Lose yourself [K&K +18]

[Balonaş]

Aceasta este o poveste de dragoste mai neobisnuita care implica multa incredere unul in celalalt. Nu este o poveste cu vampiri, desi este asemanator si totusi nu. Oricum o sa aflati mai multe citind;) Accept orice fel de critica!

Cap I.

Era o fata pe nume Katsura Kasumi care avea 17ani. Avea parul negru ca pana corbului si ochii negri precum carbunele. Desi avea o infatisare de persoana retrasa si care nu prea zambeste, ea era chiar opusul. Zambea tot timpul si ii placea la nebunie sa aiba prieteni in jurul ei. [align=justify]

Intr-o zi la scoala au primit un elev nou. Il chema Minamoto Kensuke. Era un baiat inalt si care parea destul de impunator. Parul lui era castaniu si bretonul ii acoperea destul de bine ochii caprui.

Dupa ce a intrat in clasa nu a ridicat privirea din pamant nici macar o clipa si s-a dus direct in ultima banca.

In pauza ceilalti colegi s-au dus sa faca cunostinta cu el dar nu baga pe nimeni in seama.La un moment dat o colega mai rautacioasa spune:

-De ce nu-si ia si o lama si sa inceapa sa se taie?

Atunci Kensuke se uita urat la ea dezgustat de comportamentul ei arogant.

Asa au trecut cateva zile fara ca el sa bage in seama pe cineva.

Kasumi si Kensuke mergeau acasa in aceeiasi directie dar se ignorau.

Intr-o zi Kensuke mergea in fata lui Kasumi si dintr-o data se oprise cautandu-si mp3-ul in geanta, dar fara sa-si dea seama ii cazuse un caiet. In urma lui venea Kasumi care vazuse caietul si il luase. Pe coperta lui scria "Matematica". Prima data a vrut sa il strige ca sa il dea inapoi dar disparuse din fata ei.

Kasumi ajunsese acasa si a inceput sa rasfoiasca caietul din plictiseala,dar dupa ce i-a deschis coperta a vazut ca nu era un simplu caiet de matematica. Dupa primele randuri si-a dat seama ca era jurnalul lui. Prima data a vrut sa inchida caietul deoarece isi spusese ca ii violeaza intimitatea lui Kensuke. Dar dupa cateva secunde prima pagina era aproape citita. Asa ca a continuat sa citeasca pana cand aproape o luase somnul. Inchisese caietul il pusese sub perna si isi lasa capul sa cada pe perna moale. Cum inchisese ochii, in cap ii veneau cuvinte, propozitii chiar fraze intregi care erau scrise in caiet precum:

"Astazi s-a intamplat ceva de care imi era teama sa se intample. Mi-am dat seama ca nimeni din jurul meu nu ma intelege si nici macar nu incearca sa faca asta. Asa ca eu de ce ia-si intelege pe cei din jurul meu? Asi vrea ca de astazi sa ma inchid in mine sa nu-mi mai arat sentimentele si emotiile nimanui. Asi vrea ca de astazi sa fiu invizibil dar deja sunt altceva pentru ceilalti..."

Fata vroia sa doarma dar ii veneau in minte tot felul de intrebari.

A doua zi la scoala Kasumi se dusese la Kensuke putin cam timida:

-Buna! spuse ea usor.

Prima data Kensuke nu o bagase in seama. Atunci Kasumi se coborase la nivelul lui pentru ca el statea jos. Zambind si putin mai tare i-a spus:

-Buna!

-Te-am auzit de prima data...nu trebuie sa tipi! I-a spus el taios.

-Scuze,dar nu mi-ai raspuns prima data. Atunci Kasumi era cat pe-aci sa-i spuna ca jurnalul lui era la ea dar s-a abtinut. A continuat sa se uite la el. Kensuke isi intoarse putin privirea catre ea.

-De ce te uiti la mine? Presupun ca ai lucruri mai bune de facut.

-Sincer? Nu nu am. Cred ca asi vrea sa petrec mai mult timp cu tine. Vreau sa te inteleg. Kensuke tresari la auzul cuvantului "inteleg".

-Ce sti tu despre intelegerea unui om? Pe mine nimeni nu ma poate intelege. Sunt prea greu de inteles pentru niste oameni ca voi!

