05-06-2010, 05:37 PM
Capitolul 11
Vladimir P.O.V
Armis mă privea uimit. Nu putea spune nimic. Chiar atât de mult la afectat întrebarea mea?
S-a ridicat de pe tron şi a coborât cele trei trepte. Şi-a dat capa jos şi s-a aşezat pe ultima treaptă.
- M-ai prins! Chiar mă gândeam cât o să îţi ia să începi să îmi reproşezi lucruri.
M-am ridicat la rândul meu de pe tron şi m-am dus lângă el. M-am aşezat pe treaptă şi m-am uitat la el. Îşi ţinea mâinile pe genunchi. Dacă te uiţi la el dintr-un anumit unghi e foarte tânăr. Nici măcar nu are riduri sau voce joasă şi înfricoşătoare. Nu cred că e mai bătrân de 30 sau 35 de ani.
- Recunosc că m-am abţinut mult, însă ultimul lucru pe care l-ai spus înainte ca Aria să îşi piardă cunoştinţa, a fost picătura care a umplut paharul. De ce te comporţi atât de urât cu ea? Nu îţi pasă dacă va muri? Nu îţi pasă că a câştigat ce şi-a dorit? Şi Jaquelin! Nu o văd decât o dată pe lună.
- Sper că ai timp să asculţi. Pentru că va dura ceva timp. Poate o să zici că sunt nebun, dar Aria e cea mai importantă persoană din viaţa mea.
Am făcut ochii mari. Şi-a întors capul şi m-a privit cu zâmbetul pe buze. Asta da surpriză! Puteam să jur că şi-ar dori ca fiica lui să moară.
- După ce mi-am pierdut soţia, ultimul lucru pe care voiam să îl pierd era fiica mea. Diocleţian vrea să o omoare pe Aria pentru ai lua puterea. Fiica mea a moştenit puterea mamei ei. Putere transmisă din generaţie în generaţie. Cu această moştenire în mâinile lui Diocleţian totul s-ar termina. El ar ucide pe toată lumea, inclusiv pe fiul său, pentru a rămâne nemuritor şi pentru a stăpâni totul.
- Nemuritor?
- Există o legendă. Mama Ariei e descendenta unui clan puternic de vampiri. Printre primele clanuri apărute. Se spune că dacă sub clar de lună, când cerul e liniştit, iar stelele nu apar pe cer, cel sau cea care deţine puterea îşi lasă sufletul pradă lunii, primeşte nemurirea. Iar Diocleţian asta îţi doreşte.
- Dar dacă a omorât-o pe regină nu a putut să facă acest ritual?
- Totul se întâmplă odată la o mie de ani. Iar Aria e cea vânată pentru că în acest an se împlinesc o mie de ani de la ultimul descendent. Însă în acea perioadă a existat pace. Până a luat naştere clanul lui Diocleţian. Până într-un anumit punct Aria a fost în siguranţă , cu toate că Diocleţian a încercat să îl logodească pe Theodor cu Aria. Însă nu i-am permis asta. Am început să o dau la o parte pe Aria pentru că nu voiam să pună mâna pe tron şi să discute cu acel nemernic. Însă exact conducerea regatului a vrut-o. Când Consuelo mi-am spus că tu eşti în viaţă am crezut că am o nouă speranţă. O nouă speranţă de a-mi proteja fiica. De aceea vreau să îţi las ţie tronul. Aria e foarte impulsivă, iar Diocleţian foarte şiret. Va cădea în fiecare capcană pe care el i-o va întinde. Şi nu ştiu la câte va supravieţui.
- Åži Jaquelin?
- Jaquelin e în acest castel doar pentru că soţia mea a fost prea indulgentă. Nu e fiica nostră. Nu e sora iubitei tale. Niciodată nu am iubit-o, dar a trebuit să mă prefac. Aria a îndrăgit-o foarte mult şi am vrut să îi fac pe plac.
Nu am mai spus nimic. Totul era prea şocant. Pe uşă şi-a făcut apariţia Zara. Mi-a spus că Oracolul are nevoie de mine. M-am ridicat de pe treaptă şi l-am privit pe rege. Acesta a dat din cap şi a zâmbit. Am ieşit din încăpere cu blonda. Am urcat repede scările ajungând în turnul lui Consuelo. Aceasta mă aştepta. A deschis uşa şi m-a poftit înăuntru. Mi-a urmat paşii şi a închis uşa în urma noastră.
