Muzica sufletului meu

[Addeh]

Of, ce intarziata sunt! Nu pot sa cred~! O.o
Eh, sper ca nu este inca prea tarziu... :-S
Apropo, ca tot nu am vorbit de titlu, mie imi place mult. Muzica... :] Ma bucur ca ai inceput un fic ce are legatura cu muzica. ^^
Anthony asta devine si mai intersant, de fapt, ficul tot devine mult mai interesant. Hm...:-? Mi se pare bizara mana tipului [sunt sigura ca e un tip] pe umarul fetei. Sepr sa lamuresti asta cat mai repede in capitolul urmator.
Bye bye, scumpo! ;)

P.S. Ms ca m-ai anuntat! >:D<

[Vero]

Ello dear ^^ Imi cer scuze pentru intarziere dar stii cum este cu lenea asta. Din pacate acum mi-am amintit ca m-ai anuntat de next. Sper sa ma ieri pentru asta. Asa... sa revenim la fic. Lucrurile devin mai interesante pe aici. Imi place. Kristen xD Ahh cat imi place numele asta ^^. Asa se pare ca Kristen nu prea agreaza bogatasii :)). Gresesc? Descrierea a fost in cantitati destul de mari nu am ce comenta la ea. A fost frumoasa oricum. Actiunea nu mi s-a parut grabita. A decurs normal. Dialogul nu a fost sec deci e bine. Greseli de tastare am vazut dar nu sunt grave. Probabil te-ai grabit. Ce as mai putea spune? Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[Zuzu XoXo]

Ok, deci... iti ador fic-ul! Ai talent doar ca mai trebuie sa exersezi. Combini super dialogul cu naratiunea si descrierea. Dialogul nu e sec iar descriere ai mai multa decat as putea eu sa am vreo data. Greseli de tastare, mm... ai dar nu multe si nu sunt atat de importante:-j. Avand in vedere ca este primul tau fic te descurci foarte bine si ai imaginatie!
Astept next so hurry up please:o3!
Bye:-h

[Nixu]

Hey sweetie:*
Te-ai descurcat destul de bine pentru primul tau fic..... ai descriere, naratiune si dialog, dar tot mai trebuie lucrat la ele.
Imi place ca ai capitole lungi si nu te piezi printre randuri...... adica acuma scri un lucru si imediat scri cu totul altceva care nu are nici cea mai mica legatura cu subiectul anterior, doar ca sa faci capitolele mari..... deci ma bucur ca nu faci asta..
Ai grabit putin actiunea, dar pentru ca e doar putin se trece cu vederea..... si ce se intampla intre cei doi?(scz dar nu am retinut cum ii cheama), ai inteles tu la cine ma refer....
E bine ca fata de primul capitol in acesta nu ai mai schimbat atat de brust timpurile si nici nu ai avut multe greseli de tastatura.... so this is:))
Cand pui nextu sa nu ma uiti:*:bye:

[Icsdeee.]

HEEEEEI! Zupar-man e aci si iti multumeste ca ai anuntat-o si ca ma ierti ca am inarziat patru catralioane nouaspe mii de ani (ma ierti, ne?). En fin, sunt aici sa comenteeeeez * tananana- ta na*.
Asa, sa incepem xD:
bam-bam-chica-chi-kic-vrust-bam.

Farst.Estetica. Imi place! Evrica! Ai apasat space! Nu, stai, nu e bine. Voiam sa-ti spun ca ai facut un capitol minunat de lung si ca daca nu o tii tot asa ma duc sa caut o furculita. Si in plus arata bine, aerisit, frumos. Bravo.

Secand.
Dialogul e ok, nici in primul capitol nu era prea mult, nu e sec, aaa, e bine.
Descrierea- Ai descris bine baiatu' bunaciune. Apoi:

Nu stiu cum pot descrie valurile de sentimente necunoscute care m-au cuprins atunci.- Aici am inceput sa rad degeaba xD. Asta e problema, ca trebuia sa stii si sa le descrii ._.
Apoi din nou, grabesti actiunea aia. La naiba cu dragostea asta la prima vedere. Adica, serios? L-a vazut si gata, il iubeste?!
Profesoara nesanatoasa mintal la cap *laughs*.
Numerale cu litere.

