Music for heart

[Savarina Ali]

Ok ok ok ok se pare că trec și pe la acest fic după ce mi-am găsit timp în care să fac cateva mai multe comentarii. Ideea este originală și hmmm îmi place mult. Chiar e dulce, și îmi place cum a început și sper să și continue așa dulce cum e. Greșeli am ținut cont de una singură. Și e valabil pentru ambele capitole deci în două capitole o singură greșeală. Bravo! Din perspectiva mea e ok. M-ai făcut curioasă cu descrierile lor și vreau să văd de sunt sau nu prinși în căsuța din copac. Ce mi-aș dori și eu una ca aceea : x
Revenind este un început de fic frumos și sunt sigură că o să fie și în continuare, mai ales că te-am „urmărit” pe aici pe colo pe la ficuri și îmi place foarte mult cum redactezi totul.
So mi-aș dori să te văd în continuare în acțiune ^^

So Capu'Chuu and God Luck <3

EDIT : Scrie măcar cu un font care se înţelege dacă tot doreşti să foloseşti ceva în afară de default

[~Punky~]

Ideea asta...ma topesc incet! si stai ca inca nu ai pus pic de persevitate aici intre cei doi! mama mama... cat despre nume: este demential!!!! cum doamne ai atatea idei?!?!?!?nu stiu, chiar nu stiu... de abia astept sa vad ce se intampla si ce parere are marele sasuke despre sakura... Doamne, fetele astea sunt tare fitoase( hinata si ino)... hmmm de abia astept sa vad o "mica" bataie intre ele si saku:))... de obicei imi place sa o vad pe saku mai rea, dar in toate fic-urile tale ii ador temperamentul!
~Broken^Angel~ te PwP dulce si iti ureaza succes:*:*:*:* :-p

[Miky sweetie :3]

♬ Music 4 Heart ♬

Capitolul III: Dangerous Ways

Sasuke`s P.O.V.

-Nu vreau sa spun nimic despre mine! Ai ceva impotriva? N-ai decat sa continui sa imi ceri, pentru ca iti pierzi timpul, pustoaico! se rasti fata bruneta, cu ochii lila.

Aveam un somn in mine, de mai aveam putin si dormeam la poala stejarului batran, la baza caruia ma asezasem eu. Supraveghetoarea incerca de o ora si ceva sa scoata un cuvant de la tipa cu pricina si refuza sa treaca la povestea celorlalti fara sa afle intai povestea ei. Asta era intr-un fel bine pentru mine si baieti, pentru ca aveam timp sa stabilim o poveste falsa pe care sa i-o servim duduitei cu parul roz. Dar, in loc de asta, fraieru` de frete-miu` vitreg impreuna cu tot restul palcului de tampiti incearcau sa o faca pe copilita aia cu ochii stersi sa spuna trei cuvinte despre ea. Asta ca sa nu mai spun ca intr-un minut sau doua, Kiba o sa faca baclava din ea.

Eu nu ma obosesc. Nu am pentru ce. Si-asa incerc sa-i intru pe sub piele supraveghetoarei ca nu cumva sa-i dau de banuit si sa-mi petrec restul verii aici. Insa nu asta este partea cea mai rea. Fata asta zambea tot timpul iar eu eram practic obligat sa ranjesc ca un prostanac pana ma dureau falcile. Si nu puteam sa nu observ cu coada ochiului fiecare chicotit al lui Naruto sau a lui Neji. Pe langa asta, parca nici nu vedeau cata prefacatorie am in mine. Tot ceea ce incercam sa fac nu era sa ma imprietenesc cu cea care statea cu ochii pe noi ca un uliu, ci sa fac intr-un fel in care ea sa-si puna toata increderea in mine si apoi sa o conving ca ne-ar fi mai bine daca am iesi de aici. Cu alte cuvinte, profitam din plin de faptul ca ea e fata sefului si o foloseam pentru a putea iesi dracului de aici. Dar, bineinteles ca in loc sa-mi vada planul si sacrificiul pe care il fac pentru ca noi sa ne continuam viata de vedete, ei incearca sa scoata o vorba schioapa de la o fitoasa fara margini.

