22-05-2011, 11:09 PM
Capitolul 17: In cautarea pietrei lunii.
Sakura:
-Scuze Sasuke..nici nu stiu de ce am facut asta. Oricum..trebuie sa plec.
-Stai, putem veni si noi…baietii? Intreaba acesta cu speranta in glas. Dau aprobator din cap si il rog sa iasa din camera pentru a ma putea schimba. Ma imbrac intr-o fusta de blugi, cam scurta si un tricou alb cu scris mov. In picioare imi pun niste tenisialbi cu modele mov.
Cobor jos pentru a plecat impreuna cu ceilalti. Pasii mei se auzeau parca in ecou si ma faceau sa imi doresc sa fiu o diva adevarata. Oare ce m-a apucat adineauri? Nu inteleg ce a fost in capul meu. Sasuke are iubita, chiar daca aceea este Karin si face o mare greseala, eu nu pot sta in calea deciziei lui, chiar daca ma doare. Itachi m-a inselat, aveam mare nevoie de el si m-a inselat pentru o tarfa care a gasit-o la coltul strazii…dar de ce? De ce eu mereu trebuie sa sufar? Daca ma gandesc mai bine sufar eu decat sa sufere prietenii mei. Ei sunt aproape singurii care mi-au ramas pe langa Rose. Mama este prea agitata si nu are timp de mine, ei bine si tata, este plecat mai mereu deci nu prea ne vedem. Incerc sa privesc paharul plin, dar nu reusesc cand viata aceasta este atat de cruda. Daca viata e cruda ar trebui sa fiu si eu la fel, incerc , dar nu resesc cu nici un chip.
Doamne ce repede gandesc! Am ajuns deja jos. Ii salut pe toti, iar dupa pornim spre cinema. Am ales un film cu vampiri, sa vad si eu ce au mai facut si regizori acestia despre vampiri, presupun ca numai minciuni. Filmul se numeste “Piatra Lunii†si am auzit de la multi ca este un film reusit, asta ramane de vazut. Merg impreuna cu prietenii mei pe strazile insorite spre cinema, pasarile canta prin copacii infloriti, ghioceii sunt mangaiati de razele soarelui parca facandu-i si mai gingasi. O zi de primavera ca si alta, adica o zi frumoasa.
Ajungem in fata cinema-ului, intram si ne cumparam bilete la filmul dorit de noi. Hmm, se pare ca incepe in cinci minute, am ajuns aici la tanc. Ma intreb cum va fi filmul, oare va fi un film fain? Sau este un film facut numai sa scape de el? Oricum ramane de vazut, conteaza ca trebuie sa il vad neaparat.
Prinsa in gandurile mele nu am realizat cum Naruto ma striga sa mergem. Dau afirmativ din cap si mergem sa ne uitam la film. Ma asez cu gratie la locul meu si incep sa mananc din popcornul cumparat de Temari. Noroc ca ii este gandul la macare ca altfel nu aveam ce manca la film.
~~Dupa 3 sferturi de ora~~
Se pare ca in film este vorba despre un grup de vampiri care au plecat in cautarea pietrei lunii. Piatra lunii le dadeau puteri neobisnuite, ca de vrajitori, iar cu ajutorul ei deveneau vampire nobili. Intresant film, chiar este reusit. Stam si ne uitam atent la film, parca nimeni nu ne putea opri din vizualizat.
Dupa o ora filmul se termina iar noi ne ridicam de pe scaune vrand sa plecam. Zaresc un batran care nu reusea sa se ridice. Fiind o fata politicoasa ma duc la el si il ajut. Acesta se prezinta, iar eu la randul meu fac la fel.
-Sti, eu il cunosc bine pe regizorul filmului, am fost cei mai buni prieneni. Iti spun un secret, filmul este facut dupa o intamplare reala. Eu impreuna cu regizorul am mers in cautarea pietrei lunii, am reusit sa o luam…
-Asta inseamna ca sunteti vampir? Intreb eu oarecum uimita.
-Da, asta inseamna ca sunt vampir. Nu te teme, stiu ca si tu esti, fiind un vampire nobil simt cand un alt vampiri este prin apropriere. Uite, vrei aventura? Daca da, i-a harta asta, este cu drumul spre piatra, la revedere.
