Nebunie de adolescent

[MaDyY]

Capitolul 1

Septembrie…luna cea mai iubita de tarani si cei trecuti de a doua varsta. Prima luna in care toamna se instaleaza peste natura obosita. Frunzele isi pierd verdele crud in favoarea ruginii si cad intr-o ploaie vesela rasucindu-se in aer si ajungand intr-un final pe pamantul inghetat si lipsit de viata.
Desi este un anotimp iubit de fermieri, toamna nu semnifica bogatia pentru toti. Cei care urasc acest anotimp al schimbarii sunt copii, fie ei mici sau mari. Venirea toamnei semnifica si inceputul scolii, care este asemeni unei inchisori pentru ei. Inchisoarea din spatele portilor inalte din fier forjat. Aici elevii sunt torturati de catre profesori sa invete, sa isi faca lectiile si temele.

Intr-un apartament din Tokyo, printre cearceafurile de satin se zvarcolea un tanar in varsta de optsprezece ani. Camera de culoare crem fu inundata de lumina indata ce draperiile groase si visinii fura trase.
O voce umplu incaperea. Iti facea placere sa o auzi, dar asta se intampla intr-o zi obisnuita, cand nu trebuia sa-si trezeasca prietnul.
-Kai! Trezeste-te! Este sapte jumatate si o sa intarziem la scoala.
Cu toate insistentele sale, baiatul nu reusi mare lucru. Kai nici nu parea sa-l ia in calcul si ramase in somnul sau adanc.
"- Nu ai de gand sa te trezesti? Foarte bine. Un dus rece de dimineata te va inviora."
In clipa urmatoare patul cu asternuturi ce aveau aceeasi culoare cu draperiile semana cu un helesteu. Kai sari ca ars injurand de mama focului.
-Riku ai intrecut masura, e a treia oara saptamana asta, spuse Kai scotand flacari pe nas.
-Acum ca te-ai trezit ce zici sa te pregatesti si tu de scoala? Vacanta s-a terminat si azi e prima zi, ii raspunse Riku incercand sa isi ascunda hohotele de ras, dar nu-i prea reusi.
Parasi camera cand o perna imbibata in apa venea spre el. Kai era imbracat doar in boxeri si dardaia din cauza dusului primit.
"- Idiotule acum va trebui sa schimb iar dormitorul. Toare paturile din casa sunt ude."
Nu se putu abtine si scapa iar o injuratura la adresa satenului. Il cunostea pe Riku de patru ani, cand se mutasera impreuna intr-un apartament din centrul Tokyo-ului.
Era cel mai bun prieten al sau si avea mereu grija ca el sa revina cu picioarele pe pamant. Riku era aproape cat el de inalt, era saten, cu cateva suvite roscate. Avea ochii caprui si chipul sau luminos era mereu insotit de un zambet strengar.
Spre deosebire de Riku, Kai era roscat si avea ochii verzi. Nu parea foarte sociabil, dar era cel mai popular din liceu. Se afla printre primii la invatatura, chiar daca nu punea mana pe carte. Nici macar nu isi mai amintea cand deschisese ultima data un manual.
Dupa cinci minute Riku aparu iar in camera zambind, dar zambetul ii pieri cand il vazu pe Kai intins pe jos acoperit cu o patura cine stie de unde scoasa.
-Kai, trezeste-te! Nu poti sa intarzii inca din prima zi. Si ai uitat ca nu mai esti la liceu? Idiotule, trezeste-te!
-Pupa-ma in fund. De scoala nu mai pot eu acum. Iesi afara si lasa-ma sa dorm.
-Il sun pe tatal tau daca nu te ridici in clipa asta si nu te imbraci.
Riku devenea tot mai nervos, pe cand Kai abia daca se strofoca sa caste, fara sa-l ia in calcul. Il ignora complet. Vazand ca nu reuseste sa-l faca sa se ridice, Riku scoase din buzunarul pantalonilor portocali telefonul si forma un numar. Nici nu realiza cand roscatul se ridica si ii lua obiectul din mana trantindu-l de podea.
-Daca mai faci asta o data, jur ca ramai orfan de o mana si un picior, ii spuse roscatul vizibil agitat si cu o oarecare nervozitate.
Se oglindeau unul in ochii celuilalt; Kai realiza ca era doar in boxeri, pe cand prietenul sau era imbracat pentru scoala. Se indrepta spre baie si iesi in cinci minute imbracat intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou cu gat tot negru.
Isi lua o geaca crem cu guler inalt si iesira amandoi pe usa indreptandu-se spre facultate.