Sincer sa fiu, abea asteptam sa vad ce o sa faca Sakura atunci cand va constata ca timpul de plimbarica s-a scurs si ea nu a aflat nimic despre noi. Oare cum reactioneaza atunci cand este nervoasa, hm? Am luat o gura extrema din sticla mea de apa, lasand cateva fire de apa sa mi se scurga pe barbie, pe gat, apoi pe piept, incetul cu incetul. Ma simteam deshidratat si in acelasi timp ca un tip care luase prea multe somnifere. Mai indrazneam din cand in cand sa destind atmosfera si sa intreb cat e ceasul, desi ei erau supra tensionati. Cu toate astea, Sakura nu ezita sa-si arate zambetul si sa-mi raspunda. E bine ca imi zambeste – asta inseamna ca inca nu si-a dat seama de intentiile mele. Nu ca ar fi avut cum.

-Uite ce e, nu am nevoie de nume sau de scopul tau aici, pentru ca toate chestiile astea va sunt scrise la dosar, oameni buni, zise rozalia, adresandu-se tuturor, dar revenind asupra ei cu urmatoarele afirmatii: Acest lucru este pentru a socializa, draguta. E primul lucru pe care il inveti inca de cand esti copil, fie prin vorbe, fie prin gesturi. Asta e o tabara de reeducare, adica pentru cei asa ca tine care nu au cei sapte ani de acasa.

In timp ce Kiba o ameninta pe bruneta din priviri, m-am straduit sa surpind firul discutiei. Ma facea cumva prost crescut? Pentru ca daca stam sa analizam printre randuri, cam asa ar fi. Insa totul s-a spulberat cand a adaugat:

-Ei bine, e adevarat ca nu toti ajung din pricina asta, dar in special, taberele de reeducare sunt pentru asa ceva.
-Te contrazici singura, mormai Hinata, evident speriata de nervii intinsi la maxim ai prietenului meu.

Priveam amuzat scena la care luam parte, desi ezitam sa particip. Nu prea vreau sa ma bag in chestiile astea. Cel putin asa sunt obisnuit inca de mic, avand parte de parinti adoptivi si o alta familie fata de a mea, cu timpul, am invatat sa-mi tin gura si sa le fac pe plac celor care m-au crescut, ca sa nu regrete decizia de a ma lua sub aripa lor. Acest lucru a devenit comportamentul meu, mai tarziu. Cine sunt eu cu adevarat, cine era mama mea sau tatal meu, de unde vin si cum am ajuns in bratele mamei mele adoptive sunt intrebari pe care le-am ingropat in trecut. Nu ma intereseaza de unde vin, nu ma intereseaza cine e tatal meu sau mama mea, nu ma intereseaza cine sunt cu adevarat. Pentru ca stiu raspunsul. Mama mea e mama lui Naruto. Tatal meu e tatal lui Naruto. Sunt un cantaret si vin dintr-o familie cu posibilitati. Iar restul nici ca mai conteaza. Am uitat restul. Am uitat totul inr-o cutie mare, cu un lacat cat casa, pe care scrie mare si ingrosat TRECUTUL MEU.

-Hinata Uzumaki, aud maraitul fetei.
-Bun, urmatorul. Nume si prenume. Nu mai pierdem timpul.

Intr-un fel, am zarit un oftat de usurare din partea lui Neji si a lui Naruto. Eu aveam textul pregatit in cazul in care ma intreba cum de am ajuns aici. Betia. Si atat. Kiba doar si-a dat ochii peste cap, nepasator. Pentru el era acelasi lucru si daca marturisea adevarul si daca nu. Pentru el, era tot aia. Dar nu puteam risca, totusi, sa ciripim ceva despre adevaratul motiv, din moment ce exista Hinata, fata cu parul auriu si Sakura. Si asta pentru ca imediat ce ar fi iesit de aici, cu siguranta ar fi dat tarcoale presei. Sa spunem totusi ca pana la sfarsitul taberei, cele doua pustoaice uita. Dar Sakura poate veni si iesi de aici oricand. Nu m-ar mira sa ma trezesc dat la televizor intr-un scandal sexual discutat pe toate posturile de televiziune.

Dupa ce am terminat toate astea, supraveghetoarea si-a luat rucsacul in spate si ne-a facutsemn sa o urmam. Ma plictisesem sa privesc aceleasi dealuri curbate, aceleasi stanci gigantice, batatorite, peste care trebuia sa ne cataram, acelasi peisaj verdesi monoton, unit cu albastrul senin al cerului care, dupa mine, il facea si mai plictisitor. Eram mai concentrat la drum si la fiecare pas pe care il faceam decat la balmajelile Sakurei care, printr-o „minune” intrase in vorba cu mine. Am lasat o urma de interes prin ranjetele mele in necunostinta de cauza, pentru ca daca ma intrebai ce tocmai a spus, habar n-aveam. Palavragea ceva despre mancarea ei preferata si ce ii place sa faca in timpul liber. Sau asta a fost acum juma` de ora?

