Legaturile altor Lumi

[Jigoku]

Well,va fi un fic facut de mine si Apathy,intr-o maniera mai ciudata,pentru ca nu ne vom consulta,ci completa. Vreau sa spun ca fiecare va continua cu propriile idei,fara sa fie combinate,ceea ce face toata joaca mai distractiva ^^
Lectura placuta

Capitolul 1.
Cosmarul

A simtit metalul dur si rece cum sorbea din sangele ei.
Privirea ii era incetosata, insa ochii mari si negrii il fixau cu spaima,in timp ce lacrimile spalau machiajul, lasandu-i chipul murdar,plin de urme negre ce se intindeau pe obraji.
Trupul ii tremura,cuprins de spasme, scaldat in sangele ce parasea venele,curgand linistit din piept, chinuind-o, prelungindu-i agonia.
Era la capul ei, mangaindu-i parul si privind-o cu o dorinta salbatica. Reflexiile din parul lui castaniu il faceau sa arate ca un zeu al mortii,ce-si incoroneaza regina.
Ochii albastrii erau atintiti asupra tinerei cazute, parea sa se bucure de acest peisaj ca un demon ce-si primeste ofranda.
Ea il iubise intotdeauna,avusese incredere ca vor fi fericiti,ca in povesti. Niciodata nu-si imaginase insa cat de crud si violent poate deveni daca ii refuza ceva,iar in doua luni ajunsese sa il cunoasca suficient de bine incat sa-i fie frica, insa baiatul dezvoltase deja o obsesie, o considera o icoana, una de care nimeni nu avea voie sa se atinga, la care nimeni nu cuteza sa se roage.
Tacuse pana in seara aceea, cand ii spusese ca e mai bine sa se desparta,cel putin pentru o vreme. Acum era linistita,stia ca se despart…pentru totdeauna.
In ochi i-a aparut o sclipire, parea multumita si calma, fapt care l-a infuriat pe el,care vroia mai multa durere,disperare.
Ea era regina ,trebuia sa moara cand hotara el, sau cand s-ar fi gandit sa-si tradeze regele,iar momentul sosise. Fusese vandut, probabil pentru un amarat care-i promisese luna.Regina era a lui si numai a lui.Daca regele n-o putea avea,atunci nimeni nu trebuia sa o aiba.
Sosise momentul ca Isis sa se intoarca pe Taramul Zeilor,unde-l va astepta pentru totdeauna.

-Trezeste-te ! Alice, ai un cosmar ! Vocea era speriata si curioasa.
Tanara a deschis ochii brusc si a inspirat adanc. Simtea ca se sufoca,traspirase si unghiile ii intrasera in palme,facandu-le sa sangereze.
A avut nevoie de cateva minute pentru a-si da seama cine este,unde se afla si ca a fost doar un vis, linia dintre el si realitate fiind foarte fina in mintea ei.
-Ed ? Slava Cerului !
I-a sarit in brate tanarului brunet, ascunzandu-si fata in parul lui si murdarindu-i hainele de sange.Au stat asa cateva minute, dupa care Ed a indepartat-o usor,pentru a putea privi chipul surorii lui la care tinea atat de mult.
-Cat e ceasul ? A intrebat fata dupa ce a observat ca era inca intuneric.
-E devreme, poti sa dormi in continuare,micuto,ii spuse,dupa care zambi strengareste,zambet pe care Alice il adora.
Se aseza comod in bratele fratelui sau, dupa care isi aseza capul pe pieptul lui,lasandu-se purtata din nou de vise,unele linistitoare si luminoase de data asta.
Tanarul o acoperi cu o patura,dupa care o privi indelung.
Ea era cel mai important om de pe pamant pentru el, era familia lui,fata pe care se putea baza oricand. Adora totul la fiinta aceea firava, parul blond,lung si ondulat, ochii negrii,zambetul care i-a dat mereu curajul de a trece peste disparitia parintilor lor.
A ramas acolo,pazindu-i somnul, pana soarele a rasarit si a inceput sa scalde camera in lumina si caldura.
Dupa ce s-a trezit,tanara si-a imbratisat din nou fratele si a hotarat ca e cazul sa se plimbe putin cu prietenii ei.
-Alice,unde mergi ? Ed se asezase in fata usii, cu o mana intinsa spre fata,care se apropie gratios si zambi.
-Probabil in parc, cred ca e cazul sa iau o gura de aer,dupa toate visele astea. Ma voi intoarce devreme,promit !
Tanarul o saruta pe frunte si-i deschise usa.
Imediat dupa aceea,telefonul incepu sa sune.
-Edward. Raspunse scurt tanarul.
-Am informatii noi. Sora ta nu e asa inocenta cum pare.