Ajunsera in mai putin de un sfert de ora. In curtea facultatii era o mare de adolescenti. De la cei din primul an pana la cei mai mari. Kai si Riku se aflau printre bobocii acelei institutii. Intrara in incinta cladirii cautand un mic grup de studenti care ar fi fost in aceasi situatie cu ei. Nu apucara sa faca un pas in plus ca se simtira trasi amandoi de maini. In spatele lor isi facu aparitia Mariko Minowara, o fosta colega de liceu. Mariko era o fata blonda, de inaltime medie, cu ochii caprui, afisand un zambet strengar pe chipul alb, imbracata intr-o uniforma alcatuita dintr-o fusta pana la genunchi alba si un sacou albastru cu manecile de aceeasi culore ca a zapezii din luna decembrie. Parea inocenta intruchipata, dar Kai stia bine ca sub acea infatisare si acel chip alb ca cea mai valoroasa perla, se ascunde o diavolita gata sa devoreze pe oricine ii statea in cale.
Discursul rectorului se termina si cei trei pornira, impreuna cu un grup de douazeci si ceva de adolescenti, spre clasa lor. In fruntea grupului era un barbat inalt, avand corpul bine cladit, imbracat intr-o pereche de pantaloni de piele, mulati pe corp si o bluza, tot neagra si mulata. Chiar daca era in spatele grupului, Kai observa inaltimea barbatului si suvitele argintii ce-i incadrau chipul. Riku banuia ca acela era decanul sau un conferential. Ajunsi in clasa, barbatul in negru pleca spunandu-le tinerilor sa se aseze in banci cu grija pentru ca asa vor sta tot anul.
Mariko se aseza intr-o banca pe randul din mijloc, facandu-i semn lui Kai sa se aseze langa ea, dar aceste il trase pe Riku dupa el si se asezara il ultima banca de pe randul de la fereastra.
Vazand ca fata se ridica de la locul ei, Kai il sopti ceva la ureche satenului, iar acesta dadu din cap in semn ca a inteles.
- Kai, credeam ca stai cu mine anul asta, se planse fata.
Riku ii spuse ca ii promisese tatalui lui Kai ca va avea grija ca acesta sa nu intre in belele si ca trebuia sa stea cu el in banca.
Blonda pleca, dar nu inainte sa-i arunce o privire de gheata baiatului. Acesta inghiti in sec, dar se calma cand vazu ca Mariko isi gasi o colega de banca.
In scurt timp decanul isi facu aparitia. In timp ce Kai se uita dupa cai verzi pe fereastra, Riku ii tintuia cu privirea pe barbat.
Acesta isi lasa mapa pe catreda si se sprijini de masa de lemn intr-o pozitie incat sa-i vada pe toti.
Riku simtea ca se pierde in ochii argintii ai decanului. Singurele lucruri care-i dadeau un aspect mai uman erau ochii si parul, albe ca zapada.
Clipi de cateva ori si se trezi fata in fata cu el. Incerca sa-l faca atent pe Kai, dar acesta parea absorbit de peisajul mohorat de afara...
~*~*~*~*~*~*~*~*~
that`s the first chap. Sper sa va placa si astept critici,sfaturi&CO

[MaDyY]

Thx, Shuichi_Angel ^_^
Now, next chap
Capitolul 2

Intinsa pe canapeaua ce trona in mijlocul sufrageriei, Viviane schimba plictisita programele televizorului, incercand sa-si omoare timpul pana ce Drake va ajunge acasa. Arunca din nou o privire ceasului, ce parea iesit din zidul de culoarea bobocului de trandafir. Se incrunta usor, dar chipul i se schimba din cauza cascatului. Isi puse mana stanga sub cap, continuand sa schimbe canalele. Era trecut de patru dupa-amiaza, iar barbatul nu se intorsese de la scoala. Asta o enerva, dar in acelasi timp o ingrijora putin; in prima zi de scoala nu se statea foarte mult prin acel loc.
Decise sa inchida televizorul incorporat in perete, cand auzi usa deschizandu-se.

Tanara roscata se ridica in picioare, deschizand usa in intampinarea barbatului, care la vederea ei uita de toata furia care se acumulase pe parcursul zilei.
Se apropie de ea, si, strangand-o in brate o saruta pasional. Fata nu se opuse, chiar daca avea sa-i puna niste intrebari, ci ii raspunse, plimbandu-si mana prin parul lui.
-Mi-am facut griji, unde ai fost? intreba ea cand buzele lor see despartira. Se uita la el, incercand sa para suparata, dar el nu ii spuse nimic, ci o impinse usor, lipind-o cu spatele de peretele roz foarte deschis al incaperii.
Ii facu din nou buzele prizoniere in timp ce mana il mangaia piciorul. Ea ii lua chipul in palme, lasandu-se prada pasiunii. Cu chiu cu vai ajunsera in dormitor, reusind sa sparga o vaza si veioza de pe noptiera din hol, noptiera pe care se mai gaseau doua telefoane si doua randuri de chei.
Drake stia cum sa cucereasca o femeie si era foarte atent cu roscata, chiar daca era mai nerabdator ca niciodata. Avea nevoie de un moment de relaxare se se pregateasca pentru scoala si pentru noul rol pe care il atribuise rectorul. Uitase cu totul de noul elev problema si de orele petrecute "in detentie".

