Limita nu se impune [vampiri]

[Zăpă]

Heya(*.*)

Ce bine ca ai pus capitolul V...Si sunt prima:yes:

Cat despre acest capitol nu pot critica dur,pentru ca in mare parte nu am ce.Dar mereu exista un "dar".As vrea sa adaugi si mai multa descriere daca se poate,caci asta ar face lucrurile si mai frumoase.Dialogul nu pot spune ca nu`mi place,dar cam faci exces si uneori are tente spre sec.Actiunea mi`a placut ca nu a fost grabita,insa nu a fost perfecta.La naratiune a fost binisor,insa as vrea sa fie si mai bine.In rest nu am ce comenta.Totul este ok.Ficul cum ti`am mai spus imi place,iar ideea este originala.Sunt curioasa ce se va mai intampla intre Vladimir si Aria sau Theodor si Zora.Apropo,numele Theodor imi place tare mult,foarte bine ales.
Cam atat.

Ja ne` si multa inspiratie:*

[Alexi]

Capitolul 6
Vladimir P.O.V


Trebuie să găsesc altă strategie să o agăţ pe micuţa prinţesă. O să îi pară rău pentru pedeapsă.
Ce repede trece timpul. După ora de chimie, am trecut la literatură. Aria s-a făcut remarcat în timpul acestei ore. Se vedea că era pasionată de antichitate. S-a dus şi ora asta.
- Zara găseşte şi tu o scuză profesorilor. Deja m-am plictisit. Ne vedem acasă.
Deja chiulea? O nu! Asta nu o puteam rata! L-am tras deoparte pe Zero şi i-am spus că plec. Mi-am luat cărţile şi am ieşit din clasă. Am coborât la vestiare. Roşcata tocmai pleca. M-am grăbit şi mi-am luat ghiozdanul, pornind pe urmele fetei. Am ieşit din curtea Institutului. Puştoaica mergea pe un drum diferit, faţă de cel pe care am venit. Unde se ducea?
După un sfert de oră m-am trezit într-o pădure. La dracu Aria! Unde m-ai adus? S-a oprit brusc.
- Nu ştiai că e nepoliticos să urmăreşti pe cineva. Şi nu eşti prea bun. Vladimir! Dacă tot ai depus un efort, măcar du-l până la capăt.
Ce? M-a prins? Cum naiba?
S-a apropiat de un copac. Pe trunchiul acestuia era scrijelită o stea . Roşcata a apăsat pe stea. Din senin ramurile copacilor au început să se îndepărteze , lăsând liberă o cărare. Fata mi-a făcut semn să o iau înainte. Ce ciudat era. Am păşit pe cărare, iar ea m-a urmat. Crengile au revenit la locul lor, ascunzând drumul. După câteva minute de mers ne-am oprit în faţa unui lac. Peisajul era minunat. Nu te putea plictisi niciodată. Aproape de lac se afla şi un foişor. Micuţa prinţesă a trecut pe lângă mine. Am urmat-o şi am intrat amândoi în foişor. Roşcata şi-a lăsat geanta pe o măsuţă mică. Mi-am lăsat şi eu ghiozdanul pe masă şi mi-am scos pachetul de ţigări. M-am aşezat pe o bancă. Mi-am luat o ţigară, iar când am vrut să o aprind, fata mi-a luat-o din mână.
- Dacă eşti aici o să respecţi nişte reguli. Regula numărul 1: nu fuma!
Am zâmbit. Era destul de frumoasă. Ce spun? Era a dracu de frumoasă. Am tras-o în braţele mele , aşezând-o pe genunchii mei.
- Ce crezi că faci?
- De ce nu încercăm să ne înţelegem? Am călcat-o strâmb. Amândoi! Ce ar fi să începem de la început?
A zâmbit şi s-a ridicat. A lăsat ţigara pe masa şi s-a sprijinit de unul dintre stâlpii.
- Cred că glumeşti! Nu realizezi ce se întâmplă? Tu eşti aici pentru a mă omorî pe mine.
- Ce?
- Chiar crezi că tata te-a adus la castel şi te-a transformat în căţeluşul său doar pentru că aşa spune Consuelo? Regele tău e conştient că atâta timp cât sunt în viaţă nu o să renunţ la tron. Exact ca şi Consuelo, pot să văd în viitor. Va trebui să faci multe comisioane. Iar unul dintre ele va fi uciderea mea.
M-am ridicat de pe bancă şi m-am apropiat de roşcată. Mi-am pus mâinile pe talia ei, apropiind-o de mine. Şi-a pus mâinile pe pieptul meu, încercând să mă îndepărteze.
- În acest caz, nu îmi pasă de ordinele regelui. Nu te-aş omorî niciodată. Pentru că am nevoie de tine.
Am sărutat-o, lipindu-i trupul de al meu. Mi-am strecurat limba în gura ei, plimbând-o prin toate colţurile. Ezita să răspundă. Nu îmi spune că e primul tău sărut Aria!
- E primul tău sărut?
Şi-a lăsat capul în jos, în timp ce obrajii eu au prins o nuanţă trandafirie. Am zâmbit şi i-am ridicat capul cu două degete.
- Fă exact ce fac şi eu!
I-am acoperit din nou buzele, introducându-mi limba în gura ei. A început să îţi mişte limba în jurul limbii mele. Încerca să o învingă, dar nu avea nici şansă. A început să scoată câteva gemete, în timp ce încerca să mă îndepărteze. Am împins-o în stâlp, băgându-mi genunchiul între picioarele ei. Mâna mea dreaptă a alunecat ” din greşeală” pe fundul ei. O strângeam uşor de fese, în timp ce limba mea se juca în gura ei. Tremura sub atingerile mele. Mi-am strecurat mâna pe sub fustă, iar în acel moment a rupt sărutul, apucându-mă de mână.
- Ar fi mai bine să te opreşti!
- De ce? Nu te simţeai bine? Corpul tău tremură când te ating.
- Vladimir serios! Nu vreau să mânjesc acest loc cu perversiunile tale. Dacă chiar vrei să o faci cu cineva, caută-ţi o fufă. Pentru că eu nu voi fi niciodată disponibilă pentru tine.
- Ce te face să crezi că nu vei ajunge în patul meu?
- Orgoliul meu!
Am zâmbit şi mi-am apropiat buzele de urechea ei.
- Atunci va trebui să înveţi să renunţi la orgoliul tău. Pentru că atunci când voi deveni rege, tu vei fi sclava mea.
M-a împins şi a făcut câţiva paşi îndepărtându-se de mine.
- Hai să facem un pariu. Dacă tu câştigi, eu voi deveni sclava ta. Însă daca eu câştig vei dispărea din viaţa mea. Pentru totdeauna.
Mi-a întins mâna , în timp ce zâmbea. M-am apropiat de ea şi am apucat-o de talie.
- Dacă câştigi, voi dispărea din viaţa ta, pentru totdeauna. Dar mai întâi te vei culca cu mine. Apoi vei avea satisfacerea că voi dispărea.
- Foarte bine!
- A! Şi încă ceva. Eu nu închei târguri cu femei, prin strângeri de mână.
Am sărutat-o scurt pe buze, apoi i-am dat drumul. Oare să îmi satisfac doar poftele sexuale cu ea? Sau să devină şi servitoarea mea?
- Apropo! Ce e locul ăsta?
Roşcata a zâmbit şi s-a sprijinit de marginea foişorului.
- Ăsta e locul unde părinţii mei s-au cunoscut. Acelaşi loc unde tata a întrebat-o pe mama dacă nu vrea să devină regina lui. Acelaşi loc unde mama a aflat că mă poartă în pântec.
- Să înţeleg că acest loc îţi aminteşte mult de ea?
- Wow! Nu eşti atât de retard pe cât credeam!
- Poţi să stai 5 minute , fără să insulţi?
- Nu cred! De ce ? Te deranjează?
Puştoaică răsfăţată. O să am grijă să îţi scot din cap toate fumurile. Din prinţesă ai să ajungi la servitoare. Ar trebui să o întrebi pe Zara cum e.