[Topaz]

Yey, I`am first! ^^
Nu imi imaginam ca scri asa de bine, ai o exprimare frumoasa si chiar imi place cum descri. Nu am ce sa-ti reprosez fiindca nu ai greseli, poate doar una mica, dar aceasta greseala este acoperita de perfectiune. Am observat ca dupa ce pui virgula nu las spatiu, dar asta uneori, anyway nu e cine stie ce greseala xD.
De ce ai facut capitolul asa scurt? Vreau mai lung, mai lung, si vreau continuarea mai repede :[ Sunt curioasa sa aflu de ce Alice nu e asa de inocenta pe cat pare, oare ce o fi facut dansa? XD
Ar fi asa kawaii ca cei doi frati sa fie impreuna [da, da, vise topy~chan] si scuzati-ma, sunt eu putin obsedata de incest :-"
Altceva numai am de zis, decat sa va grabiti cu urmatorul capitol fiindca sunt foarte curioasa sa vad ce se intampla in continuare.

Ja`ne.

[Flash]

Parerea mea ( cand am inceput sa citesc acest prim cpaitol ) este una foarte bune, deoarece mi-a placut cum ai descris esentialul si povestea are un suspans care ne face si mai mult curiosi pe noi cititorii. Mi-a placut ca ai descris sentimentele personajelor, mai mult decat ai descris fizicul, deoarece intodeauna un autor se axeaza pe sentimente ca noi cititorii sa ne pune in pielea personajelor. Acestea sunt foarte bine conturate si actiunea este descrisa foarte frumos, ficul e asa ingrijit si ai avut grija sa descrii si acolo si acolo, adica peste tot si nici sa descrii prea mult undeva si prea putin undeva. Te-0ai axat foarte bine pe descrierea sentimentelor si ai conturat personajelor un caracter interesant.
M-ai facut curioasa, vreau sa vad si continuarea sa vad ce se intampla.

[starnight]

Well...multumesc pentru innvitatia de a trece pe aici
Mi-a placut.Descrierea a fost buna,sentimentele au fost frumos conturate.Ai creat un vis interesant,care ne pune imaginatia la incercare.Actiunea a fost destul de simpla si de placuta,chiar banala(este bine),dar ai introdus "bomba"la sfarsit.Nu este neapart un lucru care te lasa cu gura cascata,dar schimba cusrul actiunii si te face curiosa.
Ce pot sa spun...imi place.Greseli de tastare si exprimare nu am vazut.Nu ai nimic de care sa ma pot lega,cu exceptia faptului ca as vrea un cap mai lung.
M-ai lasat curioasa,ca pe toti,dealtfel.Sper ca faptul ca nu e atat de inocenta sa nu se refere la sexualitate.I-ar strica imaginea din ochii mei.Astept nextul!

[Ryuu]

pff...am zis ca nu las reply deoarece stii deja ce voi zice , dar m-am razgandit
Ideea este excelenta insa de ce am impresia ca e fic Twilight?|
fie
descrii sentimentele intr-un mod foarte placut + ca totul este la locul lui.Felul in care descrii totul ma atrage
si cam atata deoarece nu ai avut nimic in neregula;)
bye
astept urmatorul capitol

[Apathy]

Ehh.. stiu ca nu se compara deloc cu ceea ce a scris Jigoku, asa ca puteti sa imi adresati mie toate plangerile.