Prima zi de scoala este cea mai frumoasa zi din acel infern, nu ai teme de facut, nu trebuie sa stai la ore si, partea frumoasa, nu te intreaba nimeni de ce fumezi in spatele cladirii, nu te intreaba nimeni de ce nu asculti discursul rectorului, de ce le arati degetul mijlociu fostilor profesori, nimeni nu are treaba cu tine... sau poate ca nu..
Kai reusise sa se faca remarcat chiar din prima zi. Plictiseala i se citea pe chip, iar faptul ca decanul era langa el, nu ii provoca nici un disconfort, din contra, se comporta ca si cum ar fi discutat cu un amic de care ar fi vrut sa scape cat mai repede.
Riku, pe de alta parte, inghetase cand il vazuse pe barbat atat de aproape de el. Inima ii batea foarte tare, iar respiratia i se intretaia.
Toate privirile erau indreptate spre banca baietilor; multi dintre colegii lor zambeau, crezand ca blondul o sa-l plezneasca pe Kai sau ca o sa-i dea o replica usturatoare.
Drake il analiza din cap pana-n picioare pe roscat; din cand in cand se uita, cu coada ochiului, la colegul sau, care mai avea putin si lesina.
Se indeparta de cei doi, reluandu-si locul din fata clasei, unde se prezenta.
Numele sau era Drake Naoto si era prfesorul de educatie fizica, matematica si seful grupei. I-a pus pe fiecare sa se prezinte, apoi i-a dat o hartie lui Mariko. Fata trebuia sa se asigure ca fiecare va scrie corect toate informatiile pentru catalog, si sa i-o predea a doua zi.
A scos din mapa pe care o purta mereu dupa el, o a doua foaie,mai mica, pe care era scris orarul.
Toti ceilalti scriau pe caiete ceea ce Mariko transcria de pe hartiuta pe tabla. Desi il lasase pe Kai in pace si nu ii adresase nici macar un cuvant, Drake reusise sa se impuna prin statura si privirea necrutatoare pe care i-o dadeau lentilele de contact ce-i acopereau ochii negrii ca noaptea. Efectul creat de lentilele argintii peste negrul irisului sau era destul de infricosator.
In tot acest timp, Kai nu a ascultat nici macar un cuvant din ce a spus Mariko, profesorul sau colegul sau de banca.
Acesta din urma incerca sa-l trezeasca pe roscat din visare si sa il convinga sa fie atent macar un minut, dar fara succes. Dupa ce Drake a parasit banca, intorcandu-se la catedra, satenul a rasuflat usurat, crezand ca au scapat, dar nici nu stia cat de mult se inseala.
Cum se sunase de iesire, clasa s-a golit in mai putin de cinci secunde. Singurii care au ramas au fost Kai, Riku si Drake, care i-a trimis pe baieti la detentie... in prima zi de scoala!
Riku aproape ca se prabusi peste prietenul sau cand auzise cuvantul detentie rostit impreuna cu numele sau in aceasi propozitie. In toata viata sa de scolar, nu fusese la detentie; era recunoscut pentru comportamentul sau impecabil. Daca aruncai o prima vedere pe fisa lui, ti l-ai fi imaginat ca pe un baiat slabut, de inaltime medie cu pistrui pe fata si ochelari.
Daca il cunosteai era exact opusul acestui portret. Era linistit, ce-i drept, dar nu era deloc de inaltime medie, avea chipul curat, fara urma de cos sau pistrui si avea cea mai agera privire. Prindea din clasa si se tinea departe de belele.
Kai nu era de loc asa. Cocheta cu sala de detentie inca din clasa a sasea, le dadea meditatii dirigintilor, facandu-i sa numere absente cat pentru o clasa intreaga, pe un semestru.
Era tipul rebel, care are toata lumea la picioare, dar... cum nimic pe lumea asta nu-i perfect, roscatul neinfricat si obraznic, se temea de o singura fiinta, si anume: de tatal sau.
Il bantuia ideea ca Drake il va chema la scoala, dar nici asa nu voia sa cedeze in fata lui.
Cel mai mult il enerva ideea ca trebuia sa stea trei ore in birolul rectorului, chiar din prima zi.
Norocul n-a fost nici de partea lui Drake, pe care mai marele facultatii il insarcinase cu detentiile pe tot restul anului.

Cele trei ore parusera trei ani. Locul "prea indragit" de toti elevii nu era biroul rectorului sau al decanului, ci o sala de gimnastica reamenajata, in care instalasera o catedra si zece banci cu scaune. Se facusera aceste modificari datorita vechiilor studenti care petreceau mai mult timp la detentie decat la cursuri.
Naoto era profesor aici de sase ani, iar clasa in care se aflau cei doi baieti era a doua pe care o luase la conducere.

In drum spre casa, cei doi baieti mergeau unul pe langa altul fara sa rupa tacerea ce se asternuse inca de cand plecasera de la scoala. Riku tintuia pamantul cu ochii caprui, din care rasareau lacrimi infundate. Tinea mainile in buzunarele pantalonilor, miscandu-si picioarele mecanic.
Kai pasea usor pe langa prietenul sau, urmarindu-l din cand in cand cu, coada ochiului. Ii parea rau pentru ce facuse, niciodata nu il vazuse pe saten in acea stare. Isi dadu seama cat de mult tinea la el si cat de rau se simtea acum. Ar fi vrut sa-i spuna ca-i care rau, ca il va asculta de acum inainte, dar cuvintele ii atarnau in gat, fara sa se desprinda de pe buze.
Nici nu ar fi observat ca au ajuns in fata blocului, daca nu ii atarage atentia masina neagra ce ocupa locul lor de parcare.
Picioarele incepura sa-i tremure, iar corpul ii era imbracat intr-un strat subtire de transpiratie. Riku observa schimbarea roscatului, dar identifica motivul abia atunci cand il vazu pe Adomis, bodyguard-ul lui Shinsuke, tatal lui Kai, stand in pragul usii.
Roscatul il prinse din urma, ezitand sa intre in apartament, dar fu tarat de pachetul de muschi, care inchise usa in urma lor.
Pe canapeaua din living, imbracat intr-un costum doua-piese, negru, se afla cosmarul celor doi baieti. Bretonul negru ii adapostea ochii de aceasi coloare, facandu-l sa para un Eros intunecat, un demon aposat.
Roscatul se pregati sufleteste pentru cele urmatoare, respirand adanc. Riku scormonea o minciuna sa-l ajute pe cel de langa el sa iasa din probleme, dar furia barbatului nu se abatu spre fiul sau, ci spre saten.
Obrazul stang ii pulsa, iar sangele tindea sa urce in acel loc dureros. Isi duse instinctiv mana si observa ca intr-adevar ardea. Nu-si lua ochii de pe silueta inalta care-l privea dispretuitor. Kai se uita ca vitelu' la poarta noua fara sa priceapa ceva. Cand cea de-a doua palma ateriza pe obrazul drept al prietenului sau, roscatul simti ca inebuneste, dar fu oprit de Adonis inainte de a sari la tatal sau.
Vocea guturala si impunatoare a lui Shinsuke inunda camera, dandu-le fiori pe sira spinarii celor doi prieteni, chiar si lui Adonis.
-M-ai dezamagit, Riku. Ma asteptam la asa ceva din partea lui - spuse indreptandu-si privirea spre fiul sau - , dar nu de la tine.
Cu ochii cat cepele, abia reusi sa articuleze un imi pare rau, cand Shinsuke incepu din nou:
- Stii cat urasc sa fiu mintit, dar chiar si asa ai facut-o, iar acum trebuie sa te pedepsesc.
Simti cum pamantul ii fuge de sub picioare, cum lacrimile ii invadeaza ochii. Amintiri dureroase i se desfasurau in fata ochilor, strapungandu-i inima, facandu-i corpul sa tremure.
Se trezi din acea reverire cand auzi usa trantindu-se, si fugi in camera sa fara sa spuna o vorba.
Roscatul se tranti pe canapea incercand sa analizeze lucrurile intamplate in acea zi. Oricat de mult se gandea, nu isi dadea seama de reactia tatalui sau, nu putea intelege cum anume il mintise satenul si nu intelegea nici comportamentul bizar al acestuia. Afundat in ganduri abia auzi suspinele ce veneau din camera alaturata.
Isi dadu seama ca nu este doar o toana de-a lui Riku. Tatal sau aflase mult mai mult si nu voia sa-i spuna. Isi lua o jacheta pe el, iesind afara...
~*~