-Stiu deja asta,spuse Kasumi aproape dandu-se de gol, stiu deja asta din comportamentul celor din jurul tau. Atunci Kensuke o privi putin dubios dar dintr-o data o caldura topise gheata din ochii lui,insa in mintea lui isi spunea "Nu nu vreau sa redevin credulul care candva era sa ma distruga" si atunci gheata ii reveni in privire. Kasumi il luase de mana si observase ca era rece.

-Vreau sa te inteleg! Lasa-ma sa te inteleg!

-Esti enervanta!

-O sa devin o durere de cap daca nu ma lasi sa te inteleg!

-Cumva ma santajezi?

-Poti sa-i spui si asa.

-Ma intreb cat de mult pot sta cu o durere de cap. Atunci ea enervata la culme l-a smucit intorcandu-l cu fata spre ea si privindu-l fix in ochi i-a spus:

-Eu vreau sa te ajut oferindu-ti prietenia mea iar tu o refuzi crezand ca asa e mai bine? Ei lasa-ma sa-ti spun ceva. Te inseli! si spunand asta s-a ridicat si a plecat,iar atunci el a prins-o de mana intorcand-o...

~Va urma...~

[Mada Shine]

heiiii :* sunt primaa ;;)
1.nu ai disclaimer , trebuie sa scrii ca nu deti nici un personaj si nu faci profit pe urma lor
2.inceputul este sec, trebuia sa descrii mai bine
3.naratiunea este bunicica :)
4.dialogul este prea mult,incearca sa povestesti si sa numai folosesti dialogul :D
5.greselile de tastatura nu am vazut
6.ideea imi place :-bd
Ce am observat la sfarsit dialogul este cam sec >.<.In rest atat :-? astept next-ul:*
Ja iubita:*

[Flash]

Înainte de asta, despre ce e vorba acest fic ? Până atunci mpved tooo erm original ? o.O

[BuBuLiNa]

Bună.
Dacă tot am ceva timp şi dacă am trecut şi pe la ficul tau am zis să îţi las şi un reply.
Titlul, pot spune că ma atras cât de cât, despre idee nu mă pot pronunţa asupra ei, deocamdată nu mi se pare prea originală.
Începutul este banal, nu mă atrage deloc. Descrierea la fel, este comună, prea simplă, te repeţi de multe ori, încercând să exprimi aceeaşi idee. Greşeli am văzut destul de multe, dar nu o sa ţi le enumăr, o altă problemă sunt semnele de punctuaţie pe care uiţi să le pui, în special virgulele, scrie în loc de 4, 10 etc, patru, zece ar da mult mai bine la estetică la care trebuie să mai lucrezi.
Dialogul este prea mult şi sec, încearcă să îl mai reduci. Acţiunea este prea grăbită încearcă să o mai încetineşti.
Un mic sfat înainte de a posta un capitol mai citeşte-l de câteva ori pentru a mai reduce din greşeli.Ar mai fi câte ceva de spus, dar mă opresc aici, sper că nu te-a supărat comentariul şi aştept nextu. Bye.
P.S. Prima

[Balonaş]

Ei bine uitati...a venit si nxtul...sper sa fie bine...am incercat sa tin cont de tot ce mi-ati spus sper sa fie mai bine:) daca nu, va rog vreau critici dure:)

Cap II.

-Stai!... A spus acesta tinand-o inca de mana. "Nu pleca. Stai ce fac?" gandi el. "Nu vreau sa repet aceeasi greseala." Iar atunci, doua lacrimi ce sclipeau ca doua diamante, i-au cazut pe obraji. Umilit de situatie i-a dat drumul lui Kasumi si a fugit spre usa trantind-o cu foarte multa putere in urma sa, lasans-o pe Kasumi singura si foarte confuza in clasa.

Atunci lui Kasumi ii venisera in minte o mie de ganduri, o mie de intrebari, dar , niciun raspuns ce putea sa lamureasca lucrurile. Totul era confuz. Dar un lucru era sigur. Kensuke nu vroia sa isi impartaseasca sentimentele cu nimeni. Dar totul trebuie sa aiba un raspuns, gandea Kasumi...dar unele raspunsuri pot fi chiar surprinzatoare.

Si asa trecu toata pauza, in care, Kasumi s-a gandit la o propozitie ce putea sa lamureasca toate intrebarile ce ii bantuiau mintea,insa, pana la acea propozitie mai era mult. S-a gandit mult dar si-a dat seama ca raspunsul il putea gasi numai in jurnalul lui Kensuke... sau cel putin un mic indiciu.

