Lent dar totusi in viteza

[Zuzy Is Angell]

Cap. 9[Legaturi pierdute pe vecie]

Dupa ce am terminat de luam pranzul, cand am iesit din restaurant am fost intampinati de fostul meu prieten. Se pare ca parintii mei pregatise totul. Am facut ochii mari cat cepele, mai ales cand acesta a sarit la gatul meu si m-a sarutat. Sa numai spun ca Leo mai avea putin si exploda. Dupa ce ca s-a intamplat acel incident, sa mai apara si asta....pffff. L-am impins dupa mine si i-am intrebat pe parintii mei ce e cu toata mascarada asta. Acestia mi-au raspuns ca nu credeau ca o sa-mi gasesc un prieten asa de repede, asa ca l-au chemat pe Bruce. M-am abtinut ca sa nu-l iau la bataie in fata parintilor mei si in fata lui Leo. Ma intorc cu fata la el si ii spun ca nu stiu despre ce vorbesc parintii mei si ca totul intre mine si Bruce s-a terminat de mult si ca numai este nici un pic de substanta. As si vrut eu sa ma fi crezut. A dat din cap negativ si a zis ca asa nu se mai poate si ca totul se termina aici. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, iar dupa ea au urmat altele. Parintii mei m-au luat la brat si m-au bagat in limuzina. Tot drumul am fost parca in transa, mergeam cu parintii mei, nestiind unde. Cand masina s-a oprit, Bruce m-a luat pe sus si m-a dus in casa parintilor mei. Nu era o casa prea sofisticata. Era amenajata in stil vechi, dar totul destul de modern. M-a lasat pe canapeaua din piele crem din living si pleaca in birou dipa parintii mei. In timpul asta Alex se indrepta spre locul unde ne intalneam deobicei cu totii. Ajuns acolo, s-a dus direct la bar si a luat o sticla de coniac. Ceilalti fiind ingrijorati, l-au intrebat se s-a intamplat.
-Frate, cei cu tine?intreaba Naruto curios.
-O javra tot javra ramane.spune el in timp ce ia o gura mica, mai mare de coniac.
Naruto isi da seama despre ce e vorba si imi da un telefon. Telefonul meu din pacate a fost uitat pe masa de la restaurant. In urmatoarea zi am gasit pe marginea patului o rochie alba. Doar nu...Oooo nuuuu!!! Parinti mei vor sa ma casatoresc cu Bruce. Iau rochia dupa pat si bag foarfeca in ea, facand-o ciopartele. Iau rochia apoi si o arunc pe hol. Nu vroiam sa ma casatoresc pfff....parinti mei nu sunt sanatosi. Am doar optsprezece ani, cred ca o sa ma duca la sapoca daca imi mai fac chestii dinacestea. Mi-am luat pe mine o fusta de blugi scurta, un maieu alb decoltta si am coborat jos pentru alua micul dejun. Se pare ca parintii mei nu erau, deci ramasesem numai eu cu „prietenul meu”. Urc scarile, ma reped la usa lui si ii dau un picior de o trantesc la pamant.
-Asculta, mumie ambulanta eu niciodata nu o sa ma casatoresc cu tine!!! Clar?!!!tip eu la el.
-De ce? Ce are ala si eu nu am?ma intreaba el in timp ce se ridica din pat si vine in fata mea.
-Tu esti o jigodie ordinara, un nespalat, un nimic. Esti mai prost ca noaptea si ziua la un loc. Daca in douazeci si patru de ore nu parasesti casa te decapitez!!!! Ai inteles?!!
Daca nu raman fara voce din cauza e noroc adevarat. Ies ca fulgerul din camera, cobor scarile si ma duc direct la usa pentru a ma incalta. Dupa ce imi leg bine sireturile de la tenesi, ies afara si ma duc direct la masina. Pornesc motorul si singura oprire va fi firma parintilor mei. Ajunsa la destinatie am parcat masina la nimereala si apoi in pas alert am intrat in cladire. Ma duc la secretara si intreb de tata.
-Domnisoara Muitarashi decand nu v-am vazut. Vaai, dar ce ati crescut.spune aceasta pe un ton enervant.
-Zi mai repede ca am o treaba urgenta cu el.spun eu abia abtinandu-ma sa nu tip.
-Este intr-o sedinta acum, deabia a intrat, va trebui sa astepti ceva pentru….dar nu termina caci o intrerup.
-La ce etaj?o intreb eu.
-La etajul trei, dar sa stii ca nu merge liftul, tipa ea dupa mine.
