O viata de adolescent

[Nevermind]

Cap 1:Liceul Sanako
Ora 7:00 in Tokyo,15 septembrie 2009. O zi de toamna cat se poate de frumoasa.Pasarile canta,cerul senin primeste soarele stralucitor cu bratele deschise.
Intr-o camera mare,ordonata o fata de 17 ani pe nume Akane sta intinsa in patul ei uitandu-se la tavan.Parul ei negru si matasos acoperea perna mov cu modele florale. Ochii ei negri privesc tavanul continuu fara nici o miscare.
"Azi e prima mea zi la liceul Sanako...sper sa nu se mai intample ca la fostul liceu..."
Un oftat adanc s-a auzit in camera.La fostul liceu avea prieteni,doar ca atunci cand s-a mutat nu au mai pastrat legatura.
Un ciocanit puternic in usa a trezit-o la realitate pe Akane.
-Ce vrei?
In camera a intrat fratele ei Nagamori,un baiat cu parul negru albastrui.Ochii de un albastru inchis isi priveau sora.
-Ce?Ce este?Nagamori?Ce ai patit?
-Pai....stii ca zi e prima noastra zi la Sanako...nu?
-Normal!Pai...ne vedem afara!
Odata ce baiatul a inchis usa Akane s-a imbracat in fosta ei uniforma:o fusta neagra cu un sacou de aceasi culoare si o fundita rosie la gat.
Afara fratele ei o astepta impreuna cu mama lor,o femeie frumoasa cu parul lung,gri pe nume Hana.
Femeia le spuse la revdere nu inainte sa le dea pachetele.
Pe drum Akane si Nagamori radeau si isi aminteau de vremurile cand erau copii.Cei doi se intelegeu foarte bine,nu se certasera nici macar o data.
Liceul Sanako era un loc minunat,cel mai scump liceu din Tokyo.Curtea era plina de adolescenti nou-veniti sau mai vechi.
Toti glumeau si radeau.Fetele se uitau dupa baieti,iar acestia glumeau si discutau despre diferite lucruri.
-Ce loc...!
-Mda...surioara...asta-i Sanako!
In fata lor a venti o fata de aceeasi varsta cu ei,17 ani,satena,cu ochii mari,caprui,energica si glumeata,chiar daca la prima vedere nu parea asa.
-Buna!Numele meu e Akemi Takahashi!Sunteti noi nu e asa?
-Pai da!Buna!Eu sunt Akane Suzuki,iar acesta e fratele meu....ahem...Nagamori...!
Akane ii tot dadea ghionturi fartelui ei pentru a se prezenta.Se pare ca acesta se indragostise de Akemi.
-Nagamori!!!
-Ce...surioara?Aaa!Sc....scuze!B...buna...eu ...sunt...Na...Nagamori...Suzu....ki!
Cei trei au pornit spre panoul in care erau afisti elevii si clasele in care se aflau.
Akane,Nagamori si Akemi erau in aceeasi clasa ceea ce ii bucura foarte mult.Fetele planuiau sa stea in aceasi banca.
Clasa era frumoasa,dar erau prea multi adolescenti pentru o singura clasa.
Fetele s-au asezat in prima banca de la fereasta,iar Nagamori in spatele lor.
In clasa intrara ultimii doi baieti:primul,un baiat brunet cu ochii verzi,iar celalalt un baiat cu parul saten si ochii caprui,foarte dragut.
Cand acestia se indreptara spre banca fetelor Akane ramase atintita la baiatul saten.Era fermecata de ochii lui,iar imediat ce vazu ca o priveste isi intoarse capul spre fereasta,inrosi si inchise ochii repede.
-Hei Atasuke,Akinari!Akane!Acestia sunt colegii cu care ma inteleg cel mai bine dintre baieti.Spuse Akemi.
Atasuke se imprieteni imediat cu Akane. Acesta era sociabil si foarte indraznet.
-Si acesta e Akinari!Ii spuse Akemi lui Akane care se uita in ochii satenului.
-B....buna!E....eu....s...sunt A...A...Akane!
Akemi si-a dat seama dupa vocea si dupa expresia fetei colegei sale un lucru clar:Akane era indragostita de Akinari.
Dupa ce Atasuke si Akinari facura cunostinat cu Nagamori s-au asezat in spatele acestuia.
Aceasta a fost prima zi la liceul Sanako

