08-03-2010, 01:25 AM
Cap I
"Lume, viata, umanitate, bine..............inutile cand esti ca mine si nu poti avea parte de ele." Asta se gandea Caiuby stand in camera sa plina de oase in mijlocul careia trona un pat imens alaturi de care se odihnea o fata. Fata era frumoasa parul blond si lung, chipul angelic silueta delicata si pentru orice ar fi privit-o, sexy. Caiuby nu gandea asa era doar o fata care il ajuta cu ce-i trebuia lui pentru a trai linistit in acea camera, mai ales cu obsesia lui sangvina. Trupul ei gol ar fi spus multe povesti insa lacasul lui Caiuby care ii devenise cusca, pastra adanc in sine ascunse povestile ei.
Rafela era numele ei cand o cunoscuse insa de cand magia lui Caiuby o atinsese mintea ei isi pierduse orice legatura cu viata pe care o traise in afara camerei aceleia. Lumea exterioara nu mai insemna nimic pentru ea acum decat clipe scurte in care peretele se deschidea precum o fereastra pentru a face loc luminii inauntru. De fiecare data and aceste clipe veneau si luminau asupra minti ei incatusate amintirile reveneau insa erau mereu suprimate de disparitia lumini si de buzele lui Caiuby pe gatul ei si apoi de lesinul urmat risipiri sangelui din corpul ei. Tortura aceasta nu inceta nicicand.
Caiuby o privea de fiecare data fericit cand deschidea usa catre amintirile ei insa zambetul ei sclipirea din ochi ei....nu era pentru el si asta il infuria. O luase pentru a o face a lui insa esuase, ea o iubea pe Cerulean, pe verisoara lui. Incercase sa o faca sa-l iubeasca si pe el, devenise fata, se transformase in Cerulean dar Rafela stia mereu ca nu este Creulean cea adevarata.
Caiuby se ura deva insa nu putea face nimic.....absolut nimic. Era patetic si ca demon si ca iubit. Avea o singura varianta insa nu vroia sa o savarseasca insa nimic nu putea fi facut inafara de acel lucru.
Cap 2
Cerulean se plimba pe pajistea din spatele casei ei zambind fericita ca poate sta fara sa se mai teama de ceva dupa ce Caiuby il ucise pe Mephisto. Zilele cat traise el fusesera precum scenele din filme de groaza...mult timp iti doresti sa le uiti insa odata ce ti-au pangarit gandul curat si inocent vor ramane sadite in mintea ta precum o cicatrice pastreaza vie amintirea ranii.
Statea si se uita la cerul instelat si felul in care sclipeau stelele. Pana atunci fiecare noapte fu un cosmar continuad de o zi de groaza si frica. Acum si noaptea ii era aproape de inima si de fericire iar frica fusese injungiata in inima de acest curaj insuflat de moartea lui Mephisto. Nu mai cunostea acum aceeasi spaima fata de intunericul in care mereu isi gasea Mephisto salas si din care de fiecare data dorea sa-i rapeasca inocenta, virginitatea si daca ar fi putut si viata.
Se ridica in capul oaselor pentru a-l cauta pe Caiuby. Mereu aparea deasupra paduri din apropiere fumand si ii facea cu mana ca sa se asigure ca e bine si disparea in intunericul noptii precum o picatura de apa se pierde in ocean. Nu-l vazu la inceput si speriata se ridica si privi mai atenta, nu era de gasit. Acest lucru o sperie si frica, al carei trunchi fusese distrus insa radacinile lasate, gasi oprotunitatea de a creste din nou in interiorul sufletului ei. Teama ce prinse din nou viata datorita lipsei lui Caiuby era enorma insa ceva ii secera avantul.
Cerulean simti brate calde infasurandu-se pe trup si caldura lor arse noile vite ce incepura sa creasca. Crezu ca era Caiuby insa erau brate delicate fine si tandre in atingeri. Rafela o tinea strans in brate si nu se dezlipea de ea. Caiuby aparu in fata lui Cerulean si chipul sau trada doar un gand stingher care se ascunsese mult timp in adancul fiintei lui, "Nimeni nu ma poate iubi insa toti te iubesc pe tine."
Cerulean se elibera din bratele Rafelei si il imbratisa pe Caiuby oarecum trista insa intr-un fel straniu fericita ca putea face ceva pentru cel care o eliberase din catusele fricii. Insa momentul acesta ferice nu dura mult caci Rafela ii desparti pe cei doi si o imbratisa mai puternic pe Cerulean uitanduse cu ura catre Caiuby care in mintea ei era cel care furase iubirea lui Cerulean.
Il ura de mult timp pentru ca i-o furase pe Cerulean insa aceasta ura acum prinse viata si fuzionata cu dragostea ei pentru Cerulean metamorfozanduse intr-un sentiment mult mai puternic, disp;retul prinse radacini in sufletul micutei Rafela, radacin intratat de adanci incat singurul lucru ce le zdrobi fu dragostea pentru preafrumoasa ei Cerulean, singura persoan pe care o dorise aproape de ea. O avea pe Cerulean si nimic nu i-o putea rapi, nici macar Caiuby, asta ii promisese cand o eliberase din camera ei.
O tinu strans ingropandu-si chipul intre sanii ei si savurand acea senzatie insa isi ridica privirea catre chipul lui Cerulean si levitand putin o saruta, un sarut lung si pasional prin care isi deschise inima in fata persoanei care ii era cea mai draga ei. Rafela era in extaz Cerulean o saruta inapoi insa ceva era straniu totusi o senzatie noua aparu. Stomacul ii era apasat de ceva rigid. Bratele asle o eliberara pe Cerulean si se asezara pe umeri ei coborand incet pe sanii ei si ii masa tandru dupa care ii cipi sfarcurile care dupa atata stimulare devenira ferme. Continua sa-i mangaie corpul ajungand la locul acela rigid si isi dadu seama repede ce era, isi ridica privirea catre Cerulean se linse pe buze apoi ii rupse rochia de noapte de pe ea dezvaluindu-i corpul gol si alb ca sideful. O saruta iar insa de data aceasta Cerulean se impotrivi insa inubirea lui Rafela nu putea fi asa de usor de refuzat sau de respins, ceda in cele din urma si savura sarutul pana cand realiza ca gatul ei devenise tinta sarutarilor Rafelei insa nu reusi bine sa-si dea seama de asta caci buzele tandre care inainte ii sarutau gatul acum ii asaltau sfarcurile. Miscarile limbi Rafelei pe sfarcurile ei o adusera in pragul extazului insa realiza ca saruturile ei incepura sa coboare. Mana stanga a Rafelei ii masa sanii iar dreapta penisul care devenise foarte rigid.
Caiuby statu in tot acest timp cu spatele si auzi doar icnetele de placere al lui Cerulean in timp ce fuma tigara dupa tigara pana ce tigarile se epuizara asa ca din cauz nervilor pe care ii avea se aseza turceste pe jos si incepu sa fumeze buruieni si tot ce nimerea si era planta. In cateva clipe fu complet ametit si fu curpins de o senzatie stranie i-ar fi zis somnolenta insa nu era sigur ca asta era asa ca privi in spatele sau si vazu o silueta enervanta care cand se misca parea ca vace aerul sa vibreze. Era bunul sau frate Zigmund care mereu il tranchiliza cand vroia ceva de la el. Acel ceva era cam incomod de oferit in circumstante normale de catre Caiuby insa fratele sau stia exact de ce circumstante era nevoie ca sa poate obtine ce isi dorea. Isi misca mana prin aer si Caiuby ramase dezbracat si paralizat pe sol. Privirea pe care i-o arunca fratelui sau purta in ea furie insa era si oarecum fericit. Avea alaturi un spectacol minunat si in fata sa pe fratele sau care vroia s profite de el, nu era rau insa nici foarte bine nu era totusi inca o dorea pe Rafela.
Privirea pe care o arunca inspre Rafela il dadu de gol asa ca fratele sau il prinse in asa fel incat sa nu le vada pe cele doua cum se jucau una cu cealalta. Pierzand acea priveliste care il fascinase pentru cateva clipe il infurie si flacari negre ii invaluira corpul insa se stinsera repede cand buzele sale fura captivate intr-un sarut de fratele sau. Savura sarutul dar nu cu toata voluptetea sa caci de fapt ar fi dorit ca acel sarut sa il fi primit de la Rafela, fata umana de care se indragostise si pe care o fortase sa-l iubeasca. Iubire nu putea fi ci mai mult vointa sa fortata asupra ei nu putea fi vorba de o iubire reala caci toate sentimentele Refelei erau indreptate catre Cerulean. Avea totusi noroc insa ceva il infricosa simti privirea Rafelei sagetandul cu bucurie ca trupul sau era agresat de o persoana pe care nu o iubea, ii parea bine ca afla si el ce simtise ea in tot timpul cat fusese incatusata in inima lui. Lanturile grele acum schimbasera gazda acum il tineau inlantuit pe Caiuby de o persoana pe care nu o iubea.
Zigmund era furios ca fratele sau se gandea la altcineva in timp ce el il vroia pentru sine. Acum intelesese de ce nu il vroia deloc Caiuby in patul sau sau in preajma sa ca iubit. Mereu ii refuza afectiunea insa niciodata nu scapa neatins, Zigmund era foarte simplu de satisfacut. Trecu la treaba repede si isi misca rapid mana pe barbatia fratelui sau stimulandu-i in acelasi timp si restul corpului lingandu-i sfarcurile si tragandu-l de par. Limba sa isi continua drumul parca atrasa de gravitatie inspre barbatia fratelui sau sarutand-o si savurand aroma sa. Mereu cand il prindea Caiuby zicea ca o confundase cu o inghetata dupa care pleca nelinistit din camera fiind fugarit de flacari. De data asta resemnarea lui Caiuby il infurie si se opri brusc privindu-l pe fratele sau care o dorea pe Rafela in locul lui. Facu cea mai mare prostie posibila si se transforma in ea. Caiuby se infurie la culme iar flacarile reaparura pe corpul sau, din ocii lui disparu orice urma de sentiment insa aparu dorinta de a-si ucide fratele o dorinta nestavilita de a-l vedea mort si eliminat din aceasta lume. O crima in familie nu va deranja pe nimeni. Paralizantul isi pierdu din tarie si Caiuby reusi sa-i prinda fratelui sau ceafa si ii musca gatul si bau tot sangele sau. La inceput fura icnete de placere apoi agonia se facu simtita in vocea lui Zigmund. Suferinta pe care o cautase aparu impreuna cu revenirea la normal a fratelui sau. Isi trase inapoi buzele si ii sopti tandru la ureche " Somn usor frate drag va fi unul foarte lung ". Isi aseza buzele din nou pe gatul sau si continua sa-i bea sangele pana cand Zigmund incepu sa dispara. Nu ramasese nimic in urma sa decat un nor de fum albastru incarcat de amintiri.