Fiind spuse acestea, batranul disparu intr-un nor de fum. Ma intorc la ceilalti cu o fata speriata, iar ei ma intreaba ce s-a intamplat. Ce sa le spun? Sa le spun ca vreau sa mergem intr-o aventura? Nu cred ca ar fi incantati dar…
-Ei bine, batranul acela este un vampir nobil, este prieten cu regizorul, mi-a dat aceasta harta care arata drumul spre piatra lunii…
Toti au inceput sa rada inafara de Sasuke si Hinata.
-Nu este amuzant! Ce ar fi daca mergem in cautare?! Sau sunteti fricosi si nu veniti! Spune Sasuke nervos.
Toti dau afirmativ din cap iar Naruto spune ca ii este frica. Doamne ce tantalau, haide, pe bune e doar o cautare ce ar putea sa ni-se intample? Doar sa ne muste vreun sarpe, sa cadem in nisipuri miscatoare, sa ne muste vreo tarantula sau nu stiu eu ce gaza, nu e chiar asa de rau…Sau daca ma gandesc mai bine, este. Bun am zis ca trebuie sa fiu curajoasa si asa voi fi!
Pana la urma reusim sa il convingem pe Naruto sa vina spunandu-i ca daca nu vine pe Hinata nu o sa aiba cine sa o salveze. Si asa pornim spre port pentru ca piatra este pe o insula, ce este ciudat este ca insula nu apare pe nici o harta normala. Ajungem la port si in fata nostra este Jeff acel batran care ne-a dat harta. Ne spune ca ne imprumuta barca lui cu motor alba. Acceptam bucurosi pentru ca numai trebuie sa inchiriem o barca. Cand ne asezam acolo, gasim corturi si sacuri de dormit. Ii multumim mult iar acesta ne zambeste dulce. Cine ar fi crezut ca mergand la film intram intr-o noua aventura? Nu ma gandeam nici un moment la asta, e chiar super.
Barca porneste, condusa de Shikamaru, iar noi ne indepartam usor de tarm. Soarele se reflecta in apa albastra si stralucitoare ca un safir. Este un peisaj foarte linistitor, parca as vrea sa raman aici pe vecie. Ajunsi la locul unde trebuia sa fie insula, nu zarim nimic, defapt tot ce zarim este apa. Toti se intreaba de ce nu este nici o insula, dar chiar atunci insula a aparut. Oare aceasta insula se arata doar vampirilor? Presupun ca da, altfel nu avea nici un motiv sa nu fie pe harta. Ne indreptam mai mult spre ea pana ce barca uda atinge tarmul ei. Cobor incet pe nisipul fierbinte iar apoi ii intreb pe baieti de unde incepem. Naruto spune ca va trebui sa o luam printre ierburile imense. Ma uit la el putin ingrijorata iar apoi pornesc spre acele ierburi urate in care se pot ascunde o gramada de uratanii. Sasuke se pune in fata mea, i-a un briceag si taie acele ierburi facandu-ne cale libera. Intram in jungla plina de pericole, unde la fiecare pas poti pati ceva. Mergem tot inainte, pana cand dam de niste nisipuri miscatoare. Sasuke vroia sa ia niste busteni sa ii punem peste pentru a putea trece, dar nici nu apuca bine sa ridice unul ca il vedem pe Naruto cum se arunca in nisipuri. Ohh pe bune?! Acum ce vom face? Tipul asta nu este in toate mintile! Auzi sa te arunci in nisipurile miscatoare! Doamne de ce ai creeat asemenea prosti?! Acum cum il vom scoate din mocirla aia?
Nu apuc bine sa ma gandesc ca il vad pe Sasuke cu un bat gros si lung in mana, indreptandu-l spre Naruto.
-Ce vrei sa fac cu asta Sasuke? Nu ma ajuta cu nimic! spune Naruto. Nu baiatul asta se preface! Exista un om asa de prost pe lumea asta? Cum adica sa nu stie ce sa faca cu batul? Sa se agate de el! Sasuke ii spune calm ce trebuie sa faca iar Naruto executa ca un robot. Cum poate fi Sasuke asa de calm? Nu inteleg chestia asta, in orice situatie el poate fi calm daca vrea. Ar trebui sa i-au lectii de la el pentru ca eu nu prea stau bine cu nervii, adica nu spun ca sunt nebuna dar uneori izbucnesc ca un vulcan.