Oups xD. dau edit, maine, jur.

[Katniss]

Ello dear am apărut şi eu pe aici am citit ficul încă de când a fost postat, dar nu am avut timp să las un replay mai devreme, gomene.
Să revenim.
Este tot mai interesant, adică în mod evident ai evoluat. Descrierea este bună, dialogul nu este sec, iar naraţiunea la fel este bună.
Acţiunea mi s-a părut puţin grăbită, estetica este bună, greşeli nu am văzut nu cred că au fost. Well cam atât aştept nextu spor la scris şi multă imaginaţie bye, bye.

[hiimera]

Meow~
Am spus de multe ori ca am sa trec pe la ficul tau, insa nu stiu ce naiba ma retinut sa nu o fac. Acum ca sunt la punct cu cele doua capitole citite, pot in sfarsit sa las comm.
Le iau pe rand ca sa-mi fie mai usor. :3
________________

Primul:Ai inceput bine, mie chiar mi-a placut, nu cred ca e varza asa cum insinuiezi tu, faţa de mine, care mereu incepe ca naiba un 'first' capitol, tu te-ai descurcat de minune, sa presupun ca e primul fic ? Nu stiu, insa nu-mi pasa.
pentru inceput multi ti-au spus ca ai grabit actiunea, mie insa nu prea mi s-a parut asa de exagerat de grabita.. cum spun multi, a fost bine, insa ai scapat umpic descrierea in multe locuri si poate te-ai grabit ca sa termini sau sa ajungi la punctul culminant al capitolului.
Descrierea a fost destula, buna si destul de bine pusa. MI-a placut cum ai descris tot ce ii se intamplase, cat si ce ii se intampla in prezent, in fic.
Descrierea sentimentelor, ce sa mai spun te descurci aici, chiar foarte bine, insa mai trebuie umpic de descriere. Greseli la primul capitol, chiar nu am vazut.
_________________
Al doilea: Deci aici ai mai progresat, se pare ca ai tinut cont de tot ce tiau spus ceilalti, chiar daca in anumite parti ai grabit ritmul actiunii, poate te-ai grabit sau ai fost asa de cuprinsa de idee incat pur si simplu nu ai mai fost atenta la ce scrii, mai stii.
In orice caz, a fost frumos, intr-un final nu stiu de ce dar parca m-am intristat. E foarte plin de nostalgie, gandurile, sentimentele fetei sunt triste, patate de speranta, insa mereu ruinate dorintele si aspiratiile. insa se pare ca acea dorinta de a cunoaste dragostea [acest lucru se pare ca reese indirect din modul in care se exprima aceasta] si de a o experimenta, de a o trai.
Foarte frumos, ai descris felul in care se simte aceasta, iar numele ei chiar imi place, poate e scris cu "K", insa pe romana se traduce "Cristina".. asa ma cheama si de asta il ador.. XD
Anyway.. revenind la capitol: greseli, da am vazut doar una sau doua. Nu e crima, nu intri la parnaie pentru asta, ca oricum toti avem, poate din neatentie nu le-ai corectat, se intampla oricui.
Modul tau de exprimare este clar si frumos, deci pe inteles in acest capitol, dar la fel ca si in plimul acelasi limbaj, plin de idei si de concepte. Mi-a placut totul.
_________________
Asta e tot ce pot spune acum, nu foarte multe.. >.>, insa commul e de un km. XD
Dar merita sa stii, chiar imi place ideea, tema acestui fic, imi place modul tau de exprimare, e fluida, de fapt aproape fluida dar pe inteles.
Ce am uitat sa mentionez este ca acest tip, hmm parca ascunde ceva mister in el.. la naiba vreu sa stiu. Are un comportament destul de interesant si foarte misterios, ma pune pe ganduri.
Sper ca acest comm pe care l-am lasat sa nu te deranjeze.. :[
E mai lung insa l-am dedus cu cap. ^^

[..Chris.]