Am văzut-o pe Aria. M-am apropiat de ea şi am atins-o pe obraz. Pielea ei era rece. Părea atât de liniştită. M-am aşezat pe pat şi am luat-o de mână. I-am simţit pulsul foarte slab. În acel moment voiam să mă omor pentru ceea ce i-am făcut. I-am sărutat mâna şi mi-am lăsat fruntea sprijinită de aceasta.
- Ştiam că vrei să o vezi. Şi să stai lângă ea. Are nevoie de tine! Ţi-a strigat numele de foarte multe ori.
- A fost conştientă?
- A delirat! Cât m-am luptat pentru a-i închide rana a pronunţat numai numele tău. I-ai furat inima, cu toate că ea afirmă contrarul. Te iubeşte! Şi tu o iubeşti pe ea. Ai grijă de prinţesă. Şi nu o mai răni. Pentru că te răneşti pe tine.
Femeia mi-a pus mâna pe cap şi m-am mângâiat. A ieşit din cameră, lăsându-mă singur cu roşcata. Mi-am apropiat buzele de ale ei şi am sărutat-o.
Mi-am ridicat uşor capul şi am simţit că pulsul ei creştea. Am privit-o cu atenţie, iar obrajii ei au început să prindă culoare. Mi-am strecurat mâinile sub ea şi am ridicat-o. M-am pus în şezut şi am tras-o în braţele mele. Trebuia să am grijă cu ea. M-am rezemat de pat şi am sărutat-o din nou. După câteva clipe şi-a deschis ochii. Erau roşii. A clipit de câteva ori, apoi m-a privit.
- Vladimir?
Am zâmbit şi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba în gura ei şi am început să mă joc. Am simţit cum ritmul inimii mele accelera. Limba ei răspundea cu greu provocării mele. O strângeam în braţele mele. Nu voiam să îi mai dau drumul. Brusc a început să îmi dea cu palmele în piept şi încerca să rupă sărutul. I-am eliberat gura, iar era a tras aer adânc în piept.
- Doar pentru că eşti noul rege asta nu înseamnă că poţi să îmi iei tot aerul.
Am oftat. Trebuia să fac ceva. Ea merită tronul. L-a câştigat.
- Aria!
- Taci! Nici să nu îndrăzneşti să îmi spui că nu vei accepta titlu. Cred că tata a luat decizia corectă. Nu trebuie să îţi faci griji pentru mine. Voi fi bine! Ca sclava ta!
- Nici măcar când eşti bolnavă nu renunţi la ironiile tale.
- Şi vrei să îmi spui că nu îţi plac?
Era atât de dulce când zâmbea. Am întins-o pe pat şi am sărutat-o pe frunte. Am coborât cu buzele pe gât, în timp ce mâinile mele îi mângâiau corpul. Mi-a prins chipul între palmele ei şi l-a ridicat. M-a privit în ochi şi a zâmbit.
- Îmi pare rău să îţi stric distracţia, dar asta e camera lui Consuelo. Şi daca o facem aici riscăm să devenim părinţi înainte de vreme.
Am început să râd şi m-am ridicat. M-am aşezat lângă ea şi am ajutat-o să se acomodeze. Am privit-o. Era atât de frumoasă. Am sărutat-o scurt pe buze şi am luat-o de mână.
- Nu vreau să ne mai certăm. M-am săturat de toate discuţiile dintre noi. Ce spui?
Mă privea şi zâmbea. Mi-a strâns mâna.
- Asta depinde de dispoziţia mea. Nu îţi pot garanta nimic.
Am zâmbit. În cameră şi-au făcut apariţia cei doi gemeni. Blonda s-a apropiat de prietena ei şi a îmbrăţişat-o strâns.
Prietenul meu s-a aşezat lângă mine şi m-a apucat de umăr. O priveam pe roşcată. Trebuia să am grijă de ea, să o protejez. Nu îl pot lăsa pe Diocleţian să o rănească. Odată mi-a luat părinţii. Nu îi voi permite să mi-o ia şi pe Aria.
