Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Legături puternice.

#51
Buna tutror! Am revenit cu un nou capitol, de care nu sunt foarte m

#52
Well well, vă multumesc de comentarii şi de aprecierile aduse ficului, mă bucur enorm că vă place şi că sunteti în continuare cititoarele ficului ;;)
So, nu am ce să spun mai multe, sper că o să vă placă şi ce o să scriu în continuare.

Lectură placută !

__________________________________________________________________________________

[center] Capitolul 12


Era dimineaţă, ca de fiecare dată, nu înceta niciodată să sosească; mă întrebam dacă va fi o zi în care dimineata va disparea, dar era imposibil caci fară ea nu putea aparea ziua propriu zisă.. Mă gândeam cât de bine seamană diminetile frumoase cu caracterul lui simpatic. Desigur, Ted, soarele coborât pe strada mea perfectă, dar singuratică.
Am deschis ochii pentru a zari ceasul, arata ora 10 : 00. Atât de târziu, am cascat fară a duce mâna la gură şi m-am îndreptat catre fereastră, dând jaluzele la - o -parte. Astfel am putut zari frumusetea razelor de soare ... Se amestecau atât de elegant cu oxigenul, cu frunzele copacilor. Pareau atât de naturale şi stângace, totodată extraordinare. Nu îmi puteam lua ochii de la ele, însă a trebuit. Am lasat priveliştea plină de minunăţii singură, pentru a putea fi devorată de altii. Am mers în baie, nepasator şi am facut un duş, destul de rapid. M-am îmbracat într-o pereche de pantaloni de trening, sincer să fiu nu am fost prea atent la ceea ce luam pe mine, aratam oricum bine în orice. Am tras pe mine şi un tricou stil sport şi o pereche de şosete albe. Parul meu arata foarte bine după ce am trecut piaptanul prin el, nu mai avea nevoie de o altă aranjare, nu puteam să înnebunesc lumea chiar în fiecare moment al vietii mele, deşi o faceam. Urma să dau o raită prin oraş şi am ales o ţinută simplă, dar când m-am uitat în oglinda mare, ce îmi cuprindea întregul corp, am realizat că nu aratam deloc simplu sau banal, la fel de bine ca oricând. Am oftat, credeam că pot fi şi eu o persoană normală macar odată, dar pe cine pacaleam ? Asta era iar imposibil. Pentru că... Erau atât de multe lucruri ce nu erau în avantajul acestei idei. Lasând la o parte înfăţişarea ametitoare, felul meu magnific de a mă mişca, personalitatea mea rafinată, fiinta mea perfectă, crezând că s-ar putea să fiu simplu doar cu acestea, doar presupunând, nu că ar fi posibil. Ei bine, oricum nu ar fi fost de-ajuns pentru că o persoană normală, un barbat obişnuit nu este îndragostit de un altul. Şi dacă ar fi să trecem şi peste asta, că doar sunt atât de multe cupluri de homosexuali, de niciunul nu am auzit să... Să aibă o relatie amoroasă cu propriul sau nepot. Ce pedofil sunt, nu pot fi obişnuit aşa că nu mai pot pacali pe nimeni. Mi-am privit ochii caprui, perfect conturati şi am zâmbit pentru am verifica dantura, dintii mei erau perfect drepti şi foarte albi. Parul meu şaten îmi venea mai bine decât orice, de fapt mie totul îmi venea extraordinar. Am ieşit din cameră şi m-am îndreptat catre ieşire, când mi-am amintit. Nu îmi luasem nici cheile şi nici telefonul, plus că aveam telefonul închis.
- La dracu! După ce că am dormit mai mult decât trebuia, am şi telefonul închis. Idiotule! Am spus cu voce tare, învinuindu-mă. Azi nu îl dusesem la liceu pe scumpul meu Teddy, probabil mă vazuse dormind şi nu s-a îndurat să mă trezească şi, oricum nu ar fi facută. Adică el nu ar face nimic ce m-ar putea incomoda, a preferat să meargă pe jos. Am să îi zic eu câte ceva când îl vad, nu are cum să meargă singur, nu ştie câţi retardatii sunt pe strazi. Am oftat pentru a-mi lasa apasarea să se spulbere, prin rasuflarea uşoară. Am luat cheile , am deschis uşa şi am ieşit. În drumul meu catre maşină am deschis telefonul, aveam două mesaje vocale. Primul era de la Leira. Înainte de a apasa pe butonul de ' Ştergere ' m-am gândit că ar trebui totuşi să îl aud. Trebuia să îl protejez pe Ted de idiotenia ei şi pentru asta aveam nevoie să îi ştiu planul. Am apasat pe butonul ' Ascultă '.

[center] Bună Eric, dacă asculti asta... Şi sper să o faci, vreau să îţi spun că îmi pare rau pentru ieşirea mea vulcanică şi cu toate acestea nu renunţ şi nu îmi retrag cuvintele. Am decis să lupt pentru tine, iar eu nu am pierdut niciun razboi până acum, nici cea mai mică luptă şi pe aceasta în special nu am să o pierd. Voi ieşi câştigatoare, iar atunci tu vei fi al meu. Te iubesc , Eric, te iubesc![/center]

Cu asta s-a încheiat şi mesajul sau vocal. Cât de plictisitor, am crezut că urma să îmi zică ceva interesant dar nu facuse decât să îmi repete lucrurile banale pe care mi le spusese şi înainte. Atât de stupid, vazusem că mesajul îl lasase pe la ora 6 : 00 dimineata, nu îmi vine să cred că s-a trezit pentru asta. Penibil. Am vazut apoi celalalt mesaj, era de la Teddy. Mi-l lasase la ora 9 : 10. Am oftat, cum de mi-am închis telefonul? Când el mă cautase. Am apasat iar pe ' Ascultare ' .