Sper ca va place!Daca da voi scrie si urmatorul capitol repede!Promit!:pls:

[O@n@]

sakura-haruno..nu stiu daca ai observat dar ai postat ficul gresit..pentru ca aici este pentru ficuri naruto...trebuia sa te duci la fan fiction...si acolo trebuia sa il postezi...de rest nu comentez la fic pentru ca ar fii trebuit sa comentez mult...si nu ti-ar fii placut crede-ma...bye:bye:

[jocker_94]

da e frumos... ai avut descriere... dialogul nu era sec... a fost chiar ok:bv:... dar o intrebare am... de ce ai pus ficul tau la 'naruto fic' pentru ca nu vad nici un personaj din naruto sau ceva de genul:?? "?... astept urmatorul capirol... Ja ne:bye: si gambate:bv:

[Nevermind]

Multumesc mult!Sincer..dupa ce a fost postat m-am trezit ca e la naruto....nu stiu cum a ajuns asa....
Promit ca urmatorul capitol va veni repede!
:-h

[Flash]

off:well, cel mai probabil iti vor muta topicul la sectiunea corespunzatoare.

on: Acum, revenind la fik, ideea este draguta, dar ar trebui perfectinoata.
Descrerea: nu este indeajuns, trebuie sa descri absolut tot. Nu ai avut descrierea la care ma asteptam pur si simplu am ramas "in pom" atunci cand nu ai descris acele 'pachete' daruite de mama celor doi.
Aici nu am stiut despre ce estre vorba.Puteai pur si simplu sa descrii. Ce fel de pachete? Mdaa sa nu c rezi ca nu stiu, dar orice cititor are nevoie sa stie.

Naratiunea: este bunicica, dar ai grabit actiunea. In primul rand nu ai descris camera unde akane statea, asa incat ai fost nevoita sa treci mai departe si sa uiti de acest aspect.Inca ceva la partea cand cunoscut la liceu, acei adolescenti, care prin suprindere aveau nume la fel. Aici m-a derutat un pic.

Dialogul: cam sec pe alocuri, dezvolata-L Exemplu: -Ce faci? poti spune "Ce faci? Poate dupa ore ma gandeam ca vii putin prin parc sau la un suc. Ce zici? "

si ai dezvoltat dialogul si nu este sec.

Greseli gramaticale nu am vazut / estetica este bunicica, nu ai alineate dar stiu care este cauza pentru ca si la mine se intampla. Cand pun sa postez am alineate dar dupa, nu mai am. Asta nu e nici o problema.

Ideea este draguta / nu foarte originala din punctul meu de vedere, eu sper sa continui, bafta si vreau sa vad ce poti. Nu renunta.

ja ne& gambatte kudasai.

[Nevermind]

Multumes mult!Sper ca urmatorul capitol sa fie mai bun!

