[Naruto] Can you hold my hand I: Forever alone

[Miky sweetie :3]

Cap 4: Trynna kiss him

Sakura:

Stateam pe banca, in dundul salii de sport, privind fiecare persoana eliberand, pe rand, incaperea. Imi sprijinaeam fata in palme, rotindu-mi ochii dupa fiecare student care pleca pe acea usa, fericit si cu zambetul pe buze. De ce nu puteam face si eu acelasi lucru? Am oftat zgomotos si am inchis ochii cateva secunde. Nu pot sa cred! Trebuia sa invat cele mai lascive dansuri ca sa pot intra in echipa lui Yamanaka. Si eu care sperasem atat de tare ca ma va lua doar pentru frumusetea mea... Nu m-am gandit niciodata ca va trebui sa fiu selectata printr-o proba de dans. Eu habar n-aveam sa dansez! Sunt o proasta. Cum am putut sa cred ca as putea juca intr-un videoclip fara sa stiu macar sa dansez.

Mi-am frecat ochisorii cu palmele abtinandu-ma sa nu plang. Ma comportam exact ca un copil mic care muncise mult ca sa deseneze ceva anume iar la sfarsit parerea parintelui sau cel mai drag ii sfasiase inima. Ce puteam invata in doar doua zile? Pe de alta parte, pe ce bani as fi invatat sa dansez in doua zile? Tatal meu avea bani, recunosc, insa niciodata nu i-ar fi cheltuit pentru mine. Relatia dintre mine si tata era doar o intelegere. Nu il interesa ce vreau eu de fapt, il interesa doar ce vrea iepurica lui. Exact cum eu am ajuns la acest liceu, in acest oras peo intelegere, asa am trait toata viata, inca de cand mama ne-a parasit.

Cu tot frecatul asta pe la ochi, am scapat doua lacrimi pe parchet. Mama mea era singurul meu sprijin. Iar acum cu vrajitoarea asta pe post de mama n-am dreptul la nimic. Cu cine sa vorbesc despre necazurile si nevoile mele? Cine sa ma inteleaga? Mai ales ca acum eram intr-un mediu in care nu cunosteam absolut pe nimeni si in care puteam ajunge in asternuturile cuiva in trei timp si trei miscari, fara vointa mea. Ma simteam atat de singura, atat de nesigura pe mine in orice decizie, atat de nedorita. Cui sa ii spun toate astea?

Mi-am sters lacrimile si mi-am deschis ochisorii, marindu-i cand am vazut ca sala se golise. Am vazut cum Yuri se dadea jos de pe scena si discuta cu oamenii sai si cu cei trei baieti alesi. I-am cercetat atent, din cap pana in picioare, apoi privirea mi-a picat pe brunet. Il priveam pe Sasuke si imi reaminteam momentele de dinainte. Aerul sau misterios, rautacios si indiferent ma facea sa cred ca el stie mai mult decat lasa sa se creada. Cunoaste mai multa lume si, in schimb, poate fi biletul meu detrecut peste selectia de dans direct in videoclip. Trebuia doar sa ma strecor pe sub pielea lui si sa-i joc jocurlasa cum si lui ii place sa-l joace.

Am asteptat pana cand el a iesit afara pe usa. Mi-am luat repede telefonul si am tulit-o.Am deschis usa si am inceput sa alerg. Sau ma rog, am vrut sa alerg. Nici n-am facut bine primi doi pasi ca m-am lovit de ceva – ceva puternic. Mi-am ridicat fata si l-am privit uimita pe Sasuke, care se uita la mine cu un zambet al dracului de smecher pe fata. M-am incruntat pentru o secunda, dar apoi mi-am amintit pentru ce eram aici. Mi-am muscat buza ca sa ma mobilizez, apoi privirea mi s-a schimbat instantaneu.

-Nu incerca sa ma urmaresti, papusa, zise el, luandu-ma total prin surprindere.