Naruto iese din acele nisipuri miscatoare foarte murdar, iar noi ne continuam drumul. Se pare ca piatra lunii este intr-o pestera care se afla pe culmile muntilor. Mergem ce mergem pana cand aud un sunet ciudat. Parca ar fi un sarpe. Nu dau importanta si merg tot inainte pana cand deodata simt o durere insuportabila la glezna si cad pe jos. Urlu de durerea provocata si vad cum siroaie de sange se scurg pe glezna mea. Observ cu stupefiare ca m-a muscat un sarpe veninos presupun pentru ca simt cum ametesc , usor usor pleoapele mi-se lipesc iar eu adorm printer miile de strigate a prietenilor mei.
Totul negru, nici o scapare din acest abis intunecat. Oare am murit? Sunt moarta? Nu imi voi mai vedea prieteni niciodata? Daca da, singurul lucru pentru care sunt trista este ca nu am avut o ultima imbratisare de la fiecare dintre prieteni mei, un singur adio spus printre lacrimi. Zaresc un punct alb, mic dar stralucitor. Oare este o scapare? Ma duc spre el si il ating, nimic, nu se intampla nimic. Atunci incerc sa il largesc facandu-l putin mai mare pentru a-mi incapea mana. Ok cred ca trebuie sa intru cu totul. Trag cat mai tare de acea gaura, incercand sa o largesc, dar nu reusesc, nu am destula forta. Lacrimile se ivesc pe chipul meu angelic nemai lasandu-ma sa vad aproape nimic. Plang degeaba, asta nu va rezolva nimic, nu ma va ajuta. Imi sterg lacrimile si observ ca langa mine este o gaura alba in care incap. Oare gaura aceasta s-a facut din lacrimile mele? Pentru asta sunt menita eu? Sa plang? Lacrimile ma ajuta? Mai bine nu mai stau sa ma gandesc si intru in gaura asta, cred ca ceilalti sunt ingrijorati. Incerc sa deschid ochii, iar cu greu reusesc. Se pare ca ma aflu intr-un cort, iar glezna mea este bandajata. Ies din cort si constat ca este noapte, nici unul dintre prietenii mei sunt trezi. Ma duc sub un copac mai batran si ma uit la stelele ce straluceau puternic pe cerul de un negru intens. As vrea sa fiu ca ele, sa stau fara nici o grija in viata, cum stau ele pe cer. De ce viata trebuie sa fie asa de grea? Doar pentru ca in ea exista anumite chestii care sunt bune si frumoase iar dupa se transforma intr-un cosmar? Nu vreau sa traiesc intr-o lume ca asta, este prea greu. Cand eram mica credeam ca va fi usor, ca viata este usoara, dar m-am inselat amarnic.
Nu apuc sa intru detot in transa deoarece cineva vine la mine si imi pune mana pe umar. Imi intorc privirea si il vad pe Sasuke ce ma privea dragastos. Se aseaza langa mine si ma intreaba ce fac. Ii spun ca stau sa privesc stelele.
-Eu stau si ma gandesc la datile cand am privit o data in viata stelele impreuna cu persoana iubita.
-Si cand au fost acele momente? intreb eu cu un glas melancolic.
-Atunci, pe plaja, cu tine…si a doua oara se intampla chiar acum. Sakura eu te iubesc.
Dupa ce aud acele doua cuvinte magice sar la gatul lui, sarutandu-l pasional. Limba mea se juca cu a lui parca ne mai vrand sa se opreasca. Imi infig degetele in parul lui negru ca pana corbului, adancind si mai mult sarutul. El isi baga mana sub tricoul meu atingandu-mi usor pielea fina, iar cand ajunge la sani ii mangaie usor si foarte delicat. Il las a continue fiind constienta ca inca sunt virgina…
Cam acesta e capitolul, va rog sa ma scuzati pentru eventualele greseli si astept com :*.