Cap:2 O prietena buna
Dimineata sosi cu pasi repezi.Lumea mergea incantata pe strazile orasului.Vantul adia usor gonind cateva frunze din caminul lor.
Acestea zburau parca cu aripi peste copacii care asteptau soarele demult pierdut dupa un nor jucaus.
Dintr-o data vantul incepe sa bata mai tare,in semn de furtuna.Norul spanzurat de cer nu inceta sa tina mingea de foc in spatelel lui.Refuza sa ii dea drumul.
Aproape de Sanako exista un parc.Dupa-amiaza aleile erau de vis.
Linistea era prezenta.Se formase pe unul dintre drumuri o patura rosie,dar cateodata se mai asezau acolo si musafirii verzi nepoftiti.
In cealalta a parculuiera un copac mare,batran plin cu "zane' verzi si rosii fosnitoare.Daca le priveai mai atent iti putei da seama ca le doare sa se desprinda de caminul lor,cazand pe pamantul rece si umed.
In fata copacului era o bancuta greu de gasit.In fata "pazitorului batran"se afla o casa,,destul de mare si frumoasa.La balconul de la ultimul etaj statea plictisita o fata de 17 ani.In ochii ei de un negru stralucitor se putea citi plictiseala.Brizele reci se plimbau prin parul ei negru si matasos.Fata era chiar Akane care se trezise cu doua ore mai devreme.Orele incepeau abia la ora 08:00.Se uita la bancuta din fata "pazitorului"Obisnuia sa mearga acolo,cand invata la celalalt liceu.Venea acolo cu o prietena care ii era cea mai buna prietena.
Dintr-o data un fluture albastru s-a ivit in fata ei.Il privea lung si parca nu ii venea sa creada cat de frumos este.Albastriul o lua spre parc chiar in momentul in care Akane intoarse capul spre usa camerei sale.
Nu mai statu pe ganduri si se imbraca.Vroia sa se plimbe prin parc,poate dadea si de albastriu.Se imbraca cu aceasi uniforma si pleca.
La acea ora toti dormeau inca,chiar si Nagamori care avea obiceiul sa se trezeasca inaintea tuturor.De data asta,insa,sora sa a fost prima.
Afara norii tineu soarele capturat fara a putea trimite razele luminoase si calduroase spre fiinte si natura.
Akane se plimba incet pe stradutele parcului admirand peisajul.Dupa cateva minute a hotarat sa se duca la bancuta din fata casei.
Ajunsa acolo o zari pe Akemi care statea si privea casa cu admiratie,dar in acelasi timp era cu gandul in alta parte.Akane se apropie usor de ea si ii puse mana pe umar.Akemi tresari si se uita in spate speriata.
-Offf!Akane...nu mai face asta inca o data!
-Scuze ca te-am speriatDar....am o intrebare....cum ai gasit locul acesta?
-Pai...sa fiu sincera nici eu nu stiu!Ma plimbam pe aici cand l-am gasit!
Fata cu parul saten se mai uita o secunda la colega ei,apoi o intreba daca stie casa.
-Pai...stii Akemi...aici locuiesc eu!
-Da?Glumesti nu?E o casa mnunata!
Akane ii multumi si se aseza langa ea privin casa.Observa ca Akemi era cu capul in nori asa ca o intreba ce are dar 5 minute nu primi nici un raspuns.
-Hei Akemi!Ce s-a intamplat?
-Aaa?Ce?Aaa...nimic...doar ca....nu conteaza!
-Ce?Ce e?
Akemi ii spuse fetei ca nu poate discuta despre asta deoarece credea ca nu o va intelege.Ea nu prea avea prietene in clasa desi invata acolo de mult timp.
-Aha!Eu...la fostul liceu aveam o prietena buna....Miu se numea....dar dupa ce am plecat nu m-a mai sunat.Incep sa cred ca statea cu mine pentru ca eram bogata!
Atunci Akemi o privi putin si ii spuse ca ele ar putea fi bune prietene.Aveau destule lucruri in comun:ascultau aceeasi muzica,aveau acelasi stil de a se imbraca si se intelegeau una pe alta.
-Akane?Nu ai vrea sa ne intelegem ca niste surori?
-Ba da!Oricum eu nu am avut asa ceva vreodata!Nu spun ca nu ma inteleg cu Nagamori!Din potriva,il iubesc foarte mult!Ne intelegem de minune si nu ne-am certat nici o data!
Cand satena auzi numele colegei ei inrosi si intoarse capul brusc.
-Nagmori....stii....Akane....i...imi pl...place de el....mult!
-Aha....pai....
In acel moment bruneta vroia sa ii spuna prietenei ei ca si Nagamori o placea dar se abtinu.
-Pai ce?Akane?Ce ai vrut sa spui?
-Aaa!Nimic!Nu conteaza!
Din casa iesi fratele brunetei,care,cand o vazu pe Akemi inrosi.Se indrepat spre ele nedumerit,iar in acelasi timp Akemi rosi si schimba directia ochilor.
-Hei!Voi ce cautati aici?Orele trebuie sa inceapa!
Akane aproba,iar satena scoase un scurt "da" si toti trei plecara
Pe drum fetele chicoteau si radeau.
Acesta era un inceput al unei prietenii minunate.