Ramasesem fara cuvinte. Gura mi se uscase si pe moment nu mai stiam ce sa spun. Gata, Sakura! Trebuie sa ii fi pe plac. Fi rea! Fi rea! Fi rea! Te rog, fi rea! Am schimbat privirea intr-una provocatoare. Mi-am lipit trupul de al sau si mi-am pus o mana pe obrazul sau, cealalta fiind pe pieptul sau, simtindu-i pectoralii.

-Ai dreptate, iubire. Dar daca tot suntem aici, doar noi doi, de ce sa nu ne jucam putin?
-Nu ma lua pe mine cu „iubire” pentru ca nu ma impresionezi deloc, zise el, in timp ce ma tragea cu bratele si mai aproape de el, strangandu-ma. Si nu incerca sa ma seduci papusa, pentru ca la cum arati, s-ar putea sa ajungem unde cu siguranta o virgina nu ar vrea sa ajunga. Asa ca nu ma provoca.

Nu am luat in seama advertismentul lui. N-o s-o faca! Stiam sigur ca n-are cum! Inauntrul salii de sport erau inca o gramajoara de oameni si cu siguranta nu ar fi riscat sa ne vada. Nu ca as fi vrut! Trebuia sa fiu rautacioasa ca si cum as fi doritoare. Trebuia sa intru in videoclipul acela cu orice pret. Si in plus, nu sunt chiar atat de prostanaca incat sa nu ma asigur ca cineva e prin jur. Mai ales ca, din cate il vazusem pe Sasuke pana acum, se cam ferea sa fie prins cu fetele. Era exact asa cum spusese si el: Oricunde in liceu un baiat este prins cu o fata, se considera act sexual.

-Nu. Tu nu ma provoca pe mine. Pentru ca la corpul asta, draguta, sunt in stare sa tanjesc ca o pisicuta in calduri si sa fac orice sa te am. Fac o pauza scurta, timp in care imi urc unul dintre picioare la nivelul taliei lui.

Fara sa mai stea pe ganduri, imi apuca piciorul. Ma tranti brutal de perete si, cu cealalta mana, imi prinsese parul cu putere. Si-a unit buzele cu ale mele intr-un sarut puternic, pe care nu il puteam controla. Nu credeam ca o sa fie atat de greu sa il manipulez... Dar, de fapt, el ma manipula e mine. Am zis sa continui. Un sarut si niste gesturi erau nimic pe langa adevaratul meu scop. Poate ca o sa inceteze. Poate ca a vrut doar sa ma testeze, sa vada daca spun adevarul. Da, asta trebuie sa fie! Ca sa fiu si mai convingatoare, mi-am bagat mana in parul sau si l-am strans cu forta, scotand gemete infundate ca si cum mi-ar fi placut sarutul. Limba sa se juca pervers cu a mea. Mana sa stanga se plimba nestingherit pe piciorul meu iar eu ma aratam tot mai doritoare, desi nu eram. L-am lasat sa-si desfete gusturile cu pielea gatului meu, sperand in continuare ca tot ce face este doar pentru a ma testa.

Am rezistat si am incercat din rasputeri sa-i intorc fiecare gest, cu acelasi gand, insa in momentul in care si-a bagat mana pe sub bluza mea si a umblat la incheietoarea sutienului, mi s-a oprit inima in gat. Nu l-am lasat sa imi deschida incheietoarea si l-am impins un pic. Deja ajunsesem prea departe. Dar ma speriasem ingrozitor cand vazusem ca nu percepuse mesajul. Am inceput sa ma smucesc si sa tip la el sa-mi dea drumul, dar el parca avea urechile astupate. L-am pocnit serios peste mutra si am dat sa fug.