Edit: E urechea ei. Scuze de greşeală:d

[Alexi]

Capitolul 7
Aria P.O.V


Ce naiba era cu mine? Sărutul lui mi-a făcut inima să o ia razna. De ce? De ce? De ce? Nu voiam să mă îndrăgostesc de el. Asta îmi distrugea toate planurile.
- Aria! De ce i-ai făcut rost lu Vladimir rost de o pedeapsă?
Îmi priveam prietenul în oglindă, în timp ce sora lui îmi pieptăna părul.
- Vrei şi tu una ca să îi ţii companie?
- Mai bine ţi-ai ţine gura frăţioare! Doar nu ai de gând să o înfrunţi pe Aria pentru unul ca el?
- Nu m-am gândit niciodată la asta. Dar, ultima săptămână mi-am petrecut-o cu el şi e un tip de treabă. Doar pentru că destinul l-a ales pe el să fie adversarul şi iubitul tău asta nu înseamnă că trebuie să fii rea cu el.
Am zâmbit şi l-am privit atent pe blond. Ochii mei o căpătat o culoare albăstruie, iar în următoarea clipă băiatul a fost izbit în perete. a căzut în genunchi, tuşind sânge. M-am ridicat de pe scaun, apropiindu-mă de el. Rochia lungă şi roşie se mula pe trupul meu. L-am apucat de păr şi i-am ridicat capul.
- Îmi pare rău pentru tine Zero! Eşti prietenul meu, însă dacă mă trădezi vei deveni duşmanul meu şi nu voi avea milă cu tine. Te voi ucide pe loc. Nu uita cine e cine aici. Dacă vrei să fii prieten cu Vladimir, nu îţi interzic asta, însă dacă treci de partea lui şi mă trădezi pe mine, va fi vai şi amar de tine.
- Aria!
Mi-am întors privirea. Zara stătea în genunchi şi îşi ţinea mâinile în jurul spatelui. I-am dat drumul blondului şi m-am apropiat de prietena mea. Am luat-o în braţe şi am sărutat-o pe frunte. Zero s-a ridicat de jos şi a vrut să se apropie de noi.
- Poţi pleca! Voi avea eu grijă de sora ta.
Băiatul şi-a lăsat capul în jos şi a ieşit din cameră.
- Îmi pare rău Zara. Am uitat că simţi loviturile lui pe propria piele. Doar că m-a scos din sărite şi nu m-am putut abţine.
- Nu e nici o problemă. Însă nu vreau să vă certaţi din cauza lui Vladimir. Chiar nu merită.
M-am ridicat de pe jos, ajutând-o. Am aşezat-o pe scaun şi m-am aşezat în faţa ei.
- Chiar crezi că mie îmi place această situaţie? Să îmi rănesc prietenii pentru unul ca el? Ceva îmi spune că această situaţie nu va aduce nimic bun în viaţa noastră.
- Îl iubeşti! Dar crezi că îl urăşti.
- Poftim?
- Aria nu încerca să mă minţi. Şi nu te minţi nici pe tine. Într-o săptămână te-a agasat cu atingeri şi săruturi. Te-ai îndrăgostit de el fără să îţi dai seama. Şi nu mai poţi schimba asta. E exact cum a prezis Consuelo.
Am auzit o bătaie în uşă. Imediat şi-a făcut apariţia o fetiţă brunetă de 10 ani. Purta o rochie roz, iar părul ei era desprins.
- Aria!
Micuţa a sărit în braţele mele şi m-a strâns în braţe. M-a sărutat pe ambii obraji şi a început să se joace în părul meu.
- Ce faci Jaquelin? Cum a fost?
- Plictisitor ca întotdeauna. Toţi profesorii se sperie că încep să zboare obiecte prin clasă. Şi unele fete vor să mă ia la bătaie şi când vine timpu congelează şi nu mai pot face nimic. Apropo. Zero mi-a spus că avem un musafir nou. Unde e? E destul de drăguţ ca să fie soţul tău? Sau e un bădăran obsedat ca şi Theodor? Fără supărare Z!
Am zâmbit şi am lăsat-o jos. În cameră a apărut o servitoare. A făcut o plecăciune, apoi ne-a privit.
- Domnişoară Aria! Consuelo doreşte să vă vadă în camera ei.
- Mulţumesc Vera. A! Şi o poţi duce pe Jaquelin în camera ei şi îi faci o baie? Cred că are mare nevoie.
- Mereu mă alungi când vreau să aflu şi eu lucruri noi.
Am ieşit din încăpere, îndreptându-mă spre locul unde se afla oracolul. Am început să urc scările turnului, folosindu-mă de viteză. Ajunsă în faţa uşii am bătut uşor şi am intrat în interior. Întreaga cameră era întunecată, dându-i un aer de mister. În mijlocul camerei se afla o masă de sticlă, pe care se odihnea un glob mare de cristal, iar în jurul acestuia erau aşezate câteva scaune.
- Bine ai venit prinţesa mea!
Mi-am întors privirea şi am văzut-o pe femeie. M-a luat de mână şi m-a aşezat pe unul din scaun, aşezându-se lângă mine. Mă ţinea în continuare de mână şi se uita în globul ei .
- Prezicerile mele s-au adeverit. Eşti îndrăgostită de Vladimir. Ai intrat în capcana dragostei şi nu mai poţi scăpa.
Mi-a retras mâna şi m-am ridicat de pe scaun, privind-o.
- De asta mai chemat aici? Ca să îmi spui ceva ce ştiam deja?