Sakura:
-Scuze Sasuke..nici nu stiu de ce am facut asta. Oricum..trebuie sa plec.
-Stai, putem veni si noi…baietii? Intreaba acesta cu speranta in glas. Dau aprobator din cap si il rog sa iasa din camera pentru a ma putea schimba. Ma imbrac intr-o fusta de blugi, cam scurta si un tricou alb cu scris mov. In picioare imi pun niste tenisialbi cu modele mov.
Cobor jos pentru a plecat impreuna cu ceilalti. Pasii mei se auzeau parca in ecou si ma faceau sa imi doresc sa fiu o diva adevarata. Oare ce m-a apucat adineauri? Nu inteleg ce a fost in capul meu. Sasuke are iubita, chiar daca aceea este Karin si face o mare greseala, eu nu pot sta in calea deciziei lui, chiar daca ma doare. Itachi m-a inselat, aveam mare nevoie de el si m-a inselat pentru o tarfa care a gasit-o la coltul strazii…dar de ce? De ce eu mereu trebuie sa sufar? Daca ma gandesc mai bine sufar eu decat sa sufere prietenii mei. Ei sunt aproape singurii care mi-au ramas pe langa Rose. Mama este prea agitata si nu are timp de mine, ei bine si tata, este plecat mai mereu deci nu prea ne vedem. Incerc sa privesc paharul plin, dar nu reusesc cand viata aceasta este atat de cruda. Daca viata e cruda ar trebui sa fiu si eu la fel, incerc , dar nu resesc cu nici un chip.
Doamne ce repede gandesc! Am ajuns deja jos. Ii salut pe toti, iar dupa pornim spre cinema. Am ales un film cu vampiri, sa vad si eu ce au mai facut si regizori acestia despre vampiri, presupun ca numai minciuni. Filmul se numeste “Piatra Lunii†si am auzit de la multi ca este un film reusit, asta ramane de vazut. Merg impreuna cu prietenii mei pe strazile insorite spre cinema, pasarile canta prin copacii infloriti, ghioceii sunt mangaiati de razele soarelui parca facandu-i si mai gingasi. O zi de primavera ca si alta, adica o zi frumoasa.
Ajungem in fata cinema-ului, intram si ne cumparam bilete la filmul dorit de noi. Hmm, se pare ca incepe in cinci minute, am ajuns aici la tanc. Ma intreb cum va fi filmul, oare va fi un film fain? Sau este un film facut numai sa scape de el? Oricum ramane de vazut, conteaza ca trebuie sa il vad neaparat.
Prinsa in gandurile mele nu am realizat cum Naruto ma striga sa mergem. Dau afirmativ din cap si mergem sa ne uitam la film. Ma asez cu gratie la locul meu si incep sa mananc din popcornul cumparat de Temari. Noroc ca ii este gandul la macare ca altfel nu aveam ce manca la film.
~~Dupa 3 sferturi de ora~~
Se pare ca in film este vorba despre un grup de vampiri care au plecat in cautarea pietrei lunii. Piatra lunii le dadeau puteri neobisnuite, ca de vrajitori, iar cu ajutorul ei deveneau vampire nobili. Intresant film, chiar este reusit. Stam si ne uitam atent la film, parca nimeni nu ne putea opri din vizualizat.
Dupa o ora filmul se termina iar noi ne ridicam de pe scaune vrand sa plecam. Zaresc un batran care nu reusea sa se ridice. Fiind o fata politicoasa ma duc la el si il ajut. Acesta se prezinta, iar eu la randul meu fac la fel.
-Sti, eu il cunosc bine pe regizorul filmului, am fost cei mai buni prieneni. Iti spun un secret, filmul este facut dupa o intamplare reala. Eu impreuna cu regizorul am mers in cautarea pietrei lunii, am reusit sa o luam…
-Asta inseamna ca sunteti vampir? Intreb eu oarecum uimita.
-Da, asta inseamna ca sunt vampir. Nu te teme, stiu ca si tu esti, fiind un vampire nobil simt cand un alt vampiri este prin apropriere. Uite, vrei aventura? Daca da, i-a harta asta, este cu drumul spre piatra, la revedere.