M-am agatat cu mana dreapta de una din stanci, ajutandu-ma de picioare pentru a ma catara. Deja bratele ma dureau atat de tare, incat abea ma mai puteam urca. Cine naiba face o tabara in locul asta? Atatea stramtori, atatea stanci care blocheaza trecerea, atata teren alunecos, atata noroi, totul doar ca sa-ti asigure o minunata cadere in cap. Am privit in sus, vazand cum ceilalti erau in varful stancii, asteptandu-ma, dandu-si ochii peste cap si strigand sa urc mai repede. Ah, f**k! M-am intepenit! Nu-mi puteam misca piciorul, oricat de tare as fi tras. Nici nu ma puteam uita in jos pentru ca riscam sa ma dezechilibrez si sa-mi rup gatu`. Am preferat sa mai trag putin de picior, insa fara niciun rezultat.

Nu pricepeam de ce, insa, simteam privirile tuturor asupra mea, priviri mai ingrozite ca acum cateva secunde. Am inceput sa aud strigate si tipete care imi unduiau numele cu glasurile lor. Speriindu-ma putin, am incalcat regula de baza si m-am uitat in jos. Ce nai... O, Dumnezeule! Din mlastina noroioasa se ridicau o multime destul de numeroasa de serpi grosi cam cat un pumn si cu o lungime deosebit de mare. Incolaciti unii printre altii pe stanca neteda, m-au apucat de picior nevrand parca sa-mi da drumul. Mi-am mutat ochii inapi spre stanca incercand sa ma prind de ceva, de orice, dar degeaba. Abea gasesem o cuta in piatra asta de care sa ma agat si sa ma ridic.

Deja eram in culmea disperarii. Ce serpi erau astia? Erau veninosi? De fapt, siguri sunt veninosi. Numai din felul lor de a arata se deducea acest lucru. Ce dracu` cauta serpii astia aici? Teren accidental, de acord, dar nici chiar asa! Ma zbateam dand din maini si din picioare, nefiind sigur daca ar fi chiar indicat. Gafaiam ca sa ma asigur ca inca respir si ma bucuram sa vad ca inca suflu si nu am cazut. Kiba s-a lasat cat a putut de jos pe stanca, atat cat sa nu alunece. Mi-a intins mana, dar in zadar. Ma intindeam cat puteam de tare, dar nu ajungeam. Simteam cum abdomenul imi lua foc, iar mana incepea sa amorteasca. Am putut vedea cum Naruto i se alatura, la fel si Neji, formand un lant ca sa ajunga pana la mine. Nu mai rezistam. Nu ma mai puteam intinde, simteam cum toate puterile ma lasa si nu imi venea sa cred in ce situatie ma aflam.

-Doamne! Zise Neji, dansu-se doi pasi inapoi.

Dintr-odata, ceva si-a croit drum spre mine si mi-a cuprins mijlocul intr-un cerc. Am inlemnit. Eram din ce in ce mai disperat sa scap, sa merg in varf. Tot ce am mai auzit, printre toate tipetele Hinatei si ale lui Ino au fost spusele Sakurei:

-Nu am semnal! E imposibil sa telefonezi de aici.
-Atunci du-te dracului undeva unde ai semnal si nu te mai uita asa la mine! Fa ceva! tipa Kiba, luandu-si privirea doar o secunda de la mine.
-Pierdem timp! Se rasteste rozalia. Nu mai face pe desteptul pentru ca nu esti!

In momentul acela, amicul meu s-a ridicat din locul sau si s-a dus direct la fata. Dupa cum arata ultima oara cand l-am vazut, cu siguranta avea sa o plesneasca. Si totusi, nu s-a auzit nicio bufnitura. Dar ce era mai important acum eram eu, asa ca daca nu incetau, riscam sa-mi iau adio de la viata. La acest gand, un fior mi-a strapuns coloana vertebrala. Am vrut sa tip la ei sa ma ajute, insa sarpele ma strangea atat de tare in jurul bazinului incat nu mai aveam forta nici sa trag aer in piept. Am inceput sa gafai din nou, sau mai bine zis am incercat, pentru ca respiratia imi devenea din ce in ce mai inceata.