N-am apucat, insa. Brunetul fu rapid si ma apuca de mana ma trase spre el, dar nu suficient de tare cat sa-i cad in brate. Probabil nici nu vruase. L-am privit pierduta, in timp ce zambetul sau parca vorbea pentru el. Nici nu stiam ce sa-i spun. Sa continui sa-l vrajesc doar din cuvinte avand grija sa nu mai sara pe mine si a doua oara sau sa imi trag mana si sa-mi iau talpasita. In tot acest timp de gandire am stat pe loc, nemiscata. Ce era sa-i zic? Am chimbat cateva priviri cu el si nu puteam sa nu observ bloajinitatea lor. Cum de acea privire se schimbase dintr-o data?

-Stiam eu ca esti prea moale pentru asa ceva. Spune, ce vroiai de fapt?

Pentru o secunda, m-am mirat, dar apoi expresia fetei mele revenise la normal. Pe cine incercam sa pacalesc de fapt? Chiar nu vedeam ca Sasuke era prea istet pentru mine? Sunt sigura ca nu avea de gand sa ajunga prea departe. Sunt sigura ca intentia lui fusese sa ma sperie inca de la inceput. Stia ca eu nu sunt demna de asa ceva si stia ca in spatele acestor gesturi era un motiv. Nu aveam cum sa-l pacalesc. Astepta inca de dinainte ca el sa ma tranteasca de perete o palma zdravana pentru faptele lui. Astepta sa-i marturisesc motivul pentru care faceam ceea ce faceam. Vazand ca nu mai am cum sa-l fraieresc, mi-am inchis ochii. Apoi i-am deschis. Brunetul mi-a eliberat mana si mi-a sustinut privirea.

-Vreau sa intru in echipa lui Yuki.
-Si-atunci de ce nu te duci la preselectii? Nu e chiar atat de greu pe cat pare.
-Am nevoie de o intrare directa. Vreau sa spun ca vreau sa fiu asigurata. Sa stiu inca de la inceput ca o sa fiu in echipa lui.

Brunetul si-a ridicat o spranceana, facand o pauza ceva mai mare.

-Uite cum sta treaba, incepu el, punandu-si mainile in san. Daca nu vrei sa vii la preselectii ca sa nu dansezi in fata baietilor, va trebui sa dansezi in fata mea. Imi spui ca trebuie sa-ti fac o intrare. De unde stiu eu cat de buna esti la dans? Altfel, nu te bag.

Am inghetat. Pur si simplu, stateam acolo si ma uitam la el ca o prostanaca. Dumnezeule, cum dracu ar fi trebuit sa fac ca sa scap de primul dans?! Pe buna dreptate ca, dupa ce m vedeam bagata in videoclip as fi platit un instructor sa ma antreneze. De fapt, nu aveam nevoie sa platesc unul. Sunt sigura ca oamenii lui Yuki ar fi angajat unul penru fiecare dansatoare, sau macar unul pentru toate dansatoarele. Am inspirat adanc si am incercat sa gandesc putin altfel. Poate ca Sasuke este unul dintre cei mai aprigi perversi ai scolii, dar este foarte inteligent. Daca m-a intuit? Probabil ca el stie deja ca eu habar n-am sa dansez – lasciv, bineinteles. Daca astepta ca eu sa-i recunosc acest fapt?

Am oftat. Mi-am muscat buza de jos si imediat, in secunda urmatoare, l-am intrebat:

-Sa presupunem ca nu... bat putin in retragere, dar apoi continui: ca nu stiu sa dansez dansuri din astea. Ce facem atunci?
-Nu sti sa dansezi, zice el, hlizindu-se la mine.
-Mersi ca imi esti de ajutor.

Ma intorc cu spatele la el si imi dau ochii peste cap desi in sinea mea tip si zbier ca o nebuna cu handicap. Urlam si nu cred ca mai aveam mult si cedam nervos. Nu era ca si cum chiar as fii fost o obsedata care nu primeste ceea ce vrea e menita spitalului noua. Doar ca nu mi se parea corect – de altfel, ce altceva din viata mea fusese corect cu mine pana in prezent? – si toate aceste lucruri imi aminteau de faptul ca nu mi s-a oferit nimic din ceea ce vroia. Dar nu am spus nimanui. Poate de aceea sunt atat de nervoasa acum. Toata energia aia negativa luata asupra mea plus unu rezulta o explozie totala. Si totusi inca ma tin in frau.

