Lumea Ireala

[Vex]

Ah, diărs, vă mulţumesc pentru comentarii *smile* . Acest capitol v-a fi scris din punctul de vedere al Sakurei, doar acesta, my angels, motivul fiind unul strict confidenţial *laughs* . Bun, să-mi spuneţi părerea despre acest capitol :]
Lectură Plăcută !

~ Capitolul 3 ~

În urmă cu cinci sute de ani . . .

- Sir, Sir Sasuke !
Glasul strident, şi vioi răsuna pe coridoarele conacului. Alergam dintr-o cameră întra-alta, căutându-l pe Sir, în timp ce eram atentă să nu mă împiedic de rochia de un roşu aprins ce foşnea la fiecare pas al meu.
M-am oprit în faţa uşi camerei acestuia, mi-am aranjat părul răvăşit, încercând să-mi recapăt respiraţia . Bătând de două ori, cum îmi spusese domnul Sasuke că este politicos, m-am dat în spate un pas, aşteptând ca brunetul să-mi deschidă uşa.

Trebuia, era foarte important! Sir Itachi se întorsese din acea călătorie a lui din Florenţa, iar eu mă trezisem prima să-l întâmpin. Fusese aşa fericit să mă vadă, şi-mi zâmbise cald, cum o făcea Sir de obicei.
Nici nu se luminase bine, ce-i drept, sper că nu-l trezeam din somn pe domnul Sasuke, s-ar fi supărat rau pe mine, iar eu nu-i suportam aceea atitudine rece faţă de mine.
-Vin acum !
O voce somnoroasă se auzi de după uşa , am tresărit, îndreptându-mi privirea verzuie, ce avea un licăr special, de fiecare dată când îi auzeam vocea dânsului. A deschis încet uşa, căscand, apoi s-a întins, privindu-mă atent, şi-n acelaşi timp amuzat.
-Miss Sakura ! Ştii mâcat căt este ceasul ?
Întrebă acesta, în timp ce închidea uşa în urma sa şi mă conducea o dată cu el către scări.
-V-am trezit, Sir ? Oh, aş vrea să mă iertaţi, vă rog frumos! Doar că . . . dar m-am oprit, se pare ca brunetul numai era atent la mine ci la silueta ce ne aştepta jos, şi ne privea pe amândoi cu un zâmbet larg pe buzele mânjite cu sânge.
Eram obişnuită cu această imagine, ţinând cont că-n fiecare seara Sir Sasuke se ducea la aşa zisa vânătoare şi mă lua şi pe mine cu el. Îmi plăcea foarte mult să-l văd bănd acel lichid roşiatic, ce din câte înţelesesem avea un gust uşor amărui, dar totuşi plăcut.
- Sasuke, Miss Sakura ! Dar ce bine arătaţi unul lângă celalant !
Exclamă pe un ton senin sir Itachi, îndreptându-se de spate, apoi întinse măinile în aer, un zâmbet vesel înflorindu-i chipul palid.
Prinsesem o culoare roşie în obraji când acesta mi-a vorbit, simţeam aceea căldura arzându-mi obrajii. Sir Sasuke schiţă un zâmbet, întinzându-mi mâna libera pentru ai arata lui Itachi inelul ce-mi strălucea finuţ pe degetul inelar.
-Dragă frate, mă bucur să te văd! Iar acum, ar trebui să afli că acest a fost unul foarte bun pentru noi! Miss Sakura mi-a devenit logodnică!
Spuse, şi se aplecă încet, sărutându-mi galant mâna. Sinceră să fiu, iubirea ce i-o purtam lui Sir Sasuke era una puternică, ardea în mine nestinsă, dar într-un secret disperat, îl iubeam şi pe Sir Itachi. Chiar aşa, ştiam foarte bine riscurile pe care mi le asumam.
-Bravo vouă, să vă iubiţi aşa cum o faceţi acum, dragilor !
Îmi întrerupse Itachi şirul gândurilor, făcându-ne semn să coborâm scările.
Exact asta am făcut, ţinându-l veselă de brăt de Sir Sasuke, am coborât uşor-uşor fiecare treaptă până am ajuns în făţa tabloului imens ce-l arătă pe brunet şi fratele său.

