Mervyn Academy

[Flash]

M/am uitat la Alexis ce se uita la mine ca la felul 14. Mi-am aplecat privirea spre gâtul lui şi mi.am ridicat privirea chiar în ochii lui şi nu am răspuns prima dată. L-am apucat de mână şi i-am spus.
-Numai dacă o să ai grijă de mine, numai dacă o să stai lângă mine, numai dacă vei ştii ce se întâmplă cu mine, numai dacă mă vei iubi pentru tot restul existenţei noastre, numai dacă o să mă iubeşti pe mine şi doar pe mine, numai dacă vei fi afectuos cu mine şi numai dacă mă vei ţine în braţe când voi plânge şi când voi râde. Altfel nu ! Să fi ca înainte.

Ultima propoziţie i-am spus-o la ureche, fără măcar să fi auzit Axis şi Ciel. Depinde el acum. . . de ce a înţeles

ooc: Ratsuky

[:.:.:Ratsuky:.:.:]

am privit-o fericit si mi-am amintit de ceva, vroiam sa ofer unei persoane kre imi fusese draga insa acea persoana ma tradase urmarea evidenta a fost incinerarea. Am cautat cateva clipe in rucsac pana am reusit sa gasesc acel pandantiv continea o fiola cu sangele meu. Era singurul lucru pe care i-l puteam oferi, singurul lucru care era cu adevarat valoros pentru mine. Obiectele erau simple forme continutul era important si ea nu putea pierde acea fiola caci pandantivul acela era legat de ea pe veci.

Asa va fi Vivi

Am sarutat-o cu mai multa pasiune decat inainte si daca se uita toata curtea la noi nu-mi pasa caci eu colectionam ochi. Savuram acel sarut ca si cand ar fi fost primul si ultimul dar stiam ca nu e asa.

ooc: Viola

[Flash]

Am început să plâng pe acolo şi deja inundasem pe acolo cam totul. Eram aşa emoţionată încât nu mă puteam abţine.
În cele din urmă am plecat de acolo într-un parc cu iarbă multă unde obijnuia să stea Zendrick.
El îmi recomandase acel loc, aşa că vroiam cât mai rapid să stau acolo plus că îmi plăcea foarte mult panorama şi era una extrem de plăcută. Locul era aşa de frumos încât mă ducea cu gândul la mai multe chestii dar printre primele era el.

Mă simţeam aşa de bine încât vroiam să stau acolo şi numai acolo şi numai cu el.

ooc : Riluri, Tekami sau Denny

[Riluri]

M-am trezit pe pat...bandajata...Kalleb mi-a spus ce se intamplase...Deci el fusese acea entitate pe care simtisem...De ce oare m-a muscat...Nu a facut deloc bine...dar cel putin aveam sa fiu linistita o vreme. Semnul nu se va mai deschide...pana cand nu-mi voi iesi iar de zub control...
M-am ridicat din pat, mi-am shimbat repede rochia, cu una mai lejera, de luta si am iesit in goana din Academie...nu-mi pasa ce se intamplase cat am lipsit...
-Ce faci?
-De parca nu stii Kalleb... ma stii foarte bine, merg sa ma antrenez...
-Incepi sa semeni tot mai mult cu el...
Am tacut....nu i-am mai spus nimic...reprosul lui nu ma intrista...ma facea sa-mi dau seama ca are drepate...Trebuia sa vorbesc neaparat cu directorul...dar mai tarziu... Ajunsa unde langa padure mi-am scos bagheta si am inceput sa ma antrenez...Trebuia sa-mi recapat energia. Am incercat magiile de apa...ma ascultau toate...Era bine...
M-am urcat intr-un copac, privita de Kalleb de jos, care era intins pe iarba. M-am urcat pe o creanga si am ramas asa...Aveam nevoie sa reflectez asupra faptelor mele, si unde puteam s-o fac daca nu in natura...
Ooc: cine vrea..

[Teki]

Alec Crowell

Cină. Stăteam în sala mare de mese, mâncând liniştit, lângă mine stătea Emily, ce învârtea de zor lingura în acea tocăniţă.
Acum observ şi eu mai bine cum arăta această sală - avea patru mese mari, câte una pentru fiecare clasă, iar în faţă acestora se afla o masă numai pentru profesori. Tavanul era conceput din sticlă, astfel puteai zări cerul. Pereţi erau cărmizii, cu geamuri uriaşe, acoperite de nişte draperi roşii.

Acuum era linişte. Atât de multă linişte . . . Mă întreb ce era cu acel anunţ ? Acel vrăjitor a vorbit de preşedinţii claselor. Ce avea de gând Hobulus ?
Habar nu am. Dar sunt sigur că vom afla cu toţi în curând... Priveam în jur, căutând cu ochii preşedinţii celorlalte clase. Am obsevat-o pe preşedinta de la Levitas, care vorbea cu tipul ăla ciudat. Şi cea de la foc era aici, dar nu o zăream pe cea de la apă. Unde naiba o fii ? Nici nu a fost la ore azi.

- S-a întâmplat ceva ? Mă întreabă cel din faţa mea, ce părea a fi Zendrick.
- Nimic. doar că nu o văd pe preşedinta clasei de apă. Iar Hobulus a spus să fim toţi prezenţi aici. . .