[center] ' Neata Eric, scuze nu am ştiut că ai mobilul închis. Am plecat singur la liceu, nu am vrut să te trezesc. De dimineaţă te-a cautat o fată blondă , spunea că o cheamă Leira şi că va reveni mai târziu să îţi vorbească. Scuze că nu te-am trezit, dar nu puteam să o fac, dormeai prea adânc. Sper că nu era important... Te... Te... ah, pa, vorbim mai târziu[/center]

Am ascultat pe nerasuflate mesajul de la el, şi cât de mult efort depunea, câtă ezitare în ultimele vorbe. Probabil vroia să îmi spună ' te iubesc ' sau poate ' te pup'. Baiatul ăsta mă facea să îmi pierd mintile, ce senzatie placută. Dar nu îmi placea ceva, cum putea să o întâlnească? Şi mai important, cum... Cum de nu i-a spus nimic, oare fusese atât de proastă încât să nu îşi dea seama? Era mai blondă decât o credeam.
Fară să îmi dau seama mă aflam deja în maşină, conducând. Nu am realizat când facusem asta, probabil eram cu mult prea pierdut în gânduri. De când mă trezisem aveam de gând să merg până la Teddy la liceu, să îi verific situatia, sau mai bine zis pentru a vedea dacă este totul în regulă. Ştiam că învaţă, vroiam să vad comportamentul colegilor lui. Am ajuns foarte repede şi acolo, iar fară a realiza. Am intrat în liceu atragând toate privirile, se pare că erau deja în pauză. Fetele mă admirau iar baietii priveau invidioşi. Am râs în sinea mea. Atunci l-am zarit şi pe el, ieşind din liceu. Era cu un baiat înalt, parula celuia fiind de un albastru închis, dând oarecum spre negru. Se vedea de la distanţă că era o culoare artificială. Ochii lui erau albaştrii însă cenuşii, dând spre un gri pal, atât de şters şi abisal. M-am apropiat de ei, pastrând un zâmbet calm şi indiferent, mentinându-mi o privire seducatoare asupra iubitului meu. Cred că aveam un atac de gelozie vazându-l în preajma tipului. Purtau uniforma liceului şi cât de bine îi mai venea nepotelului meu. Aproape că salivam.
- Hei Ted! Am ceva de discutat cu directorul, aşa că am dat o raită până aici. Ce faci?
- B...B...Bună un.. Eric. Eu, eram, adică, eu fac bine. El este prietenul meu, LiLyan Makenzi. Lilyan, el este unchiul meu, Eric Wonder.
Am zâmbit artificial şi indiferent iar baiatul din fata mea parea plictisit, ochii lui nu exprimau niciun fel de sentiment, ceea ce mi se parea dubios, probabil nu îl vroiam în preajma lui Teddy, pe niciun alt barbat nu îl vroiam.
- Toată lumea îl ştie pe unchiul tau, Tey. Oricum îmi face placere să vă întâlnesc domnule Wonder, se pare că sunteti o familie de artişti. Dumneavoastră un excelent actor şi fotomodel iar Tey un adevarat geniu în design.
Am zâmbit, gândindu-mă cât de faimos eram, dar mă deranja. Tey ? De ce îi spunea aşa , avea voie? Îl alinta ? Nu era admis aşa ceva, doar eu aveam voie. Eram indignat, aproape că uitasem de incidentul cu Leira. Şi atunci... Altceva mi s-a nazarit în minte, ştiam că nepotul meu avea o pasiune pentru desenat şi aranjat lucruri, nu ştiam că este atât de priceput în design. Nu ştiam atât de multe despre el.
- Mda, multumesc Lilyan. Mă poti tutui, prietenii lui Ted sunt şi prietenii mei. Şi că veni vorba , de la ce vine Tey?
Gelozia era atât de vizibilă pentru cei ce mă cunoşteau, aşa că şi el a observat-o. Aveam norocul că acest Makenzi nu mă ştia, probabil mi-ar fi râs în faţă, cum aş putea eu să simt aşa ceva pentru un aşa incident? Nu mă puteam opri, furia îmi invada venele. Vroiam să îl sarut, dar strainul începu să vorbească iar eu am putut rezista tentatiei.
- Multumesc atunci Eric. Mi-e ciudat să vă, adică să îţi spun pe nume. Oricum ar fi, i-am pus această poreclă pentru că mi se pare că i se potriveşte. Ştiu că e OK cu el, şi sper că nu te deranjează nici pe tine. Adevarul este că Tey este singurul meu amic din zonă, nimeni nu îşi petrece timpul cu ciudatii ca mine.
Nu ştiam cum să analizez informatia, nu avea pic de sens. Mie nu mi se parea ciudat ci un tip normal, cu exceptia expresiei fetei, indiferentă şi goală dar aveam presimtirea că nu la asta se referea.
- Hai Lily , nu spune asta. De fapt, Eric, Lily este un tip de gaşcă doar că nu are prieteni prea multi din cauza anumitor lucruri, dar asta e bine pentru că nici eu nu am prieteni la liceul ăsta înafara lui.
Observam cum îl apara şi asta mă irita, mai aveam putin şi îl sarutam, dacă tacerea nu ar fi fost rupsă de Makenzi.
- Nu e chiar aşa, nu ai prea multi prieteni pentru că stai cu mine. Atunci am vazut primul zâmbet scos de acest tip, era vesel şi prostesc, la prima vedere nu parea că ar putea zâmbi. Asta era ciudat.

[center] Ring! Ring! Ring ![/center]

Clopotelul s-a auzit iar eu i-am zarit departându-se.
- Vorbim mai târziu Eric, ai grijă de tine. Mi-a facut cu mâna în timp ce pleca, alaturi de colegul şi prietenul sau. Deja îl uram pe tipul ăsta. În continuare chiar am mers la director şi am vorbit, aflasem că avea o situatie extraordinară în liceu şi că era cel ce se descurca cel mai bine din clasa lui. Nu era de mirare, era baiat inteligent. Mi-a spus şi de pasiunea lui asupra artelor, mai ales design-ului, ceea ce m-a facut să mă gândesc la multe.
După asta am plecat acasă, am stat singur în apartamentul imens, fară a face nimic. Am privit tavanul şi suferinta mi-a patruns sufletul. Până ce el nu a sosit acasă nu m-am putut ridica de pe podeaua rece.