- Te-am chemat aici, pentru că am avut o nouă prezicere. Însă de această dată are legătură cu tine şi regele.
- Continuă!
- Tu şi tatăl tău veţi trece prin momente dificile. Va veni ziua când el o să plângă pentru tine.
- Consuelo, mi se pare mie sau îmbătrâneşti prea tare? Chestia asta nu o să se întâmple niciodată. Tata mă vrea moartă. De ce să plângă pentru mine? 10 ani m-a urât. Ce crezi că îl va face să se căiască? Îmi pare rău, dar cred vederea te lasă. Şi în legătură cu mine şi cu Vladimir. Poate că îl iubesc şi voi ajunge să îl iubesc mult mai mult, însă nu voi renunţa niciodată la tron pentru el.
- De asta te gândeşti să apelezi la Diocleţian?
- Poftim?
- Nu sunt proastă! Şi te cunosc. Pentru că eu te-am ajutat să creşti. Ştiu că eşti în stare de orice doar ca să atragi atenţia tatălui tău. Însă dacă te bagi în gura lupului, nu vei reuşi să faci nimic. Nu am nici un drept să îţi ordon sau să îţi cer. Dar vreau să te rog să nu faci nimic prostesc. Gândeşte-te la cei care te iubesc, nu la cei care te urăsc. Vladimir va ajunge să te iubească, deşi o să accepte greu. Gândeşte-te că îi ai alături de tine pe Zara, Zero, Jaquelin , pe mine, pe Vladimir şi pe tatăl tău. Nu îţi face rău singură, pentru că nu merită. Mama ta nu ar fi dorit niciodată să te distrugi pentru un amărât de regat, care nu şi-ar recunoaşte niciodată meritele.
- De ce mereu ştii cum să vorbeşti cu mine? Întotdeauna eşti lângă mine când mă lovesc de un perete şi cad într-o prăpastie care pare fără fund?
- Pentru că pe mine nu mă poţi păcăli. Ştiu ce se întâmplă în inima ta. Ce simţi pentru Vladimir şi iubirea pentru tatăl tău.
Mi-a pus mâna pe cap şi a început să mă mângâie. Am privit-o. se uita la mine ca şi cum aş fi fost un pui de căţel abandonat. I-am îndepărtat mâna şi m-am apropiat de uşă.
- Oricât de mult inima mea şi-ar dori să renunţ şi să fiu fericită, nu o voi face. De-a lungul ultimilor 10 ani am suferit şi regelui tău idiot nu i-a păsat. Mie de ce să îmi pese de el?
- Pentru că îl iubeşti!
- Sunt cea mai bună la iluzii Consuelo. Ceea ce vezi tu în inima mea e o iluzie. O fantasmă creată de mine, pentru a nu lăsa pe nimeni în interiorul meu. Un magician care îmi ascunde secretele şi slăbiciunile şi nimeni nu le va putea descoperi. Nici măcar tu sau Zara.
Am părăsit încăperea. Coboram scările, de această dată încet. În mintea mea şi-a făcut apariţia imaginea mamei şi a lui Diocleţian. M-am oprit pe o treaptă şi m-am aşezat pe ea. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei, în timp ce pieptul a început să mă doară. Mi-am acoperit chipul cu mâna dreaptă, iar cu cea liberă mi-am pus-o pe piept. Am început să strâng materialul rochiei în pumn. Am început să ţip. În mintea mea avea loc moartea mamei mele. Acea clipă nenorocită, în care Diocleţian i-a scos inima din piept şi a strivit-o. Acel moment în care voia să mă omoare şi pe mine. Am început să tremur, ţipând din ce în ce mai tare. De ce făceam asta? Nimeni nu mă auzea. Eram izolată. Nimeni nu era lângă mine. Nimeni nu putea să mă salveze.
Brusc am simţit două mâini calde pe genunchii mei. Mi-am îndepărtat mâna de pe chip şi l-am văzut. Era el! Cel în care trebuie să am cea mai mare încredere. Cel pe care trebuie să îl iubesc. M-am strecurat în braţele lui şi l-am îmbrăţişat. M-a strâns la pieptul lui, sărutându-mă pe frunte. În acel moment nu aveam nevoie decât de el. voiam să uit totul. În braţele lui eram în siguranţă. Deocamdată.

[.Anne]

Anne's here!
^^ Vreau sa-ti spun ca ai niste idei geniale. Chiar imi place povestea. E originala si captivanta. Actiunea nu-i plictisitoare si dialogul e ok, doar ca deja e putin cam mult. Nu prea ai descriere. Povestesti la persoana I, deci ar trebui sa-ti fie mai usor sa descrii sentimentele si trairile personajelor. Poti inlocui dialogul cu naratiune, pentru ca prea multe linii de dialog strica. Desi e mult, nu e sec! Un alt plus.
Imi place mult ca ai suspans la sfarsitul fiecarui capitol. E destul de nasol ca cititorii sa stie dinainte ce se va intampla in capitolul urmator. Imi place cum ai construit personajele. Toate au caractere diferite.
Well... De acum o sa-ti citesc si povestea asta ;) Astept next'ul! Succes la scris!