Sper sa va placa si astept comentarii ^_^

[Argenta]

E tot mai interesant.
Dar crezi ca studentii fac detentie?Sau liceele au decani si rectori...ceva nu se leaga,ar trebui sa ai grija la chestia asta si sa pui lucrurile in ordine.
Spor la lucru !
Astept urmarea!

[Luzer]

Un fik promitator.Mi-ai trezit curiozitatea.
Cum a spus si Shuichi_Angel nu prea merge detentia la facultate.
Orcum sa zik k e ok...nu stau sa nr greselile ,dar .... imi place fikul.
Ma abonez la tine si voi citi toate capitolele.Devine din ce in ce mai interesant...:x
Astept urmatorul capitol.Surprinde-ne.
Spor la scris.
Chuuu:x
P.S.Poti sa postezi pozele personajelor?Vrem sa salivam mai mult....eu una vreau:P:x

[MaDyY]

Stiu ca detentia este paralele cu facultatea, la fel si prezenta obligatorie, dar sunt indispensabile. Veti vedea de ce ;)
Multumesc pt comenturi si sper sa va placa si nextul

Capitolul 3
Chiulul

Noua zi isi facea simtita prezenta, trimitand razele pale ale soarelui de septembrie sa invadeze camera unui adolescent din centrul Tokyo-ului. Razele obosite spargeau scutul creat de perdeaua alba cu brodaturi, ajungand pe chipul adormitului. Kai zacea in patul inca ud, strambandu-se incercand sa rupa dansul de pe chipul sau alb. Se agata cu ultimele forte de taramul viselor, dar tot ce-l inconjura era impotriva sa.
In ciuda soarelui care-i cicalea ochii, salteaua patului era inca uda si rece (dadorita noii inventii a lui Riku de a-l trezi), iar telefonul, care acum era sub pat, incepu sa scoata un zgomot enervant.
In cele din urma renunta la gandul sau de a mai dormi, arunca patura jos si se ridica in picioare ridicandu-si mainile deasupra capului. Cand se apleca pentru a lua telefonul de sub pat, privirea-i intalni un obiect dezagreabil. Rama din argint reflecta mirarea, groaza, dar si nervozitatea din ochii verzi ai tanarului, fundalul galben din spatele cifrelor mari si negre il inspaimantau, acum, mai mult ca niciodata.
Lasa telefonul, acum mut sub pat si se duse glont la dus. Iesi in mai putin de zece minute, gata sa inceapa al treilea razboi mondial cu Riku pentru ca nu il trezise sa mearga la cursuri. In timp ce mergea spre bucatarie, incerca sa gaseasca o explicatie pentru comportamentul tatalui sau si cel al satenului, dar oricat se straduia nu gasea un raspuns bun. Intra in incaperea cu pricina, dar... daca Riku se afla acolo insemna ca devenise invizibil. Incerca si in camera tanarului, dar aceeasi poveste: Riku nu era de gasit.
Telefonul incepu sa sune din nou, dar de data aceasta acompaniat de de o noua melodie, ca un tarait, care venea de la usa. Se ruga in gand sa nu-l caute tatal sau, in timp ce se indrepta spre usa principala a apartamentului, chinuindu-se sa imbrace pantalonii si camasa culese de pe pat.
Spre bucuria baiatului, la usa nu era Shinsuke, dar spre uimirea sa, ii aparu in fata Riku cu un bandaj in jurul capului si un altul care se ascundea sub camasa neagra, aproape deschisa; sprijinit de un barbat inalt, imbracat si el intr-o camasa neagra si o pereche de pantaloni dintr-un material asemanator blugului. Cand ii privi chipul, il recunoscu pe decan si observa ca si acesta era incununat cu o fasie alba. Nu intelegea ce patise prietenul sau si nici de ce era in compania decanului, dar nu puse nici o intrebare, ci se dadu la o parte din usa permitandu-le celor doi sa intre. Riku se aseza pe canapea, eliberandu-l pe Drake de povara de-al ajuta sa mearga.
Linistea se asternu in intregul apartament, doar adierea vandului ce intra prin fereastra deschisa ciripea izbindu-se de peretii crem ai camerei, dar si acesta se pierdea in intunericul din ochii decanului. Riku isi ferea privirea de acesta, dar si de prietenul sau, in timp ce Kai ii privea cu atentie cand pe saten cand pe decan.
Intr-un final Drake, plictisit, ofta adanc si spuse:
-Astazi ati scapat amandoi, dar maine vreau sa fiti prezenti la cursuri. Inainte de toate veniti la mine pentru a vi le da.
-Le-am luat eu ieri, interveni fara sa vrea Riku.
-S-au modificat.
Linistea se asternu din nou in urma cuvintelor infricosatorului decan. Kai se simtea un bufon luat peste picior, neintelegand nimic din ce se intampla, Drake se gandea la Dumnezeu stie ce, iar satenul incerca sa gaseasca niste scuze plauzibile pentru comportamentul sau. S-ar putea spune ca atmosfera dintre cei trei era incarcata, dar fiecare avea gandul in alta parte, pana cand rectorul si-a facut simtita prezenta, indirect, prin telefonul lui Drake care incepu sa sune alarmat. Dupa o scurta discutie, barbatul parasi apartamentul tinerilor lasandu-i singuri.
Riku se ridica de pe canapea indreptandu-se spre camara sa, dar fu oprit de roscat. Vazandu-l ca nu se misca, Kai ii elibera incheietura mainii, dar nu-i slabi privirea.
-Imi pare rau, Kai, dar nu ma simt prea bine. Am nevoie de putina odihna.
Tanarul intelese ca nu avea sa afle de la saten ce patise, insa decanul avea sa lamureasca lucrurile. Se calma, incercand sa-i dea impresia lui Riku ca nu il va mai intreba de vizita neasteptata a decanului.
-Bine atunci. Te las sa te odihnesi, dar daca ai nevoie de mine, sunt la Mariko.
Satenul nu mai spuse nimic, ci doar il privi cum se indrepta spre usa, in felul caracteristic lui Kai: nici grabit, nici lenes, intr-o stare de plictiseala amestecata cu nerabdare.