Capitolul II - Strainul

Aceasi voce plina de mister. Aceleasi afirmatii stranii.
Era deja a cincea oara cand acest necunoscut suna. De fiecare data ii aducea noi completari. La inceput credea ca a fost doar o gluma a unui pustan, asa ca nu l-a luat in seama. Nimeni nu ar fi crezut toate acele baliverne ce le-a indrugat, despre copii pierduti ai lui Geb si Nut, zeul pamantului si zeita cerului. Despre puterile pe care le poseda, si viata lor dintr-o alta lume, timp si spatiu.
A dat totul uitarii. Nu dorea sa isi preocupe surioara cu aberatiile unui nebun. Asta, pana acum cateva zile cand acest strain a sunat din nou, insa de data aceasta s-a axat pe visuri. Ce semnificatii au acestea, cum pot influenta persoana respectiva...
Se saturase sa-i asculte discursurile fara sa aiba voie sa-l intrerupa, asa ca ii adresa cateva injuraturi si inchise telefonul. Nu ii pasa daca era nepoliticos, tipul si-o meritase pe deplin.
Dupa acel apel, au inceput si cosmarurile lui Alice. In fiecare seara era trezit de tipatul ei disperat, in cautare de ajutor. Panica punea mereu stapanire pe el, de parca ar traii propriul lui cosmar de indata ce amurgul se zarea.
Nu a intrebat-o nici macar o data despre ce erau cosmarurile sale, din cauza lasitatii de care dadea dovada. Se temea ca nu ar fi putut face absolut nimic sa o ajute. Ii placea sa fie sigur de victoria sa, asa ca se multumea sa fie eroul in fiecare noapte ce o salveaza de demonii ce ii pangaresc somnul. Sa o stranga apoi la piept si sa ii simta trupul cald, inima cu bataile sale ritmice, respiratia sacadata de parca ar fi stat pana acum in apa, iar plamanilor le era greu sa se obijnuiasca cu aerul ce ii invada.
O veghea pana la asfintit, cand stia ca surioara lui este in siguranta si pazita de soarele ce alunga intunericul din vise.
- Imi cer scuze ca ma las influentata de aceste cosmaruri, ii sopti Alice la ureche cand fratele ei se aseza pe pat in incercarea de a adormi din nou.
Isi amintise de acel strain ce ii povestise despre visuri, dar cum putea oare sa fie adevart? Ce legatura aveau acele cosmaruri cu sora lui?
Se lasa cufundat in somnul feeric, alungandu-si grijile si framantarile. Strangand trupul firav al copilei ce se afla pe acel pat.
- Scuza-mi impolitetea de data trecuta. Am inceput sa realizez ca tot ce ai aberat pana acum ar putea fi adevart, spuse Ed mimand un tot ferm, desi era nesigur de spusele sale si nu isi amintea mai nimic din tot ce ii spusese strainul pana acum.
Insa intr-o privinta era sigur. Alice avea cosmaruri, si trebuia sa afle cauza lor. Chiar daca va fi nevoit sa joace subtil, si sa ascunda totul de sora sa.
Acest individ detinea informatii de care avea nevoie, trebuia sa faca rost de ele prin orice mijloace.
- Ma bucur ca incepi sa iti dai seama cine sunteti cu adevarat, insa vreau sa te avertizez. Stai departe de sora ta...
- Asculta domnule... il intrerupse Ed simtind cum este muscat de coltii furiei. Ce te face sa crezi ca voi face precum imi spui? Nu imi aduci nici un argument solid... doar imi spui sa nu ma mai apropii de Alice. Incepusem sa te cred, insa din cate observ vrei sa ma bagi si pe mine in nebunia ta...
- A fost doar un avertisment dragul meu baiat. Decizia iti apartine, insa pentru binele tau ar trebuii sa imi urmezi sfatul.
- Nu o cunosti, spuse Ed incercand sa il convinga ca sora lui este complet inofensiva. I-a aparat intotdeauna pe cei slabi, a devenit scutul lor. A indurat atat de multe doar ca sa stie ca cei din jurul ei sunt teferi. Nu este in stare sa raneasca pe nimeni.
- Se pare ca tu esti cel care nu o cunoaste cu adevarat. Crezi doar ceea ce vezi. Nu esti in stare sa sapi mai adanc si sa o descoperi. Iti este frica ca acest vis euforic se va termina, de aceea nu ai incercat pana acum sa gasesti o portita de iesire. Atunci, te voi trezi eu fortat.
- Ce ai de gand sa... balbaii tanarul, curiozitatea citindu-se in glas.
- Daca vrei sa vezi adevarata "forma" a sorei tale, du-te in parc. Vei avea parte de o mare surpriza.
- Ce vrei sa spui prin " adevarata forma" ? Stai! Inca nu am terminat!
Insa era prea tarziu. Strainul lasase in urma sa mai multe intrebari decat raspunsuri, pe care era nevoit sa le confrunte Ed. Dorea sa stie adevarul, asa ca inchise telefonul si pleca in cautarea lui Alice, incercand in continuare sa isi reprime acel sentiment de teama ce inflorea in inima lui. Teama ca toata viata lui a fost o minciuna.