Ja Ne! ~chuuu~

[Alexi]

Capitolul 8
Vladimir P.O.V



Ce se întâmpla cu ea? De ce plângea? Nu am văzut-o atât de vulnerabilă. Nu ştiu de ce simţeam nevoia să o strâng în braţele mele. Să o simt la pieptul meu.
- Aria! Ce e cu tine? Ce se întâmplă?
- Doar strânge-mă în braţe, bine?
I-am ridicat capul cu două degete şi am sărutat-o pe buze. Mi-am strecurat limba în gura ei şi am început să colind fiecare colţişor. Şi-a pus mâinile după gâtul meu, răspunzând sărutului. Îmi plimbam mâinile pe spatele ei, trimiţându-i fiori pe şira spinării. Lacrimile continuau să i se prelingă pe obraji. Limbile noastre se intersectau una cu alta.
- Vladimir opreÅŸte-te!
M-a împins uşor şi s-a ridicat de pe treaptă, încercând să se îndepărteze de mine. Am apucat-o de încheietura mâinii şi am tras-o înapoi în braţele mele. Am sărutat-o pe buze, punându-mi mâinile în părul ei. Mă jucam cu limba ei, dominând-o. Am luat-o în braţe, iar în mintea mea a apărut camera ei. În câteva secunde am ajuns în locul unde ea dormea zi de zi. Am rupt sărutul şi am lăsat-o pe pat. Am sărutat-o uşor pe frunte şi pe obraji.
- Uite! Nu ştiu ce e cu tine, dar cred că ar fi mai bine să te odihneşti. Ştiu că nu ai destulă încredere în mine ca să îmi spui ce ai păţit. Însă orice s-ar întâmpla , braţele mele vor fi mereu deschise pentru tine.
Am vrut să plec, însă fata m-a prins de mână. S-a ridicat în şezut şi m-a privit.
- Rămâi cu mine! Te rog!
Era aşa de dulce când era rănită. Am zâmbit şi m-am urcat în pat, lângă ea. Am tras-o în braţele mele şi ne-am învelit cu cearşaful. Şi-a pus capul pe pieptul meu, cuibărindu-se lângă mine. Am sărutat-o pe creştet.
Ce se întâmplă cu mine? De ce sunt atât de mişcat de slăbiciunea ei? De ce trebuie să fie aşa de frumoasă când plângea?
Am oftat şi mi-am închis ochii, adormind.


- Vladimir! Vladimir! TrezeÅŸte-te!
Mi-am deschis ochii încet. În faţa mea stătea Zero. M-am ridicat repede în şezut şi am observat că eram în camera mea.
Cum naiba am ajuns aici? Unde e Aria?
- Ce se întâmplă?
- Ai uitat că azi e ultima zi de detenţie? Trebuie să te duci la şcoală imediat.
- Mda! Ai dreptate! Spunem un lucru. Cum am ajuns aici? Eram în camera Ariei şi…
- Aria m-a chemat aseară la ea şi mi-a spus să te aduc în camera ta. Dă-te jos din pat şi hai.
M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Se pare că micuţa prinţesă nu vrea să mă aibă prin preajmă atât de mult. Nu a durat mult şi am ieşit din baie. M-am îmbrăcat cu haine obişnuite , lăsându-mi părul ciufulit. Zero îşi ţinea mâinile în sân şi dădea agitat din picior. Parcă ar fi o muiere. Am zâmbit şi am ieşit din cameră însoţit de prietenul meu. Mergeam agale. Nu mă grăbeam să îl văd pe idiotul de Theodor. De ce a trebuit să stau cu el? Pe de o parte îmi plăcea că îl torturam. Însă era aşa de enervant când o visa pe Aria. Idiotul! Încă nu ştie că micuţa prinţesă va fi a mea.


- Aria? Ce cauţi aici?
Vorbele blondului m-au trezit la realitate. M-am uitat în faţa mea. Roşcata se uita la noi plictisită.
- Mda, tata a spus că trebuie să îl însoţesc pe Vladimir pentru că e un bebeluş şi nu poate să se descurce de unul singur.
De ce mereu trebuia să mă enerveze? Am zâmbit şi m-am apropiat de ea. Am pus-o pe umărul meu şi i-am spus lui Zero că poate să rămână acasă. Fata se zbătea în braţele mele şi mă lovea cu pumnii în spate. M-am prefăcut că o scap şi a început să ţipe. Era aşa de amuzantă când era isterică.


Am ieşit din curtea castelului. M-am oprit brusc şi mi-am închis ochii. M-am gândit la biblioteca şcolii, iar când mi-am deschis ochii eram deja acolo. Ce bine era când aveai puteri!
Am lăsat-o pe roşcată jos şi m-am uitat prin jur. Theodor tocmai şi-a făcut apariţia. Când a văzut-o pe Aria a început să fugă către ea. M-a împins şi a luat-o pe fată în braţe şi a început să o învârte.
Ce dobitoc! Nu a durat mult şi a lăsat-o jos. Îşi apropia buzele de ale ei, încercând să o sărute. M-am apropiat de ei şi am tras-o pe roşcată în braţele mele. Mi-am pus mâna în părul ei şi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba printre buzele ei , plimbând-o prin gura fetei. I-am lipit trupul de al meu, în timp ce îmi priveam adversarul. Arăta ca o curcă plouată.
- Dă-i drumul Ariei! Cine te crezi să o săruţi?
Mi-am dezlipit buzele de cele ale prinţesei şi am întors-o cu spatele la mine. Mi-am încolăcit un braţ după gâtul ei, punându-mi celălalt braţ pe sânii ei.
- Eşti un adevărat fraier. Tatăl tău mi-a luat părinţii. Chiar crezi că am să te las pe tine să îmi o iei pe Aria?
- Aria! Dă-mi mâna! Nu trebuie să intri în jocul lui, doar pentru că e invidios.
A întins mâna, aşteptând-o pe cea a Ariei. Am zâmbit. Dacă roşcata îndrăznea să fie de partea lui, o omoram pe loc. Fără să îmi pese de ceva.
Mi-a îndepărtat uşor braţele şi a făcut un pas în faţă. Theodor a început să râdă.
- Vezi? Ştiam eu că Aria Van de Cristo nu se va înjosi pentru un servitor ca tine. Haide Aria! Papa ne aşteaptă la prânz.
Fata a chicotit şi s-a întors cu faţa către mine. M-a luat în braţe şi l-a privit pe fiul lui Diocleţian.
- Îmi pare rău Theodor. Dar am planuri cu Vladimir. Ştii, viitorul meu soţ vrea să îmi gătească. O viitoare regină trebuie răsfăţată. Şi cine o poate răsfăţa mai bine, dacă nu regele ei?
- Deci îl alegi pe el şi nu pe mine? Aria e un nimic! În comparaţie cu noi, el e un cerşetor.
- El e o persoană de o mie de ori mai bună decât noi. Eu şi tu suntem doar marionetele lui Armis şi Diocleţian, însă spre deosebire de tine, mine nu îmi este frică să îmi înfrunt regele.
Băiatul a strâns din pumn şi a părăsit încăperea, trântind uşa în spatele lui. Rămaşi singuri, roşcata s-a îndepărtat de mine, oftând. Am zâmbit şi am luat-o de talie, punându-o pe masa alăturată. M-am strecurat între picioarele ei , atingându-i zona sensibilă cu genunchiul meu. A gemut, lăsându-şi capul în jos. I l-am ridicat cu două degete şi am sărutat-o scurt pe buze.
- Termină! Doar pentru că am jucat puţin teatru ca să scap de el, asta nu înseamnă că cedez şi te las să faci ce vrei.
- Nu te cred! Nu mai folosit doar ca să scapi de idiotul ală. Ai făcut tot acest teatru pentru că te-ai îndrăgostit de mine. Să ştii că Zara nu e singura care poate să descopere sentimentele unei persoane.
- Ei bine eşti încă un fraier care cade în iluzia mea. Iluzia inimii mele.
Am zâmbit şi am sărutat-o apăsat. Mi-am introdus limba în gura ei, sugându-i buzele. Şi-a trimis limba ca să se apere, însă nu prea reuşea. La fel cum făcea cu minciuna. Simţeam că mă iubeşte. Prin faptul cum mă priveşte, cum mă sărută. Dar oare eu o iubesc? La dracu Vladimir! Pentru tine femeile sunt doar nişte obiecte cu care îţi satisfaci dorinţele sexuale. Iar această pisicuţă va cădea în patul tău mai devreme sau mai târziu.
Cine ştie? Poate după acest lucru voi ajunge să ţin puţin la ea. Însă vreau neapărat să câştig înfruntarea dintre noi. Să devină sclava mea. Căţeluşul meu.