Se duse langa cele doua fete dupa ce-si lua hainele inapoi. Statu langa ele si le privi mai ales pe Rafela, in ai carei ochi salasluia ura pentru Caiuby, in timp ce se misca in sus si in jos pe penisul lui Cerulean. O clipa nu facu nimic apoi lacrimile sale insangerate patara pieptul Rafelei. O tinea in brate si plangea singurul lucru pe care reusea sa-l spuna fiind "Imi pare rau". Statu asa cateva clipe apoi se opri din plans si vazu ca lacrimile sale ii atinsera sani si incepu sa ii curete sanii cu sarutari andre adunand fiecare strop de sange de pe sanii ei. Intelesese si el acum ce ii facuse, mai exact cat de au o facuse sa sufere.
Cap 3
Dupa acea aventura amoroasa dintre micuta Rafela si angelica Cerulean Caiuby ramasese aproape singur in camera sa inconjurat de numeroasele oase si intunericul care ii guvenase viata, nici o raza a sperantei nu se intrevedea prin mantia groasa a rautatilor pe care le facuse. Nu merita o astfel de lumina daca s-ar fi abatut asupra sa ar fi fost incatusata si subjugata dorintelor lui anormale, traise prea mult si avea nevoie acum de un scop, era cel mai batran dintre demoni insa nu traba acest lucru prin nimic. Doar Cerulean stia acest secret impreuna cu Mayumy, singura fiinta in care isi pusese speranta ca-l va salva din intunericul sau si se intamplase exact cum crezuse. Mayumy fu si ea inrobita de intuneric lumina din viata ei se stinse fiinta ei fu prinsa intr-un cocon de spini care la fiecare miscare sfasiau adanc in existenta ei. Mayumy era o angelica exact ca si Cerulean insa mai puternica si mai rezistenta la raul din sufletul lui Caiuby. Sufletul lui insa fu strapuns de sagetile inveninate ale mintii sadistice si lipsite de vreo urma de umanitate ale lui Caiuby, timpul o facuse imuna insa ranile nu se vindecasera iar raul facut nu putea fi indreptat, era transformata treptat intr-un ivrid, devenise, cu numeroasele rani ale timpului petrecut alaturi de Caiuby, un ivrid. Era libera de catusele formei sale fizice insa nu si de catusele pe care le acceptase de bunavoie cand il intalnise pe Caiuby.
Mayumy era sora lui Mephisto insa ce era diferit de ea si Mephisto...faptul ca nu aveau aceelasi tata, caci ea se nascuse cand mama ei a fost pangarita de un demon insa reusise sa fie salvata de la soarta de a fi si ea o demonita sau de la blestemul de a se naste ivrid insa fratele ei fuses ivrid de la nastere. Cei doi se distantasera intre tim insa ceva il tinuse mereu pe Mephisto aproape de ea pana in ziua in care traise extazul suprem al unui ivrid, moarte. Destinul unui ivrid nu ar trebui sa fi existat, cand itele vieti sale apar in tesatura vietii haosul se naste. Fratele ei asta a fost un haos perpetuu, mereu ii facuse surori sale rau, mama sa murise cand ii daduse viata, familia sa ii blestema existenta in fiecare zi. Moartea pentru un ivrid nu era un chin ci o eliberare.
Mayumy intra in camera plina de oase a lui Caiuby privind cu tristete catre silueta ce se deslusea ascunsa intre cutele intunecate ale paturi sale. Suspine chnuite si un planset ascuns se auzeau din spatele acelei paturi insa Maymi separa acea bariera si crea o punte intre sufletul tulburat al lui Caiuby si ea sarutandu-l. Ii prinse chipul in plame si isi apasa buzele pe ale lui tinandu-l asa cateva minute timp in care suspinele incetara totodata cu sursurul lacrimilor insangerate. Mayumy il elibera si il privi cu un zambet delicat pe fata, nu era foarte fericita de ce se intampla in sufletul lui Caiuby deoarece nu stia cum sa-l ajute insa nu renunta si incerca precum facuse de fiecare data cand era trist.
Se dezbraca si isi descoperi gatul dandu-si pe spate cele cateva bucle de par negru ca taciunele. Ii apropie chipul de gatul ei si cu tandrete ii deschise gura sii ii apasa capul pe gatul ei dupa care astepta ca el sa-i bea sangele tinandu-l in brate. De obicei ii lingea gatul si o refuza insa de data asta isi infipse colti in gatul ei si ii bau sangele tinand-o strans in brate. Dupa ceteva secunde se orpi si ii linse cele doua mici rani facute de colti sai si o saruta reincepand sa planga. isi tinu ochi deschisi si sesiza uimirea din privirea lui Mayumy. Nu era neasteptata acea uimire insa nici nu-l lasa neatins caci stia cat de mult isi dorise Mayumy ca el sa-i bea sangele insa intelesese ca ea nu se asteptase ca el sa o lase in viata. Isi aseza capul pe umarul ei si tristetea din sufletului rezona cu emotiile care se infiripara in jurul cuvintelor sale.
Nici nu stiu cum am putut fi asa de orb, nu am inteles nimic despre oameni sau despre fiinte vii in toti ce 15 mii de ani pe care i-am trait, sunt complet idiot, nu am putut intelege nimic, am studiat societatea din umbra insa lumina care crea aceea umbra a fost singurul lucru ce mi-a scapat, singurul lucru care mi-a fost ascuns vederii caci umbra in care ma ascunde-am era chiar umbra mea................Rafela o iubea pe Cerulean si nu m-ar fi putut iubi pe mine niciodata deoarece dragostea nu poate fi forta ci doar dobandita.............cat de prost am fost........................Cat rau ti-am facut si tie nu inteleg cum de am putut trai in continuare in lumea asta dupa ce am ranit atatia oaemni insa asta e destinul nostru, al demonilor sa nu putem face decat rau si binele sa fie precum otrava pentru noi. Sunt identic cu Midas mancarea sta in fata mea insa incercand sa o iau e distrusa de natura fiintei mele. Tot ce doresc eu se afla la o distanta de o atingere ins mainile mele nu lasa in urma lor decat cadavre, oase, suferinta si durere. Tu stii la ce ma refer......Numai tu stii la ce ma refer
Isi trecu mainile peste crucea pe care o avea tatuata pe spate apoi isi misca degete peste pentagrama care o acoperise in timp ce traise alaturi de Caiuby. Incepu iar sa planga suferinta care isi gasi pamant reavan pentru a creste incepu sa prinda contur si deveni o vita de vie ce ii captura toata fiinta inlesnind orice miscare. Emotiile sale fusesera pana in acel moment inchise ina adancul fiintei sale insa nu si acum insfarsit emotiile sale gasisera lumina zilei si intelegea si el ce insemna sa fii viu insa suferinta rapise celorlalte sentimente lumina inainte ca ele sa poata creste. Acum doar suferinta salasluia in fiinta lui Caiuby.
Mayumy il privea si ii simti mana trecand pe liniile tatuajelor care defineau ce este ea, un ivrid. Intelesese de ce sufletul lui Caiuby era tulbure, o furtuna prinse viata in sufletul sau si atinsese totul. Natura sufletului lui Caiuby era alterata, intunericul din el era acum imprastiat in mii de farame si devenise incapabil de orice miscare, era frant in mii de bucatele care stranse impreuna spuneau povestea a peste 15000 de ani de viata. Un singur lucru facu totul sa se spulbere, o raza de lumina ce arse pamantul si il curata de tot intunericul care il acaparase in timpul vieti sale. Lumina pe care Rafela o arunca asupra vietii lui slipirea care prinse viata in ochii ei cand o avu pe Cerulean alaturi. Intelesese ce insemna dragostea singurul sentiment care ii fusese ascuns in spatele valului de minciuni pe care il crease lumea in care traise. Mayumi inteleses totul se elibera din bratele leui si ii prinse mana soptindu-i ca ar fi bine sa mearga sa o vada pe Rafela.
Caiuby ridica privirea catre chipul lui Mayumy, singura parte a corpului ei care nu fusese atinsa de intuneric, lumina chipului ei se revarsa mereu in adancul fiintei sale insa trunchiul de nezdruncinat al intunericului rapea acea lumina si se hranea cu ea crescand si devenind din ce in ce mai mare. Insa lumina pe care Rafela o arunca in acea lume smulse copacul intunecat din radacini si il imprastie in toata lumea lui interioara distrugandu-l. Jinduia dupa lumina Rafelei si Mayumy i-o oferise, ii daduse sansa sa o vada iar pe Rafela lui draga.
Se ridica de pe patul sau si o lua pe Maymy in brate iar camera sa exploda in milioane de bucatele, pereti negrii acoperiti cu sange, oasele de pe jos patul cu cearceafuri insangerate toate devenira cenusa alba si disparura. Camera se refacu incetul cu incetul avand pe pereti o nuanta cenusie de var iar peretele din stanga era acoperit de o pictura incantatoare care descria acea zi din viata sa, ziua care ii deschisese ochii. O fereastra aparu in fata lui iar lumina se revarsa inauntru si patul acum era facut din lemn de mahon frumos sculptat iar cearceafurile erau perfect albe. Isi deschise bratele si o elibera pe Mayumy dupa care se duse catre razele de lumina ce treceau prin perdele albe. Isi intinse mana catre ele si privind palma sa in lumina vazu cum pielea sa devenea normala, culoarea ei neagra era treptat pierduta. Avand pieptul descoperit si doar o pereche de blugi se intreba ce s-ar intampla daca ar sta in lumina. Rupse perdelele caci ii stateau in cale apoi deschise geamul iar lumina se revarsa in camera precum un soare ce ia nastere intr-un univers intunecat. Pielea lui Caiuby deveni normala se apropie de un aspect uman insa inca pastra o nuanta cenusie. Chipul sau fu schimbat de o senzatie noua lumea sa interioara gasi in cerul ei acum numai lumina, lumina pura si delicata care dadea viata binelui si starpea tot raul ce se aflase in toti acei ani acolo. Fericire, asta ar fi zis ca simte Caiuby schita un zambet insa ii disparu in cateva clipe amintindu-si ca cea care era lumina lui nu era interesata de el.