Ooc: Care vrei.

[Flash]

Zendrick `s POV


Stăteam şi o priveam pe Viola cum stătea atentă lângă tipul ăla. Îmi plăcea că era fericită, dar totuşi nu ştiam ce avea de gând Hobulus cu reprezentanţii. Ne chemase pe toţi şi asta era extrem de ciudat. Ăsta ne cheamă pe toţi pentru a ne spune ceva important, mai ales în sala de mese. Mă întrebam unde o fi aiurita ailaltă de la Aqantica. E foarte important să vi la o întrunire de-a lui Hobulus. Deodată, Viola s-a ridicat împreună cu Incabera şi s-au îndreptat spre Hobulus. Nu ştiu ce i-au spus, dar cert e că după Incabera s-a retras, iar Viola a continuat discuţia în timp ce privirile tuturor erau pe ei. Parcă să-i devoreze şi nu alta. Într-un final, Viola s-a retras şi nu ştiam practic ce se petrece, dar într-un final Hobulus avea să ne spună.

ooc: Tekami sau Denny sau oricine altcineva

[Teki]

Alec :


Mă uitam la puştoaicele ce vorbeau cu Hobulus. Ce naiba mai pun la cale astea două ? Păreau atât de concentrate la discuţie .
Într-un sfârşit Aine Laith s-a retras, Viola rămând să îi mai spună ceva. Mă întreb ce are de gând. Şi care e toată chestia asta cu anunţul ? Adică ce s-a întâmplat atât de grav încât să vină şi Hobulus ? Oricum aveam să aflu. Într-un fel sau altul . . .

Eram atât de adâncit în gândurile mele încât nici nu mi-am dat seama când am terminat de mâncat terciul ăla din farfurie, sau mai bine zis cum l-am mâncat. Zău. Aici mâncarea devine de la an la an mai necomestibilă, şi totuşi eu tot mănânc .
Şi chestia cea mai amuzantă este că Aquantica nici acum nu a venit . . .


Ooc: Care vre' :]

[Flash]

Viola`s


Hobulus mi-a dat permisiunea să încep să le spun elevilor care este treaba, deşi văzusem iniţial că Incabera se uita extrem de ciudat şi aiura la mine, de parcă ar fi fost geloasă pe mine, sau mai bine zis să-mi bage un cuţit în gat. Am chicotit în sinea mea şi am spus:
-Preşedinta celor de la Aquantica nu a apaărut încă, dar nu-i nici o prblemă. Cât de curând va apărea, dacă nu îi vom transmite noi totul. Sunt două anunţuri pe care vreau să le fac, dar cel mai important este acesta. Cel de-al doilea anunţ îl voi face la cină, atunci când. . .sper eu. . să se reunească toţi. Vă mulţumesc ! Acum, pot să îl las pe domnul Hobulus să vă spună care-i treaba.

next : cine doreÅŸte, sau Tekami

[Himisoara.]

Elloinn Eden Carventi

Eram pe coridor si ma gandeam cum sa intru la Mistique in camera fara sa o deranjez lasandu-i un plic cu o brosa pe care am jurat sa o dau numai prietenei mele cele mai bune.Nu eram sigura de ceea ce faceam dar eram foarte hotarata si decisa.Ating usor clanta usii,si deschid usa foarte usor fara nici un zgomot posibil.Bag capul pe usa si privesc in incaperea lumina de razele soareleui ce straluceau aproape in fiecare zi de marti dupa-amiaza,si intru in camera.Observ ca nu este nimeni,asa ca las plicul pe o masuta si ies afara cautand-o pe Mistique.Azur era afara asteptandu-ma foarte relaxat si ganditor cum era mereu.
-Azur,cred ca stiu eu unde este,este la antrenament,cum poate sa se antrezene asa ranita cum e?!Nu pot sa-mi dau seama...
-Sunt sigur ca este mult mai bine,doar o stii,este o persoana foarte ambitioasa.
Alerg repede spre lacul unde Mistique se antrena,calarindu-l pe Azur si sperand ca nu i sa intamplat nimic.Ajung acolo pe jumatate sifonata si o vad pe ea suita pe o creanga in copacii puternici si verzi din curtea academiei spunandu-i:
-Hey,tu nu obosesti niciodata?Te-am cautat in camera si nu erai.

Ooc:Riluri

[Riluri]

-Hey,tu nu obosesti niciodata?Te-am cautat in camera si nu erai.
Cuvintele ei m-au amuzat...era singura care imi mai ridica moralul...M-am dat jos din copac si am soptit, pe un ton bland:
-Doar ma stii...
I-am facut semn lui Kalleb si am luat spre Academie...mergeam ingandurata...fara sa scot un cuvant...
-Stiii ca ne-a chemat Hobulus, nu ?
-Da...stiu...mi-a zis acum cateva zile ca are ceva sa ne comunice...tampenii..
Chiar nu ma interesa ce avea de zis Hobulus, il respectam....dar uneori ma enerva la culme... Am continuat sa mergem in tacere pana cand am ajuns in academie...Am intrat in sala de mese...nu mancasem nimic azi...

ooc: cine vrea...