Vladimir P.O.V
Armis mă privea uimit. Nu putea spune nimic. Chiar atât de mult la afectat întrebarea mea?
S-a ridicat de pe tron şi a coborât cele trei trepte. Şi-a dat capa jos şi s-a aşezat pe ultima treaptă.
- M-ai prins! Chiar mă gândeam cât o să îţi ia să începi să îmi reproşezi lucruri.
M-am ridicat la rândul meu de pe tron şi m-am dus lângă el. M-am aşezat pe treaptă şi m-am uitat la el. Îşi ţinea mâinile pe genunchi. Dacă te uiţi la el dintr-un anumit unghi e foarte tânăr. Nici măcar nu are riduri sau voce joasă şi înfricoşătoare. Nu cred că e mai bătrân de 30 sau 35 de ani.
- Recunosc că m-am abţinut mult, însă ultimul lucru pe care l-ai spus înainte ca Aria să îşi piardă cunoştinţa, a fost picătura care a umplut paharul. De ce te comporţi atât de urât cu ea? Nu îţi pasă dacă va muri? Nu îţi pasă că a câştigat ce şi-a dorit? Şi Jaquelin! Nu o văd decât o dată pe lună.
- Sper că ai timp să asculţi. Pentru că va dura ceva timp. Poate o să zici că sunt nebun, dar Aria e cea mai importantă persoană din viaţa mea.
Am făcut ochii mari. Şi-a întors capul şi m-a privit cu zâmbetul pe buze. Asta da surpriză! Puteam să jur că şi-ar dori ca fiica lui să moară.
- După ce mi-am pierdut soţia, ultimul lucru pe care voiam să îl pierd era fiica mea. Diocleţian vrea să o omoare pe Aria pentru ai lua puterea. Fiica mea a moştenit puterea mamei ei. Putere transmisă din generaţie în generaţie. Cu această moştenire în mâinile lui Diocleţian totul s-ar termina. El ar ucide pe toată lumea, inclusiv pe fiul său, pentru a rămâne nemuritor şi pentru a stăpâni totul.
- Nemuritor?
- Există o legendă. Mama Ariei e descendenta unui clan puternic de vampiri. Printre primele clanuri apărute. Se spune că dacă sub clar de lună, când cerul e liniştit, iar stelele nu apar pe cer, cel sau cea care deţine puterea îşi lasă sufletul pradă lunii, primeşte nemurirea. Iar Diocleţian asta îţi doreşte.
- Dar dacă a omorât-o pe regină nu a putut să facă acest ritual?
- Totul se întâmplă odată la o mie de ani. Iar Aria e cea vânată pentru că în acest an se împlinesc o mie de ani de la ultimul descendent. Însă în acea perioadă a existat pace. Până a luat naştere clanul lui Diocleţian. Până într-un anumit punct Aria a fost în siguranţă , cu toate că Diocleţian a încercat să îl logodească pe Theodor cu Aria. Însă nu i-am permis asta. Am început să o dau la o parte pe Aria pentru că nu voiam să pună mâna pe tron şi să discute cu acel nemernic. Însă exact conducerea regatului a vrut-o. Când Consuelo mi-am spus că tu eşti în viaţă am crezut că am o nouă speranţă. O nouă speranţă de a-mi proteja fiica. De aceea vreau să îţi las ţie tronul. Aria e foarte impulsivă, iar Diocleţian foarte şiret. Va cădea în fiecare capcană pe care el i-o va întinde. Şi nu ştiu la câte va supravieţui.
- Åži Jaquelin?
- Jaquelin e în acest castel doar pentru că soţia mea a fost prea indulgentă. Nu e fiica nostră. Nu e sora iubitei tale. Niciodată nu am iubit-o, dar a trebuit să mă prefac. Aria a îndrăgit-o foarte mult şi am vrut să îi fac pe plac.
Nu am mai spus nimic. Totul era prea şocant. Pe uşă şi-a făcut apariţia Zara. Mi-a spus că Oracolul are nevoie de mine. M-am ridicat de pe treaptă şi l-am privit pe rege. Acesta a dat din cap şi a zâmbit. Am ieşit din încăpere cu blonda. Am urcat repede scările ajungând în turnul lui Consuelo. Aceasta mă aştepta. A deschis uşa şi m-a poftit înăuntru. Mi-a urmat paşii şi a închis uşa în urma noastră.