ÃŽn prezent. . .

-Ce mai seară, nu, Hinata ?
Am chicotit, luând o gură din sandwich . Hinata mi-a zâmbit amuzată, în timp ce-şi ciufulea părul, chiar dacâ Sasuke îi zisese să nu mai facă asta la masă . Chir nu puteam a-l înţelege pe acest brunet, ce, în adevăratul sens al cuvântului, arăta al naibi de bine !
Toate acele costume scumpe şi părul ăla tot timpul răvăşit te fâceau fără să vrei să-ţi dar ochii peste cap, dar de plăcere.
Bând puţin din sucul de portocale, mi-am adus aminte neintenţionat de discuţia ciudată ce o purtasem cu acesta.
Hăh, ce glumă bună putuse să spună ! El, vampir ? Mda, dacă el era aşa ceva, eu eram o bombă atomică!
Hinata tot comenta ceva despre noul tip pe care-l cunoscuse, când pe uşă şi-a fâcut apariţia Sasuke, ţinând în mână un pahar de vin roşu-sângeriu. Ciudat om, şi dimineaţa şi seara bea vin. Poate că-i plăcea! Am ridicat finuţ din umeri, înlăturându-mi orice gând ce mă putea face să am vreun semn de întrebare.
-Bună dimineaţa, dragele mele! Aş vrea să vă anunţ că Itachi s-a întors! Hinata aproape ce doborâ scaunul când auzi, doar dintr-o simplă mişcare o lua la fugă către holul principal. Eu, care nici măcar n-am vreo idee despre cine-ar fi acest domn, m-am apropiat liniştită de Sasuke.
-Scuze că-ntreb, dar cine-i Itachi ?
Am întrebat, în timp ce o luasem uşor la pas, lăsându-mă condusă de acesta. Ne-am oprit în holul principal, slab luminat de un candelabru, pereţii fiind vopsiţi într-un alabstru royal.
-Itachi, ea e Sakura ! O prietenă foarte bună a Hinatei !
M-a prezentat Sasuke, iar eu am zâmbit senină, întinzând mâna prieteneşte, dar n-am primit acelaşi răspuns de la brunet. Da, semăna izbitor de mult cu fratele său, doar că avea părul prins într-o coadă la spate.

Puteam jura că rămăsese blocat cu privirea asupra mea, iar eu mă uitam ciudat la el. Eram pătată de ceva sau care era motivul pentru care se uita stupefiat la mine ?
Am înghiţit în sec, văzându-i culoarea roşiatică ce-i învăluia ochii. Nu înţelegeam motivul pentru care mă străfulgera în halul ăsta cu privirea, de parcă aş fi spus ceva greşit, sau văzuse o fantomă în loc de mine.

[•нąкü•]

Heia..nu se poate..sunt eu prima:))So..cum am mai zis imi place fic-ul tau la nebunie.Si ce sa mai zic,si capitolul asta este foarte special."Hăh, ce glumă bună putuse să spună ! El, vampir ? Mda, dacă el era aşa ceva, eu eram o bombă atomică!"Cat am mai putut sa rad la faza asta:)).Spor la scris.Sa nu uiti sa ma anunti cand pui next-ul,ca doar iti ador fic-ul,nu?:))Cum sa pierd eu vreun capitol:)).Pa!

[Heaven]

Oh, Doamne, Doamne! Pur si simplu ador acest capitol. Uf... deci tot nu inteleg faptul ca Sakura, chiar daca e om, are aceeasi infatiseare cu cea de acum 500 de ani... sau, nu e om? Deci... o sa mor aici daca nu elucidezi mai repede misterul asta!
Figurile de stil sunt perfecte. Greseli de tastare... ai avut cateva, uneori puneai ă in loc de â si invers, dar si eu patesc asa atunci cand scriu cu diacritice:))
Abea astept continuarea draga mea si sper ca nu ne vei lasa sa asteptam prea mult!

[Eternity Mayer]

Singurele tale greseli sunt in cazul diacriticelor, le-ai cam incurcat prin unele locuri, si te-as sfatui ca data viitoare sa recitesti textul, pentru a putea corecta aceste mici scapari.
In rest, un capitol exceptional. Chiar nu am ce zice.
Abia astept next-ul.