Ocolesc usa liftului si o iau la goana pe scari. Saream cate trei scari la rand. Ajunsa la etaj am dat de alta secretara, care a inceput sa ma ia si aia cu:”Vai da ce ai mai crescut, vai da ce frumoasa te-ai facut”. Nu am bagat-o in seama si am intrat in camera de sedinta ca fulgerul.
-Tataa!!!tip eu din toti plamanii. De ce drqau l-ai bagat pe nenorocitu ala in casa? Nu te gandesti si la mine? Il urasc, il detesc e o jigodie, un nespalat.tip eu la el.
-Draga mea sunt intr-o sedinta, vorbim dupa.spune el pe un ton calm care ma cam enerva.
-AFARA!!!
In mai putin de cinci secunde in camera am ramas numai eu cu tata. Cand a vazut cat de nervoasa sunt, a chemat-o si pe mama, care era si ea intr-o sedinta. Cand a venit si mama a inceput o cearta incat si cu dopuri de urechi auzeai. Dupa ce am vazut ca parintii mei nici nu vor sa discute desprechestiunea asta, am plecat acasa unde i-am facut bagajele jegosului si i le-am aruncat pe strada. Bine inteles ca l-am dat afara si pe el, iar dupa, m-am baricadat in casa. Era foarte bine, numai daca veneau cu buldozerul puteau sa intre in casa. Dupa ce mi-am facut o pizza si un dus, m-am dus in camera la mine unde am dat drumul la televizor pentru a mai vedea si eu ce se petrece prin lumea asta de c***t. Imediat ce am deschis televizorul prima stire a fost:”Mostenitoarea intregii afaceri CI-group se va marita cu mostenitorul CP-group.”. Dau televizorul mai tare pentru a afla mai multe detalii.
<<-Ma aflu la sediul CI-group, unde vom afla mai multe detalii despre aceasta nunta. Domnule Mitarashi credeti ca aceasta casatorie va aduce mai multe beneficii firmei?
-Cred ca daca aceste doua mari afaceri si-ar uni fortele, lumea ar fi mai buna.
-Dar, dumneavoastra, domnule Kahiuna?
-Parerea mea este aceeasi, acum ne scuzati, trebuie sa ne ducem sa facem ultimele pregatiri.spune ”viitorul meu socru”.
-Va transmite de la CI-group, Takahashi Samuels de la NYN.>>
Aoleu, am incurcat-o rau de tot daca ma marit cu prostul ala. Iau repede telefonul dupa noptiere si il apelez pe Naruto.
<<-Naruto, am nevoie de ajutorul tau.spun eu in timp ce ma asez turceste.
-Sa te ajut sa scapi de nunta?ma intreaba el.
-De unde ai ghicit? In fine, nu conteaza, vino pe strada…..strada….Libertatii, nr. 34. Sa stii ca eu nu ma supar sa vii mai repede.>>
Nu dupa mult timp vad o masina rosie, sport in fata casei si din ea iesind un blond cu ochelari de soare. Deschid repede usa, alerg la el si il trag dupa mine in casa. Incui usa la loc si ii spun ca avem o mare plroblema. Acesta ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu incep sa-i explic cu calm.
-Parintii mei si ai nespalatului ala sunt acum la biserica, sau inchiriaza un restaurant, sau puii mei unde mai trebuie sa se duca. Tu trebuie sa ma ajuti sa scap de nunta ca de nu, iti lipesc chipul ala frumos de talpa pantofilor mei.
-Cu ce sa te ajut eu, nu pot sa-i iau locul mirelui sau ceva de genul.spune el in timp ce se aseaza pe canapea.
-Asta e!! Si mai ziceau ceilalti ca nu esti destept.spun eu in timp ce scot din frigider doua sticlute de suc.
-Nu pot, singurul lucru care il pot face e sa-l aduc pe Leo la nunta, ceea ce nu va fi usor si sa-l implor in genunchi sa spuna ca se opune nuntii.spune el in timp ce-mi ia sucul din mana si il desface.