[center]*[/center]
- Am ajuns acasă!
- Bine ai venit!
Am tresarit odată ce uşa s-a deschis, m-am ridicat repede de pe podeaua din living şi am ajuns în întâmpinarea lui. L-am îmbrăţişat, şi ridicat în brate învârtindu-l. I-am mângâiat parul moale şi l-am sarutat. Pentru un moment limbile noastre s-au contopit într-un sarut pasional ce m-a facut să tresar, în suflet.
- Mi-a fost dor de tine, puştiule.
- Şi... ş.. Şi mie. A spus el ezitând. Obrajii i-au roşit iar eu i-am vazut sinceritatea. Am mers împreună în bucatarie, unde i-am dat un sandwich, pe care nu l-a refuzat. Mi-am turnat o ceaşcă de cafea amaruie şi m-am aşezat şi eu, la rândul meu , pe unul din scaune. Ne aflam faţă în faţă, privindu-ne.
- Spune-mi, care e treaba cu tipu' ăsta, Mak.. Cum îl chema? Am facut pe indiferentul, deşi îi retinusem numele.
El s-a uitat ciudat la mine , îmbufnat dar a vorbit. Chiar şi cu această suparare artificială, cu putină naturalete, parea superb. Cât îl mai adoram.
- Pai ... Faza este că Lily are un trecut mai ciudat, nu are deloc parinti şi locuieşte cu sora lui mai mare, Analisse, care din pacate.. nu se comportă prea decent, să zic aşa. Şi toti îşi bat joc de el, ca fiind fratele unei... Întelegi tu. Adevarata problemă este că are acea privire ' fioroasă' , mie mi se pare interesantă. Nu mă întelege greşit.. Am vazut cum ai reactionat acolo, nu îmi place de el... Doar un barb.. adică, doar pe tine te iubesc! Iar el este doar un amic, de fapt este îndragostit de o fată, care este fotomodel. Ştiu că o să ţi se pară culmea, dar ai ascultat mesajul meu?
Am dat din cap, pentru a aproba şi el a continuat.
- Ei, fata aia care a venit azi aici, Leira, este pasiunea lui. Oarecum, deşi ea este mai mare decât, el, cred. În fine, el nu este homosexual. Şi că tot veni vorba de asta, mi-a spus să îţi transmit că ' nu se va lasa până reuşeşte '. Nu am înteles nimic din asta, dar parea foarte draguţă.
Nu îmi pasa atât de mult de ce zicea de Leira, dar aflasem că tipul nu este decât un amic, unul adevarat. M-am simtit uşurat, pentru o secundă crezusem că l-ar putea place... Şi că ar putea să plece de lângă mine, pentru un tip aşa de necunoscut... Şi totuşi care ştia care este cea mai mare pasiune a lui..
- Vorbim altadată de Leira, este o colegă de serviciu. Pare draguţă dar este o viperă, să nu ai încredere în ea... Nu am putut continua caci el a vorbit.
- Ha, ha , ha! Ştii?! Acelaşi lucru mi l-a spus şi Lily azi, exact aceleaşi cuvinte, doar că a adaugat ' cu toate acestea o iubesc, ştiu şi cel mai mic detaliu al vietii ei ..' , sau ceva asemanator.
Am zâmbit dezaprobator, cum că ar fi imposibil să îţi placă o asemenea creatură, dar am terminat prin a vorbi din nou.
- Asta nu contează. Nu mi-ai spus că cea mai mare pasiune a ta este design-ul. De ce? Ştii că îmi pasă tot ce are legatură cu tine şi ... tu nu mi-ai spus. Am simtit cum cineva m-a înjunghiat pe la spate, el ştie, directorul ştie, cred că tot liceul ştie, dar eu nu ştiu. De ce mă ţii departe de lucrurile pe care le iubeşti? De ce?
Glasul meu parea aproape disperat dar era prea târziu, deja spusesem vorbele fară a-mi regla tonul. Am simtit un fior strabatându-mi ochii, credeam că ar fi o urmă de lacrimă dar am stapânit-o. Un barbat puternic nu plânge niciodată.
A zâmbit şi s-a ridicat de pe scaun. S-a apropiat de mine şi şi-a înfăşurat bratele în jurul gâtului meu, sarutându-mi obrazul.
- Dar tu ştii deja care este cea mai mare pasiune a mea, design-ul trece pe un alt loc. Pe tine te iubesc mai mult decât orice şi nu te ţin departe de mine. Celelalte detalii mi se par atât de banale, fară importanţă.
- Vreau să ştiu totul despre tine, chiar şi cel mai idiot detaliu. Promiti să mi le spui?
Mi-a zâmbit.
- Desigur.
L-am sarutat şi am continuat prin a-l pipai. Îl adoram, mai mult decât orice. Era ilegal să fii atât de simpatic.

_____________________________________________________________________________
Multumesc celor ce au citit!

Mă gândeam la scene yaoi pentru urmatorul capitol, deşi nu sunt sigură!

Makenzi Lilyan

#53
Mai, mai.... ce intorsatura interesanta ia aceasta poveste!
Bravo! Imi place cum scri si acest capitol a fost chiar dragutz.
Cat despre tipul acela Lilyan... pare chiar dragutz si sper ca Leira sa-l placa si sa il lase pe Eric sa-si traiasca viatza.

Eh cam asta a fost si cititorul tau fidel, vesnicul Mar itzi transmite ca de obicei:
Gambate&See ya'!