[Marina.]

Buna! Ce pot spune... ador ficul asta! Esti un geniu. E o idee 100% originala. Ai fost foarte inspirata facand acest fic. Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez de descriere si toate cele pentru ca sti si tu, stiu si eu, si stie si toata lumea ca sunt perfecte! Greseli de tastare... pai, nu prea multe. Ai unele greseli in folosirea diacriticelor, dar nu-i bai... si mie mi se mai intampla-cam des:)).
Abea astept continuarea, draga mea, si sper ca va veni repede!
Pa-pa si spor la scris:X:*

[Vex]

Mă bucur că vă place ficul meu, şi cum nu prea o să am timp să scriu, v-am adus nextu` . Sper că o să vă placă *smile*
Lectură Plăcută !

~ Capitolul 4 ~

În urmă cu cinci sute de ani . . .

- Exact, da, da, înţeleg !
Mi-am dres glasul, privindu-l foarte atent pe doctorul Mayer. Era cel mai bun din ţara asta, iar noi aveam mare nevoie de el. Se foi puţin pe fotoliu, ciufulindu-şi părul cărunt, apoi îşi deschise sacoul de un gri puţin mai închis. - Tratamentul Sakurei este foarte dificil, şi dureros! Trebuie să înţelegeţi că aţi putea să o transformaţi în vampir, ar fi alegerea dumneavostră, Sir. Spuse pe un ton calm, împreunându-şi ambele mâini în poală. Uşa se deschise cu un mic clinchet, iar pe ea intră Itachi, ţinând în mâini o tavă pe care se aflau trei pahare, două cu sânge proaspăt- îi simţeam miroul dulce-acrişor, iar unul cu vin alb, după cum dorise doctorul. Amândoi ne-am îndreptat privirea către Itachi, care schiţă un zâmbet liniştit.

- Mă scuzaţi că am întârziat, am avut puţină treabă cu Miss Sakura!
Puse tava pe măsuţa din faţa noastră, iar eu am luat paharul, luând o gură din el. Delicios!
- Doctore, ne-am gândit . . . - făcu o scurtă pauză, încercând să găsească cuvintele potrivite - Sakura nu-şi doreşte viaţă eternă, iar noi nu suntem atât de cruzi încât să i-o luăm pe aceasta!
Tonu lui Itachi suna foarte calm, puţin înţelegător ceea ce m-a făcut să-mi pun un semn de întrebare, dar mi-am înlăturat imediat gândurile, lăsându-l doar pe acela ce ţinea de rozalie.
- Înţeleg foarte bine ceea ce vreţi să spuneţi, Sir Itachi! Atunci, dacă doriţi, de mâine vom începe tratamentul .
- Ce tratament ?
Glasul plăcut, dar bolnav şi uşor răguşit al Sakurei răsună puternic în cameră. Cu toţi ne-am întors privirilea către ea. Avea părul pentru prima dată lăsat liber, acesta căzându-i delicat pe umeri, iar nişte cearcăne urâte îi înconjurau ochii. Purta o rochie de noapte albă, ce-i ajungea până la călcâie şi un halat crem. Ne privea atentă, cu buzele pictate într-un zâmbet inocent.

- Ai uitat să baţi la uşa, Miss! Vorbeam despre tratamentul tău!
Îi spun fetei şi aceasta se strâmbă uşor, apoi schiţă un mic zâmbet.
-Nu-i nimic, va trece, cum trec toate !
Spuse, şi apoi chicoti cristalin, ochii obosiţi sclipindu-i de fericirea obişnuită.

ÃŽn prezent. . .

Tăcerea ce pusese stăpânire pe întreg living-ul mă făcea să îi privesc de data aceasta pe toţi vampiri, mult mai atent. Fratele meu se uita într-un punct absent de pe perete, Sasori, un roşcat bine făcut, vampir pur sânge, exact ca şi fratele său pe nume Gaara , ţinea în braţe o fetişcană de vreo optsprezece -nouăsprezece ani ce avea părul blond, lung până la şolduri.