Buna, am venit cu nextul intr-un final. Imi cer scuze ca este atat de tarziu dar scoala asta ma omoara. Le multumesc tuturor celor care mi-au comentat si apreciat ficul si sper sa mai treceti pe-aici. So, lectura placuta:

Capitolul 3:

Anthony P.O.V.:

Alta dimineata. Soarele isi face loc usor, printre perdelele albe din camera mea si se pare ca vrea ca eu sa ma trezesc. Imi deschid ochii si privesc lucrurile din camera mea. Ma ridic incet din pat si ma indrept spre baie. Aveam o baie spatioasa. Peretii erau decorati cu faianta de culoarea albastru inchis, la fel si podeaua, iar chiuveta si cabina de dus erau de culoare alba, la fel si wc-ul. Ma opresc in fata oglinzii de deasupra chiuvetei si ma uit in oglinda, analizandu-mi chipul. Da, se pare ca aveam niste cearcane cat China pe sub ochii mei verzi. Asa imi trebuie daca toata noaptea am dansat si am baut la club. Nu obisnuiesc sa fac asta foarte des, dar de data asta a trebuit. Era ziua de nastere a fratelui meu, Sam, care implinea saptesprezece ani. Sam era mai rebel decat mine, de aceea si-a tinut ziua de nastere intr-un club. Eu unul, preferam mai bine o petrecere la noi acasa decat intr-un club, dar fie. Eu de obicei eram mai cuminte, caci nu imi doream sa-i dezamagesc pe parintii mei, dar asta ma enerveaza destul de mult. Eram foarte diferit de fratele meu. Sam era destul de afemeiat si obisnuia sa faca multe prostii, dar era de treaba daca ajungeai sa-l cunosti. Inalt, cu ochii caprui de copil cuminte, parul scurt si brunet aranjat vesnic in tepi, un cercel in partea stanga a buzei de jos, bine facut dar destul de slab si obisnuia sa poarte haine de firma, de obicei haine sport, dar ii placeau si blugii si camasile. Ii placea de asemenea sa cante la chitara muzica rock. Un casanova innascut, deci.

Imi iubeam fratele si il ajutam cand avea nevoie de ajutor in fata parintilor nostri, dar ma enerva ca imi fura intotdeauna iubitele. Poate nu erau fetele potrivite. Se pare ca inca trebuie sa astept persoana de care sa ma indragostesc, caci am ghinion cand e Sam prin preajma. Ma scarpin putin in cap, apoi ma indrept spre cabina de dus din partea dreapta a baii. Ma dezbrac in fata cabinei, aruncand maieul si pantalonii scurti prin baie si intru in cabina. Dau drumul la apa calda si incep sa ma spal gandindu-ma la ce zi obositoare urma sa am astazi. Ies din dus si imi infasor un prosop alb in jurul mijlocului. intru in camera mea, ma imbrac, ma dau cu parfum si cobor scarile, indreptandu-ma spre bucatarie.

Acolo se aflau deja Sam, mama si tata, asezati la masa, mancand micul dejun si discutand pe diferite subiecte.Mama-Cassidy era foarte buna in a-ti ghici problemele si niciodata nu o puteai minti chiar daca te straduiai. Avea ochii verzi-pe care eu ii mostenisem de la ea- parul brunet si zambetul in permanenta pe chip. Tatal meu era cunoscutul pianist, Paul Bennet si cu ajutorul lui eu am reusit sa sustin atatea concerte si sa castig atatea concursuri. Era inalt si bine facut, avea ochii caprui si parul saten si intotdeauna stia sa gaseasca rezolvare la orice problema chiar daca era cam neindemanatic. Ii salut, ma asez la masa langa fratele meu si incep sa mananc dintr-o felie de paine prajita cu unt. Nu intru in niciuna dintre discutiile celor trei, doar raspund sec la intrebarile care imi sunt puse.Se pare ca nu se pomeneste de loc faptul ca eu si Sam am ajuns acasa la ora 5 dimineata. Ma rog, poate ca nu vor sa intre in aceasta discutie, caci sigur se va ajunge la cate o pedeapsa si pentru mine dar si pentru Sam. Ma ridic incet de la masa, pentru ca nu aveam pofta de mancare, le spun parintilor ca merg la scoala, imi iau ghiozdanul din camera mea si ma indrept spre iesirea din casa. Ies pe usa si trag in piept aerul curat al diminetii care reuseste sa ma faca sa ma inviorez putin. Merg spre Volvo-ul negru parcat in fata aleii, intru si pornesc in tromba spre scoala.