Clopotelul suna de intrare. Toti colegii lui Kasumi intrara in clasa... mai putin o persoana, si anume, Kensuke.

"Oare de ce nu vine? Cred ca s-a suparat rau pe mine..."

Ora incepuse.. Kensuke nu venise si aceasta lipsa o facea pe Kasumi din ce in ce mai nervoasa. Unde era? O fi patit ceva? De ce ii pasa asa de mult de el?

Si astfel de intrebari o macinau pe Kasumi, dar din pacate, aceste intrebari isi aveau raspunsul intr-un loc foarte greu accesibil, si anume mintea lui Kensuke.

Asa trecura trei ore fara ca Kensuke sa revina la scoala. Lucrurile lui ramasesera la scoala, iar cum orele se terminasera scoala avea sa se inchida, iar singurii care mai ramaneau in scoala erau paznicul si cateva femei de servici ce urmau sa faca curat in scoala, mai exact in salile de clasa, unde tot ce gaseau mai valoros era dus la director iar de aici le erau returnate elevului respectiv. Insa Kasumi instinctual i-a adunat lucrurile si le-a luat cu ea in speranta ca il va intalni pe Kensuke, iar daca acest lucru nu se va intampla i le va da in persoana a doua zi, cerandu-i deasemenea si niste explicatii.

A plecat de la scoala pe acelasi drum pe care o lua deobicei, doar ca era mult mai atenta la cei din jurul ei, ca nu cumva Kensuke sa treaca pe langa ea fara ca ea sa sesizeze. Dar in zadar. Kasumi nu l-a intalnit pe Kensuke. Ajunsa acasa, Kasumi, s-a dus direct in baie, unde a facut un dus rece pentru asi limpezi mintea. Obosita s-a dus in camera ei fara sa se imbrace in pijamale a inchis usa, a scos jurnalul de sub perna si invelita doar intr-un prosop a inceput sa citeasca jurnalul fara sa clipeasca.

A citit aproape tot jurnalul, dar nu gasise nimic care ar putea-o ajuta. Totul in jurnal era scris in metafore din care ea nu intelegea nimic. S-a chinuit aproape toata seara incercand sa-si dea seama ce puteau sa insemne acele cuvinte, dar oboseala veni curand si ea adormi. Dar ea nu stia ca pe balconasul camerei sale veghea o creatura.

Era o creatura care nu parea infricosatoare, ci semana mult cu un om, numai ca avea doua aripi mari ca ale unui inger doar ca erau negre. Parul lui, caci era un el, era chiar opusul aripilor, era de un alb stralucitor ca zapada proaspat asternuta. Ochii lui straluceau ca doua rubine care fixau cu privirea un singur lucru, si acela era fata care cazuse intr-un somn adanc. In intunericul de afara, nu se distingea prea bine, dar purta o camasa neagra care ii scotea in evidenta corpul armonios si bine facut care aducea a zeu.

Privirea lui era intr-un fel furioasa neiertand nimic care i s-ar opune acum, dar stand ceva timp si privind-o pe Kasumi, care era de o frumusete rara chiar si cu ochii inchisi, privirea lui se domolise. Devenise brusc foarte calda. Locul in care se uita nu mai era acelasi. Privirea lui cobora de la ochii lui Kasumi la nasucul ei mic si subtire dar si putin obraznic, la buzele ei rosii ca focul care parca te atrageau intr-un sarut pe care nu ai vrea sa-l mai sfarsesti vreodata, la corpul ei bine proportionat care era usor acoperit de parul ei, care chiar daca era negru, tot iesea in evidenta in intuneric. Kasumi avea o infatisare destul de sexy in acel prosop care la cea mai mica miscare putea cadea.

Creatura de pe micul balconas al lui Kasumi avusese o intentie de a intra in camera, dar cum pusese mana pe usa glisanta cu geam, se daduse un pas inapoi. A mai privit-o inca o data pe Kasumi si isi lua zborul.

Atunci Kasumi se trezi. Era umpic ametita. Se ridica din pat si isi fixa cu mainile prosopul pentru a fi sigura ca nu ii va cadea. S-a dus spre balconas, a deschis usa incet si pasi in micul spatiu. Se uita in jur dar nu vazuse nimic neobisnuit. Lumina de la felinarul de afara palpaia in semn ca becul trebuie schimbat, si asta ii deranja destul de tare ochii lui Kasumi. Se mai uita de cateva ori in jur si a dat sa intre inapoi in camera, dar cand sa paseasca in camera vazuse pe jos o pana destul de mare. O lua de jos. Tinand-o cu doua degete se uita la ea destul de uimita spunandu-si in minte:

"Ce pana uriasa...putin probabil sa fie de la o pasare."