Era o linişte apăsătoare, ce nu-ţi dădea pace şi se părea că toţi aveam acelaşi gând, aceaşi amintire nenorocită. Cu toţi o cunoscuserăm pe Sakura, iar fata aceasta, prietena Hinatei ne creea oarecum probleme. Ne făcea să devenim vulnerabili, mai în plus pe mine. Am înghiţit în sec, apoi m-am ridicat din fotoliu, oprindu-mă lângă fereastră. Afară ploua de câteva ore bune, timp în care nimeni nu intrase în această cameră, decât noi, cei patru vampiri atotputernici. Iar eu, lordul, şeful întregi rase, ce conducea monarhia, eram pus într-o situaţie urâtă.

Când îi făcusem prezentarea Sakurei lui Itachi, văzusem ca fata asta îl făcuse pe fratele meu să-şi piardă gândurile.
Mi-am dres glasul, fixându-i pe toţi cu privirea.
- Să ne înţelegem, dragi mei prieteni! Această fată nu este vampir, nici Sakura nu a fost, a fost omorâtă de unul! Eu, cel mai apropiat ei a trebuit să o omor, eu a trebuit să o sec de sânge pentru ai alina durerile pieirii! Aşa că ascultaţi-mă , vă rog! Cunosc mai bine decât voi durerea sufletului!

Glasul dur, răguşit, deveni cu fiecare cuvând mai calm, liniştitor. Îmi simţeam sufletul, puţinul pe care-l mai aveam, sfâşiat de proprile mele cuvinte. Îmi aduceam aminte cum iubirea mea, îngerul meu murise sfâşiat de nenorocitul acela de vampir blond, iar eu trebuisem să o ajut să treacă peste .
- Lord Sasuke, te înţelegem, dar fata asta ne va creea probleme! Dacă, dacă se va întoarce ?
Mi-am întors privirea rece către cel care vorbise. Sasori mă privea, în timp ce-şi închidea sacoul.
- Vom vedea mâine, la întâlnirea cu Cei Vechi, Sire . Vom vedea !
Am spus, apoi am trecut rapid pe lângă ei, trântind uşa în urma mea. Se ajunsese prea departe, deveneam mult prea vulnerabil din cauza cruntelor amintiri.

[•нąкü•]

I'm here.Nee..vezi,din nou sunt prima:)).Ce sa zic..pur si simplu imi place.Uh..e incredibil..stiam ca o sa-mi placa si acesta :*.Greseli de tastare n-am vazut(sincera sa fiu nici nu am stat sa i-au la rand fiecare cuvant:))).Dear,vreau next-ul =P~.Nu uita sa ma anunti cand il pui si spor la scris:).Bafta^:)^!

[Vero]

Doamne O.o cum am pierdut eu 3 nexturi! -_-'.Ce baka sunt :-<.Data viitoare anunta'ma cand il pui . Imi place la nebunie ficul tau.Deci nici acum nu imi dau seama cum ai putut crea un asemenea fic .Esti geniala sa moara Gibilan! Descrierea perfecta, dialogul nu e sec, atiunea nu e grabita Imi place mai ales ca i'ai introdus si pe Itachi si pe Sasori :X. So, astept next sh nu uita sa ma anunti

[Marina.]

Buna! Oh, deci esti geniala! Acest fic e genial. Cum a spus si Vero, nu-mi pot imagina cum cineva ar putea crea un asemenea fic. E Perfect. Nici nu am cuvinte. Inca n-am inteles totul-ciudat- insa asta il face si mai interesnt decat e, misterul! Nici nu cred ca mai e nevoie sa-ti spun ca toate figurile de stil sunt perfecte pentru ca tu stii asta asa ca iti voi spune ceea ce vreau: Vreau, cred ca e evident ce vreau: Vreau continuarea draga mea si sper ca o vei posta cat de curand:*

[_Andreea_]

Hey! Ce mai faci???
Super capitolul. A fost extraordinar:d. Nu am cuvinte cum sa il descriu.
Am ramas un pic in suspans dar nu are nimic:D
Greseli nu prea am vazut dar nici nu mam uitat dupa ele ... descrierea este buna si dialogul nu este sec.
Astept next-ul cu nerabdare:D
Ja ne!!!