[.Anne]

Anne's here!
Super! Mi-a placut mult capitolul asta. Ce fel i-a dat Vladimir peste nas lu' Theodor. :)) Capitolul asta a fost "condimentat". Cred ca ar fi cazul ca Aria sa isi recunoasca macar ei ca il iubeste pe Vladimir care vreau sa spun ca e febletea mea. Mi-a placut totul in capitolul asta. Vreau sa le descrii sentimentele. Scrii la persoana I, ceea ce inseamna ca poti sa te pui mai usor in pielea personajelor. Cititorul trebuie sa inteleaga toate trairile unui personaj. La descriere mai ai de lucrat, dar in rest e bine.
Astept urmatorul capitol! Multa inspiratie!



Ja Ne! ~chuu~

[Alexi]

Capitolul 9
Aria P.O.V


Ce naiba făceam? De ce mă deviam de la planul meu? Doar pentru că m-am îndrăgostit de el? Ce naiba spun? Nu m-am îndrăgostit de el. Sau da? La dracu!
Zara îşi aranja florile ei păduchioase şi mi le prezenta. Nu eram atentă. Mă gândeam într-una la Vladimir. De ce săruturile lui trebuiau să mă dea peste cap de fiecare dată? Prietena mea continua să îmi spuna de acele buruiene de parcă ar fi vii.
- Nu e aşa că sunt minunate? Ce spui Aria?
- Sunt absolut hidoase! Zara de ce îţi plac chestiile astea? Unele au un miros de îţi întoarce stomacul pe dos, iar alte sunt absolut oribile. Nici măcar nu sunt nemuritoare. Se ofilesc şi mor. Le detest!
- Spui asta pentru că te afli într-o dispoziţie proastă. Aceeaşi stare pe care o ai de când regele a fixat data confruntării dintre tine şi Vladimir. Doar pentru că ai căzut într-o depresie, asta nu înseamnă că nu trebuie să te răzbuni pe altcineva.
- Zara are dreptate!
Mi-am ridicat privirea şi l-am văzut. Cu zâmbetul pe buze, ca întotdeauna. S-a apropiat de florile prosteşti ale blondei şi a luat în mână un trandafir. S-a apropiat de mine şi s-a aşezat pe leagăn. Mi-a întins floare şi a început să zâmbească.
- Zara! Ne poţi lăsa singuri? O rugă roşcatul.
Fata a zâmbit şi a plecat din grădină. Îl priveam pe roşcat, iar acesta se apropia mai mult de mine.
- Întâlnirea cu tatăl tău ţi-a dat planurile peste cap, nu? Uite Aria! Îţi propun un târg. Mă laşi să câştig, devin rege, iar tu regina mea. Şi vei avea regatul în propriile tale mâini. Ce spui?
Şi-a pus o mână pe piciorul meu. Am zâmbit şi am luat trandafirul din mână.
- Acea persoană nu e tatăl meu. Şi în legătura cu propunerea ta, am un sfat pentru tine: du-te dracului împreună cu regele tău.
Am strivit floarea şi m-am ridicat de pe leagăn, făcând câţiva paşi în faţă. Brusc am căzut pe iarbă. Am simţit cum trupul meu era întors cu faţa către cer, iar alt corp se afla deasupra mea. Era Vladimir.
Mi-a prins ambele încheieturi de o parte şi de alta a capului meu, iar picioarele mele erau ţinute între ale lui.
- Te-am suportat destul de mult şi acum am început să mă satur. Am crezut că dacă sunt blând cu tine o să ajungi în braţele mele mai devreme sau mai târziu. Dar acum o să am totul cu forţa. Regatul şi pe tine. Pregăteşte-te prinţeso! O să plângi când vei deveni servitoarea mea.
M-a muşcat de buză de jos până când am ţipat. A zâmbit satisfăcut şi s-a ridicat de pe mine. Sângele se prelingea în colţul gurii mele. Eram uimită. Tot timpul s-a prefăcut! Nu voia decât să ajung în patul lui. Asta a pus capac la toate! O să regreţi ziua în care ai intrat în castelul meu.
Mi-am închis ochii şi mi-am imaginat camera mea. Când i-am deschis mă aflam pe patul meu. M-am dat jos şi am chemat-o pe Zara. Nu a durat mult şi blonda şi-a făcut apariţia.
- Ajută-mă să mă îmbrac!
- Deci eşti hotărâtă să mergi până la capăt?
- Să merg mai departe şi să înving!
- Asta e prietena mea!
Am zâmbit , iar fata mi-a deschis dulapul. Mi-a scos o pereche de pantaloni negri, o vestă neagra şi o pereche de adidaşi de aceeşi culoare. M-am îmbrăcat cu ţinuta aleasă, iar blonda mi-a lăsat fermuarul vestei sub sâni, lăsându-mi un decolteu adânc . Zara , nu cred că Vladimir nu va ceda de această dată.
M-am uitat la ceas şi am văzut că era timpul. Am zâmbit şi am ieşit din cameră, împreună cu prietena mea. Coboram scările repede. Eram nerăbdătoare. Abia aşteptam să câştig şi să fiu noua regină.
Am părăsit incinta castelului, îndreptându-mă spre muntele din spatele acestuia. M-am căţărat împreună cu blonda şi am ajuns la punctul de pornire. Regele, Consuelo, Jaquelin, Zero şi Vladimir erau acolo. Mă aşteptau. Era aşa de bine să te laşi aşteptată. M-am aşezat lângă roşcat, aşteptând startul. Tata s-a aşezat în faţa noastră şi a zâmbit.
- Cred că ştiţi foarte bine care este miza acestei întreceri. Ve-ţi porni de aici şi ve-ţi intra în pădure. Am pregătit terenul şi are câteva capcane. Înainte de a încheia traseul , pentru a ajunge la castel, va trebui să vă luptaţi. Cine rămâne în picioare şi ajunge la castel, câştigă regatul. Vladimir succes!
Mersi mult pentru încurajare ”tati”. După câteva secunde a spus start, iar eu şi roşcatul am început să alergăm. Era la fel de rapid ca mine, însă eu aveam un avantaj. Am zâmbit şi mi-am întins mâna spre pământ. Am pronunţat un descântec, iar sub picioarele mele s-a format un mic cerc. Mi-am îndreptat mâna în jos şi m-am ridicat în aer. Băiatul s-a uitat la mine şi a rămas uimit.
- Ne vedem la luptă. Sclavule!