-Si ce propui? Am auzit vocea blondului.
-Trebuie sa coboram. Cu totii. Am niste cutite in rucsac destul de ascutite cat sa strapungem pielea sarpelui. Se presupunea ca trebuie sa ne ajutam de ele pentru a ne prepara mancarea, dar acum e o situatie urgenta. E ultima noastra alternativa. Dar trebuie sa coboram toti.

N-o vedeam pe supraveghetoare, dar puteam intui ca le privea pe Ino si Hina. Am auzit insa niste rabufniri din partea lor. God, daca mai asteptam mult aici, jur ca ma lepad de toti serpii si-i iau la bataie pe fiecare in parte.

-Cum ziceai tu? Pierdem timp? Ei bine sunt sigur ca putem si fara ele. Da-mi cutitele alea!

Abea un minut mai tarziu, cand serpii imi ajunsesera pana pe umeri, i-am putut zari din nou coborand pe niste corzi elastice, indrumati de Sakura. Am rasuflat usurat, cu cat suflu am mai putut detine in mine, si m-am relaxat. Mi-am lasat muschii corpului in voie, si am inchis ochii, incercand sa ma linistesc. Am simtit cum totul in jurul meu se animeaza dupa cum ordona supraveghetoarea si cum serpii sunt despicati in doua, picand de pe mine in gol. Simteam sangele lor tasnind pe tricoul meu alb, pe pantalonii mei negri de trening cu o multime de buzunare si fermoare, pe adidasii de firma si pe pielea bratelor. Mi-am deschis ochii. Rozalia, impreuna cu Kiba, tineau in maini cate doua cutite, pe cand Neji si frate-meu unul singur. Intai infigeau cutitasul in capul sarpelui, cu precizie, apoi il taiau de la jumatate in timp ce reptila se zbate a in chinuri.

Dupa ce am fost eliberat si de ultimul sarpe, Saku a dat drumul cutitelor si a apucat strans coarda, mergand in sus. M-a indemnat sa ma prind de coarda si sa o o iau in sus pe propriile picioare. La cat eram de amortit, in ciuda relaxarii mele temporare, nu ma puteam descurca. S-a apropiat mai mult de mine si m-a cuprins cu o mana de mijloc, in timp ce eu i-am pus mana in jurul gatului ei ca sa ma sprijin.Cu cealalta mana libera, m-am tinut de coarda, ca sa pot urca. Pieptul meu s-a proptit de pieptul ei bine format,un fel de imbratisare de intr-ajutorare; eu o sprijineam pe ea de mine, ca sa ii usurez misiunea, iar ea ma sprijinea de corpul ei firav ca sa ma poata duce pe varful stancii. Ma concentram pe mersul si pe respiratia mea ce se ingreuna, mai mult decat ma concentram pe Sakura, dat totusi, puteam sa jur ca am zarit o licarire in ochii ei in momentul in care trupurile noastre s-au unit.

-Sasuke? Ma auzi?
-Sunt obosit, am raspuns, ca sa ma scot din situatia in care m-ar fi prins ca nu o ascultasem.
-Exact despre asta vorbeam. Casa in copac este la un kilometru distanta de aici. O poti zari cu ochiul liber. Daca vrei ne oprim putin acolo, noi doi si intreaga echipa. O sa intarziem, dar am eu pilele mele. O sa fie OK. Esti de acord cu mine?
-Dupa o experienta ca asta, abea astept sa ajung acolo si sa ma linistesc. Apropo, despre ce pile vorbesti? Am facut eu pe prostul.

Nu ma interesa de fapt acest aspect pe care il stiam deja, ma interesa sa-l aflu de la ea. Astfel, nu trebuia sa ma mai feresc de ea de fiecare data si sa fac pe prostanacul de fiecare data cand imi amintea de asta. Dupa ce mi-a spus despre taticul sef peste toata tabara, linistea s-a asternut peste noi. Nu era o liniste apasatoare, cel putin pentru mine. Ma simteam ceva mai OK acum cand nu mai palavrageste in van sau imi pune intrebari prostesti. Mergeam pur si simplu, sot la cot, piept la piept, abdomen la abdomen, uniti, mergand in continuu. Nu puteam sa incetez din a o privi. Imbujorarea ei evidenta si zambetul de nepotolit ma amuza pe nesaturate in sinea mea. Bun, nu vreau sa fiu nepoliticos sau nerecunoscator, fiindca in fond, mi-a salvat viata, dar aerul acesta de fetita prostuta si in acelasi timp de cea a tot stiutoare, ma facea sa rad in hohote – dar doar in mintea mea. Habar n-avea ea ce grea e viata. Prefera sa o dea pe tipa copilaroasa si in acelasi timp inteligenta, ca de, mami si tati au banutu` in portofel. Nu a simtit niciodata lipsa cuiva. Nu a simtit niciodata durerea pierderii cuiva. Nu a simtit niciodata greutatea cu care se poate confrunta cineva. Tocmai aura asta de copil rasfatat pe care mi-o servea pe tava prin atitudinea ei ma facea sa ma gandesc „Oare cum ar fi fost ea fara niciun ban de buzunar sau vreun sprijin financiar din partea parintilor?”. Insusi ideea in sine imi scotea din interior un ranjet batjocoritor pe care incercam sa-l ascund, d-apoi atunci cand imi si imaginam!