Fiind spuse acestea, batranul disparu intr-un nor de fum. Ma intorc la ceilalti cu o fata speriata, iar ei ma intreaba ce s-a intamplat. Ce sa le spun? Sa le spun ca vreau sa mergem intr-o aventura? Nu cred ca ar fi incantati dar…
-Ei bine, batranul acela este un vampir nobil, este prieten cu regizorul, mi-a dat aceasta harta care arata drumul spre piatra lunii…
Toti au inceput sa rada inafara de Sasuke si Hinata.
-Nu este amuzant! Ce ar fi daca mergem in cautare?! Sau sunteti fricosi si nu veniti! Spune Sasuke nervos.
Toti dau afirmativ din cap iar Naruto spune ca ii este frica. Doamne ce tantalau, haide, pe bune e doar o cautare ce ar putea sa ni-se intample? Doar sa ne muste vreun sarpe, sa cadem in nisipuri miscatoare, sa ne muste vreo tarantula sau nu stiu eu ce gaza, nu e chiar asa de rau…Sau daca ma gandesc mai bine, este. Bun am zis ca trebuie sa fiu curajoasa si asa voi fi!
Pana la urma reusim sa il convingem pe Naruto sa vina spunandu-i ca daca nu vine pe Hinata nu o sa aiba cine sa o salveze. Si asa pornim spre port pentru ca piatra este pe o insula, ce este ciudat este ca insula nu apare pe nici o harta normala. Ajungem la port si in fata nostra este Jeff acel batran care ne-a dat harta. Ne spune ca ne imprumuta barca lui cu motor alba. Acceptam bucurosi pentru ca numai trebuie sa inchiriem o barca. Cand ne asezam acolo, gasim corturi si sacuri de dormit. Ii multumim mult iar acesta ne zambeste dulce. Cine ar fi crezut ca mergand la film intram intr-o noua aventura? Nu ma gandeam nici un moment la asta, e chiar super.
Barca porneste, condusa de Shikamaru, iar noi ne indepartam usor de tarm. Soarele se reflecta in apa albastra si stralucitoare ca un safir. Este un peisaj foarte linistitor, parca as vrea sa raman aici pe vecie. Ajunsi la locul unde trebuia sa fie insula, nu zarim nimic, defapt tot ce zarim este apa. Toti se intreaba de ce nu este nici o insula, dar chiar atunci insula a aparut. Oare aceasta insula se arata doar vampirilor? Presupun ca da, altfel nu avea nici un motiv sa nu fie pe harta. Ne indreptam mai mult spre ea pana ce barca uda atinge tarmul ei. Cobor incet pe nisipul fierbinte iar apoi ii intreb pe baieti de unde incepem. Naruto spune ca va trebui sa o luam printre ierburile imense. Ma uit la el putin ingrijorata iar apoi pornesc spre acele ierburi urate in care se pot ascunde o gramada de uratanii. Sasuke se pune in fata mea, i-a un briceag si taie acele ierburi facandu-ne cale libera. Intram in jungla plina de pericole, unde la fiecare pas poti pati ceva. Mergem tot inainte, pana cand dam de niste nisipuri miscatoare. Sasuke vroia sa ia niste busteni sa ii punem peste pentru a putea trece, dar nici nu apuca bine sa ridice unul ca il vedem pe Naruto cum se arunca in nisipuri. Ohh pe bune?! Acum ce vom face? Tipul asta nu este in toate mintile! Auzi sa te arunci in nisipurile miscatoare! Doamne de ce ai creeat asemenea prosti?! Acum cum il vom scoate din mocirla aia?
Nu apuc bine sa ma gandesc ca il vad pe Sasuke cu un bat gros si lung in mana, indreptandu-l spre Naruto.
-Ce vrei sa fac cu asta Sasuke? Nu ma ajuta cu nimic! spune Naruto. Nu baiatul asta se preface! Exista un om asa de prost pe lumea asta? Cum adica sa nu stie ce sa faca cu batul? Sa se agate de el! Sasuke ii spune calm ce trebuie sa faca iar Naruto executa ca un robot. Cum poate fi Sasuke asa de calm? Nu inteleg chestia asta, in orice situatie el poate fi calm daca vrea. Ar trebui sa i-au lectii de la el pentru ca eu nu prea stau bine cu nervii, adica nu spun ca sunt nebuna dar uneori izbucnesc ca un vulcan.