M-am concentrat asupra pietrei de sub picioarele mele şi am mărit viteza. Nu puteam să pierd mult timp. Mă uitam în spatele meu şi nu îl mai vedeam pe oponentul meu. Pentru o clipă am micşorat viteza şi m-am uitat prin jur. Brusc am auzit o bubuitură, iar în următorul moment, piatra mi-a dispărut de sub picioare. Cădeam în gol. Privirea mi s-a oprit pe un copac. Roşcatul stătea pe o creangă şi zâmbea. Vrei să scapi aşa de repede de mine? Nu o să se întâmple! Mi-am îndreptat mâna spre o creangă, iar în faţa ochilor mei nu vedeam decât acea creangă, restul era alb. Am aterizat pe creanga copacului. Mi-am închis ochii, apoi i-am deschis din nou. Gâfâiam destul de tare. Nu ar trebui să folosesc tehnica daca nu o stăpânesc prea bine. Vladimir a plecat, iar eu am pornit pe urmele lui.
Tata nu a vrut o confruntare simplă. Atât eu cât şi băiatul cădeam din capcana în capcană. Rănile au început să îşi facă apariţia pe corpul meu, iar energia se ducea cu fiecare minut petrecut în acea sălbăticie.
Nu ştiu cât timp a trecut de când mă aflam acolo. Însă am reuşit să ajung la destinaţie. Acel loc unde va avea loc lupta. Adolescentul stătea pe iarbă şi mă aştepta. Avea răni vizibile, iar pe obrazul stâng avea o zgârietură destul de urâtă. Arăta ca cea a unui lup.
Când m-a văzut s-a ridicat în picioare şi m-a privit. Era ceva ciudat în privirea lui. Era trist.
- Deci ai ajuns! Hai să terminăm odată cu asta!
Am aprobat din cap şi m-am apropiat de el şi am început să îl lovesc. Nici nu încerca să se apere prea bine. Voia să mă lase să câştig? Am scrâncit din dinţi şi i-am dat un pumn în faţă, trântindu-l la pamânt. M-am dus la el şi l-am luat de tricou şi l-am ridicat de jos.
- Care e planul tău? Mai întâi intri în viaţa mea şi accepţi propunerea tatălui meu şi o faci pe durul, apoi flirtezi cu mine, eşti blând şi vrei doar să mă bagi în patul tău. În această dimineaţă mi-am spus că eşti dispus să câştigi această competiţie, iar acum te comporţi ca o fată şi nu faci nimic. Ce naiba e cu tine? Urăsc băieţii care nu ştiu ce vor de la viaţă.
L-am izbit într-un copac, reuşind să îl distrugă.
- Ridică-te şi poartă-te ca un bărbat!
- Nu ştii nimic! Nu mai complica situaţia, Aria! Vreau să termin cu toate astea şi să mă întorc acasă.
- Acasă unde? În acel loc în care stai mereu închis şi îţi plângi de milă. Plângi pentru că eşti prea idiot şi nu te poţi comporta ca un adevărat bărbat? Te compătimeşti singur pentru că părinţii tăi s-au omorât doar ca să nu aibă grijă de tine?
- Taci din gură!
A ţipat şi sunt sigură că s-a auzit până departe. Acel ton m-a speriat. S-a apropiat de mine cu o viteză incredibilă şi m-a apucat de gât. Ochii lui erau roşii, iar venele de lângă tâmplă se vedeau foarte clar. La fel şi venele de la mână. Puteam să îi văd colţii scoşi la iveală. Mă strângea de gât şi îmi îngreuna respiraţia. M-a aruncat într-un copac. La contactul cu coroana arborelui am simţit că mi s-au rupt câteva oase. Corpul meu a rămas înţepenit pentru câteva minute. Am putut să îmi mişc doar capul. În faţa mea era distruşi câţiva copaci.
- Te-a avertizat. Mereu jigneşti fără motive. De când am ajuns la castel te-ai comportat cu mine ca şi cum aş fi fost căţeluşul tău. Acum îţi băteai joc de mine, în următoarea clipă mă sărutai şi deveam jucăria ta ca să scapi de Theodor. Te comporţi urât cu prietenii tăi, ca şi cum ei ar fi servitorii tăi. O să se schimbe totul. În momentul în care voi pune mâna pe tron o să te pun în lanţuri şi o să te tratez ca pe o sclavă.
A început să se apropie de mine. Mi-am mişcat mâna cu greu şi am pus-o pe iarbă. Mâna mea a fost înconjurată de o lumină galbenă. Un cutremur a început să mişte pământul, îndepărtându-l pe roşcat de mine. Trupul meu începea să se dezmorţească şi am reuşit să mă ridic de jos. Colţii mei au ieşit la iveală, iar ochii s-au făcut roşii. Dacă vrea o luptă adevărată, atunci aşa să fie. Acum unde era?
Brusc am fost lovită pe la spate. Era Vladimir! A venit în spatele meu şi m-a luat în braţe violent , prizându-mi braţele.
- Am început să ţin la tine, poate chiar să te iubesc. Şi nu îmi place deloc să te rănesc, însă tu vrei să fie totul aşa. De ce trebuie să fie atât de obsedată de tronul regatului? De atenţia tatălui tău.
M-am întors brusc şi i-am dat un genunchi în abdomen şi m-am eliberat. M-am dat câţiva paşi în spate, privindu-l. Mi-am dus mâna la ochi, încercând să îmi împiedic lacrimile.
- Cum ai spus şi tu! Nu ştii nimic! Habar nu ai cum am trăit ultimii 10 ani din viaţa mea. Forţată să mă ascund, să nu vânez, să nu mor. A trebuit să înfrunt multe. Dispreţul tatălui meu, moartea şi amintirea mamei mele şi mai presus de toate, vânătoarea lui Diocleţian. Tu a trebuit să înduri moartea părinţilor tăi. Dar ştii ceva? Preferam să fiu eu în locul mamei mele. Eu trebuia să fiu moartă nu ea.
- Aria!
- Acum ştii totul! Dar pentru asta nu vreau să mă menajezi. Vreau o luptă curată.
- Foarte bine! Dar să nu plângi!
Amândoi am început să alergăm şi să ne lovim. Era mult mai puternic decât mine, însă nu puteam să mă las mai prejos.
Începeam să devin din ce în ce mai slabă. Într-un moment de neatenţie, roşcatul şi-a scos un briceag şi mi l-a băgat în abdomen. L-am împins de lângă mine şi am căzut în genunchi.
- Ştiam că joci dur, dar nici chiar aşa! Acum vrei să mă omori? Nu mă mai iubeşti?
- Ţi-am spus să nu plângi!
Am zâmbit. Scuze Vladimir, dar trebuie să scot arma mea secretă. Mi-am închis ochii şi m-am gândit la mama. Aveam puterea moştenită de la ea.