Odata ajunsi in varf, am fost ajutati de catre Neji, Kiba, Naruto si chiar si de Ino, in ciuda tuturor eschivitiilor infaptuite cu ceva timp in urma. M-am asezat cu spatele pe stanca, lenes, in timp ce gafaiam. Aer, dulce aer. Am luat o gura de apa din sticla pe care mi-a oferit-o supraveghetoarea, dupa care inca una si inca una, lasand un sfert din ea se scurgea pe gat in jos, in timp ce sticla ramanea fara resurse. M-am ridicat pe picioarele mele si am aruncat sticla cat am putut de tare in spre groapa cu noroi. Chiar aveam nevoie de ceva cu care sa-mi vars nervii. Si, ca si cum nu era de ajuns faptul ca eram obosit si abea abea imi reveneam din soc, eram plin de sange de sarpe. Trebuia sa fac un dus si sa-mi iau haine curate, dar de unde atata noroc?

Nu dupa mult timp, eu impreuna cu baietii si fetele din echipa am intrat in casuta din copac. Ne-am asezat fiecare pe canapele, pe pernele frumos aranjate de pe jos, dar nu inainte de a inspecta locul. Desi de afara se vedea a fi un spatiu mis in care nu prea incapeau multe, inauntru era cu totul alta poveste. Camera era destul de spatioasa si pe langa acest avantaj, cuprindea un set de tobe Sonor, modelul vechi, dar totusi pareau noi noute. Coincidenta face ca erau aceeasi marca pe care o folosea bateristul nostru. In celalalt colt se afla un pian maiestos, suflat cu aur ici-colo. Se vedea cu ochiul liber ca fusese cumparat de curand. Pe peretele de afara, din spatele casutei, erau expuse mai multe chitari, electrice sau normale, ascunse sub un paravan in caz de ploaie. Ceea ce mi-a atras atentia, insa, era un fel de mini-studio pentru remixuri sau melodii de fundal pentru un cantec.

Cand am vrut sa ma ridic de la locul meu si sa il cercetez mai cu atentie, Sakura a intrat pe usa. Se schimbase de uniforma ei murdara, acum avand un pantalon scurt de blugi, siclam, si un maiou negru, stralucitor. Isi desprinsese parul rozaliu, tragand o parte din el peste umeri si-si indrepta atentia catre noi.

-OK, am gasit niste haine vechi de-ale tatei intr-un cufar. Imi pare rau ca nu am si un dus aici dar totusi e o casa in copac. Asa ca macar haine curate sa avem. Se sprijina cu spatele de tocul usii, cu mainile in san privind lenes atmosfera calduroasa de afara. Daca vreunul dintre voi a fost muscat, am tratament pentru asta. Dar sper ca sunteti cu totii bine.

Ne-am schimbat si, dupa putin timp, am auzit-o pe Hinata spunand:

-Ce sunt toate astea, domnisoara supraveghetor?
-Sakura, o intrerupse fata.

Hinata a dat nepasatoare din mana.

-In fine. Faza e ca toate astea sunt interzise de regulament, dar totusi sunt aici. Cum explici acest lucru?
-Ai tu vreo problema cu asta? am ridicat eu din spranceana, luandu-i evident apararea Sakurei.