#54
Heh in sfarsit am reusit si eu sa citesc si sa las un comm. Capitolul e superb ca intotdeauna [cred ca te-ai saturat sa tot auzi asta de la mine dar nu ma pot abtine sa nu-ti zic:o3]. Cand si-a facut aparitiza tipul ala Lilyan m-am simtit exact ca Eric sau pe aproape ca el dar oricum speram sa nu intervina k altfel il faceam una cu pamantul. Am crezut ca era gay pentru ca nu avea niciun prieten in toata scoala decat pe Teddy care era si el la fel..ma rog..aparentele insala. Apoi am vazut la sfarsit ceva care mi-a placut
(13-06-2009, 06:28 PM)Teh A scris: Mă gândeam la scene yaoi pentru urmatorul capitol, deşi nu sunt sigură!
sper ca nu te razgandesti:o3 ca astept asta de o viata..mai am putin si o sa incep sa ma gandesc noaptea la ei sa mi imaginez:))
Acum greselute;;)
"am realizat că nu aratam deloc simplu sau banal, ci la fel de bine ca oricând."-fara "ci" nu suna bine
"şi nu s-a îndurat să mă trezească şi, oricum nu ar fi facută"- "nu ar fi facut-o" nu?
"dacă tacerea nu ar fi fost ruptă de Makenzi."
Si mi-a mai placut ceva..o faza care-mi aminteste de junjou romantica "Te... Te... ah, pa, vorbim mai târziu"..cat poate sa-mi placa aici de teddy:X...asa de kawaii:X
Si cam atat gambate kidu:*:X
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#55
Buna!
Teh, esti uimitoare...
Eric este dependent de Ted... Nu stiu , cred ca ar muri fara el. Era atat de disperat cand l-a cunoscut pe acel Lilyan, incat aproape m-a bufnit rasul.

Tin sa te anunt ca ficul tau se afla printr preferatele mele si ca imi place foarte tare felul tau de a scrie, dar paragrafele in care Eric isi descrie perfectiunea ma agaseaza. Doamne, cat de frumos poate sa fie omul asta pentru a arata bine oricand ?

- Dar tu ştii deja care este cea mai mare pasiune a mea, design-ul trece pe un alt loc. Pe tine te iubesc mai mult decât orice şi nu te ţin departe de mine. Celelalte detalii mi se par atât de banale, fară importanţă. . Ai idee cat de emotionant a sunat paragraful asta? Nici nu stiu cum Teddy si-a gasit curajul de a spune asta, dar e atat de romantic , intr-un mod atat de simplist, incat m-a emotionat si pe mine, cea care se simte presata de prea mult romantism :X.

Cam atat...
Poti sa pui scene yaoi, ca pe noi chiar nu ne deranjeaza,. ba mai mult :X ... :))

#56
Am scris urmatorul capitol, nu l-am corectat. Well sper să vă placă şi simtiti-vă liberi să îmi corectati greşelile.
Multumesc deasemenea tuturor pentru comentarii !!! :X

Lectură placută!
________________________________________________________________________________
[center]Capitolul 13[/center]

Mă aflam încă în bucatarie, alaturi de el. Cât de apetisant şi simpatic putea fi, fata lui atât de draguţă ce îmi facea inima să explodeze. În acel moment, nu am mai putut rezista...