Se mai uita inca o data in jur si intra in camera. Inchisese usa cu prudenta si se arunca in pat. Somnul o cuprinsese rapid.

"Tarrrrrrrrrrrrrrrrrr..."

Ceasul suna.

-O, nu! Trebuie sa plec la scoala... De ceeeee? se intreba Kasumi stand cu fata in perna, somnoroasa din fire.

Alergand spre scoala cu lucrurile lui Kensuke in mana se izbi dur de un stalp parca aparut de nicaieri. Toate lucrurile se imprastiasera pe jos, mii de foi parca iesisera din geanta lui Kensuke.

-Grozav! Acum trebuie sa stau sa adun toate hartoagele lui Kensuke si cu durerea de cap pe care o am! spuse asta tinandu-si mana la cap pentru ca se lovise destul de tare...destul de tare incat sa-si faca o zgarietura cam urata.

Stand pe jos si adund hartiile observase ca o umbra acoperea lumina soarelui. Se uita in sus si ramasese asa cateva secunde fara sa spuna ceva.

- Ken-su-ke... Spuse putin uimita.

El statea acolo, in fata ei, cu mainile in buzunar uitandu-se la ea cu un zambet arogant pe fata.

~Va urma...~

[Balonaş]

So...

Cap III.

"Oare de ce uita asa de dispretuitor la mine? Oare l-am suparat cu ceva?"

-Kensuke, astea sunt lucrurile tale...pe care le-ai uitat ieri la scoala... oricum imi dai o mana de ajutor aici? a spus Kasumi cu un zambet dulce pe buze.

-Te-as ajuta, dar vad ca te descurci si singura! ii spusese Kensuke foarte dezgustat.

La auzirea acestor cuvinte, Kasumi lasa capul in jos si incepu sa ii stranga lucrurile lui Kensuke de pe jos, punandu-le in ghiozdan si ridicandu-se de pe jos, i l-a dat. Acesta i l-a smucit din mana si a trecut pe langa ea ca o briza rece de iarna ce lasa in urma numai racoare.

Kasumi il striga pe Kensuke spunandu-i sa se opreasca. El se opri din mers. Acum cei doi erau spate in spate la distanta de cativa pasi. Kasumi lasa capul in jos si intorcandu-se spre el ii spuse:

-Vreau niste explicatii!

La auzul acestor cuvinte Kensuke lasa capul in jos si ii spuse:

-De ce ti-as da tie explicatii? Crezi ca stii totul despre mine? Crezi ca ma poti intelege? si intorcandu-se spre ea observa ca Kasumi avea deja lacrimi in ochii ei mari si negri. Se uita la ea si s-a apropiat. Ajuns in fata ei acesta ii ridica barbia cu mana si ii spuse:

-Deoarece daca raspunsul este da, atunci voi fi foarte bucuros sa iti impartasesc toate secretele mele. Dar nu astept acum un raspuns te voi mai lasa inca doua zile; si sarutand-o pe frunte a plecat spre scoala lasand-o pe Kasumi in urma.

Ea, ramasa acolo, se uita la el cum se indeparteaza spre orizontul neatins de niciun om, de nicio fiinta. Un orizont nesfarsit, albastru, luminat de razele jucause ale soarelui ce abia rasarise. Kasumi il privi pana acesta disparuse, ramanand in urma lui doar stalpii de iluminat ce abia se stingeau dupa ce au vegheat toata noaptea drumul celor rataciti.

Urmatoarele minute trecura fara ca ceva sa miste cu exceptia copaciilor a caror crengi pline de frunze de un verde crud erau miscate armonios de catre vant.

"Ce a mai fost si asta? De ce imi pasa atat de mult de el? Oare poate fi asta dragoste?" Kasumi se simtea ciudat. Simtea ca aproape pluteste. Fata ei era rosie ca si culoarea semaforului. Totul in jurul ei era foarte colorat. Pe fata avea un zambet de fericire. Era indragostita. Dar ea nu credea in dragoste. Pana acum nu a mai avut niciun prieten. Nu se indragostise de nimeni. Auzise de la prietenele sale ce au simtit cand s-au indragostit pentru prima oara, cum s-au simtit cand au primit primul lor sarut si cum au reactionat cand au auzit cuvintele magice "Te iubesc!". Dar Kasumi credea ca asta va fi inceputul unei prietenii destul de ciudate, cu multe obstacole si cu multe compromisuri.