Am dat sa plec, insa sunt oprita de o mana pe umarul meu.

-Nu fi morocanoasa. N-am zis ca nu te ajut. Am spus doar ca nu sti sa dansezi.

Cu siguranta, lucrurile care mi le spusese imi captara atentia.

-Deci? Ce ai de gand sa faci?

-Nu ma intelege gresit, dar daca vrei sa pun o vorba buna pentru tine trebuie intai sa inveti sa dansezi. Facu o pauza si, vazandumi mahnirea de pe chip, continua ceea ce incepuse: Frumoasa esti, calitati ai, la fel si defecte.

-Poti sa treci la subiect? Il grabesc eu.

-Matusa mea este o coregrafa extraordinara. Iti vine sa crezi sau nu, dar ea a invatat`o pe Shakira sa danseze si i-a facut coregrafia lui Jennifer Lopez intr-unul dintre celebrele ei videoclipuri in mai putin de 12 ore. De ce nu incerci si tu?

Prima mea reactie cand am auzit aceste lucruri a fost sa ma uit la el ca picata din cer. A doua mea reactie a fost sa-l intreb de ce ma minte in halul asta si de ce vrea sa-mi distruga sansele ca, intr-un final, sa ajungem la a treia mea reactie – la a sari de gatul lui cand vad cartea de vizita pe care tocmai mi-a dat-o. Il strangeam atat de tare in brate si-i multumeam de atatea mii de ori, ca si eu le pierdusem sirul. Sasuke nu zicea nimic. Abea atunci mi-am dat seama cat de tare il strangeam. M-am departat de el si mi-am cerut sincere scuze, topaind de fericire mai apoi.

Eram mai mult decat fericita ca voi putea participa la preselectii. In plus, Cel mai bun prieten al lui Yuki era de partea mea. Nu pot sa cred ca tot ceea ce vroiam mi s-a dat intr-o secunda. Pentru un moment, mi s-a parut poate prea frumos ca sa fie adevarat. Poate pentru ca pentru mine, in toata viata mea, nu mi s-a intamplat nimic bun. Am refuzat totusi sa-mi aprofundez aceste ganduri triste incercand din rasputeri sa ma bucur de momentul meu. I-am zambit brunetului si i-am multumit, intinzandu-i mana. Dupa ce am dat noroc cu el, fapt care mi s-a parut putin ciudat avand in vedere ca in urma toar cu cateva momente ne giugiuleam si atingeam aproape peste tot.

-Ai fix doua zile si doua nopti ca sa inveti tot ce ai nevoie sa inveti. Si nu-ti face griji, iti asigur eu cursuri gratuite.

Am aprobat din cap, apoi mi-am luat la revedere de la el. In timp ce ma pregateam sa intru in sala de curs, m-am pus pe studiat cartea de vizita. Nu mi-am aruncat ochii prea mult pe nume si pe numarul de telefon. Am fost mai interesata totusi de adresa. Am citit fiecare litera si am incercat sa vizualizez strada rescpectiva. Nu sunt de mult in Milano, dar ma documentez de ceva vreme despre locurile din zona.

Am incetat sa ma mai gandesc la asta, lasand-o pe mai tarziu. Mi-am indesat cartea de vizita in buzunarul blugilor si am pasit in clasa. Le-am zambit celor cateva fete pe care le cunoscusem cu cateva minute in urma. Am cautat cu privirea un loc liber si, tot trecand printre banci in cautarea unui loc liber, hotarasc sa ma asez singura intr-o banca de la geam. Imi asez cartile pe banca si astept inceperea orelor. Nu ca as fi prea nerabdatoare in prima zi de scoala, ci mai begraba vreau sa se termine cat mai repede, ca eu sa pot pleca si sa imi pot invata linistita de lectiile mele de dans.