Am văzut-o pe Aria. M-am apropiat de ea şi am atins-o pe obraz. Pielea ei era rece. Părea atât de liniştită. M-am aşezat pe pat şi am luat-o de mână. I-am simţit pulsul foarte slab. În acel moment voiam să mă omor pentru ceea ce i-am făcut. I-am sărutat mâna şi mi-am lăsat fruntea sprijinită de aceasta.
- Ştiam că vrei să o vezi. Şi să stai lângă ea. Are nevoie de tine! Ţi-a strigat numele de foarte multe ori.
- A fost conştientă?
- A delirat! Cât m-am luptat pentru a-i închide rana a pronunţat numai numele tău. I-ai furat inima, cu toate că ea afirmă contrarul. Te iubeşte! Şi tu o iubeşti pe ea. Ai grijă de prinţesă. Şi nu o mai răni. Pentru că te răneşti pe tine.
Femeia mi-a pus mâna pe cap şi m-am mângâiat. A ieşit din cameră, lăsându-mă singur cu roşcata. Mi-am apropiat buzele de ale ei şi am sărutat-o.
Mi-am ridicat uşor capul şi am simţit că pulsul ei creştea. Am privit-o cu atenţie, iar obrajii ei au început să prindă culoare. Mi-am strecurat mâinile sub ea şi am ridicat-o. M-am pus în şezut şi am tras-o în braţele mele. Trebuia să am grijă cu ea. M-am rezemat de pat şi am sărutat-o din nou. După câteva clipe şi-a deschis ochii. Erau roşii. A clipit de câteva ori, apoi m-a privit.
- Vladimir?
Am zâmbit şi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba în gura ei şi am început să mă joc. Am simţit cum ritmul inimii mele accelera. Limba ei răspundea cu greu provocării mele. O strângeam în braţele mele. Nu voiam să îi mai dau drumul. Brusc a început să îmi dea cu palmele în piept şi încerca să rupă sărutul. I-am eliberat gura, iar era a tras aer adânc în piept.
- Doar pentru că eşti noul rege asta nu înseamnă că poţi să îmi iei tot aerul.
Am oftat. Trebuia să fac ceva. Ea merită tronul. L-a câştigat.
- Aria!
- Taci! Nici să nu îndrăzneşti să îmi spui că nu vei accepta titlu. Cred că tata a luat decizia corectă. Nu trebuie să îţi faci griji pentru mine. Voi fi bine! Ca sclava ta!
- Nici măcar când eşti bolnavă nu renunţi la ironiile tale.
- Şi vrei să îmi spui că nu îţi plac?
Era atât de dulce când zâmbea. Am întins-o pe pat şi am sărutat-o pe frunte. Am coborât cu buzele pe gât, în timp ce mâinile mele îi mângâiau corpul. Mi-a prins chipul între palmele ei şi l-a ridicat. M-a privit în ochi şi a zâmbit.
- Îmi pare rău să îţi stric distracţia, dar asta e camera lui Consuelo. Şi daca o facem aici riscăm să devenim părinţi înainte de vreme.
Am început să râd şi m-am ridicat. M-am aşezat lângă ea şi am ajutat-o să se acomodeze. Am privit-o. Era atât de frumoasă. Am sărutat-o scurt pe buze şi am luat-o de mână.
- Nu vreau să ne mai certăm. M-am săturat de toate discuţiile dintre noi. Ce spui?
Mă privea şi zâmbea. Mi-a strâns mâna.
- Asta depinde de dispoziţia mea. Nu îţi pot garanta nimic.
Am zâmbit. În cameră şi-au făcut apariţia cei doi gemeni. Blonda s-a apropiat de prietena ei şi a îmbrăţişat-o strâns.
Prietenul meu s-a aşezat lângă mine şi m-a apucat de umăr. O priveam pe roşcată. Trebuia să am grijă de ea, să o protejez. Nu îl pot lăsa pe Diocleţian să o rănească. Odată mi-a luat părinţii. Nu îi voi permite să mi-o ia şi pe Aria.