Naruto iese din acele nisipuri miscatoare foarte murdar, iar noi ne continuam drumul. Se pare ca piatra lunii este intr-o pestera care se afla pe culmile muntilor. Mergem ce mergem pana cand aud un sunet ciudat. Parca ar fi un sarpe. Nu dau importanta si merg tot inainte pana cand deodata simt o durere insuportabila la glezna si cad pe jos. Urlu de durerea provocata si vad cum siroaie de sange se scurg pe glezna mea. Observ cu stupefiare ca m-a muscat un sarpe veninos presupun pentru ca simt cum ametesc , usor usor pleoapele mi-se lipesc iar eu adorm printer miile de strigate a prietenilor mei.
Totul negru, nici o scapare din acest abis intunecat. Oare am murit? Sunt moarta? Nu imi voi mai vedea prieteni niciodata? Daca da, singurul lucru pentru care sunt trista este ca nu am avut o ultima imbratisare de la fiecare dintre prieteni mei, un singur adio spus printre lacrimi. Zaresc un punct alb, mic dar stralucitor. Oare este o scapare? Ma duc spre el si il ating, nimic, nu se intampla nimic. Atunci incerc sa il largesc facandu-l putin mai mare pentru a-mi incapea mana. Ok cred ca trebuie sa intru cu totul. Trag cat mai tare de acea gaura, incercand sa o largesc, dar nu reusesc, nu am destula forta. Lacrimile se ivesc pe chipul meu angelic nemai lasandu-ma sa vad aproape nimic. Plang degeaba, asta nu va rezolva nimic, nu ma va ajuta. Imi sterg lacrimile si observ ca langa mine este o gaura alba in care incap. Oare gaura aceasta s-a facut din lacrimile mele? Pentru asta sunt menita eu? Sa plang? Lacrimile ma ajuta? Mai bine nu mai stau sa ma gandesc si intru in gaura asta, cred ca ceilalti sunt ingrijorati. Incerc sa deschid ochii, iar cu greu reusesc. Se pare ca ma aflu intr-un cort, iar glezna mea este bandajata. Ies din cort si constat ca este noapte, nici unul dintre prietenii mei sunt trezi. Ma duc sub un copac mai batran si ma uit la stelele ce straluceau puternic pe cerul de un negru intens. As vrea sa fiu ca ele, sa stau fara nici o grija in viata, cum stau ele pe cer. De ce viata trebuie sa fie asa de grea? Doar pentru ca in ea exista anumite chestii care sunt bune si frumoase iar dupa se transforma intr-un cosmar? Nu vreau sa traiesc intr-o lume ca asta, este prea greu. Cand eram mica credeam ca va fi usor, ca viata este usoara, dar m-am inselat amarnic.
Nu apuc sa intru detot in transa deoarece cineva vine la mine si imi pune mana pe umar. Imi intorc privirea si il vad pe Sasuke ce ma privea dragastos. Se aseaza langa mine si ma intreaba ce fac. Ii spun ca stau sa privesc stelele.
-Eu stau si ma gandesc la datile cand am privit o data in viata stelele impreuna cu persoana iubita.
-Si cand au fost acele momente? intreb eu cu un glas melancolic.
-Atunci, pe plaja, cu tine…si a doua oara se intampla chiar acum. Sakura eu te iubesc.
Dupa ce aud acele doua cuvinte magice sar la gatul lui, sarutandu-l pasional. Limba mea se juca cu a lui parca ne mai vrand sa se opreasca. Imi infig degetele in parul lui negru ca pana corbului, adancind si mai mult sarutul. El isi baga mana sub tricoul meu atingandu-mi usor pielea fina, iar cand ajunge la sani ii mangaie usor si foarte delicat. Il las a continue fiind constienta ca inca sunt virgina…
Cam acesta e capitolul, va rog sa ma scuzati pentru eventualele greseli si astept com :*.