L-am luat blând de cele două brate fragile şi l-am pus pe masa din mijlocul bucatariei. Am auzit ceaşca de cafea cazând pe podea şi farfuria în care se afla sandwichul spargându-se. Nu am luat în seamă aceste detalii, înebuneam cu totul când venea vorba de acest diamant. Am început să îl pipai, oarecum obsesiv iar el cred că observa asta. Ochii lui deşi blânzi conturau un fel de teamă, pe care o puteam vedea cu uşurinţă. M-am oprit şi i-am mângâiat parul moale.
- Nu o să fac nimic împotriva vointei tale, ştii asta, nu?
El nu mi-a raspuns ci s-a agăţat de tricoul meu, credeam că vrea să îşi ascundă fata, pentru ca eu să nu îl vad, însă el mi-a apucat bluza şi a scos-o, printr-o mişcare stângace. Mi se parea atât de dulce, nu îi puteam rezista. L-am luat în brate şi am început să îl sarut, limba mea descoperind fiecare colţ ascuns al gurii sale. Îmi raspundea la acest gest pasional, atât cât îl ţinea tupeul. Era deja depăşit de situatie. Roşeata obrajilor sai mă îmbata. Înnebuneam, sau aşa aveam impresia. I-am desfacut camaşa, fiecare nasture cu grijă, în timp ce am început să îmi trec limba peste gâtul lui. Am lins fiecare particică a abdomenului sau, fară a-i privi expresia fetei. Şi-a trecut mâinile în jurul gâtului meu şi a început să îmi strângă pielea, nu durea absolut deloc, însă disperarea lui se putea observa.
- Vrei să..
Atunci i-am observat fata, un chip atât de fericit. Şi-a trecut degetele micute peste buzele mele pline şi mi-a accentuat un sarut copilaresc. Am continuat să îl ţin în brate până când am ajuns în dormitorul meu, lasând uşa închisă. L-am pus în pat, destul de uşor încât gentil ar fi fost un cuvânt prea delicat. M-am pus peste el şi l-am sarutat. Am continuat prin a-i muşca sfârcurile şi a le savura. Era atât de bun. Mâinile mele se plimbau necontrolabil pe trupul lui firav iar acesta îmi raspundea cu geamate. Sunetele scoase de el mă faceau să continui şi probabil el ştia asta. I-am deschis şlitul pantalonilor după care i-am aruncat, undeva departe de pat. I-am pipait picioarele, probabil paream un pervers incontrolabil. Mi-am dat jos pantalonii şi i-am aruncat cu aceaşi mişcare cu care îi aruncasem şi pe ai lui, probabil atât de elengantă încât nu mă puteai privi facând asta.
Limba mea se mişca pe corpul lui, explorând fiecare parte. I-am muşcat gâtul, dar nu atât de agresiv încât să las urme iar el gâfâia. Îmi lasam saliva pe fiecare parte a trupului sau, ceea ce mă facea să mă simt extraordinar. Sentimentul că era al meu şi doar pentru mine. Mâna mea s-a îndreptat catre acea zonă intimă, începând să o maseze uşor, facându-l pe puşti să tresară. Degetele lui au prins cearceaful din pat într-o strânsoare puternică, facându-l să pară chiar mai nevinovat decât era. Nu mă saturam de gustul pielii sale, oricât aş fi încercat să o fac, îmi provoca dependenţă. După câteva minute în care tot ceea ce am facut a fost să îl sarut şi pipai, inclusiv să îi masez cu ardoare zona dintre picioare, i-am scos boxerii, aruncându-i la fel ca şi celelalte obiecte vestimentare. Nu a durat mult să fac acelaşi lucru şi cu ai mei. Se afla în fata mea, în patul meu, mai exact sub mine, gol şi neprotejat. Eram eu acolo şi nu avea de ce să se teamă pentru că eram singurul ce îşi putea da şi viata pentru el. M-am apropiat de el şi i-am mângâiat chipul, ardea. Asta se putea deduce şi doar printr-o simplă privire pentru că era roşu ca racul, nu se spulberase ruşinea, sau poate timiditatea. Simtindu-mi degetele pe pielea fetei a tresarit încercând să pară calm, dar era mai nerabdator decât putea ascunde.
Urmatoarea mişcare nu a fost una pe care o puteam abtine, el a strâns din buze, probabil muşcânduşi-le cu putere iar eu l-am patruns. Eram uniti într-o singură persoană, o singură legatură ce nu putea fi ruptă de nimeni. Am continuat să îl patrund prin mişcari din ce în ce mai dese dar cu toate acestea nu salbatice, nu eram atât de inuman. El strângea cearceaful aflat dedesuptul lui şi buzele sale aproape că plezneau din cauza strânsorii. Probabil nu vroia să scoată acele sunete. Mi-am apropiat fata de el până ce buzele noastre se aflau într-o uniune sacră. Mi-am introdus limba în gura lui şi i-am simtit gustul în timp ce acesta se lasa pradă emotiilor, lasându-mă să îmi conduc jocul pervers. Mâinile mele se plimbau necontenit pe el, fară a lasa vreo urmă de regret în tot ceea ce faceau. L-am eliberat, într-un moment în care l-am auzit respirând liber, încă gâfâind. L-am mai patruns odată, prin mişcari lente, iar acesta a scos un ţipat ce parea plin de satisfactie. Astfel alte zgomote şi-au facut aparitia iar el începuse să roşească chiar mai tare ca înainte. Şi-a acoperit gura cu cele două mâini, pentru a acapara sunetul. M-a privit în ochi, jenat de ceea ce facea, dar eu nu am schitat nimic. Frumusetea expresiei mele probabil că îl facuse să înteleagă. L-am sarutat iar el şi-a trecut brate în jurul meu, până ce au ajuns la parul meu catifelat. Acolo mi-a mângâiat fiecare şuviţă şi m-a privit atât de minunat că inima mi s-a oprit timp de o secundă ce mie mi s-a parut un infinit...
A urmat un ultim act de patrundere, în care a scos un sunet ce mi-a alinat urechile, după care m-am pus lângă el, pentru a nu-l mai acapara cu greutatea mea. S-a strâns şi s-a dat aproape de mine, iar eu l-am îmbrăţişat. Îl strângeam cât de tare puteam fară a-l rani şi inima lui mă ajuta, mă ajuta să aflu cât de mult mă iubea. De abia dacă puteam realiza cât de repede bate, era chiar mai rapidă decât a mea atunci când îl aveam lângă mine.
- Te iubesc atât de mult Teddy, îţi jur... Mereu te voi proteja, indiferent de ce se va întâmpla, eu voi fi mereu alaturi de tine.
Gâfâia şi nu am putut întelege prea bine ceea ce zicea, decât unele cuvinte au fost clare, cred că restul le spusese cu o asemenea ezitare încât nici macar el nu a putut deduce ce a zis.
- T..totul pentru mine...
Am înteles ceea ce vroia el să îmi spună, şi l-am strâns mai tare la pieptul meu. Cred că am adormit aşa, pentru că ceea ce îmi amintesc să fi urmat după asta a fost imaginea lui în visul meu.

[center]*[/center]

