit in lume. Totul parea linistit, nici o prezenta stranie, nici o furtuna ce-ar putea sa le de-a un semn tinerelor.
> - Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! se auzi glasul copilaroas al adolescentei ce tinea in mainile firave un cristal, isi privi prietenele cu multa dragoste, iar mai apoi isi intoarse privirea spre intunericul ce se apropia cu viteza de ele. Privirea sa deveni una trista, plina de mila, sperand ca intr-o zi universul va fii plin de bunatate si dragoste.
†Te voi invinge, chiar daca acest lucru inseamna moartea mea. Ii voi salva si voi aduce dulcea pace pe pamantul drag mie.
Silver Crystal, te rog, ajuta-ma sa inving raul si purifica Universul ratacit in intuneric ... â€
Acestea au fost ultimele ganduri ale tinerei inainte ca intunericul s-o prinda-n mirajul sau si s-o desparta de prietenele sale. <
- Ne-ai mintit, Usagi? Ne-ai spus ca va fi bine si n-a fost asa, vocea trista a unei tinere brunete cu parul lung se auzi incet. Aceasta privea luna, amintindu-si clipele insuportabile din ultimile zile, amindindu-si vorbele prietenei sale.
[center]> Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! <[/center]
Cam atata pe moment, sper ca va placut... >: D< . astept sa citesc parerile vostre.
* Z-Bye *
Edit:
(09-07-2010, 05:18 PM)Monochrome A scris: um...kay. Pune-ţi disclaimer, dacă e cu sailor moon.Iti multumesc mult ca m-ai atentionat, cei drept uitasem, pur si simplu dadusem copy-paste si am uitat sa pun disclaimer, dui bu qi [ sorry ]. Arigatou!
Nu detin nici un personaj din anime-ul X si nu fac profit de pe urma lor, altfel ţi se închide ficul.