[Savarina Ali]

buna si wow
iar da cam uimita sunt in ultima vreme=)))) ce o fi cu mine? ....hmmm.... acum nu eu contez ci ficul tau nu? am dreptate? sigur ca am ... so incepem criticile: ufff nu prea am ce sa critic ... dar vom trece in revista peste lucrurile de baza. so : descrierea imi place foarte mult, dialogul nu este sec ... naratiunea, unde esti naratiune? .... glumeam este si ea prezenta ca de obicei si este foarte buna, acum ultima dar nu cea din urma Actiunea :)) si ea este prezenta si de asemenea nu este fugarita de gaste cum zic altii:))))
so deci astept nextu cat mai repede posibil, ca nu mai suport tensiunea ... imi sare inima din piept ... vrei sa fac cu inima? eu nu vreau:D
so succes la scris si ne vedem cu nextu
bye bye pupici dulcici:*:*

[Alexi]

Capitolul 10
Vladimir P.O.V


În momentul ăsta mă aşteptam la orice. Ce naiba era cu mine? De ce am înjunghiat-o?
Şi-a închis ochii şi a început să rostească o incantaţie. Trupul ei a fost înconjurat de o lumină roşie. S-a ridicat uşor de jos şi m-a privit. Şi-a îndreptat mâna spre mine şi a zâmbit. O bilă de energie s-a apropiat de corpul meu. Am încercat să mă feresc, dar trupul meu era înţepenit. Sfera m-a lovit din plin izbindu-mă în copac. De fapt în mai mulţi copaci. Am început să tuşesc , în timp ce din abdomenul meu se prelingea sângele. Poate ar fi bine să o las să câştige.
M-am aşezat în genunchi şi am privit-o. Corpul ei revenea la normal, dar pierdea mult sânge din cauza rănii. Mi-am pus mâna pe răni şi am început să le închid treptat.
M-am uitat în faţă şi am observat că roşcata a dispărut. M-am ridicat în picioare cu greu şi am început să merg după urmele fetei. Puteam să o ajung din urmă. Mai ales după urma de sânge de pe pământ. Am ajuns imediat în spatele ei. În faţa noastră am putut să văd porţile castelului. Şi pe rege.
Am ieşit din pădure şi ne-am apropiat amândoi de castel. Cu greu. În acel moment voiam să o iau în braţe şi să o sărut şi să îi cer iertare pentru tot. Nu vreau să păţească nimic. Nu aş rezista daca i s-ar întâmpla ceva rău.
Când am ajuns în faţa porţii regele mă privea dezamăgit. Zara şi Zero s-au dus la roşcată şi au luat-o în braţe. Regele a venit lângă mine şi m-a îmbrăţişat.
- Felicitări Vladimir! Tu vei fi noul rege al acestui regat!
Îl priveam şi îmi venea să îl lovesc, dar nu aveam suficientă forţă. Aria s-a întors cu faţa la tatăl ei, iar ochii ei erau înlăcrimaţi. A făcut un pas în faţă, ajutată de prietena ei. Îmi era atât de milă de ea. Tipul ăsta nu are milă? E fiica lui!
- Dar tată! Eu am câştigat concursul. Eu am ajuns prima. Tronul e al meu.
- Ai fost jalnică Aria! Uită-te la tine! Niciodată nu am fost mai dezamăgit de tine. Nu înţeleg de ce nu te-ai dus tu în locul mamei tale?
Cred că a întrecut măsura. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii ei. Corpul ei tremura. Când mă fac bine, regele o păţeşte.
Roşcata şi-a închis ochii şi a leşinat. M-am apropiat de ea şi am luat-o de mână. Era rece şi abea mai avea puls. Consuelo i-a făcut semn lui Zero, iar acesta a luat-o în braţe. Am vrut să îi urmez, însă Zara m-a oprit. M-a luat de mână şi ne-am apropiat de castel.