Cu toate acestea Kasumi se uita la ceas si observa ca, drumul spre scoala va fi contratimp, deoarece dupa plecarea lui Kensuke, Kasumi visase cu ochii deschisi treizeci de minute. Intrand in panica si uitand tot ceea ce se intamplase mai devreme fugi din locul acela spre scoala.

Odata ajunda la scoala, Kasumi, realizase ca ajunsese cu sase minute inainte de a se suna de intrare, asa ca se dusese langa colegii ei care stateau pe o banca si povesteau fel si fel de intamplari. Dupa ce Kasumi li se alatura, toti radeau in hohote, deoarece ea era o fata foarte vesela si intotdeauna ii facea pe cei din jur sa rada, insa ce nu observasera ei era faptul ca pe o alta banca, langa un copac inflorit statea o persoana ce nu le acorda atentie. Acea persoana avea parul de o culoare maro asemenea castanelor, ochii erau de un caprui intens, dar privirea lui era rece si nemiloasa. Pielea lui era alba ca varul si parea foarte sinsibila. Ciudat de sensibila pentru raceala din privirea lui deasemenea de atitudinea lui. Era imbracat intr-o pereche neagra de blugi si o camasa alba cu manecile scurte, iar la aceasta camasa avea o cravata neagra, iar in picioare o pereche de conversi neagra. Asa arata Kensuke. Statea pe acea banca cu o poza in mana. Era poza unei fete ce dormea si era acoperita doar cu un prosop. Parul ei era de un negru abisal. Pielea ei parca era nuantata de catre un pictor sensibil, ce vrea sa redea sensibilitatea si blandetea in modul in care el le intelege, facandu-i pielea de un roz sters. Buzele erau de un rosu aprins ca cel al trandafirilor. Iar ochii desi erau inchisi erau foarte fermecatori. Uitandu-se din ce in ce mai mult la poza Kensuke incepuse sa planga, insa stiind ca oricine putea sa il observe incerca sa isi astampere emotiile numai ca nu reusea, deoarece mii de ganduri, mii de amintiri ii bantuiau mintea.

Insa inevitabilul pentru Kensuke se intamplase. Cineva il vazuse plangand,insa nu doar o persoana il vazuse la crimand ci doua. Una era Kasumi, bineinteles, iar cealalta era o alta fata. O fata ce il cunoastea de mult timp. Se poate spune ca il cunostea de cand Kensuke avea sapte ani. Avea aceeasi varsta ca si el. Avea parul blond asemenea spicelor de grau. Ochii albastri parca rupti din cer, iar pielea era de un roz aprins. Era imbracata intr-o fusta neagra iar pe dedesubt avea o pereche de dres alb, o camasa alba cu o cravata neagra si in picioare avea o pereche de pantofi cu toc de trei centimetrii. Aceasta vroia sa se duca la Kensuke sa il intrebe ce are, insa Kasumi i-o luase inainte, facand-o pe Mika, caci asa o chema, sa o priveasca pe Kasumi cu multa ura.

Kasumi se indeparta de grupul ei de prieteni si se indrepta cu repeziciune spre Kensuke, intrebandu-se de ce plange.

-Kensuke!

Kensuke tresari parca trezindu-se din somn. Era speriat deoarece Kasumi il vazuse plangand de doua ori.

-Kensuke! Ce s-a intamplat? De ce plangi?

-Pai...

[♪RockPrincess♪]

Buna sweety >:d<
Mersi ca m-ai anuntat ca ai postat next-ul. Poi sa vedem...Imi place foarte mult capitolul! Descrierea ai avut,dialogul este bun si actiunea nu e grabita. Ok acum sa lasam astea :-@ Ideea este originala si foarte interesanta si,dupa cum ti-am mai spus, raman o cititoare fidela a ficului tau. Ai inceput bine desi nu mi-a placut cum a vorbit Kensuke cu Kasumi :mad: dar apoi a fost mai bine si m-a lasat masca.
Deabia astept urmatorul capitol:chuu:
Sper sa ma anunti dear :*

:bye:

[AyumiHamasaki]

Păi....vreau să aflu ce urmează, mor, suspansul mă omoară. Vreau să văd ce explicație va găsi.
Îmi place cum îmbini narațiunea cu descrierea și dialogul. Nu ai mult dialog și ii plasat acolo unde trebuie. Capitolele mi se par scurte, poate pentru că ador să citesc. Ideea este originală și mă face să-mi pun întrebări despre ce ar putea urma.
Prima dragoste, of, din păcate prima dragoste este și cea mai dureroasă. Am o presimțire proastă despre ce ar putea urma și ce s-ar putea întâmpla cu Kasumi.
Aștept nextu și dacă ai timp să mă anunți și pe mine.
Baftă și multă inspirație.

[Balonaş]

Cap IV.

-Pai... spuse el cu multa mirare in priviri, insa in cateva clipe reveni la comportamentul lui arogant, nu am nimic si chiar daca as avea ceva ti-asi putea spune doar dupa doua zile. Asta bineinteles depinde numai de tine, zise privind-o diabolic pe Kasumi.

Insa Kasumi enervata peste masura de acest comportament a lui Kensuke, a ridicat mana si l-a lovit direct in cap, spunand:

-Idiotu-le!

-De ce ai facut asta? intreba Kensuke furios.

-Pentru ca meriti! raspunse Kasumi pe un ton foarte serios.

Vantul incepuse sa bata. Frunze, flori, praf incepusera sa zboare prin curtea scolii. Se sunase de intrare, dar nimeni din curte nu a reactionat in niciun fel, deoarece toti se uitau la Kasumi si Kensuke foarte uimiti spunandu-si fiecare acelasi lucru in gand:

"Imposibil! Kasumi e cu Kensuke!"

"Kasumi e asa de draguta cand se enerveaza"

"Kensuke e asa de dragut cand e ranit"

Si asa trecura cateva momente de liniste, pana ce unul dintre paznicii scolii incepuse sa faca ordine prin curtea scolii, trimitandu-i pe toti in clase. Pe scari toti elevii se gandeau numai la noul cuplu. Intrebari puerile si deja enervante umblau printre banci.

"Oare cand s-a intamplat?, Chiar se plac?, S-au sarutat?"

Nimeni din clasa nu era atent la ceea ce spunea profesorul, nici macar Kasumi sau Kensuke, care se intrebau un singur lucru:

"Oare m-am indragostit?"

Si asa trecu toata ora. Se sunase de pauza. Profesorul luase catalogul, salutase elevii si iesi din clasa. Imediat dupa aceasta, toti elevii se stransesera in jurul lui Kasumi, intreband-o fel si fel de chestii cum ar fi:

"Cum saruta Kensuke?, Ce ai vazut la el?, Este emo?, Este romantic? Cand ati hotarat sa deveniti un cuplu?" si tot asa.

Kasumi era rosie la fata ca si Mos Craciun. Era transpirata si respira din ce in ce mai greu. Nu stia ce sa le spuna colegilor ei care nu ii mai dadeau pace.

Intr-un colt intunecat statea o persoana, ce ii privea dezgustat pe cei ce o inconjurau pe Kasumi. Se uita la ei si ii venea sa ii ia pe toti la bataie. Dar nu se uita numai la acei vampiri sugatori de energie, ci si la biata Kasumi, ce mai avea un pic si lesina de rusine. Enervat la culme, aceasta persoana iesise din banca si se duse spre Kasumi, luand-o de mana si scotand-o din acea multime enervanta. O trase dupa el, deoarece era un el, si o duse intr-un loc din afara incintei scolii, unde nu era nimeni. Doar o raza de soare ce ii lumina chipul intunecat. Era Kensuke, bineinteles. Acesta o prinse pe Kasumi se umeri si ii spuse:

-Mai ti minte ca ti-am spus ca te lasi sa te gandesti la raspuns inca doua zile? Ei bine as vrea sa aud raspunsul acum.

-Dar inca nu m-am gandit.

-Ei bine atunci fa-o acum si fa-o repede! Astept un "da" sau un "nu". Nimic mai mult.

Afara era cald, iar soarele stralucea cu multa putere. Kasumi se uita in ochii caprui ai lui Kensuke ce asteptau acel raspuns ce parca nu mai venea o data.

-Ei bine, spuse Kensuke cu foarta multe nervozitate, da sau nu?