O lua pe Mayumi in brate si geamul se inchise in urma iesiri lor. Atingeau solul doar pentru cateva clipe caci Caiuby nu isi folosea aripile, nu vroia sa se mai foloseasca de intunericul care era viata sa. Mayumy fu uimtia insa era fericita ca iubitul ei reusise sa sfarame catusele existentei sale si odata cu ele se sfaramara si ale ei. Pentagrama deveni dificil de vazut insa era inca acolo insa crucea ei lumina puternic si acea lumina o facu sa fie fericita iar Caiuby vazand acea lumina isi misca tandru mana pe tatuajul crucii ei in timp ce Mayumy ii zambea fericita. Ea isi duse mana pe spatele sau si simti ceva cu adevarat straniu, un tatuaj in forma de cruce aparu pe spatele sau insa era doar jumatate din el. Cealalta jumatate putea fi creata doar de Rafela, doar de iubirea ei.
Ajunse pe pajistea din spatele casei lui Cerulean si fereastra camerei ei arata o imagine care il facu pe Caiuby sa zambeasca. Rafela si cu Cerulean se tineau in brate si stateau fericite asa. Ochi sai fusesera captati de privirea calda si plina de iubire a lui Cerulean. Caiuby o prinse pe Mayumy si geamul deschis al camerei lui Cerulean le servi drept intrare. Ceva totusi reusi sa strice peisajul, silueta enervanta a lui Riumy. Verisorul mai mic al lui Cerulean, un demon care era indrogostit de Caiuby si pe care si acesta il placea insa nu in acelasi fel in care era el placut de Riumy.
Cap 4
Privindule pe cele doua se gandi la scena din pajiste, scena care o eliberase pe Rafela din catusele sale insa Caiuby isi pusese de bunavoie acele catuse asupra sa. Se inchisese intre pereti camerei sale pentru mult timp pana cand Mayumy upse lantul care il legase de camera sa. Ea fusese singura care era capabila sa-l elibereze din lumea in care se inchisese deoarece acea lume avea o cheie al carei cheie fuese cu mult timp in urma iubirea ei, reusi sa deschida usa lumii asle insa pierdu foarte multe, nu-i mai pasa acum caci Caiuby isi atinsese scopul.
Se duse catre mult iubita sa Rafela si ii atine umeri cu teama sperand ca nu va fi respins. Fata isi intoars capul catre el si ii musca degetele dupa care bau din sangele lui si apoi o saruta pe Cerulean. Ii linse sanii si ii manji cu sangele lui Caiuby. El o privea fericit si oarecum bucuros dupa care isi misca mainile pe spatele ei atingand tandru crucea ce incepu sa apara pe spatele ei. Rafela devenea o angelica si ea, nu mai era a luiinsa tot ce isi dorise vreodata era sa fie iubit de ea i faptul ca-i bause sangele insmna pentru el ca era acceptat in sufletul ei, er mai mult decat sperase insa pieptul sau gol futulbrat de atinger unor maini care in mod dur ii masau sfarcurile. Priviin spate clm spernd sa gaseasca chipul frumos si dulcele zambet l lui Mayumy insa furia sa rabuni cand chipul mult cautat se dovedi a fi doar un bsrvator al scenei si nu cel care il facuse sa se simta bine. Riumy era cel care il mangaia si furia sa il cuprinse insa renunta si continua sa atinga tandru si bland corpul Rafeleiin timp ce Riumy ii mangaia pieptul gol.
Mereu o considerase pe Cerulean drept sora mai mare si de aceea fericirea lui nu fu decat partiala insa gasind in inima Rafelei iubire pentru el accepta ca nu o poate avea pentru el. Riumy jru sa ii guste sangele lui Caiuby insa de indata ce sangele sau atins buzele sale gasi in el tot ce se ascunsese in adancul fiintei lui Caiuby. Sangelesu spunea povestea vietii lui spuneatotuldespre el, cum traise pana in acea clipa, tot ce traise tot ce simtise si ceea ce devenise. Lumina camerei ascunsese pana in acea clipa realitatea fiintei lui Caiuby. Devenise un nephelim. se eliberase din catusele nauri sale demonice insa ceea ce primise era doar o cusca mai mare.
Cusca sa insa acum ii elibera mainile dandule sansa de a putea atinge pe mult iubita sa Rafela. O putea avea aproape si acceptarea ei spulbera cusca sa. Intunericul sau intruchipat int-un maret stejar fu spulberat de vantul puternic ce matura pamantul lumii sale interioare, fu distrus caci nu stia sa se plece in fata puterii iubiri precum stia iarba ce incepuse sa prinda viata din primele zile ale veniri lui Mayumy.
Intunericul se metamorfozase intr-o fiinta vie cu constiinta si pangarea cu fiecare pas al sau lumea lui Caiuby care cu ajutorul iubiri celor doua fete reusi sa se curete de raul facut. Iubirea celor doua fete insa il captura, devenise in sufletul lui Caiouby o forta de nestavilit o lumina de neatins. Limbile de foc devenira catuse iar prapastia inveninata deve caminul intunericul ce prinse viata. Iubirea celor doua se metamorfozase, pentru aceasta creatura, in catuse si lacat.
Cele doua fiinte existau in Caiuby insa doar el reusea sa-si faca simtita prezenta in centrul acelei lumini. , intunericul care il definea ca nephelim nu putea sa se elibereze din catusele sale decat daca moartea fetelor care ii erau bariera ar fi venit mai repede insa in calea ei se puse exact existenta sa. Caiuby era singura bariera pe care moartea nu o putea trece si daca ar fi reusit sa o treaca Nephelimul ar fi prins viata in lumea de apoi. Judecata sa, dorintele sale de a fi liber fura zadarnicite de insasi nasterea sa, eliberarea sa din intunericul nefiintei il aduse in lumina arzatoare a fiintei, o lumina de care se putea ascunde numai in intunericul din care se nascuse, in intunericul ce se gasea in adancurile sufletului lui Caiuby.
Cap 5
Stand in camera care devenise pentru ea o cusca in care, Mayumy, il privea pe cel pe care il iubea revarsandu-si dragostea asupra unei fete, acea fata nu era ea. Suferea si in fiintai ei se nascuse acea samanta ucigasa ce consuma tot ce intalnea in calea ei, crestea consumand totul. Ochii ei atingeau sufletul lui Caiuby, il atingeau precum o frunza atinge suprafata unui ocean, facuse cateva urme insa apa se involbura inecandu-i existenta. O inghitea si o atragea in sine. Asa se simtea Mayumy era atrasa in mrehele acelei stranii iubiri insa nu se temea apa aceea nu o va ucide, era apa din care se nascuse si isi accepta, cu zambetul pe buze, destinul de a se intoarce in ea. Destinul ei insa gasi o piedica, Caiuby simti cum dragostea lui pentru micuta Rafela consuma fiinta celei care ii deschise ochii catre lumina. Mayumy simti cum privirea lui ii invalui trupul intr-o lumina similara cu celei in care fusese invaluita Rafela, lumina aceea insangerata a iubiri insa lumina care se pogorase asupra ei era diferita, era pura. Sangele care invaluise lumina Rafelei disparuse dintre razele care cuprinsera fiinta ei, simti asta si apa care o acapara se trase inapoi acea lumina o evapora o distrugea, intunericul poate ca-i daduse viata insa clipa intoarceri ei in el va avea de asteptat, foarte mult chiar. Apa intunecata deveni abur si incerca sa o sufoce pe Mayumy pentru a o recupera insa Caiuby goni acel intuneric, il goni cu prezenta sa.
Mayumy isi simti chipul atins de o mana calda si tandretea acelor degete o readuse in lumea reala eliberand-o din peisajul in care fusese prinsa de emotiile ei si ale celui pe care il iubea. Privirea ei o intalni pe a lui Caiuby si buzele ei simtira caldura, o caldura ce o facu sa tresara era primul sarut din viata ei si era de la cel pe care il iubise in tot acest timp. Sanii ei simtira caldura, mana lui ii masa, lacrimile de fericire devenira izvor insa Caiuby le curma existenta bandu-le. Gustul lacrimilor ei il incanta insa ii parea rau ca el era cauza nasteri lor. Suferea pentru asta insa gasind bucurie in gustul lor, gasindule dulce precum fericirea le elibera din prinsoarea buzelor sale si ii captiva buzele intr-un sarut pasional. Isi exprima prin acel sarut toate emotiile iubirea sa si tot ce simtise pana in acele clipe. Intunericul incerca sa curme acele clipe insa cand il atinse fu tulburata existenta sa si risipita in infinitul nefiintei, distrugea natura fiintei care fusese pana in acea clipa, intunericul crestea in el insa nu reusi decat un lucru sa faca sa se elibereze din prapastia in care il aruncase Caiuby pentru a fi incinerat de focul arzator al iubiri sale. Intelesese insfarsit iubirea o savura si o intelegea precum era, o savura precum savurase in trecut sangele Rafelei. In locul sacrificiului ei gasise iubirea, o gusta si un singur strop ii umplea toata fiinta. Acest nou suc al existentei sale spulbera orice urma de indoiala ca intunericul il putea captura iar in mrejele sale pline de rautate, ura, suferinta si maladii emotionale.