Decise sa profte de faptul ca prietenul sau este plecat pentru a-si pune gadurile in ordine. Se intinse pe canapea, punandu-si mana dreapta peste ochi. Il durea sa-l minta pe roscat, dar nu putea nici sa-i spuna adevarul. Nu-i putea spune motivul pentru care ramasese cu el atat timp. Se intreba cum va reactiona Kai cand va afla ca prietenul sau cel mai bun, cel ca care impartea (aproape) totul ajunsese sa-l iubeasca mai mult ca pe un frate. Avea grija mereu de el, dar isi tinea sentimentele departe. Stia ca nu e bine ceea ce face, dar nu se putea abtine. Daca se distanta de el, Kai ar fi intrat in probleme mari. Avea obiceiul sa petreaca mult si sa se imbete rau, iar cand facea asta devenea foarte maleabil. Aproape nu se mai putea tine pe picioare si oricine putea face ce dorea cu el. In lumina slaba a becului, cu ochii inchisi si buzele intredeschise, Kai devenea o ispita mai mare decat marul din Eden. Chiar daca pleca singur, Riku, nu permitea nimanui sa se apropie de prietenul sau. Il culegea aproape mort din baruri si-l ducea acasa. De cate ori nu fusese ispitit sa-l sarute cand il punea in pat sa se odihneasca sau de cate ori nu intra el in belele pentru a-l ajuta pe el. Dar de fiecare data cand era tentat sa-l sarute isi musca buza inferioara si parasea camera roscatului, lasandu-l pe acesta sa doarma ca un ingerasi, dimineata urmand durerea de cap, voma si oceanul de ceai pe care il turna pe gat.
De fiecare daca cand roscatul facea vreo prostie si-l supara pe Shinsuke, Riku lua o parte a vinei asupra lui, dar chiar si asa, Kai nu scapa de mania tatalui sau.
Incerca sa inteleaga motivul schimbarii atitudinii lui Shinsuke, dar nu gasea o scuza buna.
„Brusc, domnul Nobusaka ma uraste si ma vrea departe de Kai... dar de ce? Nu avea cum sa-si dea seama... nu am facut nimic care sa ma dea-n vileag.
Kai a petrecut mult timp la detenitie, iar asta n-a afectat cu nimic relatia dintre mine si tatal sau, deci, nici detenitia nu l-a facut sa–si schimbe atitudinea fata de mine.”
Aceste ganduri nu-i dadeau pace, pana cand o alta imagine i se strecura in minte. „ Decanul a ajuns exact la timp si i-a oprit pe tipii aia sa termine cu mine. E un om curajos sau nebun, pentru ca nici un om intreg la minte nu ar interveni in „misiunile” body-guard-zilor lui Shinsuke Nobusaka. Dar totusi, el a facut-o si trebuie sa-i multumesc pentru asta.” Cu imaginea lui Drake intiparita in minte, Riku patrunse in lumea linistitoare a somnului.
In acest timp, Kai ajunsese la facultate, iar acum se afla in biroul decanului incercand sa afle cate ceva. Drake statea pe fotoliul sau din piele neagra, miscandu-se usor dintr-o parte intr-alta, avand degetele de la maini unite, formand o piramida, iar in fata sa, dincolo de biroul urias din lemn de cedru, pe un alt fotoliu statea Kai.
La fiecare intrebare pe care tanarul i-o adresa, barbatul raspundea scurt cu „ Nu” sau „Nu stiu”. Asta se datora nervilor care ajungeau la cote maxime. Dupa discutia aprinsa avuta cu Viviane de dimineata, primise in loc de micul dejun o bata in cap, acum avea un pusti foarte insistent pe cap, iar rectorul avea sa-i atraga atentia asupra responsabilitailor sale. La treizeci si doi de ani nu este usor sa fii decan si sa si tii doua cursuri care nu au nici o legatura unu cu celalalt la aproximativ sase sute de studenti din ani diferiti.
-Uite ce...- isi masa fruntea cu degetul aratator in incercarea de a-si aduce aminte numele-... Kai, nu stiu prea multe despre ce a patit prietenul tau, insa pot sa-ti spun ca are probleme mari. Tipii care l-au batut nu pareau a glumi si o sa-l caute, iar cand il vor gasi nu pot sa-ti garantez ca va scapa doar cu doua coaste fisurate si capul spart. Acum te rog sa te duci acasa si sa vorbesti cu el.
-Dar..
-Nici un dar! Am deja destule pe cap asa ca nu am nevoie si de tine.
Vru sa mai spuna ceva, dar privirea barbatului il facu sa se razgandeasca. Parasi biroul si totodata si institutia, indreptandu-se catre casa. Avea multe intrebari de pus, insa nu stia cate raspunsuri va primi.
Dupa ce ramase singur, Drake arunca o privire spre agenda sa. Trebuia sa faca multe in acea zi, dar era prea obosit si lipsit de chef pentru orice altceva decat leneveala; stia totusi ca asta nu era optiune. Il chema pe Takeshito, tanarul care se transformase in robotul sau. Yuko Takeshito era un baiat in varsta de douazeci de ani, in anul III acum, iar de cand intrase pe portiile institutiei devenise secretarul lui Drake. Era exemplul tocilarului model: lua cele mai mari note, toate exmenele cu zece si nu lipsea de la un singur curs, dar era prezent oriunde Drake avea nevoie de el.
Dupa un singur apel usa de la birou se deschise, scotand la iveala un trup firav, nu mai inalt de un metru si saptezeci de centimetrii. Chipul palid al baiatului te facea sa crezi ca sufera de o boala necrutatoare, dar imediat ce-l vazu pe barbat, chipul sau semana cu cel al unui copil care a primit o acadea. Ochii movali semanau cu parul ce-i cadea usor pe chip, dandu-i un aer si mai copilaros.
Drake ordona direct fara sa-l lase pe noul venit sa spuna nici „Buna ziua”.
-Takeshito, sase hamburgeri si o cola.
-Imediat, domnule decan, ciripi baiatul cu o usoara ezitare.
Dupa ce celalalt inchise usa, argintatul lua telefonul si forma fulgerator un numar.