Kasumi lasa capul in jos pret de zece secunde, dupa care il ridica foarte increzatoare si se uita fix in ochii lui Kensuke si ii spuse:

-DA!

Atunci fata lui Kensuke se lumina. Ochii lui erau plini de mirare si in acelasi timp plini se fericire. O luase pe Kasumi in brate si o stransese cu toata forta lui, lasand doua lacrimi de fericire, ce sclipeau in razele soarelui, sa ii curga pe fata. Apropiindu-se de urechea lui Kasumi, acesta ii spuse:

-Multumesc!

Asa au stat pret de doua minute. Doua minute pline de liniste, din partea celor doi, auzindu-se numai fosnetul frunzelor, provocat de adierile vantului de primavara.

Kensuke isi deslipi, incet, trupul sau de al lui Kasumi si, apucand-o de umeri, uitandu-se in ochii ei i-a mai spus un singur lucru:

-Ne vedem in clasa! Si acesta pleca salutand-o pe Kasumi.

Kasumi ramasese in locul acela uitandu-se la Kensuke cum se indeparteaza de ea. Era toata rosie si transpirata. Simtea ca avea fluturi in stomac, iar inima ii batea asa de tare, incat mai avea umpic si sarea din pieptul ei.

Kasumi ofta adanc si isi daduse cateva palme peste fata. Isi ridica incet privirea din pamant si privi increzatoare inainte.

Se indrepta spre clasa toata numai un zambet si sarea de fericire. Totul era roz si perfect. Intra in clasa cu aceeasi fericire, neobservandu-i pe restul cum se holbau la ea cu cea mai mare mirare de zici ca vazusera o stafie. Numai o persoana se uita la ea cu o oarecare urma de zambet pe fata si cu foarte mult amuzament.

Kasumi se duse la banca ei. Se uita in geanta si scoase o perie cu care se duse la baie. Se uita, pret de cateva secunde, la refelctia ei din oglinda, apoi incepuse sa-si perie parul negru ca pana corbului. Intr-un final si-l prinsese intr-o coada.

Cand a ajuns dinnou in clasa toti se uitau la ea ca prostii, inclusiv acea persoana care mai devreme o privea dulce, acum se uita la ea ca idiotul.

Kasumi avea deobicei parul lasat liber cu bretonul care ii acoperea mare parte din fata. Acum ca isi prinsese parul, fata i se vedea mult mai bine. Conturul obrajilor, conturul ochilor si cel al buzelor, toate erau acum mult mai bine definite. Lumina ce batea in geamul clasei, dadea stralucire ochilor ei negrii ca abanosul, acoperiti foarte putin de genele ei lungi. Obrajii ei erau rosii ca cei ai unui copil mic. Zambetul ei era asa de frumos si completa infatisarea ei. In acest moment puteai cu usurinta sa o compari pe Kasumi cu o gheisa.

-WOOW!!! au spus la un moment dat toti cei din clasa.

Ce-i drept e drept. Kasumi nu era nici machiata si nici nu purta o masca. Ea nu avea nevoie de asa ceva. Ea avea acea frumusete naturala pentru care multe femei ar da orice ca sa o obtina. Deodata se sunase de intrare, insa nimanui nu ii pasa, deoarece toti erau stransi in jurul lui Kasumi si ii faceau tot felul de complimente.

Usa clasei se deschisese, si pe aceasta intra o profesoara tanara de vreo treizeci de ani cu parul blond si ochii albastri. Era imbracata intr-un costum negru. Aceasta intra in clasa si le supse copiilor:

-Buna ziua copii! Luati loc si sa incepem ora. Astazi va voi face o surpriza...

Imi cer mii de scuze pentru acest capitol atat de sec. Dar dau vina pe scoala pentru ca in ultimul timp am fost ocupata cu examenele! Deci va rog sa ma iertati! Urmeaza capitole mult mai bune decat acesta! :)

[Ayu.Lore]

Sunt prima???
Oau.... E un capitol extraordinar, dar e gata prea repede:(....
Imi place foarte mult ficul aceste penru ca e plin de mister.
"Cum saruta Kensuke?, Ce ai vazut la el?, Este emo?, Este romantic? " Partea aceasta a fost preferata mea, mereu se intampla asa cand este cineva nou.
NU mai spun nimic de descriere, naratiune si dialog pentru ca sunt perfecte, dupa parerea mea.
Astept nextul.
Spor la scris.