Daca va place pun urmatorul capitol repede!:)

[Kali?!]

O.o
Nu am inteles ce cauta acest Fic aici ... Sa rogi un moderator sa-l mute la categoria Fan Fiction ...
And, sa revenim la subiect.
M-ai ametit. Akane Akanane ... ma rog, am prins cat de cat firul. Descrierea in primul capitol nu e buna. A fost descriere, dar ai descris putin si ai descris exact ce nu ne interesa...
Puteai sa descrii mai pe larg sentimentele personajelor, aspectul ... Ma rog ...
Cu tastarea stai bine: si cu exprimarea. Imi place ideea.
Astept urmatorul capitol and See ya!
Merry Xmas!

[Nevermind]

Multumesc!Mda....primul capitol a fost cam....in fine!
O sa il scriu pe urmatorul repede promit!
:)

[Nevermind]

Cap 3:A fost...

Dimineata sosi repede.Vantul nu mai batea,lasand frunzele in casa lor.Era o zi normala de vineri...cel putin asa parea.
Parcul era,de data asta,plin de oameni,dar si de animale.
In gradina familiei Suzuki statea intr-un leagan Akane.Se trezise iarasi prima.Admira florile si isi amintea cum planta trandafiri can era mica impreuna cu mama ei.Domnul Suzuki a plecat din tara cu afaceri.Aplecat cand Akane si Nagamori au terminat scoala generala.Acesta credea ca nu le va duce dorul,dar fratii simteau lipsa tatalui la fel de mult cum le ducea el dorul.
Akane se uita la cer:nici un nor,doar soarele care isi trimitea razele spre fata fina a fetei.
Langa ea,dintr-o data s-a apropiat Nagamori.
-Hei surioara!Ce faci aici?Orele...
Nu apuca sa termine ce avea de spus pentru ca sora lui il intrerupse
-Imi aminteam de tata doar!Sa mergem!
-Tata...da!
Pe drum nici unul nu a spus un cuvant,se gandeau doar la acelasi lucru:tatal lor.
Acasa doamna Suzuki se plimba pe holurile incaperii.Stia ca azi urma sa vina acasa sotul ei,dar nu era sigura.Acesta trebuia sa o sune inainte sa plece.
Chiar in momentul in care femeia a pasit in bucatarie,telefonul s-a auzit din camera de zi.Alerga repede spre el in speranta ca e sotul ei.A raspuns,dar peste cateva minute de tacere repceptoruli-a cazut din mana,iar aceasta a inceput sa planga.
Se parea ca sotul ei murise intr-un accident cu o zi inainte.
Cu cat lacrimile izbucneau mai tare cu atat pe Hana o durea mai tare pieptul.Avea o boala veche,care fusese tratata,dar nu se stia cand poate reveni.Partea cea mai rea era ca acea boala era una foarte grava.Lesina imediat ce ultima lacrima cazuse pe covor.
Acum statea intinsa pe podea fara suflare.
La liceul Sanako lucrurile mergeau bine...deocamdata.Akane statea nemiscata in banca.Simtea ceva rau,insa nu stia ce ar putea fi atat de grav.Akemi se uita la ea ingrijorata.Singurul mai curajos fusese fratele ei,chiar daca si el simtea acelasi lucru pe care il simtea si sora sa.
-Surioara....ce crezi ca s-a intamplat?Nu am mai simtit asta de cand a murit bunica!
Clopotelul suna in semn ca orele trebuiau sa inceapa.Profesorul intra si le spuse fratilor Suzuki sa plece repede la spitalul din centrul orasului.Mama lor era grav bolnava.Auzind acest lucru cei doi au fugit spere spital.Acolo se afla si vecina lor,care le spuse ca venise in vizita la ei acasa,ciocanise de cateva ori in usa dar nu raspunse nimeni,asa ca intra si avu un soc:Hana era intinsa pe jos inconstienta.
-Deci asta sim....simteam noi!
Ochii brunetei erau inundati de lacrimi.In acel moment vecina lor tacu,dar mai evea ceva sa le spuna asa ca incerca:
-Stiti....tatal vostru...a murit...intr-un accident de masina.