In apartamentul baietilor, Riku pregatea cina, iar Kai facea curat in camera. Dupa intalnirea cu Drake, roscatul nu venise direct acasa, ci se dusese in parc pentru a analiza lucrurile. Pusese cap la cap spusele barbatului impreuna cu actiunile tatalui sau, iar concluzia la care ajunsese nu-l incanta deloc. Nu-i venea sa creada ca tatal sau voia sa-i dea o lectie prietenului sau. Mai trebuia sa afle ce facuse baiatul pentru a-i strani mania lui Shinsuke. Dupa doua ore si jumatate in care a hoinarit cu mainile bagate in buzunarele de la pantaloni, lovind cate o piatra care se gasea in fata sa, Kai ajunse, la ora nouasprezece acasa.
Cand intrase in apartament si se lovise de intuneric si liniste, i se oprise inima in loc. Alergase in camera lui Riku, dar nu era nimeni acolo decat patul ravasit si celelalte piese de mobilier: biroul din lemn de mahon si dulapul care tinea suspendat deasupra patului o mini-biblioteca, tot din lemn de mahon.
Era gata sa sune la politie, dar isi dadu seama ca asta nu avea sa fie o problema pentru Shinsuke Nobusaka, primul- ministru. Arunca telefonul pe canapea, inaintand spre iesire. S-a speriat atat de tare cand satenul a deschis usa, incat a cazut in fund. A clipit de cateva ori, apoi s-a ridicat ajutat de Riku.
Acesta din urma fusese sa faca cumparaturile pentru cina si micul dejun, dar Kai se gandise ca il rapise tatal sau, ganduri pe care satenul nu avea sa le afle.
-Te simti bine? intreba Riku, in timp ce inchidea usa, intrand in apartament.
-Sunt bine, doar m-am speriat putin, raspunse celalalt, linistindu-se. Dupa o scurta tacere, roscatul relua:
-Ma duc sa-mi schimb salteaua.
Vocea sa era atat de scazuta incat te facea sa crezi ca mai are putin si plange.
-Imi pare rau pentru asta...
-Nu e vina ta, Riku, ci doar a mea....Trebuia sa ma trezesc de prima data. Apropo –spuse privind pungile din mainile celuilalt- ce avem la cina?
-Friptura de porc cu garnitura de varza.
-Pastreaza-mi friptura, dar arunca pe geam garnitura.
Rasera amandoi pe seama spuselor baiatului, apoi plecara fiecare unde aveau treaba.
Kai rezolvase problema cu salteaua, mai trebuia ca aceasta sa se usuce, iar satenul terminase de pregatit cina. De indata ce aseza salteaua in asa fel incat razele soarelui sa se opresca pe ea, Kai se duse in bucatarie, unde celalalt aranja masa. Doua farfurii si doua tacamuri erau asezate fata in fata; farfuriile urmau sa fie acoperite de altele pe care se gasea cate o friptura si putina salata de varza.
Imediat baiatii se asezara la masa, dar cina le-a fost intrerupta de soneria usii.

~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~
Acesta este capitolul 3. Am incercat sa nu fac greseli de tastare&co, dar daca gasiti va rog sa-mi spuneti.
Acum poze cu personajele:
Kai Nobusaka
Yuko Takeshito Cand este serios
Shinsuke Nobusaka Imaginati-va ce este mai batran ^^'
Mariko Minowara
Drake Naoto
Viviane Naoto fara tatuaje si celelalte chestii
Riku Toda

Sper ca va plac atat pozele cat si capitolul. Astept critici&CO.
See ya

[Luzer]

Cool.Devine din ce in ce mai interesant.
Imi plac lucrurile complicate iar in capitolul asta situatia e putin complicata.
Vreau sa o faci din ce in ce mai complicata.
Pe mine romantismul ma cam lasa rece (sorry sti tu cine:-")sunt mai mult interesata de scenele pervy.
Greseli nu am vazut si cum am mai spus si o sa repet mereu nu-mi bat capul cu ele.
Spor la scris.
chuuuu:x:x:x:x
Next-ul cat mai repede,pls.