[SethMeth]

Sooper tare capitolul imi place cum descrieti personajelesi cum va completati una pe cealalta , siim place cum de fiecare data terminati capitolul plin de suspans lasand o impresie cititorului foarte buna si abia asteptand sa apara urmatorul capitol va spun bafta la scris si sper sa veniti cu un cpaitol al fel de bun ca aceste doua sau chiar mai bun.

[Flash]

Ap aparut si eu pe aici, sa vedem :-" Teoretic, capitolul este bine, bine nu stiu cum sa ma exprim, insa este bun asa privind si desi folosesti un vocabular curat si decent, ar mai trebui imbunatatit cumva, intr-o oarecare masura. Ai o problema la virgule. Cateodata ba le pui bine, ba nu. -.-'
Ce mi-a sarit in ochi, a fost descrierea nu stiu, prea putina ( ?! ) Cert este ca ai relatat mai mult actiunea, in loc sa dezvolti si sa conturezi caracterul personajelor, sentimentele lor. Ti-as sugera sa mai descrii, pe langa dialogul care nu prea este mai important ca descrierea. Mai este o chestie: Eu nu ma regasec in personaje. Adica, ar trebui sa pui sentiment cand scrii, ca sa putem intra in pilelea personajului si sa ni-l imaginam.

Astept continuarea oricum :]]

[Jigoku]