Caiuby ii admira chipul cu o privire blanda si calda in care se putea citi cu usurinta ca invatase ce este iubirea, ce inseamna sa iubesti si cum te schimba acest sentiment. Sentimentul acela isi gasi sfarsit in mainile dure ale lui Riumy, demonul care cu cateva clipe in urpa gustase intunericul din el si il savurase inecanduse-n el, se lasa captivat, accepta acel intuneric si deveni una si aceeasi fiinta. Intunericul din Caiuby, izolat in prapastia nasteri sale isi gasi camin in padurea intunecata a lui Riumy, fugi din Caiuby si caminul sau devenira umbrele lungi si interminabile pe care le aruncau copacii ce se nascusera din iadul interior al lui Riumy. Caiuby vazu totul in privirea lui, intelesese totul, el fusese salvat de intuneric insa sacrificiul......era cu mult prea mare. El isi pierduse catusele, pierduse totul insa castigase libertate dar pretul fusese Riumy il pierduse deoarece el fi incatusat in intunericul care fugise din el. In loc sa-l poata rapune, intunericul a reusit in a-l supune pe Riumy, singura fiinta pe care incercase sa o salveze pe care vrusese cu mult timp in urma sa o smulga din intuneric. Statea acum si se gandea privind acei ochi intunecati ai caror intuneric nu-i apartinea perversului Riumy ci lui, de fapt apartinea sufletului sau intunecat. NU putuse trai in campia luminoasa a sufletului lui si fugise in singurulo intuneric pe care il gasise, singurul loc in care ar fi putut sa-si continue existenta sa de creatura blestemata.
Riumy era pierdut izolat in lumea sa interioara nu putea fi eliberat se vedea singur intr-o camera cu pereti negri insa fara geamuri sau usi, se gasea in ultimul loc in care ar fi putut supravietui fara sa fie atacat de nephelimul care ii cotropise sufletul si ii oprimase existenta. Auzi departe o voce care spunea doar un lucru, revino-ti. Din ce sa-si revina, intunericul nu exista si lumina nu se nascuse niciodata. Traia intr-o ceata care ii devenise ultim refugiu, totul era ceata nimic nu era concret, plapabil, tangibil, real, totul era o iluzie, o lume iluzorie care devenise singurul loc in care el putea exista, nephelimul era in el, il controla. Isi dadu seama ca nu-l poate ucide insa nu gasi nici un fel de a-l goni, mintea sa era tulbure, se vedea doar griul care il definise mereu, era un demon insa isi dorea sa fi fost inger sau sa nu se fi nascut deloc. Ceata cea gri era realitatea dorintei lui insa padurea in care se afla nephelimul era prea vasta, focul o putea distruge insa focul pe care il avea el o putea face doar sa devina mai puternica si sa o inradacineze mai adanc in fiinta sa. Vantul ii putea smulge din pamant insa ar fi reusit doar sa-i aseze in alt loc, trebuiau distrusi insa era imposibil pentru el sa-i ucida, moartea lor era iubirea pura de care el nu se bucurase si pe care nu o cunostea decat ca o imagine incetosata a lui Caiuby. Cauta in acea imagine sentimentul care era eliberarea sa si il gasi insa puritatea lui ii ranea fiinta insa totodata era singurul lucru care putea disttruge catusele care cazusera asupra fiintei sale. Era prizonier in propriul sau suflet si arma care il putea ucide totodata era cheia care ar fi deschis usa.
Rik sun sareth veler mercurian actun sun seracmeth
Cap6
Caiuby isi privi creatia, mai exact ceea ce crease dorinta sa nestavilita ce il transformase in nephelim si daduse intunericului din el viata metamorfozandu-l in fiinta cum il capturase periumi in mrejele sale inveninate din care el se elibarase pasind in lumina,. Nu ar fi supravietuit in lumina singur in lumina singur insa nu era singur avea o fata care il iubea din adancul sufletului ei, Mayumy, o copila care incepuse sa-l iubeasca, Rafela, si pe cerulean care tinea la el pentru ca el o eliberase din frica eterna a lui Mephisto. El nu era in lumina aceea ca o mica balta ce astepta sa fie transformata in aburi si sa se piarda in infinit insa Riumy era in acea pozitie. Era ascuns in intuneric inca si nu putea pasi in lumina caci caldura ei arzatoare l-ar fi transformat intr-un mic norisor de abur care s-ar fi pierdut in valtoarea curentilor nestatornici ai aerului care i-ar fi devenit camin.
Mayumy il privea pe Caiuby cautand in ochi lui raspunsul la intrebarea care incepuse sa-i macine pe amandoi, nu stia nici unul dintre ei cum sa-l salveze cum sa inchida intunericul in cusca si sa-l salveze pe Riumy. Doar cel ce crease acea fiinta o putea distruge insa singura metoda prin care viata ei putea fi curmata era sa ii distruga caminul insa caminul sau devenise cineva care ii era drag lui Caiuby, nu stia ce sa faca, nu gasea rezolvare in nici una din variantele ce ii aparura-n minte. Trebuia sa-si ia creatia inapoi si sa o ucida in interiorul sau insa asta ar fi insemnat sa se ucida pe sine insusi. Nu se temea de moarte dar cei ce ii erau alaturi i-ar fi dus dorul nu putea sa-i faca sa sufere doar pentru greseala sa, era ceva ce nu ar fi putut face nici inainte sa se transforme si nici acum dupa ce fusese transformat.
Riumy inebunise complet si dorinta s de a-l avea pe Caiuby nu putea fi stavilita de nimic, fiinta care salaslui in corpul lui Riumy vroia razbunare fata de creatorul ei care o inchisese in adancul fiintei lui. Razbunarea aceasta avea sa vina pe singura cale pe care era ea capabila. Atinse pantaloni creatorului ei si acestia disparura lasandu-l complet dezbracat si neprotejat. Caiuby il privi pe Riumy si isi accepta pedeapsa o merita pentru faptul ca-si condamnase jumatate din fiinta la prizonierat. Fiinta nu accepta gandurile lui caiuby asa ca il imbranci ducandu-se la Mayumy care era dezbracata si incapabila de orice miscare. O prinse de mainsi si o intoarse cu spatele la el dupa care o penetra adanc in anus. Tipatul ei zbruncina din temelii fiinta lui Caiuby care nu putea accepta asa ceva, Fiinta aceea merita sa experimenteze si ea aceeasi senzatie chiar daca el nu l-ar fi dorit pe Riumy in acest fel. Se duse in spatele fiintei si o trase inapoi in timp ce o pentera adanc. Maymy fiind eliberata fugi de langa perete si o lua in brate pe Rafelea incepand sa planga.
Rafela isi simti corpul imbratisat de bratele tremurande ale unei fete, privirea ei tandra si calda o intalni pe cea terifiata a lui Mayumy insa toata acea teama din priviri ii fu spulberata de buzele dulci ale Rafelei care cu pasiune o captivase intr-un sarut lung si tandru. Isi strecura limba printre buzele lui Mayumy si incepu sa se joace cu limba ei in timp ce incepuse sa-i maseze penisul cu miscari stangace insa foarte tandre. Sfarsi sarutul trantinduse pe pat impreuna cu cerulean care inca o penetra si o trase pe Mayumy aproape de ea dandu-i un imbold ca poate si ea sa o penetreze. Simti cum Mayumy o penetra si felul in care inainta ea incet ca sa nu o faca sa sufere si zambi dar ea vroia sa simta totul asa ca dintr-o miscare se impinse inapoi si ajunse pana la baza penisului ei simtindu-l cum pulsa in interiorul ei vru sa o faca si pe Mayumy sa se simta bine asa ca incepu sa se miste din ce in ce mai repede pana cand isi dadu seama ca nu mai era nevoie sa se miste si ea si ii sopti.
Vad ca te misti singura deja, cred ca-ti place nu?
E a..a..asa de bine, cald, umed, acum inteleg te ce te vroia Caiuby......esti...pur si simplu....minunata...
De indata ce rosti aceste cuvinte rezistenta ei fizica ceda si se elibera in Rafela in acelasi timp cu Cerulean. Senzatia pe care o avu Rafela in acele clipe o trimise si pe ea pe culmile extazului insa ceva ii prinse privirea in timp ce se uita catre Caiuby. Vazu in ochii lui fericire pura, era fericit ca ea traia placerea suprema, ca-si traia visul, ca o avea pe fiinta care ii era cea mai draga alaturi de ea. Zambetul sau era atat de pur incat ar fi putut pacali orice fiinta ca se schimbase insa privind mai atent ar fi vazut ceva ce nu i-ar fi placut insa sani lui Cerulean devenira bariera pentru ochi ei iar ea nu dorea sa piarda acea imagine, o sacura precum ii savurase sangele.
Caiuby era fericit pentru micuta Rafela insa de indata ce ea nu-l mai vazu tristetea ii picta chipul cu paleta ei de suferinte. Paleta nu cunoscuse niciodata culori diferite de negru si gri, nu de cand cazuse in mainile acestei emotii. Intoarcerea ei aduse din nou pe paleta sufletului sau acele culori care ii marcasera viata pana in acea clipa insa cand atinsera panza nu putura sa ramana caci iubirea ce se inradacinase in sufletul lui Caiuby distrugea culorile ce marcau tristetea ii ardeau pensula ii frangeau bratele ii distrugeau fiinta lasand in urma doar un munte de cenusa, asta era tot ce ramasese din sentimentul nmit tristete. Caiuby inca il penetra pe Riumy, sau mai corect zis pangarea trupul lui. El nu era acolo nu simtea nimic, era ascuns in cusca sa stand chinuit in locul in care fusese inchis fiind fericit ca traieste. Uneori se intreba daca ceea ce experimenta el poate fi numita viata dar acest gand fugea din mintea lui precum nisipul curge printre degetele celui ce nu il poate strange in pumn.
Riumy simtise in preajma sa o prezenta luminoasa, ridicand privirea il vazu pe cel pe care il iubea si vazu lumina care il inconjura si se intinse printre gratii catre el iar momentul in care ii atinse trupul luminos cusca sa se spulbera si trupul sau fu invalui te lumina ira fiinta cea intunecata le aparu inainte stand in umbra lor. Ii privea cu ura insa era minuscul asa ca Riumy il zdrobi spulberandu-i existenta si anuland orice efect ar fi avut prezenta lui asupra sa. Se trezi in bratele lui Caiuby si simti cum este penetrat iar placera acelor clipe il facu sa geama de placere, era in extaz. Cel pe care il iubea il penetra il simtea adanc in trupul sau, contopirea fiintei sale cu a lui era deliciul suprem. Senzatia aceasta noua de placere il aduse repede la culmea extazului dar nu-i facu fata si se elibera dupa care lesina.