Ar fi fost si asta o idee, dar nu te puteai baza pe ea. Ii spun lui Naruto sa-l implore pe Leo sa faca asta, dar nu m-ar fi mirat sa nu accepte si ca ne intalnim la starea civila. Il dau afara pe usa si ii sun apoi pe parintii mei, spunandu-le ca accept sa ma marit cu prostovanul ala. Acestia nu reactioneaza in nici un fel si imi spun ca maine la ora treisprezece sa fiu la starea civila. Il sun apoi si pe Naruto pentru a mai stabili mici detalii, iar apoi ma bag la somn, deoarece maine avea sa fie o zi foarte interesanta. Usor, usor pleoapele mi se ingreuneaza si intru in tara viselor. Dimineata vine foarte repede, iar odata cu ea si ora cand trebuie sa ma duc la starea civila. Rochia nu era de printesa ci pur si simplu o rochie alba si cu niste pantofi cu toc. Dupa ce imi fac si parul, ma imbarc in masina si pornesc catre starea civila. Cand ajung observ ca si masinile prietenilor mei erau acolo….doar ca…..numai una lipsea. Cand intru in sala, toti se uita spre mine si eu ca sa nu se mai holbeze, il iau pe Bruce de brat si ii zic femei care trebuia sa ne casatoreasca sa inceapa mai repede. Dupa ce zice ea nu stiu ce pe acolo pune:
-Daca cineva se opune acestei casatorii, sa zica acum sau sa taca pe vecie.spune ea cu un zambet pe fata de imi venea sa o bat.
-Eu.ma adresez eu cu un zambet senin pe fata.
-Inafara de tine.spune ea cu o voce serioasa.
Vazand ca nu zice nimeni nimic, isi continua treaba. Il intreaba pe el primul, iar bineinteles ca el zice da, iar apoi ma intreaba si pe mine. Toti asteptau cu sufletul la gura raspundul meu, iar eu tot asteptam sa intre cineva pe usa si sa spuna:”Ma opun acestei casnicii”. Vazand ca nu intra nimeni, spun un „da” mai cu jumatate de gura. Dupa ce semnam si actele, iesim afara pentru a face poza. Tocmai cand fotograful ne mai aranja, opreste o masina neagra din care iese Leo. Eram fericita, dar si trista. Daca venea cu cateva minute mai devreme. Imi ridic privirea catre cer si incep sa-mi aduc aminte de toate clipele frumoase petrecute pana acum. Toate nazbatiile care le-am facut, toate zambetele care apareau pe chipurile celor dragi cand ma vedeau, toate au disparut. Deodata vad o randunica, care incepe sa se invarta in cer, parca vrand sa-mi spuna ceva. Tot ce puteam intelege e ca imi face in ciuda. Ea era libera, putea sa faca absolut tot ce doreste, pe cand eu….pe cand eu nu. Imi plec privirea in jos, dar imediat Bruce imi prinde barbia in degetul sau opozabil si cel aratator si ma saruta. Acel sarut a subliniat faptul ca de acum sunt o pasare intr-o colivie si ca numai pot scapa. Dupa ce rup sarutul, ma uit cu coada ochiului la leo, care statea cu mainile in buzunar si vorbea cu Naruto. Cat ma bucur ca el este inca liber. Acesta scoate mana din buzunar, impreuna cu telefonul si observa ca are un apel pierdut. In timp ce tine telefonul la ureche, observ pe degetul sau un inel, care avea scrise pe el initialele „L<3J”. Am ramas pur si simplu uimita. Nu-mi venea sa cred, m-a uitat atat de repede. O lacrima si se scurge pe obraz, iar odata cu ea au venit si altele. Ii las pe ceilalti si ma urc in masina. Pornesc in goana, nici eu nestiind unde. Deodata imi amintesc ca exista un loc in oras unde apusul e albastru. Avand in vedere ca eu am ajuns pe la saisprezece si am stat acolo pana pe la ora nouasprezece jumatate, iar locul acela fermecat era la trei ore distanta. Dupa trei ore de condus, am ajuns acolo. Mi-am rupt rochia de la genunchi in jos si am inceput sa alerg ca nebuna prin padure. Cand am ajuns la lac, totul era deja albastru. Parca era un vis, era singurul lucru frumos care mi s-a intamplat in acea zi. Lacul sclipea in lumina lunii albastre, iar din cand in cand mai sarea cate o broscuta pe cate un nufar. Imi strang genunchi la piept si incep sa plang. Plangeam cu lacrimi care cu cat le dadeai drumul, cu atat iti venea sa plangi mai tare. Toate visele mele au fost spulberate intr-o secunda. Eu care eram o visatoare si nu-mi pierdeam speratna, m-am transformat intr-o fiinta plina de tristete, o fiinta care numai stie ce e acela un zambet, o lacrima de fericire, un sarut plin de dragoste si pasiune. Baiatul pe care l-am iubit ca o nebuna, mi-a luat cu el si ultima farama de iubire, de bucurie…de speranta. Ma las pe spate si incep sa privesc stelele. Deodata vad o stea cat varful acului, care numai avea nici o stea apropiata apropiata. Parca toate o izolau, asa cum face bucuria acum cu mine. Deodata se aude un fosnet. Ma ridic in picioare si vad ca era………

~To be Continued~