Love`s just love.

[Julliette .]

Deci... N-am ce comenta... Fiiiiic!BTW, critici, comentarii enerything (:

Disclamer: Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui.

Love's just love.

Cap. Amintire...

Nimic... Nu mi-a mai spus nimic de cateva zile. Eu stateam in dormitorul meu privindu-l cu lacrimi in ochi. Plangeam din seara aceea. Stiti voi, cea in care a plecat o data cu tot ce imi ramasese. Il injursem de cateva ori, am incercat sa nu-mi pese de cateva ori, la inceput, dar mi-am dat seama ca nu pot trece peste. Era tot ce-mi doream acum... Poate si tot ce-mi voi dori peste ani si ani. Heh, ce fericiti eram in zilele acelea... Dar ele au disparut si acum doar ploua, fara sa rasara soarele. Nu stiam daca voi plange vesnic, sau voi plange doar pana imi vor seca lacrimile. Dar nici nu-mi mai pasa. Imi pasa de el...
Cine e el? El e cel care a fugit in acea noapte de vara, cand doar luna plina ne veghea. Ce dor imi era sa il privesc in ochii de carbune si parul tepos, brunet... Ahh! cat de mult imi place de el. Nu mai stiu de ce... am facut-o de cand il stiu... La inceput vroiam sa fiu ca toate celelalte, dar intr-un fel mai special. Amintirea imi e si acum lipita in minte...

... Era o zi de primavara cand l-am vazut prima data... Era la fel ca atunci cand l-am revazut, ca atunci cand a plecat, ca atunci cand il voi revedea... Era bine facut si atunci, doar ca era mai scund si cat mine.
Am pasit catre el plina de curaj. Parul rozaliu mi se revarsa pe spate si ochii din smarald il priveau cu curiozitate.
-Buna... i-am spus zambind
Sasuke, baiatul in cauza, ma privi rece si superior, apoi spuse:
-Hah... si pleca.
Cat ma intorceam i-am scos limba rautacius si am murmurat ceva in barba.
... Dupa aceea stiu ca a plecat si s-a intors doar cand a inceput scoala, doi ani mai tarziu. In sat toate fetele era fericite, si vroiau sa vorbeasca cu el. Eu nu am mai incercat. Cel putin, nu pana nu mi-a dat un impuls prietena mea cea mai buna, Ino. Si atunci avea parul lung si blond, ca acum, si ochii safirii ai mari, mereu curiosi. Ea a fost prima care a vorbit cu Sasuke.
-Heiiii! Sasuke! strigase ea cat fugea dupa el. Sasuke, asteapta-ma!
Sasuke nu facuse nimic, nu se intoarse, nu reactionase intr-un fel. Dar Ino il ajunse. Ii sari in spate si spuse:
-Nu-ti aduci aminte de mine? Am fost cu Sakura, fata cu parul roz, cand te-a salutat!
Mincinoaso! imi spun in gand cat o priveam cu ranchiura.
-Defapt, cred ca a fost singura... i-o taiase Sasuke dand-o jos. Da, a fost singura.
Brusc fata mi s-a luminat si am privit-o superior pe Ino care pleca murmurand injuraturi. Cu glas sfiios i-am spus brunetului.
-Stii, eu te-am salutat...
Sasuke se intoarse spre mine si zambi.

... Atat vroiam sa-mi aduc aminte. Restul amintirilor erau triste sau imi aduceau aminte de momente triste. Stiam ca-l voi revedea o data chiar daca v-a trebui sa merg peste tot pamantul ca sa-l gasesc.
Soneria usii zuna si eu am sarit din pat. Nu era nici Sai, nici Naruto... Cine putea fi? Am apasat clanta si in camera se prabusi un tanar zvelt, brunet. Am tipat speriata apoi am inchis usa. Tanarul isi ridica privirea, lasand chipul plin de sange sa se vada. Cu un efort enorm spuse:
-Sakura... Ajuta-ma!

[Vex]

Sti ca n`aveam sa ratez ficu` tau, yupi ? Buuun, deeci ...hai sa incepem cu comentariul .

Ai corectat greselile, bine . Imi place titlul, simpatic rau *luv it* .
Cu descrierea stai foarte bine, m-ai facut atunci cand citeam sa traiesc sentimentele Sakurei, like`t :] Dialogul a fost din plin, si spre fercirea mea, norocul tau, nu a fost sec . Totusi, ma lasi sa ma gandesc la ce se va intampla . E chiar interesant, iar acea mica fraza de la sfarsit m-a facut sa zambesc, adica, sa-mi placa foarte mult !
Cam atat :]

Well, sa aduci nextu` repede .
Cee Ya !