Ajung la scoala, intr-un final, caci fusese un trafic ingrozitor. Intru in cladirea maronie si ma indrept spre biroul directorului de unde trebuia sa-mi iau orarul. Ajung in fata usii pe care era pusa o insigna cu "Director", bat la usa si intru dupa ce mi se da acceptul. Biroul era decorat cu mult bun gust, avea o biblioteca imensa in partea dreapta, ceva mobila de culoarea mahonului, parchetul laminat era de culoare nisipului si se mai aflau vreo doua fotolii din piele visinie, asezate de-o parte si de alta a mesei unde se afla directorul care se pare ca era femeie.

- Buna ziua, spun respectuos afisand un zambet fals pe chip, ma numesc Anthony Benett si am venit sa imi iau orarul si cartile . Doamna se ridica de la masa si se prezinta spunand ca era o adevarata onoare sa aiba un elev atat de talentat in scoala ca mine. Imi da orarul, cartile si o harta a liceului, urandu-mi succes pe viitor. Ii multumesc frumos si ies din birou, indreptandu-ma spre sala clasei mele. Se pare ca voi ajunge sa ma inteleg bine cu oamenii de aici. Imi par destul de amabili.

Ajung la clasa cu pricina, intru, si dau peste profesoara care se pare ca imi era diriginta. Salut frumos si intreb daca am ajuns in clasa potrivita. Raspunsul fusese afirmativ iar pofesoara ma invita sa ma prezint dupa ce mi-am cerut iertare pentru ca am intarziat. Se pare ca era cam zaluda profesoara, deoarece radea la glumele mele ca o eleva de clasa a treia. Ma uit putin prin clasa si vad o gramada de fete care imi faceau cu mana si imi trimiteau saruturi pe calea aerului. Da, am ajuns intr-o clasa de ciudati. Ce n-as da sa ma lase mama si tata sa fac scoala acasa, dar ei nu. Ei insista sa merg la o scoala normala si sa invat alaturi de altii. Mai trag o privire prin clasa si observ o fata bruneta, cu parul lung si ochii albastri care statea linistita si ma analiza, asteptand sa ma prezint. In sfarsit o persoana normala in clasa asta, pe langa baietii care se uitau la mine cu putina ura. Ce sa-i faci daca te-ai nascut frumos? Trebuie sa traiesti cu asta.

Ma prezint, spunand cateva lucruri despre mine. Profesoara ma invita sa ma asez in banca din fata fetei cu ochii albastri. Se pare ca am noroc ca nu trebuie sa stau toata ora langa vreo fata dintr-aceea care se hiper-ventilizeaza pe langa mine. Cateodata urasc ca arat asa si imi doresc sa fiu si eu mai normal. Imi fac loc printre sirurile de mese si ajung la banca mea. Ma asez, dar nu inainte de a-i arunca o privire acelei fete. Era foarte frumoasa. Acel par castaniu lung, corpul bine dezvoltat si de asemenea bine proportionat ma facea sa sar acolo pe ea. Buzele rozalii si micute si ochii aceia albastri in care se citea tristetea si nefericirea. Ma intreb oare ce i se intamplase fetei de ajunsese sa fie atat de trista. Nu am stat sa ma uit foarte bine si i-am dat doar o privire fugitiva, dar se observa de la o posta ca ceva nu era in regula cu ea. Eram tare curios. Dupa ce m-am asezat in banca, mi-am scos cartile si am inceput sa scriu lectia de pe tabla. Am observat-o ca se uitase la mine in tot acest timp. Abea astapt sa o cunosc dupa ora. Oare la ce instrument canta? Arata a violonista dupa mine, dar degetele putin lungi ma fac sa cred ca este pianista.