[MaDyY]

Capitolul 4
Vizita lui Mariko


Dupa o zi lunga si obositoare, Drake ajunse, in sfarsit, acasa. Viviane il intampina cu bratele deschise si cu zambetul pe buze chiar daca intarziase, din nou, trei ore.
Fiind decan si avand si catedra, Drake nu avea foarte mult timp liber in timpul anului scolar, iar cel de care dispunea in week-end-uri ii era rapit de rector, care era in functie doar cu numele; blondul jucand si acest rol.
Si ea preda, si, credea ea, asta ii ajuta sa se inteleaga unul pe celalalt. Culpul Naoto luase nastere in urma cu trei ani cand cei doi soti devenisera colegi de munca. Viviane preda engleza, in ciuda faptului ca era frantuzoaica, la aceasi institutie la care preda si barbatul. Devenisera prieteni buni, dar Drake se indragostise la prima vedere de incantatoarea roscata. Avea o personalitate placuta, mereu vesela, dar cu capul pe umeri si o profesoara excelenta. O perioada se tinuse scai dupa ea, inventand tot felul de pretexte, iar acum erau sot si sotie.
Drake nu era genul de om morocanos, dar era o persoana severa, un perfectionist si jumatate, insa foarte deschis si atent cu cei din jurul sau. La treizeci si doi de ani arata de douzazeci si cinci, dar avea creierul unuia de o suta cinci. Trecuse peste doua clase in generala, iar liceul se transformase in facultate, la douazeci si sase ajunsese sa predea matematica si educatie fzica intr-o institutie cu pretentii, iar la douazeci si opt devenise decanul acelei institutii.
Ea, pe de alta parte, parcursese scoala normal, fara sa “sara” peste vreo clasa, iar in urma unei facultati devenise conferential de engleza.
Se casatorise la douazeci si opt de ani cu barbatul pe care il iubeste si care o iubeste, dar soarta n-a fost de partea ei; in al doilea an de casatorie pierduse o sarcina, lucru care o marcase si o facuse sa renunte chiar si la slujba.
Dar trecusera peste asta, iar acum era gata sa-si reinceapa viata.
Dupa cina, Drake intra direct la dus, iar Viv –cum o alinta el- strangea masa. In mai putin de o jumatate de ora, familia Naoto era gata de culcare.
*
Kai privea usa masiva din metal, dar nu indraznea sa o deschida. Tatal sau avea obiceiul sa le faca tinerilor vizite neasteptate, indiferent de ora sau zi, iar barbatul era ultima persoana pe care dorea s-o vada in acel moment. Cel care se afla dincolo de usa mai batu o data, determinandu-l pe roscat sa deschida, dar nu inainte de a inghiti in sec. Ochii sai cercetau siluetele a doua fete, una mai inalta decat cealalta, dar amandoua mai scunde cu un cap, respective doua decat el. Blonda avea un zambet gigantic pe chip, si fara vreun avertisment o lua pe colega ei de mana si intra in apartament. Kai o privea nevenindu-i sa creada ce se intampla. Riku se vazu si el de undeva din bucatarie, dar asta n-o deranja pe fata, din contra, zambetul ei se lati pe tot chipul.
-Mariko, ce cauti aici? intreba roscatul, trantind usa in urma ei. Si ea cine mai e? si arata spre bruneta care o insotise.
-Kai, prostutule, am fost ingrijorata pemtru ti...voi.. cand nu v-am vazut la scoala si am venit sa va facem o vizita.
Degetul aratator se afla pe buzele lui, in timp ce, cu mana dreapta se tinea lipita de el. Pentru prima data in patru ani de cand se cunosteau, Riku simtea nevoia sa o ia de par pe Mariko sis a mature toata Japonia cu ea. Deja imaginatia lui o lua razna; tanara tipa ca din gura de sarpe in timp ce el ii facea parul permanent.
Dar monentul de satisfactie nu dura mult, fiind trezit de telefonul sau care mai avea putin si cadea de pe masuta pe care il pusese.
In timp ce Kai incerca sa o dea jos de pe el pe Mariko, satenul lua telefonul ducandu-se pe balcon. Privelistea era incantatoare; mii de luminite se intindeau la picioarele sale, iar linistea noptii le facea mai stralucitoare. Privi ecranul obiectului care suna din nou alarmat, insa lipsa numarului apelantului il nelinisti pe baiat. Se gandea ca puteau fii gorilele angajate de Shinsuke iar gandul asta il facea sa vrea sa arunce telefonul in gol.
Prins in gandurile sale, nu auzi pasii ce se auzeau in spatele sau. Devenii constient de faptul ca nu era singur in balcon abia atunci cand simti o mana timida pe umarul sau. Isi intoarse privirea oarecum speriat, oarecum mirat, iar ceea ce vazu il lasa fara grai.
Picioarele nici prea subtiri nici prea groase erau acoperite de o pereche de jeansi negrii, iar de la brau in sus, o bluzita pufoasa si roz se mula perfect pe sanii micuti. Riku ramase surprins de paloarea pielii brunetei, dar ochii albastri-verzui il fascinara pe loc.
-S-a intamplat ceva? Vocea ei suava il mangaie auzul facandu-l sa se cutremure. Inghiti in sec, apoi ii rapunse, facand tot posibilul sa-si pastreze un ton neutru.
-Da..Nu! Doar... nu mi-am dat seama ca esti acolo si m-am speriat. Apropo, eu sunt Riku.
-Aki, imi pare bine sa te cunosc, Riku.
Avea cel mai innocent zamnbet pe care il vazuse vreodata, iar numele sau nu fusese niciodata mai placut la auz. Tanara facu un pas in fata, ajungand la acelasi nivel cu el. Degetele lungi mangaiau bland balustrada din fonta a balconului.
Telefonul porni din nou facandu-l pe Riku sa tresara. Aki il privi nedumerita, neintelegand de ce nu raspunde. Baiatul devein paranoic cand dadu cu ochii de acelasi numar necunoscut. Deja il vedea pe Shinsuke stand pe fotoliul sau gigant, cu telefonul in mana, amenintandu-l ca o sa-l ucida.
-Riku, sigur esti bine? Intreba din nou bruneta.
-....
O bubuitura ce venea din camera le atrase atentia speriindu-i. Satenul se sperie atat de tare incat scapa telefonul din mana, iar datorita frecarii cu podeaua, aluneca pe sub grilaj, oprindu-se pe o masina. In secunda urmatoare un zgomot strident se facu auzit, iar odata cu el si injuraturile unor vecini.