Caiuby il prinse inainte sa poata tinge cimentul rece care i-ar fi devenit culcus etern si il saruta tandru pe gat dupa care ii bau sangele si elimina din sufletul lui tot raul care isi facuse culcus acolo si il distruse aruncandu-l in lumina calda a fiintei sale. Trimise tot intunericul in neant si-l sigila acolo lasandu-i cheia la indemana insa nu-i spuse ca acea cheie il va ucide cand o va atinge. Destinul intunericului era sa moara si destinul lui Caiuby era sa ii ofere sarutul rece al mortii.
"Lume, viata, umanitate, bine..............inutile cand esti ca mine si nu poti avea parte de ele." Asta se gandea Caiuby stand in camera sa plina de oase in mijlocul careia trona un pat imens alaturi de care se odihnea o fata. Fata era frumoasa parul blond si lung, chipul angelic silueta delicata si pentru orice ar fi privit-o, sexy. Caiuby nu gandea asa era doar o fata care il ajuta cu ce-i trebuia lui pentru a trai linistit in acea camera, mai ales cu obsesia lui sangvina. Trupul ei gol ar fi spus multe povesti insa lacasul lui Caiuby care ii devenise cusca, pastra adanc in sine ascunse povestile ei.
Rafela era numele ei cand o cunoscuse insa de cand magia lui Caiuby o atinsese mintea ei isi pierduse orice legatura cu viata pe care o traise in afara camerei aceleia. Lumea exterioara nu mai insemna nimic pentru ea acum decat clipe scurte in care peretele se deschidea precum o fereastra pentru a face loc luminii inauntru. De fiecare data and aceste clipe veneau si luminau asupra minti ei incatusate amintirile reveneau insa erau mereu suprimate de disparitia lumini si de buzele lui Caiuby pe gatul ei si apoi de lesinul urmat risipiri sangelui din corpul ei. Tortura aceasta nu inceta nicicand.
Caiuby o privea de fiecare data fericit cand deschidea usa catre amintirile ei insa zambetul ei sclipirea din ochi ei....nu era pentru el si asta il infuria. O luase pentru a o face a lui insa esuase, ea o iubea pe Cerulean, pe verisoara lui. Incercase sa o faca sa-l iubeasca si pe el, devenise fata, se transformase in Cerulean dar Rafela stia mereu ca nu este Creulean cea adevarata.
Caiuby se ura deva insa nu putea face nimic.....absolut nimic. Era patetic si ca demon si ca iubit. Avea o singura varianta insa nu vroia sa o savarseasca insa nimic nu putea fi facut inafara de acel lucru.
Cap 2
Cerulean se plimba pe pajistea din spatele casei ei zambind fericita ca poate sta fara sa se mai teama de ceva dupa ce Caiuby il ucise pe Mephisto. Zilele cat traise el fusesera precum scenele din filme de groaza...mult timp iti doresti sa le uiti insa odata ce ti-au pangarit gandul curat si inocent vor ramane sadite in mintea ta precum o cicatrice pastreaza vie amintirea ranii.
Statea si se uita la cerul instelat si felul in care sclipeau stelele. Pana atunci fiecare noapte fu un cosmar continuad de o zi de groaza si frica. Acum si noaptea ii era aproape de inima si de fericire iar frica fusese injungiata in inima de acest curaj insuflat de moartea lui Mephisto. Nu mai cunostea acum aceeasi spaima fata de intunericul in care mereu isi gasea Mephisto salas si din care de fiecare data dorea sa-i rapeasca inocenta, virginitatea si daca ar fi putut si viata.
Se ridica in capul oaselor pentru a-l cauta pe Caiuby. Mereu aparea deasupra paduri din apropiere fumand si ii facea cu mana ca sa se asigure ca e bine si disparea in intunericul noptii precum o picatura de apa se pierde in ocean. Nu-l vazu la inceput si speriata se ridica si privi mai atenta, nu era de gasit. Acest lucru o sperie si frica, al carei trunchi fusese distrus insa radacinile lasate, gasi oprotunitatea de a creste din nou in interiorul sufletului ei. Teama ce prinse din nou viata datorita lipsei lui Caiuby era enorma insa ceva ii secera avantul.
Cerulean simti brate calde infasurandu-se pe trup si caldura lor arse noile vite ce incepura sa creasca. Crezu ca era Caiuby insa erau brate delicate fine si tandre in atingeri. Rafela o tinea strans in brate si nu se dezlipea de ea. Caiuby aparu in fata lui Cerulean si chipul sau trada doar un gand stingher care se ascunsese mult timp in adancul fiintei lui, "Nimeni nu ma poate iubi insa toti te iubesc pe tine."
Cerulean se elibera din bratele Rafelei si il imbratisa pe Caiuby oarecum trista insa intr-un fel straniu fericita ca putea face ceva pentru cel care o eliberase din catusele fricii. Insa momentul acesta ferice nu dura mult caci Rafela ii desparti pe cei doi si o imbratisa mai puternic pe Cerulean uitanduse cu ura catre Caiuby care in mintea ei era cel care furase iubirea lui Cerulean.
Il ura de mult timp pentru ca i-o furase pe Cerulean insa aceasta ura acum prinse viata si fuzionata cu dragostea ei pentru Cerulean metamorfozanduse intr-un sentiment mult mai puternic, disp;retul prinse radacini in sufletul micutei Rafela, radacin intratat de adanci incat singurul lucru ce le zdrobi fu dragostea pentru preafrumoasa ei Cerulean, singura persoan pe care o dorise aproape de ea. O avea pe Cerulean si nimic nu i-o putea rapi, nici macar Caiuby, asta ii promisese cand o eliberase din camera ei.
O tinu strans ingropandu-si chipul intre sanii ei si savurand acea senzatie insa isi ridica privirea catre chipul lui Cerulean si levitand putin o saruta, un sarut lung si pasional prin care isi deschise inima in fata persoanei care ii era cea mai draga ei. Rafela era in extaz Cerulean o saruta inapoi insa ceva era straniu totusi o senzatie noua aparu. Stomacul ii era apasat de ceva rigid. Bratele asle o eliberara pe Cerulean si se asezara pe umeri ei coborand incet pe sanii ei si ii masa tandru dupa care ii cipi sfarcurile care dupa atata stimulare devenira ferme. Continua sa-i mangaie corpul ajungand la locul acela rigid si isi dadu seama repede ce era, isi ridica privirea catre Cerulean se linse pe buze apoi ii rupse rochia de noapte de pe ea dezvaluindu-i corpul gol si alb ca sideful. O saruta iar insa de data aceasta Cerulean se impotrivi insa inubirea lui Rafela nu putea fi asa de usor de refuzat sau de respins, ceda in cele din urma si savura sarutul pana cand realiza ca gatul ei devenise tinta sarutarilor Rafelei insa nu reusi bine sa-si dea seama de asta caci buzele tandre care inainte ii sarutau gatul acum ii asaltau sfarcurile. Miscarile limbi Rafelei pe sfarcurile ei o adusera in pragul extazului insa realiza ca saruturile ei incepura sa coboare. Mana stanga a Rafelei ii masa sanii iar dreapta penisul care devenise foarte rigid.
Caiuby statu in tot acest timp cu spatele si auzi doar icnetele de placere al lui Cerulean in timp ce fuma tigara dupa tigara pana ce tigarile se epuizara asa ca din cauz nervilor pe care ii avea se aseza turceste pe jos si incepu sa fumeze buruieni si tot ce nimerea si era planta. In cateva clipe fu complet ametit si fu curpins de o senzatie stranie i-ar fi zis somnolenta insa nu era sigur ca asta era asa ca privi in spatele sau si vazu o silueta enervanta care cand se misca parea ca vace aerul sa vibreze. Era bunul sau frate Zigmund care mereu il tranchiliza cand vroia ceva de la el. Acel ceva era cam incomod de oferit in circumstante normale de catre Caiuby insa fratele sau stia exact de ce circumstante era nevoie ca sa poate obtine ce isi dorea. Isi misca mana prin aer si Caiuby ramase dezbracat si paralizat pe sol. Privirea pe care i-o arunca fratelui sau purta in ea furie insa era si oarecum fericit. Avea alaturi un spectacol minunat si in fata sa pe fratele sau care vroia s profite de el, nu era rau insa nici foarte bine nu era totusi inca o dorea pe Rafela.
Privirea pe care o arunca inspre Rafela il dadu de gol asa ca fratele sau il prinse in asa fel incat sa nu le vada pe cele doua cum se jucau una cu cealalta. Pierzand acea priveliste care il fascinase pentru cateva clipe il infurie si flacari negre ii invaluira corpul insa se stinsera repede cand buzele sale fura captivate intr-un sarut de fratele sau. Savura sarutul dar nu cu toata voluptetea sa caci de fapt ar fi dorit ca acel sarut sa il fi primit de la Rafela, fata umana de care se indragostise si pe care o fortase sa-l iubeasca. Iubire nu putea fi ci mai mult vointa sa fortata asupra ei nu putea fi vorba de o iubire reala caci toate sentimentele Refelei erau indreptate catre Cerulean. Avea totusi noroc insa ceva il infricosa simti privirea Rafelei sagetandul cu bucurie ca trupul sau era agresat de o persoana pe care nu o iubea, ii parea bine ca afla si el ce simtise ea in tot timpul cat fusese incatusata in inima lui. Lanturile grele acum schimbasera gazda acum il tineau inlantuit pe Caiuby de o persoana pe care nu o iubea.