Era seară când am deschis ochii, lumina fiind destul de rară în camera mea. M-am uitat în stânga mea, însă frumusetea aceea de copil nu se mai afla acolo. M-am ridicat alene în posterios şi m-am uitat pe fereastră. Puteam zari doar stelele dominând pe Cerul extraordinar. Erau atât de multe şi atât de superbe... Ştiam o singură persoană care să le ia admiratia pe care o simteam, iubirea şi tot restul sentimentelor pe care am obişnuit, de atâtea ori, să le simt pentru ele. Şi unde era el?
M-am ridicat din pat şi am intrat la duş, aveam nevoie de el . Nu îmi aminteam cu claritate ce visasem însă transpirasem destul de tare. Apa îmi ştergea orice impuritate încă prezentă, facându-mă să stralucesc. Am auzit uşa deschizându-se, de la cameră şi paşii marunti apropiindu-se. L-am lasat să intre, probabil nu realizase că sunt la baie. Când a intrat, zgomotul facut l-a putut observa, şi probabil a vrut să se întoarcă.
- Puştiule, nu îmi aduci şi mie un prosop?
Nu l-am vazut însă probabil roşise atât de tare că abia mai putea schita ceva. Mi-a întins în scurt timp un prosop albastru, nu ştia cât adoram culoarea asta?
Am ieşit, fară să mi-l înfăşor în jurul meu, nu aveam nimic de ascuns. M-a analizat iar eu nu m-am putut abtine să nu râd în momentul în care şi-a acaparat instinctiv ochii.
- Nu mai fii aşa ruşinos. Mi-am înfăşurat obiectul pufos în jurul zonei mele intime, pentru a-l face să se simtă mai comod. Am mers în dormitor şi am tras o pijama pe mine, de fapt nu prea o puteam numi pijama. Era o pereche de pantaloni cu care obişnuiam să stau prin casă şi, cam atât. Venise aproape de mine şi avea privirea proptită în jos. Nu îi puteam zari splendoarea ochilor.
L-am apucat de barbie, având contact vizual de această dată. Îl patrundeam chiar şi aşa, probabil îmi simtea dorinta şi îmi citea gândurile perverse . Îl îmbatam prin simplul fapt că existam, era prea mult să mă uit aşa la el. Rezista? Probabil cu greu.
Am plecat spre bucatarie iar el m-a urmat, am gasit acolo ceva pregatit, deja pus pe masă.
- Am facut ceva... Mă gândeam că poate vrei să... Manânci ceva!
Mi-a spus asta ezitând, cum o facea întotdeauna. M-am aşezat pe unul din scaune în aşa fel încât să ne aflam faţă în faţă, am început să manânc dar nu l-am mai cautat cu privirea. Vroiam să îi vad reactia.
Tot timpul cât am mâncat am realizat că se uita la mine, fară încetare. Înghitea în sec şi îngrijorarea îi putea fi simtită. Îl îngrijora faptul că nu îi acordam atentie, ce ar fi facut dacă nu aş mai fi existat în viata lui? Brusc mi-a aparut în minte imaginea lui spargându-se în milioane de bucăţi. Asta s-ar fi întâmplat...
După ce am terminat de cinat, m-am ridicat de la masă iar el odată cu mine. Am vrut să plec însă el m-a prins de mâna stângă. Degetele lui îmi atingeau pielea.
- Te.. Te rog să mă ierti.... Am greşit eu cu ceva? Nu am vrut să fac asta... Doar că... Nu ştiu cum să mă port. Te.. Eu chiar te... te...mult de tot Eric. Te rog, uite-te la mine. A început să plângă şi eu i-am simtit disperarea. Atât de apasatoare şi grea, pe care probabil nu o putea duce mult. Nu supot să nu mă priveşti.. Ştiind că nu te mai interesez, nu ştiu dacă pot rezista.
Curând a cazut în genunchi, în spatele meu. Disperarea sa mă facea să mă simt mizerabil şi fusese doar un joc. L-am îmrbăţişat şi l-am sarutat, după care i-am vorbit pentru a-i alina suferinta.
- Îmi pare rau, mie Ted. Nu am vrut să te ranesc, am crezut că te deranjează dacă îţi ofer prea multă atentie şi nu am vrut să te fac să te simti neputincios. Totuşi iubirea mea pentru tine nu poate fi exprimată în cuvinte. Mi-a fost greu să nu îţi ofer nici macar o uitatură, cum aş putea să te uit? Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc! Aş putea continua aşa... Până la nesfârşit.
M-a sarutat , mai pasional ca oricând şi i-am simtit limba intrând în gura mea, fară ca eu să fac nimic. Nu puteam suporta, cred că deja ajunsesem în comă. De ce era atât de bun ? Simpatic, frumos, adorabil... Irezistibil. Şi era doar un puşti, nu vroiam să ştiu ce urma să păţesc când va mai creşte, probabil aş face infarct doar la atingerea lui.
___________________________________________________________________________________

Multumesc celor ce au citit :*

#57
Omg deci iti ador fic-ul. Nu am chef sa ma iau de rgeseli, dar m-am topit aici pe scaun. Whifey scrii genial, ador fiecare cuvantel pe care il pui in ficul asta, fiecare gest, orice. Stii ca sunt fana ta numarul unu, nu? Si damn, nu ai mai avut probleme mari cu virgulele, cel putin am fost atat de captivata de actiune incat am citit de vreo trei ori fiecare fraza. Omg deci le simteam gustul la cuvinte, chiar nu am ce sa spun pe bune. Stii Teddy e genial, ce mi-ar placea sa fiu in locul domnului sa il vad, cred ca m-as topi la picioarele lor.
Ganbatte kudasai!!!

#58
Doamne ce capitol superb si plin de dragoste :x
Ma bucur ca ai postat capitolul asa de repede si sper ca vei mai posta foarte curand pentru ca eu sunt pur si simplu indragostita de acest fik [cum sunt si personajele tale indragostite unele de altele :d]

Asa ca, admiratie de la mine si ne vedem la next, nu?

Gambatte and see ya'! *kissez*

#59
Eu trebuie sa-ti multumesc Kidu:*.. yaoi:X..in sfarsit yaoi:X Nici nu sti cat am asteptat acest capitol si acum ca in sfarsit il citesc simt ca ma topesc usor-usor si pana la urma ajung pe jos intr-o balta de bale [nu de alta da' salvasem inainte:))]
Deci nici macar nu stiu ce as putea spune...pur si simplu ador capitolul si inca nu mi-am revenit din transa ca sa pot gandi:)).
Cat mi-a placut fraza asta "Te.. Eu chiar te... te...mult de tot Eric. " vai cat de timid e Teddy...pare atat de dragut si de dulce ca nu m-as mira daca intr-o zi i l-as fura lui Eric...sau defapt i-as rapi pe amandoi ca si Eric e un frumos si jumatate =P~
Deci mi-ai dat frau liber pentru greseli asa ca le voi spune desi iti spun de pe acum..nu te stresa din cauza lor pentru ca ai un capitol superb si astea sunt doar niste lucruri neinsemnate
"Ochii lui, deşi blânzi, conturau un fel de teamă, pe care o puteam vedea cu uşurinţă." -niste virgule...ti-am spus ca am o obsesie cu ele:-"
"L-am pus în pat, destul de uşor încât gentil ar fi fost un cuvânt prea delicat." - aici mi se pare ca te contrazici...cred ca ar suna mai bine "L-am pus în pat, destul de uşor încât gentil nu ar fi fost un cuvânt destul de delicat." [daca ma insel eu sa-mi spui ca modific:-s]
"Urmatoarea mişcare nu a fost una pe care o puteam abtine, el a strâns din buze, probabil muşcânduşi-le cu putere iar eu l-am patruns. - cred ca mergea mai bine "Urmatoarea mişcare nu a fost una pe care o puteam retine, el a strâns din buze, probabil muşcânduşi-le cu putere iar eu l-am patruns." pentru ca "abtine" nu merge in context
"Am auzit uşa deschizându-se, de la cameră şi paşii marunti apropiindu-se."- hm...nu ti se pare ca e umpic "sucita"...iti sugerez "Am auzit uşa de la cameră deschizându-se şi paşii marunti apropiindu-se."
Destul cu greselile...acum sa te felicit pentru felul in care ai scris capitolul si sa-ti urez succes ca se ne mai scri
gambatte kudasai:*
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#60
Scuze de întârziere dar nu am avut timp să scriu, am avut azi o portiţă şi am scris, aşa că iată şi continuarea =]] [ sper că aşteptată, or something ] . Multumesc de comentarii :*.
[scuze de capitolul scurt, dar aşa e prima parte =] ]

Lectură placută!