Profesoara dicta lectia plictisitoare de matematica. O materie la care eram foarte bun dar care nu-mi placea deloc. O invatam doar pentru note bune, ca sa nu-i dezamagesc pe mama si pe tata. Ora se termina la fel de plictisitor cum a inceput. O mai surprindeam din cand in cand pe fata, uitandu-se la mine dar nu bagam in seama acest aspect. Dupa ce profesoara iese din clasa, elevii ies alergand pe usa. Fata isi strange rapid lucrurile si se grabeste spre iesirea din clasa. Nu ajunge prea departe caci se impiedica de ghiozdanul meu care era lasat jos langa banca. Saraca, cred ca se lovise destul de rau. Ma repezesc la ea , o iau de brat si reusesc sa o ridic rapid de pe jos. Noroc ca deja clasa era goala si numai noi doi mai ramasesem, ca altfel cred ca reuseam sa atragem privirile tuturor colegilor nostri. La contactul mainii mele cu bratul ei, am simtit un fulger care mi-a trecut prin tot corpul si pentru o secunda am ramas asa si am analizat-o pe fata. Avea o vanataie la mana dreapta si se pare ca se lovise putin la incheietura. Imi doream sa-i iau durerea cu mana sau sa ma fi lovit eu in locul ei. Imi parea atat de fragila, ca un bibelou de portelan. Ma simteam groaznic.

- Vai, imi pare atat de rau! Te rog sa ma ierti, caci nu a fost cu intentie. Trebuie sa te duc la infirmerie, ii spun in timp ce analizam din nou mica pata mov de pa mana ei. Fata se uita la mine si un mic zambet ii apare pe fata in timp ce imi spune:

- Ah, nu, stai linistit. Nu a fost vina ta. Eu am acest obicei de a ma impiedica de lucruri, deci nu-ti fa probleme. O sa-mi treaca, e doar o amarata de vanataie, imi spune cu o voce putin tremuranda dar melodioasa ca un ciripit de pasare, in timp ce isi lasa chipul in jos. Nu vroia sa ma priveasca in ochi. Ma intrebam de ce. Oare o intimidam pe biata fata? Ii ridic chipul cu doua degete sub barbie ca sa o pot privi in ochii sai albastri ca cerul si ii spun:

- Macar lasa-ma sa imi cer scuze prin a te invita la un suc dupa masa, daca vrei. Incercasem pe cat posibil sa nu o fac sa se simta prost. Mi-ar fi placut extrem de mult sa accepte. Macar aveam ocazia sa o cunosc mai bine caci avea ceva special care imi atragea atentia pe langa problema cu tristetea. Cred ca o sa fim prieteni buni si poate mai mult de atat. Se uita in chii mei pentru o secunda foarte lunga dar apoi raspunde:

- Nu e nevoie, multumesc mult. Oricum am putina treaba dupa masa si nu pot veni, dar poate alta data. Vocea ei era ragusita putin dar nu mi-a prea pasat. Ceea ce imi atragea atentia acum erau buzele ei. Nu stiu de ce, dar imi venea sa o sarut. Se pare ca ma simteam destul de atras de ea, pentru ca eu nu obisnuiesc sa plac o fata din prima. Mie imi trebuie mai mult timp ca sa o cunosc.Ei nici macar numele nu i-l stiam dar eram convins de un lucru: ca nu am mai intalnit pe cineva ca ea.