Zigmund era furios ca fratele sau se gandea la altcineva in timp ce el il vroia pentru sine. Acum intelesese de ce nu il vroia deloc Caiuby in patul sau sau in preajma sa ca iubit. Mereu ii refuza afectiunea insa niciodata nu scapa neatins, Zigmund era foarte simplu de satisfacut. Trecu la treaba repede si isi misca rapid mana pe barbatia fratelui sau stimulandu-i in acelasi timp si restul corpului lingandu-i sfarcurile si tragandu-l de par. Limba sa isi continua drumul parca atrasa de gravitatie inspre barbatia fratelui sau sarutand-o si savurand aroma sa. Mereu cand il prindea Caiuby zicea ca o confundase cu o inghetata dupa care pleca nelinistit din camera fiind fugarit de flacari. De data asta resemnarea lui Caiuby il infurie si se opri brusc privindu-l pe fratele sau care o dorea pe Rafela in locul lui. Facu cea mai mare prostie posibila si se transforma in ea. Caiuby se infurie la culme iar flacarile reaparura pe corpul sau, din ocii lui disparu orice urma de sentiment insa aparu dorinta de a-si ucide fratele o dorinta nestavilita de a-l vedea mort si eliminat din aceasta lume. O crima in familie nu va deranja pe nimeni. Paralizantul isi pierdu din tarie si Caiuby reusi sa-i prinda fratelui sau ceafa si ii musca gatul si bau tot sangele sau. La inceput fura icnete de placere apoi agonia se facu simtita in vocea lui Zigmund. Suferinta pe care o cautase aparu impreuna cu revenirea la normal a fratelui sau. Isi trase inapoi buzele si ii sopti tandru la ureche " Somn usor frate drag va fi unul foarte lung ". Isi aseza buzele din nou pe gatul sau si continua sa-i bea sangele pana cand Zigmund incepu sa dispara. Nu ramasese nimic in urma sa decat un nor de fum albastru incarcat de amintiri.
Se duse langa cele doua fete dupa ce-si lua hainele inapoi. Statu langa ele si le privi mai ales pe Rafela, in ai carei ochi salasluia ura pentru Caiuby, in timp ce se misca in sus si in jos pe penisul lui Cerulean. O clipa nu facu nimic apoi lacrimile sale insangerate patara pieptul Rafelei. O tinea in brate si plangea singurul lucru pe care reusea sa-l spuna fiind "Imi pare rau". Statu asa cateva clipe apoi se opri din plans si vazu ca lacrimile sale ii atinsera sani si incepu sa ii curete sanii cu sarutari andre adunand fiecare strop de sange de pe sanii ei. Intelesese si el acum ce ii facuse, mai exact cat de au o facuse sa sufere.
Cap 3
Dupa acea aventura amoroasa dintre micuta Rafela si angelica Cerulean Caiuby ramasese aproape singur in camera sa inconjurat de numeroasele oase si intunericul care ii guvenase viata, nici o raza a sperantei nu se intrevedea prin mantia groasa a rautatilor pe care le facuse. Nu merita o astfel de lumina daca s-ar fi abatut asupra sa ar fi fost incatusata si subjugata dorintelor lui anormale, traise prea mult si avea nevoie acum de un scop, era cel mai batran dintre demoni insa nu traba acest lucru prin nimic. Doar Cerulean stia acest secret impreuna cu Mayumy, singura fiinta in care isi pusese speranta ca-l va salva din intunericul sau si se intamplase exact cum crezuse. Mayumy fu si ea inrobita de intuneric lumina din viata ei se stinse fiinta ei fu prinsa intr-un cocon de spini care la fiecare miscare sfasiau adanc in existenta ei. Mayumy era o angelica exact ca si Cerulean insa mai puternica si mai rezistenta la raul din sufletul lui Caiuby. Sufletul lui insa fu strapuns de sagetile inveninate ale mintii sadistice si lipsite de vreo urma de umanitate ale lui Caiuby, timpul o facuse imuna insa ranile nu se vindecasera iar raul facut nu putea fi indreptat, era transformata treptat intr-un ivrid, devenise, cu numeroasele rani ale timpului petrecut alaturi de Caiuby, un ivrid. Era libera de catusele formei sale fizice insa nu si de catusele pe care le acceptase de bunavoie cand il intalnise pe Caiuby.
Mayumy era sora lui Mephisto insa ce era diferit de ea si Mephisto...faptul ca nu aveau aceelasi tata, caci ea se nascuse cand mama ei a fost pangarita de un demon insa reusise sa fie salvata de la soarta de a fi si ea o demonita sau de la blestemul de a se naste ivrid insa fratele ei fuses ivrid de la nastere. Cei doi se distantasera intre tim insa ceva il tinuse mereu pe Mephisto aproape de ea pana in ziua in care traise extazul suprem al unui ivrid, moarte. Destinul unui ivrid nu ar trebui sa fi existat, cand itele vieti sale apar in tesatura vietii haosul se naste. Fratele ei asta a fost un haos perpetuu, mereu ii facuse surori sale rau, mama sa murise cand ii daduse viata, familia sa ii blestema existenta in fiecare zi. Moartea pentru un ivrid nu era un chin ci o eliberare.
Mayumy intra in camera plina de oase a lui Caiuby privind cu tristete catre silueta ce se deslusea ascunsa intre cutele intunecate ale paturi sale. Suspine chnuite si un planset ascuns se auzeau din spatele acelei paturi insa Maymi separa acea bariera si crea o punte intre sufletul tulburat al lui Caiuby si ea sarutandu-l. Ii prinse chipul in plame si isi apasa buzele pe ale lui tinandu-l asa cateva minute timp in care suspinele incetara totodata cu sursurul lacrimilor insangerate. Mayumy il elibera si il privi cu un zambet delicat pe fata, nu era foarte fericita de ce se intampla in sufletul lui Caiuby deoarece nu stia cum sa-l ajute insa nu renunta si incerca precum facuse de fiecare data cand era trist.
Se dezbraca si isi descoperi gatul dandu-si pe spate cele cateva bucle de par negru ca taciunele. Ii apropie chipul de gatul ei si cu tandrete ii deschise gura sii ii apasa capul pe gatul ei dupa care astepta ca el sa-i bea sangele tinandu-l in brate. De obicei ii lingea gatul si o refuza insa de data asta isi infipse colti in gatul ei si ii bau sangele tinand-o strans in brate. Dupa ceteva secunde se orpi si ii linse cele doua mici rani facute de colti sai si o saruta reincepand sa planga. isi tinu ochi deschisi si sesiza uimirea din privirea lui Mayumy. Nu era neasteptata acea uimire insa nici nu-l lasa neatins caci stia cat de mult isi dorise Mayumy ca el sa-i bea sangele insa intelesese ca ea nu se asteptase ca el sa o lase in viata. Isi aseza capul pe umarul ei si tristetea din sufletului rezona cu emotiile care se infiripara in jurul cuvintelor sale.
Nici nu stiu cum am putut fi asa de orb, nu am inteles nimic despre oameni sau despre fiinte vii in toti ce 15 mii de ani pe care i-am trait, sunt complet idiot, nu am putut intelege nimic, am studiat societatea din umbra insa lumina care crea aceea umbra a fost singurul lucru ce mi-a scapat, singurul lucru care mi-a fost ascuns vederii caci umbra in care ma ascunde-am era chiar umbra mea................Rafela o iubea pe Cerulean si nu m-ar fi putut iubi pe mine niciodata deoarece dragostea nu poate fi forta ci doar dobandita.............cat de prost am fost........................Cat rau ti-am facut si tie nu inteleg cum de am putut trai in continuare in lumea asta dupa ce am ranit atatia oaemni insa asta e destinul nostru, al demonilor sa nu putem face decat rau si binele sa fie precum otrava pentru noi. Sunt identic cu Midas mancarea sta in fata mea insa incercand sa o iau e distrusa de natura fiintei mele. Tot ce doresc eu se afla la o distanta de o atingere ins mainile mele nu lasa in urma lor decat cadavre, oase, suferinta si durere. Tu stii la ce ma refer......Numai tu stii la ce ma refer
Isi trecu mainile peste crucea pe care o avea tatuata pe spate apoi isi misca degete peste pentagrama care o acoperise in timp ce traise alaturi de Caiuby. Incepu iar sa planga suferinta care isi gasi pamant reavan pentru a creste incepu sa prinda contur si deveni o vita de vie ce ii captura toata fiinta inlesnind orice miscare. Emotiile sale fusesera pana in acel moment inchise ina adancul fiintei sale insa nu si acum insfarsit emotiile sale gasisera lumina zilei si intelegea si el ce insemna sa fii viu insa suferinta rapise celorlalte sentimente lumina inainte ca ele sa poata creste. Acum doar suferinta salasluia in fiinta lui Caiuby.
Mayumy il privea si ii simti mana trecand pe liniile tatuajelor care defineau ce este ea, un ivrid. Intelesese de ce sufletul lui Caiuby era tulbure, o furtuna prinse viata in sufletul sau si atinsese totul. Natura sufletului lui Caiuby era alterata, intunericul din el era acum imprastiat in mii de farame si devenise incapabil de orice miscare, era frant in mii de bucatele care stranse impreuna spuneau povestea a peste 15000 de ani de viata. Un singur lucru facu totul sa se spulbere, o raza de lumina ce arse pamantul si il curata de tot intunericul care il acaparase in timpul vieti sale. Lumina pe care Rafela o arunca asupra vietii lui slipirea care prinse viata in ochii ei cand o avu pe Cerulean alaturi. Intelesese ce insemna dragostea singurul sentiment care ii fusese ascuns in spatele valului de minciuni pe care il crease lumea in care traise. Mayumi inteleses totul se elibera din bratele leui si ii prinse mana soptindu-i ca ar fi bine sa mearga sa o vada pe Rafela.
Caiuby ridica privirea catre chipul lui Mayumy, singura parte a corpului ei care nu fusese atinsa de intuneric, lumina chipului ei se revarsa mereu in adancul fiintei sale insa trunchiul de nezdruncinat al intunericului rapea acea lumina si se hranea cu ea crescand si devenind din ce in ce mai mare. Insa lumina pe care Rafela o arunca in acea lume smulse copacul intunecat din radacini si il imprastie in toata lumea lui interioara distrugandu-l. Jinduia dupa lumina Rafelei si Mayumy i-o oferise, ii daduse sansa sa o vada iar pe Rafela lui draga.