In fond, aceasta era casuta pe care supraveghetoarea ne-o pusese la dispozitie pentru a putea canta. Ce se intampla daca tatal ei afla ca ne-a adus aici? Cu siguranta nu i-ar fi facut nimic Sakurei, dar noua sigur ne-ar fi facut. Era mult mai bine daca incercam sa-i inchidem gura brunetei inainte sa depuna vreo plangere sau ceva asemanator. Si in plus, nu eram singurul care ii tinea piept. Daca ar fi aflat de pactul meu cu supraveghetoarea, cred ca, cel putin Kiba, ar fi sarit la bataie in cazul in care ar fi indraznit sa deschida gura, numai un pic. Aveam nevoie de muzica. Ce s-ar fi intamplat daca Saku nu ar fi reusit sa-l convinga pe taica-sau sa ne dea drumul? Nu aveam de gand sa-mi petrec doua luni intregi de zile fara muzica. Era ceva aproape imposibil atat pentru mine, cat si pentru coechipierii mei. Pe langa asta, chiar daca un timp ne vom retrage de pe scena si vom amana cateva concerte, in doua luni de zile aveam timp destul pentru a scrie cantece, pe care le-am fi putut inregistra imediat ce iesim de aici. Oricum ar fi, tot in avantaj ieseam.

-Hinata are dreptate, o aud pe Ino zicand. Nu e nimic in regula aici. Dar nu ma bag si nu ma intereseaza, nu am chef sa-mi stric lacul de unghii.
Se ridica in picioare, cu sticla apa in mana, indreptandu-se spre usa.

-Ce crezi ca faci? Intreaba Sakura, prinzand-o de antebrat. Nu poti pur si simplu pleca de aici.

-Ba cred ca pot! Sunt destul de ingrozita de ceea ce s-a intamplat mai devreme! In ce tabara de reeducare afurisita gasesti serpi care sa te atace?! De unde stiu ca aici sunt in siguranta?!
-Stiti ceva? M-am saturat! Vocea lui Kiba era atat de serioasa, incat aproape m-am speriat. Asta este, s-a intamplat! Nu inseamna ca trebuie neaparat sa ne ducem dracului la fiecare pas pentru ca, vezi Doamne, putem fi incolaciti de o Vipera de zece metrii. Asta e adevarul! Si tu, blondo, nu te duci nicaieri fara noi pentru ca...

In momentul acela, Ino si-a ridicat in sus degetul mijlociu, oferindu-i o priveliste minunata acestuia, facandu-l a amuteasca. A spus ca stie perfect drumul si ca nu are nevoie de ajutoare sa o escorteze. Hinata i s-a alaturat. Tobosarul nostru statea neclintit, cu pumniii sransi pe langa corp. Dammit! Cum am vazut ca e pe cale sa ridice pumnii si sa le mute dintii la spate amandurora, am sarit sa-l apuc de brate. Naruto a alergat, prinzandu-l de trunchi, iar Neji de picioare. Nu era prima oara cand ne adunam in formatia asta, deoarece, inca de la prima iesire a satenului de genul acesta, Kuga ne-a aratat cea mai simpla metoda de al calma fara a-l ranii. Desi asta nu-mi parea deloc a calmat, mai degraba a tinut in frau.

-Asculta-ma putin. Nu e nevoie sa le fortam sa stea aici. Stiu drumul catre tabara, nu au nevoie de mine, ca supraveghetor al lor, si nici de voi ca escorta. Ati auzit-o pe Ino. O sa sun pe cineva sa il anunt ca doi din sase se intorc pe cont propriu din pura dorinta si neobligate de nimeni. Noi va trebui sa mai stam.

Am putut zari cum rozalia imi facea semn cu ochiul. I-am zambit ca raspuns, dandu-mi seama ca tot ceea ce vroia era sa ramanem singuri, noi doi si restul trupei Best 4. Poate ca vroia sa incheie pactul cu toata lumea, sau poate vroia sa mai petreaca timp cu noi, marile staruri ale lumii, care, vai de capu` nostru, am ajuns in locul asta blestemat si plin de reptile veninoase! Sasuke, revino-ti, omule! Socul era atat de tare pentru mine, incat trebuie sa recunosc ca vedeam numai piele slinoasa si colorata in fata ochilor. Abea astept sa vad ce visez la noapte. Tremura boxerii pe mine de nerabdare!