[Julliette .]

Next xD :))
*contiunare directa*

-Sakura... Ajuta-ma!
Am tipat inca o data, lasandu-ma pe genunchi. Sasuke... Sasuke, prostule! mi-am spus cat incercam sa-l ridic. In cateva minute am reusit sa-l asez pe canapea. Chipul alb acum ii era plin de sange semi-uscat, iar parul mereu aranjat ii era ciufulit si murdar. M-am intors de la bucatarie cu o carpa umeda si pansamente. Am inceput sa-i sterg fata. Nu mai plangeam, desi simteam lacrimile in ochi. Cand am terminat Sasuke a zambit.
-Ce „bine te-am gasit”... a soptit el ironic.
Am zambit, uitandu-ma in ochii lui. M-am inselat. Nu era ca atunci cand a plecat. Era diferit, era mai rece... La usa a batut cineva. M-am ridicat, am traversat holul intunecat si am dechis usa. In fata mea era Sai. Pielea alba nu i de vedea bine in lumina lunii, iar ochii negrii acum ii erau inchisi.
-Sakura... Naruto e la spital.
Am incremenit. De ce? De ce toti? De ce nu puteau sa-si vada de viata?
-El spune ca s-a intalnit cu Sasuke si ca nu s-au inteles prea bine... continua Sai privindu-ma.
-M-multumesc, Sai. O sa-l vad maine dimineata, nu ma simt bine.. ii spun dupa care inchid usa.
Traversez din nou holul. De data aceasta parea si mai intunecat. In sufragerie era doar Sasuke. Oftand, am apoins lumina si m-am asezat langa canapea incepand sa-l bandajez pe tanar. Sasuke respira greu, pe gura. Am oftat, stergandu-mi lacrimile. M-am ridicat si am stins lumina. M-am asezat pe unul dintre fotolii privindu-l pe tanar. Am stat asa toata noaptea. Speram... Speram ca nu se va trezi niciodata... Speram ca va ramane cu mine mereu.
In usa s-a auzit din nou acelasi ciocanit. M-am trezit din visele mele si am traversat incet holul. Imi era frica de el. Dar imi era mai frica de ce putea fi cand se v-a termina. Am apasat clanta si usa s-a deschis cu un scartait usor. In prag era Tsunade. Parul lung si blond era prins intr-o coada, iar cafenii m-au privit curios.
-Sakura, am nevoie de tine...
Mi-am dus mana stanga la piept, aranjand patura cu care mi-am acoperit spatele. Am privit-o pe Tsunade fix in ochi si i-am spus:
-Nu.
Femeia se uita la mine, facand ochii mari. Am inchis usa si am plecat. Vroiam sa stau acasa, vroiam sa fiu langa Sasuke. Am intrat in sufragerie si am privit canapraua. Era goala.
-Sasuke? Sasuke, unde ai plecat? am strigat cat priveam camera.
Am pornit in viteza prin toata casa, dar nu l-am gasit. M-am trantit pe pat oftand.
-Iar ai plecat.... imi spun cat imi stergeam lacrimile. Usa de la bucatarie s-a deschis si in incapere a pasit Sasuke.
- Sau nu? spuse el venind spre mine.
Mi-am intors capul privindu-l. M-am ridicat si am mers langa el.
-De ce te-ai ridicat din pat? Il intreb cat il acopeream cu patura peste spate.
Sasuke imi zambi si pasi spre canapea.
-Imi era sete... spuse.

[Abbeh.]

Saluut. [:
Primul capitol a fost puţin mai bun decât al doilea dacă ţinem cont de acţiune; sau mă rog, această mică continuare în care ai grăbit acţiunea urât de tot. Toţi bat la uşă, vine Sasuke, dispare Sasuke (chiar dacă s-a dus doar să bea apă)... Mă rog, ai prins ideea.
Descriere... Ai şi nu ai; poţi oricând adăuga descriere: sentimente, locuri, trăiri, orice.
Ideea în sine trebuie să recunosc că-mi place, că nu ai început clişeic, lucru care e de apreciat, sincer.
Ai şi greşeli de tastare, dar nu am să stau să le înşir, le poţi vedea şi singură...
Mă opresc aici, nu am starea de spirit necesară să iau la puricat tot ce-ai scris până acum.
Fii atentă la acţiune.
Baftă!