Când am văzut scările, am vrut să urc treptele şi să mă duc în camera Oracolului.
- Vladimir aşteaptă! Ce vrei să faci?
Blonda mă ţinea de braţ şi încerca să mă oprească.
- Nu e evident? Vreau să o văd pe Aria! E în starea în care e din cauza mea. Eu i-am provocat acea rană. Lasă-mă să o văd!
- Şi ce vrezi că rezolvi cu asta? Crezi că o faci bine doar pentru că te duci să o vezi. Şi tu eşti rănit şi trebuie să fii îngrijit. Aria va fi bine! E cu Consuelo! Nu o va lăsa să moară! Îşi va da şi viaţa ca să o apere.
Am renunţat la ideile mele şi m-am lăsat ghidat de blondă. Am ajuns într-o cameră pe care nu am mai văzut-o până acum. Arăta exact ca un cabinet al unui doctor. Fata m-a aşezat pe pat şi a scos nişte tifon şi spirt...cred.
Mi-am dat tricoul jos, iar tânăra a început să îmi curţe rănile. Puteam să văd în ochii ei că era îngrijorată şi se abţinea să nu plângă.
- Zara pot să observ că eşti foarte speriată şi îngrijorată. Nu poţi să nu pari indiferentă.
- Ai dreptate! Nu sunt sigură dacă Aria va mai putea scăpa şi de această dată.
- De această dată?
- Atunci când Diocleţian a omorât-o pe regină, plănuia să o omoare şi pe Aria. A încolţit-o şi a atacat-o. Şi-a înfipt colţii în gâtul ei şi aproape i-a supt tot sângele, până când regele Armis a apărut şi l-a îndepărtat de lângă ea. A adus-o acasă, iar Consuelo a tratat-o. I-a vindecat rănile fizice, dar cele psihice au rămas deschise. După ce s-a vindecat, regele a început să o marginalizeze şi să semene ură în inima ei. Vladimir, Aria a trecut prin multe. Iar ultima replică a regelui sunt absolut sigură că i-a frânt inima. Tu eşti singurul care o poate ajuta. Pe tine te iubeşte cel mai mult şi ştiu asta. Probabil şi tu o simţi.
Vocea ei era joasă şi parcă plângea când vorbea. După ce a terminat m-am ridicat de pe pat şi am mângâiat-o uşor pe cap.
- Mulţumesc pentru tot! Şi nu îţi fă griji! Şi eu o iubesc pe Aria şi nu o să mai permit nimănui să o rănească. Nici măcar regelui.
Am ieşit din încăpere şi m-am sprijinit de perete. Mi-am închis ochii şi m-am gândit la turnul lui Consuelo. Când i-am deschis, mi-am dat seama că eram pe holul din faţa camerei Oracolului. Zero şi Jaquelin se aflau în faţa încăperii. Micuţa plângea , în timp ce prietenul meu o ţinea în breţe. Blondul m-a salutat, reuşind să îi atragă atenţia fetiţei. M-a privit cu ură. S-a desprins de băiat şi s-a apropiat repede de mine.
- Te urăsc! Din cauza ta sora mea e pe moarte! Te urăsc! De ce nu ai putut fi tu în locul ei? De ce? De ce?
A început să dea cu pumnii ei micuţi în mine. Abea simţeam loviturile ei. Zero a venit în spatele ei şi a apucat-o de încheieturi. Şi-a pus mâna pe fruntea ei , iar în câteva minute micuţa şi-a închis ochii, iar blondul a luat-o în braţe. A chemat-o pe Vera la el şi i-a spus să o ducă pe micuţa prinşesă în camera ei.
- Îmi cer scuze! Jaquelin e foarte impulsivă. Va dispărea în câteva zile.
- Nu îţi fă griji! Ştii ceva despre Aria?
- Nu! Consuelo e cu ea! Şi sunt sigur că totul va fi bine.
Priveam uşa. Nu ştiam ce să fac. Voiam să o strâng în braţe, să o sărut. Să simt că e în viaţă.
M-am sprijinit de perete şi am căzut pe podea. Mi-am pus cotul pe genunchi şi mi-am sprijinit capul în palmă. Oare Armis nu o să apară? Chiar nu îi pasă de ea?
- Zero! Tu eşti mâna dreaptă a regelui. Trebuie să ştii de ce regele se poartă atât de urât cu fiicele lui.
Blondul m-a privit şi s-a aşezat lângă mine.
- Ceea ce urăşte Armis cel mai tare sunt persoanele slabe. Cu toate că regina a fost cea mai slabă din întreg regatul. Cu toate astea el s-a îndrăgostit de ea şi a învăţat-o cum să îşi exploateze puterile. Însă când ea a murit totul s-a schimbat. A început să o urască pe Aria. Pe Jaquelin a trimis-o să înveţe la un internat departe de aici. Iar Aria a trebuit să îndure toate umilinţele şi insultele lui. Totuşi nu i-a oferit-o pe tava lui Diocleţian.
- Ăsta e un lucru nou! Ceva e ciudat cu el. Ca şi cum s-ar răzbuna pe Aria pentru faptul că Diocleţian a omorât-o pe regină. Mă întorc imediat.
M-am ridicat de pe podea şi am început să mă îndepărtez.
- Unde te duci?
Nu i-am răspuns blondului. Am coborât treptele, îndreptându-mă spre sala tronului. Aveam nevoie de nişte răspunsuri.
Am deschis uşa, iar pe tronul din faţa acesteia stătea regele. Am închis uşa în spatele meu. Am înaintat spre bărbat. Şi-a întors capul şi m-a privit. Dar era ceva ciudat în acea privire. Nu era rece. Era diferită. Era îngrijorat?
- S-a trezit Aria?
Am dezaprobat din cap şi m-am apropiat de el. Mi-a făcut semn să mă aşez lângă el. Am tras aer în piept şi m-am aşezat pe tronul de lângă el. S-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit.
- Trebuie să înveţi multe lucruri. Nu e uşor să fii rege Vladimir! Trebuie să fii corect şi discret cu oamenii tăi. Să ai încredere în ei.
- Dar tu ai încredere? Eşti corect faţă de oamenii tăi? Faţă de fiicele tale?
M-a privit uimit. Care e problema Armis? Doar pentru că am adus-o pe una dintre fiicele tale aproape de moarte, asta nu înseamnă că nu ţin la ea.

[Savarina Ali]

salut
deci vad un capitol nou URAAAAA!!! pai imi place foarte foarte mult capitolul, nu ma asteptam la o asa schimbare... Aramis este ingrijorat? cum e posibil? el o uraste pe fisa... oricum cred ca pentru tot este un inceput nu? pai imi place de cum actioneaza Vladimir, Zara si Zero. saraca Jaquelin este asa de ingrijorata pentru surioara ei mai mare... sper ca Aria sa se faca bine si sa accepte faptul ca il iubeste pe Vladimir... ufff... greu e sa astepti nextu.... acum stiu ce simt cititorii mei ca ii tin in suspans=))))
pai cred ca ar trebui sa trecem in revista si pe langa naratiune, descriere, dialog, actiune.... so: deci descrierea este foarte buna, dialogul nu este sec, naratiunea este prezenta si nu ne dezamageste, iar actiunea este formidabila. cum iti vin aceste idei? oricum astept nextu cu mult entuziasm... banuiesc ca acum urmeaza Aria sa povesteasca nu?
ok ok ne vedem cand aduci nextu:D
bye bye si pupici si spor la scris:*:*:*