Lumi

[Mizantropul]

Aşadar primul fic...fiţi sinceri şi spuneţi-mi dacă merită să mă gândesc la o continuare. Sper să vă placă...

Capitolul 1
Awakening

-Salut! Sunt Issai Rei ÅŸi aeasta e realitatea mea:
Totul a-nceput în iarna lui 2013, în Egipt, Cairo. Eram un simplu artist, un scriitor, ce-şi căuta inspiraţia în ruinele depravate ale antichităţii. Cumpărasem, ca suvenir, o mică statuetă ce-l reprezenta pe măreţul zeu-soare Ra. Cine ar fi crezut că în ea sălăşluia de mii de ani, un zeu-creator, bătrân de miliarde de ani?
Îmi propusese în vis un pact. Mi-a arătat; se hrănea cu imaginaţie, iar eu aveam din belşug.
Vocea sa temeinică, antică, plină de praful înţelepciunii timpului: ”Ca artist ţi-ai creat propria lume, proprie realitate ş i doreşti cu ardoare ca aceasta din urmă să se adeverească, să fie tangibilă şi celorlalţi.
În schimbul imaginaţiei tale te voi face zeu! Un zeu al artei!”
Deja ştiţi ce a urmat. Eu, bineînţeles, că accept, îmi vând jumătate din suflet şi nu numai, pot în sfârşit să modelez lumea după bunul meu plac.
Cum a primit omenirea vestea? Să spunem că prin construirea unui colaj din toate monumentele lumii naţionale în mijlocul Antarcticii, nu mi-a adus prea mulţi admiratori şi simpatizanţi. Amatori...nu cunosc arta.
Însă i-am ajutat pe oameni. Le-am rezolvat conflictele principale abolindu-le războaiele. E uimitor cât de paşnici au devenit, când şi-au dat seama că au aceeaşi culoare a pielii, şi că au doar o singură religie, iar banii pierzându-şi din valoare odată ce i-am vindecat de sete şi foame.
În prezent. Pace şi linişte. Prea multă linişte...
- Miraaa... au trecut peste o mie de ani de la ultimul eveniment major. Nimic nu mă mai inspiră, nimic nu mă mai surprinde, nimic nu mă mai instighă la nimic. Plictisul şi monotonia ultimilor secole îmi sfărmâţează spiritul şi mintea, bucăţică cu bucăţică.
- Dragă lasă.....Mira vroia să-l consoleze cu un sărut, dar o împinse într-o parte.
-Nici dragostea nu mă mai fascinează. Mi-a murit interesul cu secole în urmă... ce rost mai are eternitatea, când vezi zi de zi muritorii, cât se distrează, cât riscă, cu o singură viaţă, mai bine rămâneam muritor, mai bine nu acceptam, visele mele m-au ispitit...
-Visele...visele...se-ntinse pe gânduri pentru câteva clipe.
-Da! Visele sunt cheia! Visele m-au întemniţat în această eternitate plictisitoare, tot ele mă vor scăpa!
Se ridică de pe fotoliul de cristal, suspendat pe lavă, şi se duse pe balcon. Gesticulă spre Mira:
-Dragă Mira, iubit-o, visele plutesc în aer, sunt ale muritorilor, multe sunt aici de milenii, stau neîmplinite, dar curând nu va mai fi aşa...curând, foarte curând....se opri să se gândească.
-Mâine mă voi înfăţişa lumii şi voi da fiecărui om puterea de-aşi îndeplini visele, de-aşi crea propria lume. În fond şi la urma urmei, de ce să mă distrez numai eu?
Mira îl luă de braţ, întrerupându-i şirul gândurilor. Îl strânse tare, i se putea citit teama, pentru prima dată în milenii.
-Nu o face! Ştii prea bine ce demoni, ce bestii adormite stau adânc cuibărite în minţile oamenilor. Oroarea pe care ar producea ar fi infinit de brutală şi in imaginabilă, doar realitatea îi ţine în frâu pe mulţi, de ce vrei să le dai apă la moară?
Rei o luă în braţe o sărută pe frunte, şi-i mirosi părul...
-Iubit-o, am încredre în omenire, cei buni cu spirit nobil cu cea mai puternică voinţă, lumile lor vor câştiga şi vor râmâne pe veci.
- Va fi aşa distractiv, câte intrigi, cât suspans, ce agitaţie, ce râzboaie vor urma şi avem locuri în primul rând la acest teatru de râzboi.
- Partea cea mai bună e că oricine ar câştiga, eu tot îmi voi umple Olimpul cu sute şi sute de zei.

[Me_Samy]

Hei, buna! Am trecut caci am vazut un fic nou. Pentru primul tau fic, este destul de aceptabil. Eu o sa critic mai dur asa ca scuze daca o sa te supar.

Ideea este originala si imi place.
Descrierea nu prea este, nu mi-ai transmis sentimentele personajelor si nici macar locul unde se petrece actiunea.
Greselile de tastare sunt si ele prezente dar sunt minore. Apropo, ai cam multe puncte de suspensie mai redu din numarul lor.
Dialogul, este in exces, puteai sa narezi.
Naratiunea este cam plapanda rau, si am vazut ceva, in prima parte narezi la persoana intai si apoi la a treia.
Introducerea lasa de dorit,puteai spune direct fara prima propozitie. Imi place ca scrii cu diacritice.
Daca vrei sa te razbuni pe mine, imi poti critica ficul "Rapita de vampiri". Daca vrei imi dai un mesaj privat si sterg comentariul. La revedere si spor la scris! :-h :*

[Miss Serenity]

Buna... am trecut si eu pe la ficul tau si sa vedem...
Titlul... este direct... oarecum sec... adica nu transmite multe, presupun ca ficul va fi o batalie intre lumile oamenilor si probabil de la premiza asta ai pornit... dar puteai sa-l mai gandesti putin :P
Ideea... da este originala ideea cu artistul... si batalia intre lumi.. nu am mai citit pe aici (poate mai sunt dar eu nu am vazut) dar eu la inceput ma asteptam la altceva :P adica dintr-o realitate ce se anunta tumultoasa si interesanta te-ai dus intr-un fantastic care nu stiu cum iti va iesi pentru ca ideea pare destul de complicata.... in fine tu sti mai bine ce ai in cap :P
Povestea in sine... eu am perceput totul ca un Prolog astfel ca nu ma leg de dialog si alte cele... mi s-a parut o introducere a ceea ce urma sa fie... si sincer nu sunt genul care sapa adanc dupa descrieri minutioase... consider ca o poveste poate fi buna si fara un milion de detalii caci in carti nu se respecta chestia asta cu (detaliaza tot) desi aici parca toata lumea doar asta vaneaza... descriere si iar descriere... si uneori se pierd in ea :P deci din punctu meu de vedere e ok asa cum e... iar dialogul chiar nu-mi pare sec...
Actiunea are un iz de "graba" doar ca ti-am spus o vad ca un Prolog asa ca nu ma deranjeaza.
Mult succes ;)