Capitolul 3
Vechile Legende
Partea I : Prima reunire

A mers incet, masurandu-si fiecare pas, gandindu-se la spusele strainului. Nu stia de ce l-a crezut,sau de ce continua sa lege ceea ce descrisese el de ceea ce se intampla cu sora lui.
Alice era linistita,dependenta de atentia si dragostea lui, o fata frumoasa, calda si ascultatoare. Nu il suparase niciodata, de ce continua sa creada in ceea ce spusese strainul? Nici nu ii cunostea,probabil se distra vazandu-l agitat, intors impotriva surorii lui.
La intrarea in parc a inceput sa respire sacadat, gandindu-se daca intr-adevar face ceea ce trebuie. Nesiguranta ii stapanea fiecare pas, iar privirea ii era fixa si pierduta in intrebari.
Si-a zarit sora stand sub un copac cu niste indivizi pe care el nu-i mai vazuse niciodata.
Stateau in cerc si analizau o carte mare si veche. Putea observa de la distanta, paginile erau galbene,ca de papirus, iar coperta stralucea usor cand cartea era data de la unul la altul.
Alice simtea o prezenta ciudata,care le inchidea cercul, prezenta atat de familiara incat nu o putea identifica.A ridicat privirea din carte si a observat parul negru,stralucitor al fratelui ei, cat si privirea acestuia atintita asupra lor.A inspirat adanc,dupa care s-a uitat in treacat la tinerii ce-o priveau cu o oarecare curiozitate.
-Edward! Vino aici!
Un suierat le-a scapat prietenilor fetei,dupa care au inchis cartea si au ramas nemiscati,asteptand.
Vazand-o pe Alice zambind, pentru prima data a simtit ca nu e momentul sa se apropie prea mult, ca micuta il putea rani si ca el era extraordinar de vulnerabil in fata unei copile de saptesprezece ani. Cu toate astea, a parasit aleea si s-a indreptat spre copac,devenind din ce in ce mai rigid.
”Pleaca! Nimeni nu te vrea aici,pleca!”
”Nu te mai intoarce niciodata”
Vocile i-au invadat capul, le auzea din ce in ce mai tare pe masura ce se apropia,pareau atat de convingatoare incat se simtea in stare s-o ia la fuga si sa se ascunda de sora lui tot restul vietii.
Prostii,numai prostii,lasati-ma in pace! nu ar fi crezut ca poate avea atata forta incat sa le alunge,insa orice ganduri straine se dizolvasera,lasand in urma o ceata densa si multe intrebari.
-Alice, ce faci aici? Glasul ii era tremurat si plin de nesiguranta.
-Citeam putin,ti-am spus deja ca vreau sa iau aer.
Privirea ei a spulberat orice urma de neincredere pe care Ed ar putea-o avea vreodata.
-Foarte bine,zise el brusc bine-dispus.Eu trebuie sa plec, am multa treaba astazi. S-a aplecat si si-a mangaiat sora pe frunte,moment in care timpul a parut inghetat.
Toti au simtit asta la aceeasi intensitate ca Ed,dovada facand-o chiar privirile lor atintite asupra celor doi frati.

Pentru prima data s-a inchis cercul.

***
Brunetul si-a retras mana derutat, a zambit si s-a grabit sa paraseasca parcul.
Ce fusese senzatia aceea stranie? Nu semana nici cu teama,nici cu fericirea,fiind mai degraba o combinatie intre ele,o combinatie care-i paralizase pana si respiratia, inghetase aerul si oprise pamantul in loc.
***
-Ce-a fost in mintea ta cand l-ai chemat aici? Vocile suparate pusesera stapanire pe Alice, tinerii aveau mainile ridicate,gata sa o loveasca la cea mai mica incoerenta a explicatiilor ei. Privirile inghetate dezvaluiau suflete ce nu cunoscusera compasiunea,iubirea sau greseala. Erau suflete inghetate,perfecte, la fel ca si chipurile tinerilor, bronzate,fine,cu parul negru curgandu-le in valuri pe umeri, ochii negrii si reci, gurile mici si buzele carnoase, parand desprinsi din vechile legende ale zeilor egipteni.
Copila blonda se lipise de copac, incercand sa-si aseze gandurile, insa teama pusese stapanire pe ea din momentul in care si-a dat seama ca de acum, fratele ei era in pericol. Trebuia sa-l apere cumva,insa nimic logic nu-i venea in minte.
Ochii ei negrii, cuprinsi de lacrimi, s-au limpezit brusc si au devenit la fel de sticlosi ca ai celorlalti.A indepartat mainile de deasupra ei si s-a ridicat cu o gratie uimitoare.Avea o postura de regina demna, dar si gratia virginitatii.
A scuturat usor din cap,dezaprobator,uitandu-se la cei ce ramasesera jos ca la niste servitori nepriceputi,dupa care incepu sa vorbeasca, rece si taios.

[Ryuu]

Am citit si acest capito, insa cu mult mai devreme si abia m-am hotarat sa postez :-"
Nu am ce critica deoarece amandoua va pricepeti de minune.Parca ati avea o minte care gandeste pt ambele.
Imi place ca Apathy are acelas gen de a scrie exact ca Jigoku
ce sa mai zic?:-? nu prea mai am ce , deoarece descrieti totul foarte bine numai ca am vazut o singura greseala in cap 2 dar ce mai conteaza?:-?
oricine greseste
astept capitolul 4 :)
bye