O rog sa imi promita ca va venit la o intalnire cu mine si se pare ca accepta. O chema Kristen din cate imi spusese in timp ce dadeam mana. Ce nume frumos. Ii dau drumul la mana atunci cand ea sesizeaza ca inca o tineam. Puteam, de fapt, sa stau sa ma holbez toata ziua la frumusetea ei dar telefonul imi vibra in buzunar si trebuia sa plec. Imi iau la revedere de la Kristen si fug spre iesirea din clasa. Raspund salutand persoana de la celalalt fir. Era Sam. Imi spune ca are nevoie de ajutorul meu dupa ore caci trebuie sa mearga sa-si ia o masina cu banii de la parintii nostri pe care ii primise de ziua lui. I-am spus ca voi merge cu el, dar sa nu ma mai intrerupa chiar asa caci vorbeam cu o persoana importanta.

- Da, sigur. Persoana importanta adica vreo fata, nu? Ia spune-mi fratioare, ce bunaciune ai mai gasit pentru mine in seara asta? spune Sam cu o voce pofticioasa.

-Nu e nici o bunaciune pentru tine in seara asta. Poate doar vreo centurista caci aceasta fata este foarte speciala si nu vreau sa aiba de-aface cu tine. Crede-ma ca nu este genul de fata care ai mai intalnit si nu prea cred ca se preteaza la ceea ce faci tu. Deci stai pe tusa in seara asta, little brother, ii spun putin nervos si frustrat lui Sam care se pare ca amutise pentru o secunda. Nu vroiam ca el sa-i distruga viata lui Kristen caci tineam la ea.

-Ok fratioare, dar promite-mi ca mi-o prezinti si mie pe cumnatica mea, spuse razand singur de gluma sa.

-Promit, dar te rog sa nu ii mai spui cumnatica, caci deabea am cunoscut-o si nici nu stiu daca simte ceva pentru mine. In fine, vorbim acasa mai multe. Ii inchid lui Sam si obesrv ca ajunsesem langa un parculet din apropierea scolii. Cred ca destinul vrusese sa vin aici tocmai in acest moment caci Kristen statea pe una dintre bancile de aici si plangea. Nu inteleg de ce, sincer. Era destul de bine dispusa atunci cand am plecat eu din clasa. Poate e suparata pe mine. Ma apropii incet de ea si ii pun mana pe umarul stang. Isi intoarce privirea spre mine incet si ma analizeaza o clipa. Cand isi da seama cine este in fata ei, isi lasa capul in jos rapid stergandu-si lacrimile. Ma asez langa ea pe banca si o intreb de ce plange. Nu imi raspunde pentru cateva secunde dar apoi isi drege glasul si zice foarte incet:

- Nu plangeam. Aveam doar lacrimi in ochi din cauza vantului puternic de pe-aici. Da, sigur. De parca briza usoara care sufla prin parc ar fi suficient de tare incat sa o faca pe ea sa planga. Oricum, stiam deja ca nu acesta era motivul plansului ei. Probabil ma credea ca sunt atat de prost incat sa cred minciuna ei sfruntata.

- Asculta. Nu sunt prost. Stiu ca nu din cauza vantului plangeai si daca nu vrei sa-mi spui cauza macar nu ma minti, pentru ca nu stii sa minti. Ma ridic suparat de pe banca, dar ma prinde de maneca camasii si imi spune:

-Bine, nu plangeam din cauza vantului. Nu iti pot dezvalui adevaratul motiv pentru ca inca nu te cunosc suficient, dar te rog, nu fi suparat pe mine. Nici nu stiu de ce iti pasa asa de mult. Cum sa nu-mi pese, ma gandeam eu. Ea era atat de naiva incat credea ca eu o consider doar o colega de clasa, chiar daca am vorbit pana acum o singura data si chiar daca deabea o cunoscusem. Imi parea atat de rau ca asta credea, dar deocamdata nu prea aveam ce sa fac, inafara sa o consolez. Oricum, durerea din ochii ei ma sfasia si nu suportam sa o vad asa. Ma asez din nou pe banca langa ea si ii spun ca oricare ar fi motivul supararii ei nu trebuie sa planga si ca daca are nevoie de cineva care sa o asculte sau de cineva la care sa-i poata spune problemele ei, eu sunt intotdeauna disponibil. Imi multumeste si ma imbratiseaza. Ii intorc gestul si o rog sa mergem impreuna spre scoala. Ea accepta invitatia mea si ne indreptam impreuna spre scoala, reusind sa atragem privirile curioase ale colegilor nostri. Nu ma deranja ca se uitau la noi dar Kristen se pare ca era destul de intimidata. Ma apropii usor de urechea ei, reusind sa-i simt parfumul si ii spun ca nu trebuie sa se rusineze din cauza lor. Da din cap, spunandu-mi ca trebuia sa ne grabim daca nu vrem sa intarziem la ora de muzica. Aprob spusele ei si mergem spre sala acustica a scolii.