Cand a fost vorba sa dea telefonul despre care spunea fata, a realizat, pentru a doua oara in acea zi, ca nu are semnal. A decis sa le conduca pe cele doua fete un pic mai incolo, pe un drum sigur si poate, doar poate, la un moment dat va prinde semnal cat sa trimita acel apel. Ceea ce inseamna ca ramasesem, intr-un final, singur cu coechipierii mei. De cand astept momentul cand voi sta singur cu ei sa lamurim totul! In sfarsit puteam stabilii anumite chestii: un plan de a fraierii fiica patronului, un mod sigur de a iesii de aici si o minciuna lamentabila sub numele careia sa actionam ca fiind adusi in acest loc. M-am rezemat de marginea canapelei, cu un picior ridicat pe aceasta, cu chipul sprijinit intr-una din palme. Naruto sedea smecher pe perna sa de un galben deschis. Kiba s-a rezemat pe un picior pe unul dintre pereti, in timp ce Neji isi gasea locul pe o canapea alaturata. Toti se uitau la mine si toti zambeau – Kiba mai putin, insa un ranjet tot i se ispravea pe buze.

-Si... incepu Kiba, ia spune-ne, cum sta treaba cu pustoaica? E buna, nu?
-Poftim?! Intreb oripilat de ceea ce tocmai spusese amicul meu.
-Hai frate, las-o balta, zise Naruto. Se vede ca intre voi se aprinde ceva. N-o mai face pe prostanascu` pentru ca nu-ti iese!

Am rezistat – inca nu stiu cum – impulsului de a le da un raspuns. Si asta m-a costat mult, pentru ca Neji a preluat initiativa:

-Pustoaica e innebunita dupa tine! Crede-ma. Si, daca este cea de care imi povestea tata, cu siguranta e mai mica decat tine ca varsta. Ca doar sefu` taberei, din cate intelesesem eu, are o fiica de vreo saptesprezece ani. Ha, sti, e chiar amuzant cand te gandesti ca ea ar trebui sa aiba grija de tine, cand de fapt tu la cei douazeci de ani ai tai ar trebui sa ai grija de ea.

Imi venea sa ii zic o gramda de chestii in momentul asta. Incerca sa ma tachineze, cumva? Sau doar isi bateau joc de mine? Simteam cum nervii mi se urca la cap si ii injuram pe toti, in gand, doar ca sa ma calmez. Spre deosebire de Kiba, stiam sa-mi pastrez calmul – atat cat se putea – dar reuseam. Am pufnit dispretuitor facandu-le semn cu mana, ceva gen „stop”. Am facut un gest atat de lenes si bland, incat baietii au inceput sa chicoteasca – mai putin cretinu` de frate-miu care a rabufnit intr-un ras de zile mari. Am strambat din nas, privindu-i incruntat, mutandu-mi ochii de la unul la altul.

-Ati innebunit, le-am zis.
-Poate, dar nebunia asta ne-ar putea scoate de aici, remarca Neji.
-Se vede ca pustoaica te place, Uchiha. Cum se face ca toata ziua ati stat impreuna? Cum se face ca nu a stat cu Naruto, cu Hyuuga sau chiar cu mine, care iam luat apararea pana acum?

Abea acum isi dadeau seama ce aveam de gand sa fac? Abea acum isi dadeau seama ca incercam din rasputeri sa o fac sa-si puna increderea in mine ca sa iesim toti patru de aici? Baietii astia sunt inapoiati rau de tot. Dar bine ca macar ca au facut-o, la urma urmelor. Le-am spus in treacat ca asta planificam de mult, desi eram sigur ca n-o sa scap de pufnirile dispretuitoare ale micutului blond. Daca ar fi fost fratele meu de sange, l-as fi capacit de mult, dar nu era...

El facea parte din familia care m-a crescut cu adevarat. El nu era gasit pe marginea plajei pe o bucata plutitoare de lemn, aparuta de nicaieri in timpul unei furtuni mistuitoare. Nu el era cel care trebuia sa bata in retragere in fata parintilor atunci cand le spuna „mama” si „tata”. Nu era in masura sa pufneasca la mine, pentru ca nu stia cum gandesc cu adevarat, chiar daca in ultimii nouasprezece ani fusesem cei mai buni prieteni. Nu avea cum. Nu-l lasasem eu sa descopere aceasta parte inteligenta a mea, facand-o mereu pe baiatul de gasca afara si pe baiatul tacut in fata parintilor mei adoptivi. Era groaznic sa traiesti in modul in care am trait eu pana acum, vrand sa tip cat ma tin plamanii, dar neputand. Char si acum, cand ma uit la el privindu-l ca pe un frate, imi aduc aminte ca de fapt el nu e altceva decat un strain. Si asta poate durea uneori, chiar daca incercam sa ma conving pe mine insumi ca nu este asa, ca nu ma intereseaza trecutul meu si ca eu apartineam acum familiei Uchiha.

Am ranjit, ca sa acopor toate randurile de ganduri care se scurgeau in mintea mea.