Era liniste.Fratii se uitau la vecina lor.Erau stupefiati.Intr-o singura zi doua vesti rele...nu era poisibil.
-T...t...tati?C...cum?
Bruneta nu isi mai auzea nici gandurile din cauza tristetii si a lacrimilor reci ce pusesera stapanire pe ea.
Nagamori incerca sa para curajos,dar nu prea reusea.In acel moment doctorul a intrat spunandu-le sa astepte afara.
Stateau pe banca din fata usii camerei unde era mama lor.Vecina lor se plimba ca o nebuna pe holul acela lung.Nu stia ce sa mai faca.Adolescentii taceau.tristetea pusese stapanire pe ei.
Deodata usa se deschise iesind doctorul cu o expresie a fetei nu tocamai fericita.
-Imi pare rau..dar...doamna Suzuki....a murit!
La auzul acestor vorvbe toti amutira.Akane nu mai putea de tristete,iar Nagamori incepu sa planga.Nu se mai putea abtine..trebuia sa se descarce.Degeaba incerca sa para curajos.
In acea seara vecina lor a ramas in casa sa aiba grija de ei.
A doua zi soarele zambea pe cerul albastru fara nori.Toti simteau bucuria unei noi zile,numai fratii erau tristi.Pentru ei zilele nu mai erau atat de frumoase fara parintii lor.Cantecul vietii nu mai avea aceasi caldura far fiintele care erau mereu alaturi de ei.isi aminteau de vremurile trecute,cand erau fericiti.Dar acum simteau ca si ei sunt pe moarte,simteau ca linia dintre viata si moarte era aproape de ei.Nu mai aveau pentru ce sa traiasca,pentru ce sa zambeasca.Se simteau ca niste nimicuri acum.
Akane ura sa mearga la inmormantari pentru ca erau mult prea triste,dar acum trebuia sa mearga.
Statea intinsa in patul ei moale.Nu vroai sa se miste.Vroia sa moara,macar asa ar fi fost mai aproape de parintii ei.
Intr-un final s-a ridicat.S-a imbracat intr-o rochita neagra si sandale de aceasi culoare.Afara era asteptata de fratele ei care purta untricou negru,blugi de aceasi culoare si tenisi.vantul batea usor mangaind suvitele negre ale fetei.Nagamori o mai privea cateodata.Inainte ca tatal lor sa plece din tara Akane radea mai mereu,dar dupa ce a plecat aceasta nu a mai fost asa de fericita.Ea si domnul Suzuki erau foarte apropiati,dar acum ca el murise bruneta cu siguranata nu va mai fi ca inainte.
Mai tarziu,intorsi de la inmormantare,bruneta s-a dus direct in camera ei fara sa scoata macar un sunet.A inchis usa dupa ea si a ramas nemiscata.Privea peretii purpuri.Ea si tatal ei ii vopsisera.Apoi se uita la patul ei cu asternuturi roz cu motive florale.Mama sa i le-a adus.Se duse la oglinda si se privi.Avea parul prins in coada,iar doua suvite lasate libere.Era foarte frumoasa,dar trista.
"De ce ni s-a intamplat asta tocmai noua?De ce?"
Uitandu-se pe fereastra a observat in ciresul din fata casei o randunica care le aducea mancare puilor,iar la banca din fata copacului doi copii cu parintii lor.In acel moment lacrimile izbucnira in ochii negri ai fetei.Nu mai stia ce sa faca.Vroia sa isi mai auda parintii macar o data.
Desigur, il avea pe Nagamori dar nu era acelasi lucru.
Cele mai dragi fiinte disparusera pe veci.

[Kali?!]

Si eu si eu si eu !! >.<
Bau >:D<
Merry Xmas.
And ... Sa revenim la capitol.
Ai cam grabit actiunea iar dialogul e cam ... sec.
Vad ca ai descris foarte mult, dar incearca sa folosesti mai multe figuri de stil... Ar da fic-ului un aer mai elegant.
Capitolul 3 e mai bun decat celelalte, dar ai grija la dialog, la descriere si la exprimare.

See ya and Merry Xmas!