Un cantec imi trece prin minte in timp ce profesorul de muzica ne pune sa scriem un test. Nu stiam ce este acel cantec dar de fiecare data cand ma uitam la Kristen care statea in stanga mea, imi venea sa-l fredonez. Trebuia neaparat sa-l scriu undeva, asa ca singurul lucru care imi era la-indemana era caietul de muzica. Ma apuc de compus si pana la sfarsitul orei reusesc sa-l scriu pe tot. Testul il terminasem dupa 10 minute dupa ce imi fusese dat. Imi strang lucrurile, o salut pe Kristen si ma indrept spre parcarea scolii caci orele se terminasera. Abea asteptam sa merg acasa si sa cant melodia. Poate il rugam pe Sam sa ma ajute la niste versuri, caci se pricepea destul de bine la asta.

[Abbeh.]

Mi-a plăcut că ai avut un capitol lung, am avut cu ce să mă delectez. Când am citit primul capitol am fost uşor plictisită, mă gândeam că va fii ce relativ clişeic şi trebuie să recunosc că nici acum, după ce am citit al doilea capitol, nu m-ai convins că e ceva foarte original. Părerea mea e că tu grăbeşti acţiunea, puţin cam mult. : )). I mean, cred în dragoste la prima vedere, dar ăştia doi... i don't know, încearcă să o laşi mai moale, ei doi e iau prea repede, devin intimi - ca să zic aşa - într-un timp prea scurt. Ca personaje sunt conturate cât de cât ca lumea, dar parcă ceva-mi scârţâie: ea e cam tristă, prea tristă; i mean... e aproape să-şi împlinească visul şi e tot emoloagă and stuff like that. Îmi dau seama că-i greu să te simţi şi să te ştii nedorită, dar tu nu ai descris atât de bine încât să simt şi eu durerea ei sfâşietoare. Bogătaşul ăsta mi se pare puţin cam pămpălău. Nu mi-o lua în nume de rău, dar parcă prin gesturile şi replicile lui denotă ori superficialitate ori ... e cam pămpălău. o,o
Cum am spus, ca idee nu e prea originală, sunt o mulţime care încep aşa, totuşi tu ai putea face ficul să se termine diferit. La descriere mai ai de lucrat, eventual mai citeşte, caută un scriitor a cărui stil de a scrie de fascinează şi încearcă să faci un lucru la fel de bun ca el. Sigur că nu-ţi va ieşi, dar uită-te să vezi unde greşeşti şi ce are el/ea şi tu nu.
Estetica să zicem că merge, pui space după semnele de punctuaţie, capitolul e aerisit, nu m-au durut ochii citindu-l, deci e binişoor.
Greşeli de tastare/ortografie nu am văzut, dar sincer nici n-am stat să mă uit după ele. Deja la ora asta sunt somnoroasă : )).

Eniuei, aştept următorul capitol care sper să fie mai bun decât ăsta. Primul pas ar fi să o laşi mai moale cu acţiunea.
Baftă! >:D<

[LonelySoul]

Imi place enorm de mult acest fic. Am foarte mult idei cu privire la ce s-ar putea intampla in continuare dar prefer sa le tin pentru mine. Greseli nu am vazut si nici nu m-am uitat dupa ele. Cat despre modurile de expunere, ai cate un pic din fiercare si asta imi place tare mult. Spor la scris si de-abia astept sa pui nextul.