Odata ajunsi in apartament, Riku si Aki ramasera inmarmuriti. Kai zacea intins pe jos, cu o sticla sparta la cativa centimetrii de capul sau, iar deasupra sa Mariko, care scapase de povara maieutului negru cu stelute argintii; acesta fiind aruncat pe undeva pe canapea.
Se vedea cu usurinta ca blonda era putin turmentata, de fiecare data cand incerca sa spuna ceva limba i se facea nod in gura, iar sunetele pe care le scotea faceau gelos si un cimpanzeu veritabil.

Cat timp Riku si Aki fusesera pe balcon, Mariko incepuse o conversatie cu roscatul, dar in timp ce vorbeau, tanara mai golea cate un pahar, iar atmosfera incepea sa se incinda. Kai bause si el un pahar, doua, dar avea mintea limpede. In incercarea de a-l saruta, Mariko reusise sa-l dezechilibreze sis a cada amandoi de pe camapea, spargand totodata si sticla de wisky ce o tinea in mana.
Fata nu observa prezenta celorlati doi si se lungi mai mult pe pieptul roscatului, incepand sa sarute fiecare centimetru de piele pe care il descoperea camasa.
Kay, pe de alta parte era constient de ceea ce se petrecea, dar nu putea s-o miste pe fata de pe el. Mariko isi incepuse jocul si nu avea sa inceteze pana nu va primii ceea ce doreste.

Cu nervii la pamant, Riku o ridica, tarand-o pana afara. Nestiind ce se intempla cu ea, blonda nu scoase nici un sunet pana cand dadu de frigul de dincolo de usa apartamentului. Doua secunde mai tarziu satenul se intoarse, dar nu pentru a o pofti inauntru, ci pentru a-i inmana maieul si gecuta, mult prea subtiri pentru vremea de afara.
Mariko inca nu realiza ce se intampla. Astepta langa usa pana cand Aki iesi si ea, plecand amandoua, fiecare spre casa ei.

Inauntru, Riku si privea prietenul furios. Roscatul statea in fund, langa camapea, sprijinandu-se cu mana dreapta de aceasta; Riku statea langa usa principala, iar acea privire care ii juca in ochi, spunea totul despre starea lui de spirit.
Parasi usa, intreptandu-se spre el, amenintandu-l in acelasi timp:
-Kai, e si apartamentul meu, iar daca ai de gand sa-l transformi intr-un bordel... gaseste-ti alt coleg pentru ca eu nu am de gand sa...
Dar cuvintele ramasera suspendate, impreuna cu respiratia baiatului undeva in cutia toracica. Kai il trase de mana, facandu-l sa cada in bratele sale.
-Am prins idea si nu mai fac... Promit. Vocea ii era subtila si plina de senzualitate, ceea ce il facea pe saten sa-l priveasca fix si sa uite chiar si de durerea din coaste. Roscatul isi trecu o mana pe dupa gatul celuilalt, apropiindu-i chipul de al sau. Riku era in stare de soc. Erau zile cand si-ar fi dat jumatate din viata pentru un moment de tandrete din partea roscatului, iar acum le primea cand ar fi vrut sa-l arunce de pe Everest.
Se misca in asa fel incat picioare sale sa inconjureze trupul bandajat. Satenul nu facea nimic decat statea nemiscat si-l privea pe cel din fata sa.
Dupa privirea si zambetul pe care le afisa, Riku isi dadu seama ca prietenul sau era prea beat pentru a constientiza ceea ce se intampla in jurul sau, dar nu avea idée cat de mult se insala. Ofta adanc si-si puse mainile pe pieptul celuilalt incercand sa-l indeparteze si sa se ridice, dar fara prea mult succes deoarece Kai il trase inapoi, intinzandu-l pe parchet. In secunda urmatoare trecu deasupra lui, plasandu-si genunchii de-o parte si de alta a trupului bandajat. De data asta Riku nu ignora durerea si scoase un scancet, dar Kai nu isi opri explorarea pe care o incepuse cand il prinsese sub el.
-Riku... nu ai fost prea... cuminte... incepu roscatul, atingand fasiile ce acopereau costele satenului. La auzul acestor cuvinte, chipul lui Riku se crispa, iar pielea sa devenii ca de marmura. Initial Kai se sperie, dar isi indrepta atentia asupra gatului “victimei”, sarutand si muscand usor acea zona.
Cu lacrimi in ochi, Riku reusi sa spuna ceva neinteles si sa se strecoare de sub roscat, oprindu-se direct in camera sa, unde inchise usa cu cheia.
-Nu si tu, Kai, nu si tu. Atat ii permisera lacrimile sa spuna, inainte sa puna cu totul stapanire pe ochii sai.
Celalalt statea in fund langa usa ascultand suspinele infundate ale satenului.
-Imi pare rau, Riku, nu am vrut sa te fac sa suferi, imi pare rau. Dar cuvintele sale fura rapite de negura noptii inainte de a ajunse la destinatar. Infundat in lacrimi, Riku dorea sa se deschida pamantul sis a-l inghita. Nu voia sa creada ca si prietenul sau era la fel ca el... cel acre ii distrusese viata. Din cauza lui nu va mai putea fi la fel, va trai in umbra acele nopti fatale si a celorlalte din inaintea ei.
Riku purta gravat in suflet un trecut tulburator, un cosmar din care abia reusise sa scape. Acel cosmar purta un nume, Yuki, si ameninta sa revina peste el si sa-l ucida in interior, la fel cum facuse in copilarie.

~*~

Aki

[Argenta]

Ei...prima...se pare ca am ratat un capitol,dar am recuperat.
Imi place foarte mult ,devine tot mai interesant si abia astept urmarea.
Spor la scris si inspiratie muuuuuuuuulta.