_____________________________________________________________________________________

[center]Capitolul 14
~ Vizitatori enervanti ~ Partea I[/center]

[center] * Ring! Ring! Ring! *[/center]

Soneria uşii se auzea tocmai în momentul în care vroiam să îmi proptesc buzele de ale sale. Statea în fata mea, privindu-mi ochii perfecti iar eu adâncindu-mă în chipul sau angelic. Vroiam să nu bag prea tare în seamă zgomotul venit de la uşă, tânjeam după sarutul acelor buze, după atingerea acelor mâini. Însă a continuat să sune, stricându-mi momentul.

[center]* Ring ! Ring ! Ring ! *[/center]

- Ce moment prost îşi aleg şi oamenii ăştia! Am zis, indignat de zgomot. Se parea că şi el era deranjat, aşa că am terminat mica noastră convorbire din priviri. Mi-am luat mâna de pe barbia lui fină, printr-un gest foarte tandru, şi l-am sarutat înainte de a merge să deschid uşa. A fost un sarut scurt, prea scurt pentru ceea ce doream eu. " La dracu! Trebuia să fi luat vreo masură, nici macar sâmbata nu putem avea linişte " Mi-am zis în gând înainte de a deschide uşa . În fata mea a fost zarit un trup înalt, însă ce nu mă depăşea. Ochii lui albaştrii şterşi, ce duceau spre un gri pal, ce îmi aducea aminte de nostalgia provocată de cenuşă, erau atintiti asupra mea. Mă privea plictisit şi oarecum indiferent, nici eu nu îl puteam privi altfel.
- Hei Makenzi , intră! I-am zis în timp ce mă întorceam spre living. Probabil avea destul de multă minte încât să închidă şi să mă urmeze, nu aveam de gând să mai rostesc vreo vorbă, nu era demn de cuvintele mele. Încă de când îl vazusem pe acest tip mă irita, chiar dacă nu avea nicio legatură cu scumpul meu nepotel, nu puteam suporta să ştiu că un alt barbat, baiat, este apropiat de el. Doar eu doream să am acest drept, îl aveam, nu?
Cel putin asta îmi placea să cred. Eram înnebunit după el, speram să nu se vadă asta. M-aş aşezat pe unul din fotoliile din încapere şi am aprins televizorul, fară a le acorda şi altă atentie celor doi. Era zi de studiu înaintea examenelor, sau cel putin aşa o numeau ei. Pe mine mă irita, aveam liber şi nu puteam să îmi petrec aceste clipe cu el, era atât de dureros, însă nu am lasat să se vadă. Ar fi fost o prostie din partea mea. Nici macar nu ştiu pe ce program am lasat şi nici nu m-a interesat. Eram prins în visare, unele gânduri nu îmi puteau da pace. Nu mă gândeam la nimic decât la el şi cum aş putea să îi atrag atentia. Devenisem disperat. Într-un târziu am decis să plec de acolo, crezând că voi exploda dacă nu îl voi atinge, dacă nu îl voi privi, avându-l aşa de aproape. Cei doi fură tacuti cât am stat eu acolo, nu au vorbit decât despre problemele de şcoală, nimic interesant. Nu trageam cu urechea, doar se întâmpla să aud ce ziceau. Sau cel putin aşa îmi spuneam în sine, doar nu devenisem chiar atât de dependent, nu? Bucataria parea pustie fară el acolo, am mers şi am luat o bere, ceea ce nu faceam prea des. Am turnat lichidul amarui pe gât şi l-am lasat să se aşeze în stomac. M-am trântit pe unul din scaune şi am privit în gol, încercând să aud ce zic cei doi. Nu au vorbit decât despre examen şi despre ce trebuiau să învete. Până când ceva mi-a atras atentia.
- Hei Tey acum că am terminat, nu vrei să mergem în oraş la o pizza, sau aşa ceva? Adică după atâta studiu, meritam şi noi o pauză, nu?
Eram revoltat, cum să iasă în oraş? Fară mine? Adică.. era deja seară, soarele disparuse de pe cer iar noaptea începea să se aşterne, vedeam asta prin fereastră. Nu realizasem acest lucru până acum, trecuseră multe ore pentru că atunci când venise Lilyan , era încă ziuă. Pierdeam notiunea timpului, îl vroiam alaturi de mine. Mă spargeam în mii de bucăţele, deveneam un puzzle în care piesele erau puse incorect, perfetiunea me parea o baltă de care nimeni nu se apropia. Simteam singuratatea, apasarea. Începeam să mă întreb dacă îl voi mai atinge vreodată... Disperarea mi se resimtea în tot trupul, când am realizat că tremuram . Mi-am reglat comportamentul şi mi-am închis emotiile afişând o expresie calmă şi indiferentă. Ajunsesem în sufragerie când Teddy a raspuns întrebarii colegului sau.
- Nu ştiu Lily, mai bine comandam ceva aici. Ştii că nu îmi place să ies seara, e enervant şi periculos.
Mă întrebam cum de cu el putea vorbi aşa de clar şi fară ezitari, deveneam gelos. Cu el putea vorbi aşa, dar cu mine nu? De ce ? Şi eu vroiam să am parte de vorbele sale şi eu îi vroiam atentia. Teddy, te rog, uită-te la mine. Mi-am zis în gând în timp ce sufletul mi se spulbera.
- Hai Ted, Eric tu ce zici? Nu ne-ar face bine o ieşire în oraş, noi trei?
Acum că eram inclus în plan puteam spune că ar fi fost ok, deşi ar fi fost mai bine să fiu doar eu şi dragul de Teddy. De ce trebuia să vină un musafir nepoftit să ne invadeze intimitatea? Aş fi vrut să îi zic câteva, dar m-am abtinut când am vazut zâmebtul acela copilaresc. Cel mai frumos posibil şi acel chip de înger ce mă facea să tremur, în sinea mea. Am zâmbit şi eu şi am mers mai aproape de el, mi-am trecut mâna în jurul gâtului sau şi l-am vazut roşind. Aveam o expresie pe faţă ce sugera tachinarea, de parcă urma să zic ceva rautacios. Însă nu a fost aşa. Mi-am proptit apoi degetele în capul lui Ted, după ce mi-am luat bratul din jurul gâtului sau.
- Dacă puştiul vrea, mergem.
Mi-a zâmbit, şi l-am luat ca pe un " Da! " Vroiam să cred că era încântat de faptul că mergeam şi eu, dar nu ştiu dacă aş fi putut spune asta cu ceritudine, vroiam să mi-o zică el. Când devenisem atât de instabil?