-Si ce propuneti pe mai departe, geniilor? Am zis superior.
-Tu o sa fii cu fata aia. E singura posibilitate de a scapa de aici. Crede-ma! Si o s-o faci, cu sau fara voia ta. Si o s-o tratezi ca pe o iubita pana vorbeste cu taica-sau sa ne scoata de aici.

Aproape ca m-am innecat cu propria saliva.

-What?! O simpla prietenie nu este de ajuns?
-Nici gand! Au raspuns toti in cor, dupa care Naruto a continuat: Hai fratioare, stiu ca poti! Fi cat mai romantic cu putinta si, cu cat o convingi mai repede pe papusica sa puna o vorba buna la patron, cu atat mai repede scapi de indatoriri. A ranjit smechereste: Asa e viata. Nu sti, te-nvatam. Nu poti, te-ajutam. Nu vrei, te-obligam. Astea sunt drumurile periculoase pe care trebuie sa le parcurgem inainte de toate.



Tobele: http://www.allegromusic.ro/247-285-large...tage-3.jpg
Pian: http://3.bp.blogspot.com/-bHrTuAWn35w/Ti...einway.png

Imi pare rau ca nu am gasit si cu camera :( Nimic nu se potrivea cu ceea ce mi-am imaginat eu. Si scuzati greselile de ortografie, daca sunt. Am incercat sa recitesc tot si sa corectez dar nu am reusit mare lucru pentru ca a trebuit sa o ajut pe mama. Sorry .. :(

[Rose ^^]

Hei, mersi ca mi-ai spus si trecand peste altele.
Cate pericole. Chiar au ajuns serpii si intr-o tabara? :]], ma rog, orice e posibil, mai ales intr-un fic. Sa stii ca acea parte cu serpi si salvarea lui Sasuke a fost chiar foarte frumoasa si mi-a placut mult, a mai ajutat putin la apropierea celor doi si ai mai bagat si ceva mai multa actiune, ceva mai palpitant. Cu toate ca as fi preferat ceva detaliat cu destul de multe figuri si cu un suspans mai mare. Ceva care sa te atraga si sa te tina cu respiratia taiata.
Hai mai, ca e prea rau Sasuke si baieti. Fata se straduie sa le faca pe plac si sa nu fie foarte rea, chiar ii ajuta si cu muzica, adica le-a oferit o sansa la a canta cat timp vor sta. Vai ce mult mi-ar placea ca Sakura sa auda tot si sa le faca jocul pana la un punct, un fel de razbunare. Mama ce as rade de baieti * evil smile *. Sa stii ca asa ai face ceva mai original, incearca ceva sarit de pe fix, sa spun asa, pentru ca daca o faci pe Sakura asa slaba si credu-la atunci ficul tau nu va fi foarte diferentiat de celelalte. Trebuie sa construiesti altfel personajul, cat mai original.

Bun, mai facut foarte curioasa si abia astept urmatorul capitol. Apropo eu mi-am spus parerea la faza cu "razbunarea", e alegerea ta ce pui si cum faci. Te-am pupat.
Bye.

[Ayumi Michaelis]

Hello Miky! Merci ca m-ai anuntat*kiss*, vazusem eu ca ai postat ceva dar am uitat sa las si comm.
Capitolele au fost bune, actiunea foarte originala, iar descrierea frumoasa.
Membrii Best 4 sunt rai:[. E urat sa o foloseasca pe Sakura doar ca sa plece mai repede da acolo, dar sa fim seriosi. Oricine ar fi facut la fel:]]. Totusi nu e corect sa exploateze sentimentele Sakurai. O sa se simta foarte aiurea dupa ce afla. Abia astept capitolul in care vei spune cat de mizerabil se simte=]].
Acum sa trecem la Sasuke. Imi place de el. E destept, frumos, talentat si mai nou si escroc :]][stiu ca ultimul cuvant suna foarte nasol, dar chiar il defineste]. E trist ca nu isi cunoaste adevaratii parinti si cred ca e destul de afectat. Deoarece pana acum ficul este foarte bun nu vreau sa urmeze o parte super dramatica si lacrimogena despre trecutul lui, pentru ca ar strica tot. Nu zic ca tu te-ai gandi la asta, spun doar ce nu mi-ar placea.
Ei bine, succes baietilor in incercarea lor de a 'evada' din tabara si bafta scriitoarei. Sa aduci un capitol dragut, ca celelalte. [si sa ma anunti*hug*]