Se ridica de pe patul sau si o lua pe Maymy in brate iar camera sa exploda in milioane de bucatele, pereti negrii acoperiti cu sange, oasele de pe jos patul cu cearceafuri insangerate toate devenira cenusa alba si disparura. Camera se refacu incetul cu incetul avand pe pereti o nuanta cenusie de var iar peretele din stanga era acoperit de o pictura incantatoare care descria acea zi din viata sa, ziua care ii deschisese ochii. O fereastra aparu in fata lui iar lumina se revarsa inauntru si patul acum era facut din lemn de mahon frumos sculptat iar cearceafurile erau perfect albe. Isi deschise bratele si o elibera pe Mayumy dupa care se duse catre razele de lumina ce treceau prin perdele albe. Isi intinse mana catre ele si privind palma sa in lumina vazu cum pielea sa devenea normala, culoarea ei neagra era treptat pierduta. Avand pieptul descoperit si doar o pereche de blugi se intreba ce s-ar intampla daca ar sta in lumina. Rupse perdelele caci ii stateau in cale apoi deschise geamul iar lumina se revarsa in camera precum un soare ce ia nastere intr-un univers intunecat. Pielea lui Caiuby deveni normala se apropie de un aspect uman insa inca pastra o nuanta cenusie. Chipul sau fu schimbat de o senzatie noua lumea sa interioara gasi in cerul ei acum numai lumina, lumina pura si delicata care dadea viata binelui si starpea tot raul ce se aflase in toti acei ani acolo. Fericire, asta ar fi zis ca simte Caiuby schita un zambet insa ii disparu in cateva clipe amintindu-si ca cea care era lumina lui nu era interesata de el.
O lua pe Mayumi in brate si geamul se inchise in urma iesiri lor. Atingeau solul doar pentru cateva clipe caci Caiuby nu isi folosea aripile, nu vroia sa se mai foloseasca de intunericul care era viata sa. Mayumy fu uimtia insa era fericita ca iubitul ei reusise sa sfarame catusele existentei sale si odata cu ele se sfaramara si ale ei. Pentagrama deveni dificil de vazut insa era inca acolo insa crucea ei lumina puternic si acea lumina o facu sa fie fericita iar Caiuby vazand acea lumina isi misca tandru mana pe tatuajul crucii ei in timp ce Mayumy ii zambea fericita. Ea isi duse mana pe spatele sau si simti ceva cu adevarat straniu, un tatuaj in forma de cruce aparu pe spatele sau insa era doar jumatate din el. Cealalta jumatate putea fi creata doar de Rafela, doar de iubirea ei.
Ajunse pe pajistea din spatele casei lui Cerulean si fereastra camerei ei arata o imagine care il facu pe Caiuby sa zambeasca. Rafela si cu Cerulean se tineau in brate si stateau fericite asa. Ochi sai fusesera captati de privirea calda si plina de iubire a lui Cerulean. Caiuby o prinse pe Mayumy si geamul deschis al camerei lui Cerulean le servi drept intrare. Ceva totusi reusi sa strice peisajul, silueta enervanta a lui Riumy. Verisorul mai mic al lui Cerulean, un demon care era indrogostit de Caiuby si pe care si acesta il placea insa nu in acelasi fel in care era el placut de Riumy.
Cap 4
Privindule pe cele doua se gandi la scena din pajiste, scena care o eliberase pe Rafela din catusele sale insa Caiuby isi pusese de bunavoie acele catuse asupra sa. Se inchisese intre pereti camerei sale pentru mult timp pana cand Mayumy upse lantul care il legase de camera sa. Ea fusese singura care era capabila sa-l elibereze din lumea in care se inchisese deoarece acea lume avea o cheie al carei cheie fuese cu mult timp in urma iubirea ei, reusi sa deschida usa lumii asle insa pierdu foarte multe, nu-i mai pasa acum caci Caiuby isi atinsese scopul.
Se duse catre mult iubita sa Rafela si ii atine umeri cu teama sperand ca nu va fi respins. Fata isi intoars capul catre el si ii musca degetele dupa care bau din sangele lui si apoi o saruta pe Cerulean. Ii linse sanii si ii manji cu sangele lui Caiuby. El o privea fericit si oarecum bucuros dupa care isi misca mainile pe spatele ei atingand tandru crucea ce incepu sa apara pe spatele ei. Rafela devenea o angelica si ea, nu mai era a luiinsa tot ce isi dorise vreodata era sa fie iubit de ea i faptul ca-i bause sangele insmna pentru el ca era acceptat in sufletul ei, er mai mult decat sperase insa pieptul sau gol futulbrat de atinger unor maini care in mod dur ii masau sfarcurile. Priviin spate clm spernd sa gaseasca chipul frumos si dulcele zambet l lui Mayumy insa furia sa rabuni cand chipul mult cautat se dovedi a fi doar un bsrvator al scenei si nu cel care il facuse sa se simta bine. Riumy era cel care il mangaia si furia sa il cuprinse insa renunta si continua sa atinga tandru si bland corpul Rafeleiin timp ce Riumy ii mangaia pieptul gol.
Mereu o considerase pe Cerulean drept sora mai mare si de aceea fericirea lui nu fu decat partiala insa gasind in inima Rafelei iubire pentru el accepta ca nu o poate avea pentru el. Riumy jru sa ii guste sangele lui Caiuby insa de indata ce sangele sau atins buzele sale gasi in el tot ce se ascunsese in adancul fiintei lui Caiuby. Sangelesu spunea povestea vietii lui spuneatotuldespre el, cum traise pana in acea clipa, tot ce traise tot ce simtise si ceea ce devenise. Lumina camerei ascunsese pana in acea clipa realitatea fiintei lui Caiuby. Devenise un nephelim. se eliberase din catusele nauri sale demonice insa ceea ce primise era doar o cusca mai mare.
Cusca sa insa acum ii elibera mainile dandule sansa de a putea atinge pe mult iubita sa Rafela. O putea avea aproape si acceptarea ei spulbera cusca sa. Intunericul sau intruchipat int-un maret stejar fu spulberat de vantul puternic ce matura pamantul lumii sale interioare, fu distrus caci nu stia sa se plece in fata puterii iubiri precum stia iarba ce incepuse sa prinda viata din primele zile ale veniri lui Mayumy.
Intunericul se metamorfozase intr-o fiinta vie cu constiinta si pangarea cu fiecare pas al sau lumea lui Caiuby care cu ajutorul iubiri celor doua fete reusi sa se curete de raul facut. Iubirea celor doua fete insa il captura, devenise in sufletul lui Caiouby o forta de nestavilit o lumina de neatins. Limbile de foc devenira catuse iar prapastia inveninata deve caminul intunericul ce prinse viata. Iubirea celor doua se metamorfozase, pentru aceasta creatura, in catuse si lacat.
Cele doua fiinte existau in Caiuby insa doar el reusea sa-si faca simtita prezenta in centrul acelei lumini. , intunericul care il definea ca nephelim nu putea sa se elibereze din catusele sale decat daca moartea fetelor care ii erau bariera ar fi venit mai repede insa in calea ei se puse exact existenta sa. Caiuby era singura bariera pe care moartea nu o putea trece si daca ar fi reusit sa o treaca Nephelimul ar fi prins viata in lumea de apoi. Judecata sa, dorintele sale de a fi liber fura zadarnicite de insasi nasterea sa, eliberarea sa din intunericul nefiintei il aduse in lumina arzatoare a fiintei, o lumina de care se putea ascunde numai in intunericul din care se nascuse, in intunericul ce se gasea in adancurile sufletului lui Caiuby.
Cap 5
Stand in camera care devenise pentru ea o cusca in care, Mayumy, il privea pe cel pe care il iubea revarsandu-si dragostea asupra unei fete, acea fata nu era ea. Suferea si in fiintai ei se nascuse acea samanta ucigasa ce consuma tot ce intalnea in calea ei, crestea consumand totul. Ochii ei atingeau sufletul lui Caiuby, il atingeau precum o frunza atinge suprafata unui ocean, facuse cateva urme insa apa se involbura inecandu-i existenta. O inghitea si o atragea in sine. Asa se simtea Mayumy era atrasa in mrehele acelei stranii iubiri insa nu se temea apa aceea nu o va ucide, era apa din care se nascuse si isi accepta, cu zambetul pe buze, destinul de a se intoarce in ea. Destinul ei insa gasi o piedica, Caiuby simti cum dragostea lui pentru micuta Rafela consuma fiinta celei care ii deschise ochii catre lumina. Mayumy simti cum privirea lui ii invalui trupul intr-o lumina similara cu celei in care fusese invaluita Rafela, lumina aceea insangerata a iubiri insa lumina care se pogorase asupra ei era diferita, era pura. Sangele care invaluise lumina Rafelei disparuse dintre razele care cuprinsera fiinta ei, simti asta si apa care o acapara se trase inapoi acea lumina o evapora o distrugea, intunericul poate ca-i daduse viata insa clipa intoarceri ei in el va avea de asteptat, foarte mult chiar. Apa intunecata deveni abur si incerca sa o sufoce pe Mayumy pentru a o recupera insa Caiuby goni acel intuneric, il goni cu prezenta sa.
Mayumy isi simti chipul atins de o mana calda si tandretea acelor degete o readuse in lumea reala eliberand-o din peisajul in care fusese prinsa de emotiile ei si ale celui pe care il iubea. Privirea ei o intalni pe a lui Caiuby si buzele ei simtira caldura, o caldura ce o facu sa tresara era primul sarut din viata ei si era de la cel pe care il iubise in tot acest timp. Sanii ei simtira caldura, mana lui ii masa, lacrimile de fericire devenira izvor insa Caiuby le curma existenta bandu-le. Gustul lacrimilor ei il incanta insa ii parea rau ca el era cauza nasteri lor. Suferea pentru asta insa gasind bucurie in gustul lor, gasindule dulce precum fericirea le elibera din prinsoarea buzelor sale si ii captiva buzele intr-un sarut pasional. Isi exprima prin acel sarut toate emotiile iubirea sa si tot ce simtise pana in acele clipe. Intunericul incerca sa curme acele clipe insa cand il atinse fu tulburata existenta sa si risipita in infinitul nefiintei, distrugea natura fiintei care fusese pana in acea clipa, intunericul crestea in el insa nu reusi decat un lucru sa faca sa se elibereze din prapastia in care il aruncase Caiuby pentru a fi incinerat de focul arzator al iubiri sale. Intelesese insfarsit iubirea o savura si o intelegea precum era, o savura precum savurase in trecut sangele Rafelei. In locul sacrificiului ei gasise iubirea, o gusta si un singur strop ii umplea toata fiinta. Acest nou suc al existentei sale spulbera orice urma de indoiala ca intunericul il putea captura iar in mrejele sale pline de rautate, ura, suferinta si maladii emotionale.