[center]*[/center]

Nu îmi amintesc prea multe după acea discutie, am mers la o pizzarie, am mâncat şi am baut Cola, proastă idee pentru seară. După care l-am dus acasă pe amicul lui Ted, el statea în spate în timp ce nepotul meu mă acompania în faţă. Am mers repede şi adâncit în gânduri, aşa că nu am realizat că mă privea, insistent, roşind şi cu ezitare. Am înteles că mă admira şi mă simteam flatat, acum era atent la mine. Aşa cum am vrut, aşa cum trebuia să fie, aşa cum eram noi, un întreg inseparabil.
- Multam Eric! Pa Tey, ne vedem luni. Mersi şi ţie.
Am spus amândoi un ' Pa! ' ce suna vesel, sau cel putin din partea lui, pentru că al meu era unul ce sugera ' Pa ! Şi sper să nu te mai vad curând . ' Nu aveam nimic cu el, adică.. Aşa credeam, dar mă deranja prezenta lui în apropiera iubitului meu, care trebuia să fie al meu, şi doar al meu.

Am ajuns în scurt timp şi la apartamentul meu, unde am intrat fară să ne scoatem vreo vorbă.
- Îmi pare rau Eric...
M-am uitat umit la el, de ce îşi cerea scuze? Nu facuse nimic special pentru care să îl iert, poate doar faptul că nu îmi acordase mie atât de multă atentie pe cât meritam sau doream să cred că merit, dar... Nu era să traiască doar pentru mine, deşi aş fi vrut asta.
Vazându-mi fata a continuat să vorbească fară ca eu să zic ceva, în timp ce se apropia de mine cu paşi marunti, fară ezitare , pentru prima dată. Când a deschis gura pentru a doua oară i-am simtit bratele înconjurându-mi talia.
- Azi putea fi o zi doar pentru noi şi eu am stricat-o. Îmi pare foarte rau, foarte rau. Iartă-mă! Eu chiar te... Eu...
Şi-a adâncit capul în pieptul meu iar mâinile mele l-au înconjurat instinctiv. Buzele noastre s-au contopit într-un sarut romantic iar eu i-am scos hainele, fară a gândi ceea ce faceam. Nu îmi amintesc cum am facut asta însă eram în living, pe canapea, când l-am auzit gâfâind. Îmi strecurasem mâna dreaptă în boxerii sai, singurul lucru pe care îl mai purta. Îi sarutam gâtul acoperindu-l cu muşcaturi blânde, fară a-l rani prea tare. Îmi mângâia parul şi zâmbea pe lângă roşeata ce îi invadase fata. M-am oprit, fară a continua ceea ce faceam. Nu vroiam să îmi doresc doar trupul lui, vroiam mai mult de atât. Nu vroiam ca relatia noastră să se rezume la sex, nu! Era diferit şi aveam de gând să îi arat asta. L-am îmbrăţişat pe neaşteptate când el probabil credea că urmam să îi scot şi singurul obiect vestimentar ramas. I-am simtit inima accelerând.
- Multumesc Ted!
Am stat lipiti multe minute, nu îmi amintesc exact câte însă ştiu că mi s-au parut o eternitate. Alaturi de el, fie şi doar să îl privesc, aş fi fost cel mai fericit.

[center]*[/center]

Stateam întins în pat, cu capul pe una din perne, privind tavanul când uşa de la baia mea a fost deschisă. Parul sau albastru mă facea să tresar, privirea lui inocentă mă facea să mă gândesc la nemurire, iar vocea sa îmi îmbata fiinta. De ce era atât de fabulos? Nici macar o zeitate, nici macar un barbat perfect, cum eram eu, nu se putea compara cu nevinovăţia lui, era mai dulce decât orice. Şi nu pentru că îl iubeam eu, ci pentru că el exista. Sau doar pentru că aveam ochi doar pentru el. Inima îmi accelera gândindu-mă că ar putea fi cu mine pentru totdeauna.
- Mai devreme, pentru ce mi-ai multumit? A reuşit să zic eschivându-se. Se gândea că poate m-ar supara o astfel de întrebare. Eu eram bucuros că îmi vorbea privindu-mă în ochi. I-am facut semn să se apropie de pat, şi s-a pus lângă mine. Capul sau s-a aşezat la pieptul meu, iar trupul sau a fost cuprins de unul din bratele mele.
- Pentru că exişti, pentru că îmi vorbeşti, pentru că te uiti la mine, pentru că eşti iubitul şi nepotul meu. Teddy, mă iubeşti?
Probabil paream un puşti prostuţ ce nu ştia ce înseamnă adevarata viaţă, însă... Nu ştiam cum să spun altfel. Vroiam să îmi şoptească acele vorbe, vroiam să îmi spună asta.
- Er....Eric, eu... t..
Dar nu a continuat să vorbească pentru că soneria s-a auzit sunând. Am blestemat, şi am plecat să deschid, urmat de el.
- La dracu! Toti îşi gasesc momente. Idiotii!

__________________________________________________________________________________

Multam celor ce au citit




Utilizatori care citesc acest subiect:
10 Vizitator(i)