[Moon princess]

soo, am trecut si pe la ficul tau.
Povestea mi se pare interesanta chiar daca nu prea am inteles tot...sper ca in urmatoarele capitole sa mi se clarifice totul.
Descriere, naratiune, dialogul mi s-au parut in regula chiar daca mai sunt greseli pe ici, pe colo.
Macar te straduiesti sa-l faci cat mai elaborat posibil, asta conteaza, efortul depus.
Dar ca sa fiu "nemultumita", am sa-ti spun ca trebuie sa mai lucrezi putin la descriere si la naratiune. sper ca nu te-ai suparat si astept urmatorul cap ( sper sa evoluezi) gambate!

:bye:

[Julliette .]

Moon princes, ce n-ai priceoput;;)? Poate iti expic eu... Stii, sunt mai eticheta [:

Aminteste-ti...

Paseam cu greu pe strazile inundate de oameni. Nu-mi placea sa ma duc sa-l vad pe Naruto. Faceam asta destul de des in ultima vreme si nu cred ca fi fost luna anul acesta in care el sa nu se fi batut cu unul dintre Akatsuki. Prima data Pein, apoi Deidara... Am oftat, dandu-mi paurl dupa ureche. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la spital. Si eu lucrassem aici candva... Inainte sa plec dupa cei din Hebi. Sasuke... Cum ai reusit? m-am intrebat intrand in spital.
-Sakura? s-a auzit un glas din fata mea.
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la Gaara. Parul roscat ii era si acum incalcit si rebel, iar fata alba ii parea mai palida.
-Gaara? am spus apropiindu-ma. Ce faci aici? Azi...am adugat in minte
-Temari s-a lovit la cap si a lesinat... Am adus-o pe Tsunade... Dar tu?
Am schitat un zambet trist apoi am adaugat.
-Naruto...
Gaara a dat din cap, a soptit 'Ne mai vedem...', s-a intors si a plecat. I-am facut cu mana si am pornit pe coridoare pana m-am oprit in fata unui salon. Salonul 103. Am oftat si am deschis usa.
-Naruto, dormi?
Blondul s-a ridicat si s-a uitat la mine. A zambit larg apoi a spus ragusit:
-Nu, mancam. Vrei?
Mi-a intns niste taietei si carne de pui. M-am asezat pe un scaun, care era mereu acolo... Cred ca special pentru mine si Hinata.
-Nu, multumesc. ii spun. Scuze ca n-am venit ieri..
Naruto zambi si spuse:
-N-are nimic... imi spuse ciufulindu-si parul. A venit Hinata... Si Tsunade.
Am suras. Spese Tsunade in acel fel... Mereu radeam cand spunea asta.
-Era para si foc... Cica i-ai inchis usa in fata... I-ai inchis usa in fata?! baiatul facu ochii mari cat cepele
-Da... i-am spus. O merita...
Naruto zambi si spuse:
-Rau de tot.
Am ras amandoi pana cand usa se dechise.

_____

Scuze ca e asa scurt... Mi-am tot facut exercitii cu diateza si nu prea ma avut vreme sa scriu...

[Vex]

Mi-a placut acest capitol ! :]
Chiar simpatic, sincer . Iar acum ma tii in suspans cu cine naiba intra pe usa aia ? Tsunade ? Sasuke ? Hinata ? Eh, multe intrebari, doar un singur raspuns ;)
Ai avut descriere, si destul dialog . A fost cam sec, dar totusi a fost bine pus la punct *smile* . Cu naratiunea te descurci foarte bine, n-am ce comenta ! *innocent smile* .
Eh, astept nextu` cu nerabdare .

Cee Ya !

[Julliette .]

Mult next. am fost plecata si nu am avut vreme sa scriu. Olimpiada la bio... Enjoy xD
________

Am ras amandoi pana cand usa se deschise. Urmata de un convoi de fete si baieti care-mai de care inbracati multi-colorat Ino inta si ne facu cu mana. Naruto zambi , l-am vazut cu coada ochiului, dar nu-mi pasa. O uram pe Ino in acest moment. Nu puteam crede cat de inganfata putea sa fie! Cat tupeu sa vina cu... Oare cum sa-i spun?... Ciurda aia de copii aici fara nici o greata.
-Naruto... Ti-am adus ceva. spse ea scotand din imensa geanta aurie o cutie.
I-am examinat dintr-o privire cutia. Eram sigura ca inauntru era unul dintre laturile acelea de 'argint pur' care te fac sa te simti mai bine. Ino era acum mai presus de noi, doar avea propria ei emisiune la televizor... Tsss... mi-am spus cand a deschis cutia. Toti copii au facut ochii mai si au urmarit-o pe blonda cum scoate de acolo un mic colier de margele.
-M-multumesc... spuse Naruto, desi parea mai mult confuz decat incantat.
-Cu pacere. spuse ea
Ino s-a intors pe calcaie si a plecat insotita de ciudra ei de admiratori. Am dat din cap dezamagita si m-am asezat pe scaun din nou. Naruto se ridica in capul oaselor si spuse:
-Si io ce o sa fac cu asta?
-Stiuuuu! I-l dai femeii de seiciu... E fana!
Naruto a ras deodata cu mine. Am privit pe coridor subtil si am oftat. Nu mai era urma de fani... Cel putin ochiul meu antrenat nu-i vedea.
-Sakura... spuse Naruto deodata sumbru. Tu iti mai amintesti cum era mai demult? Stii tu... Cand eram mici si prosti...
L-am privit tacuta. Bine inteles ca-mi aminteam! Erau acele vremuri frumoase in care toata lumea era fericita si fara griji. Am zambit dupa un timp, inchizandu-mi ochii.
-Promiti sa vi si maine? intreba el copilaros
Mi-am deschis ochii. L-am privit simtind lacrimile din ochi iesind afara, vrand sa se reverse pe obraji mei palizi si sa imi ude barbia si pometi. Am dat din cap in semn de da si m-am ridicat. Naruto mi-a spus 'Paaa!' deodata cu mine si am plecat. Aproape ca am fugit spre casa. M-am oprit in fata usii si am apasat clanta. Cand am deschis usa in fata mea statea o fata roscata.
Karin.


Cap 3 – Hebi.


-Ce faci aici? o intreb taios lasand mana pe langa corp.
Karin imi rase in fata. Am observat ca era incaltata. Intras incaltata in casa. In casa mea! Am sasnit din dinti si m-am chinuit cu greu sa n-o timit afara in suturi si sa incui usa dupa mine. Roscata isi aranjase meticulos camasa movulie si spuse:
-Am venit sa-l vad pe Sasuke-kun.
Am intors capul si mi-am muscat limba. Ce era aici? Spital?! Am impins-o cu grija, am traversat lungul hol rece si neprimitor si m-am oprit in sufragerie. Sasuke statea intins pe canapa dormind. Respira pe gura regulat cu un usor zgomot. Mi-am oprit priverea asupra buzelor lui cateva momente. Mi-am muscat puternic limba, incercand sa-mi dezlipesc privirea de la ele. N-am putut. Mi-am amintit cat de mult imi doream sa il sarut cand eram mica. Acum nu mai vroiam. Ma andeam la cu totul altceva decand Ino era faimoasa. Vroiam sa fiu Sakura Uchiha. Sa fiu... Visele mi-au fost intrerupte cand Karin venise langa mine. Am privit-o cu dezgust cum se ducea la Sasuke si incerca sa para ca are grija de el. Stiam ca nu avea mai multe aptitudini medicale decat oricare alt ninja obsnuit. Eu, pe dealta parte, am fost ninja medical. Am lucrat la spital, am avut grija si de Lee dupa ce s-a luptat cu Deidara cand a vrut sa ma rapeasca. Aveam atea amintiri fericite si triste din acel spital. Dar pentru nimic, absolunt nimic, nu m-as fi intos acolo. Nu mai vroiam sa simt mirosul acela dezgustator de la morga, unde Tsunade ma obligase sa ma duc in fiecare zi in primul meu an de antrenamente, sau strigatele de durere al oamenilor din sala de asteptare. Cei care, cand atacase Orochimaru satul, nu mai aveau loc.
-Sakura-chan, spuse Karin, ai cumva niste mancare?
Am facut ochii mari. Imi spse cumva Sakura-chan?! Poate ma inselam. Poate mi s-a parut. Dar... Nu, imi spuse Sakura-chan.I-am zambit larg, ducandu-ma in bucatarie. Am inceput sa fac taietei cu carne de vita, cat Karin se uita cuminte la mine. Oare ce o schimbase? Sasuke a mai fost ranit si nu cred ca asta era. Poate nu era Karin. Suigetsu ura si sa i se aduca aminte de ea, asa ca nu. Juugo nu ar fi venit aici doar ca sa-si bata joc de mine... M-am intors catre Karin si am intrebat-o:
-Ce ai patit?
Karin ridicase o spranceana.
-Nimic, tu, Sakura-chan?