Caiuby ii admira chipul cu o privire blanda si calda in care se putea citi cu usurinta ca invatase ce este iubirea, ce inseamna sa iubesti si cum te schimba acest sentiment. Sentimentul acela isi gasi sfarsit in mainile dure ale lui Riumy, demonul care cu cateva clipe in urpa gustase intunericul din el si il savurase inecanduse-n el, se lasa captivat, accepta acel intuneric si deveni una si aceeasi fiinta. Intunericul din Caiuby, izolat in prapastia nasteri sale isi gasi camin in padurea intunecata a lui Riumy, fugi din Caiuby si caminul sau devenira umbrele lungi si interminabile pe care le aruncau copacii ce se nascusera din iadul interior al lui Riumy. Caiuby vazu totul in privirea lui, intelesese totul, el fusese salvat de intuneric insa sacrificiul......era cu mult prea mare. El isi pierduse catusele, pierduse totul insa castigase libertate dar pretul fusese Riumy il pierduse deoarece el fi incatusat in intunericul care fugise din el. In loc sa-l poata rapune, intunericul a reusit in a-l supune pe Riumy, singura fiinta pe care incercase sa o salveze pe care vrusese cu mult timp in urma sa o smulga din intuneric. Statea acum si se gandea privind acei ochi intunecati ai caror intuneric nu-i apartinea perversului Riumy ci lui, de fapt apartinea sufletului sau intunecat. NU putuse trai in campia luminoasa a sufletului lui si fugise in singurulo intuneric pe care il gasise, singurul loc in care ar fi putut sa-si continue existenta sa de creatura blestemata.
Riumy era pierdut izolat in lumea sa interioara nu putea fi eliberat se vedea singur intr-o camera cu pereti negri insa fara geamuri sau usi, se gasea in ultimul loc in care ar fi putut supravietui fara sa fie atacat de nephelimul care ii cotropise sufletul si ii oprimase existenta. Auzi departe o voce care spunea doar un lucru, revino-ti. Din ce sa-si revina, intunericul nu exista si lumina nu se nascuse niciodata. Traia intr-o ceata care ii devenise ultim refugiu, totul era ceata nimic nu era concret, plapabil, tangibil, real, totul era o iluzie, o lume iluzorie care devenise singurul loc in care el putea exista, nephelimul era in el, il controla. Isi dadu seama ca nu-l poate ucide insa nu gasi nici un fel de a-l goni, mintea sa era tulbure, se vedea doar griul care il definise mereu, era un demon insa isi dorea sa fi fost inger sau sa nu se fi nascut deloc. Ceata cea gri era realitatea dorintei lui insa padurea in care se afla nephelimul era prea vasta, focul o putea distruge insa focul pe care il avea el o putea face doar sa devina mai puternica si sa o inradacineze mai adanc in fiinta sa. Vantul ii putea smulge din pamant insa ar fi reusit doar sa-i aseze in alt loc, trebuiau distrusi insa era imposibil pentru el sa-i ucida, moartea lor era iubirea pura de care el nu se bucurase si pe care nu o cunostea decat ca o imagine incetosata a lui Caiuby. Cauta in acea imagine sentimentul care era eliberarea sa si il gasi insa puritatea lui ii ranea fiinta insa totodata era singurul lucru care putea disttruge catusele care cazusera asupra fiintei sale. Era prizonier in propriul sau suflet si arma care il putea ucide totodata era cheia care ar fi deschis usa.
Rik sun sareth veler mercurian actun sun seracmeth
Cap6
Caiuby isi privi creatia, mai exact ceea ce crease dorinta sa nestavilita ce il transformase in nephelim si daduse intunericului din el viata metamorfozandu-l in fiinta cum il capturase periumi in mrejele sale inveninate din care el se elibarase pasind in lumina,. Nu ar fi supravietuit in lumina singur in lumina singur insa nu era singur avea o fata care il iubea din adancul sufletului ei, Mayumy, o copila care incepuse sa-l iubeasca, Rafela, si pe cerulean care tinea la el pentru ca el o eliberase din frica eterna a lui Mephisto. El nu era in lumina aceea ca o mica balta ce astepta sa fie transformata in aburi si sa se piarda in infinit insa Riumy era in acea pozitie. Era ascuns in intuneric inca si nu putea pasi in lumina caci caldura ei arzatoare l-ar fi transformat intr-un mic norisor de abur care s-ar fi pierdut in valtoarea curentilor nestatornici ai aerului care i-ar fi devenit camin.
Mayumy il privea pe Caiuby cautand in ochi lui raspunsul la intrebarea care incepuse sa-i macine pe amandoi, nu stia nici unul dintre ei cum sa-l salveze cum sa inchida intunericul in cusca si sa-l salveze pe Riumy. Doar cel ce crease acea fiinta o putea distruge insa singura metoda prin care viata ei putea fi curmata era sa ii distruga caminul insa caminul sau devenise cineva care ii era drag lui Caiuby, nu stia ce sa faca, nu gasea rezolvare in nici una din variantele ce ii aparura-n minte. Trebuia sa-si ia creatia inapoi si sa o ucida in interiorul sau insa asta ar fi insemnat sa se ucida pe sine insusi. Nu se temea de moarte dar cei ce ii erau alaturi i-ar fi dus dorul nu putea sa-i faca sa sufere doar pentru greseala sa, era ceva ce nu ar fi putut face nici inainte sa se transforme si nici acum dupa ce fusese transformat.
Riumy inebunise complet si dorinta s de a-l avea pe Caiuby nu putea fi stavilita de nimic, fiinta care salaslui in corpul lui Riumy vroia razbunare fata de creatorul ei care o inchisese in adancul fiintei lui. Razbunarea aceasta avea sa vina pe singura cale pe care era ea capabila. Atinse pantaloni creatorului ei si acestia disparura lasandu-l complet dezbracat si neprotejat. Caiuby il privi pe Riumy si isi accepta pedeapsa o merita pentru faptul ca-si condamnase jumatate din fiinta la prizonierat. Fiinta nu accepta gandurile lui caiuby asa ca il imbranci ducandu-se la Mayumy care era dezbracata si incapabila de orice miscare. O prinse de mainsi si o intoarse cu spatele la el dupa care o penetra adanc in anus. Tipatul ei zbruncina din temelii fiinta lui Caiuby care nu putea accepta asa ceva, Fiinta aceea merita sa experimenteze si ea aceeasi senzatie chiar daca el nu l-ar fi dorit pe Riumy in acest fel. Se duse in spatele fiintei si o trase inapoi in timp ce o pentera adanc. Maymy fiind eliberata fugi de langa perete si o lua in brate pe Rafelea incepand sa planga.
Rafela isi simti corpul imbratisat de bratele tremurande ale unei fete, privirea ei tandra si calda o intalni pe cea terifiata a lui Mayumy insa toata acea teama din priviri ii fu spulberata de buzele dulci ale Rafelei care cu pasiune o captivase intr-un sarut lung si tandru. Isi strecura limba printre buzele lui Mayumy si incepu sa se joace cu limba ei in timp ce incepuse sa-i maseze penisul cu miscari stangace insa foarte tandre. Sfarsi sarutul trantinduse pe pat impreuna cu cerulean care inca o penetra si o trase pe Mayumy aproape de ea dandu-i un imbold ca poate si ea sa o penetreze. Simti cum Mayumy o penetra si felul in care inainta ea incet ca sa nu o faca sa sufere si zambi dar ea vroia sa simta totul asa ca dintr-o miscare se impinse inapoi si ajunse pana la baza penisului ei simtindu-l cum pulsa in interiorul ei vru sa o faca si pe Mayumy sa se simta bine asa ca incepu sa se miste din ce in ce mai repede pana cand isi dadu seama ca nu mai era nevoie sa se miste si ea si ii sopti.
Vad ca te misti singura deja, cred ca-ti place nu?
E a..a..asa de bine, cald, umed, acum inteleg te ce te vroia Caiuby......esti...pur si simplu....minunata...
De indata ce rosti aceste cuvinte rezistenta ei fizica ceda si se elibera in Rafela in acelasi timp cu Cerulean. Senzatia pe care o avu Rafela in acele clipe o trimise si pe ea pe culmile extazului insa ceva ii prinse privirea in timp ce se uita catre Caiuby. Vazu in ochii lui fericire pura, era fericit ca ea traia placerea suprema, ca-si traia visul, ca o avea pe fiinta care ii era cea mai draga alaturi de ea. Zambetul sau era atat de pur incat ar fi putut pacali orice fiinta ca se schimbase insa privind mai atent ar fi vazut ceva ce nu i-ar fi placut insa sani lui Cerulean devenira bariera pentru ochi ei iar ea nu dorea sa piarda acea imagine, o sacura precum ii savurase sangele.
Caiuby era fericit pentru micuta Rafela insa de indata ce ea nu-l mai vazu tristetea ii picta chipul cu paleta ei de suferinte. Paleta nu cunoscuse niciodata culori diferite de negru si gri, nu de cand cazuse in mainile acestei emotii. Intoarcerea ei aduse din nou pe paleta sufletului sau acele culori care ii marcasera viata pana in acea clipa insa cand atinsera panza nu putura sa ramana caci iubirea ce se inradacinase in sufletul lui Caiuby distrugea culorile ce marcau tristetea ii ardeau pensula ii frangeau bratele ii distrugeau fiinta lasand in urma doar un munte de cenusa, asta era tot ce ramasese din sentimentul nmit tristete. Caiuby inca il penetra pe Riumy, sau mai corect zis pangarea trupul lui. El nu era acolo nu simtea nimic, era ascuns in cusca sa stand chinuit in locul in care fusese inchis fiind fericit ca traieste. Uneori se intreba daca ceea ce experimenta el poate fi numita viata dar acest gand fugea din mintea lui precum nisipul curge printre degetele celui ce nu il poate strange in pumn.
Riumy simtise in preajma sa o prezenta luminoasa, ridicand privirea il vazu pe cel pe care il iubea si vazu lumina care il inconjura si se intinse printre gratii catre el iar momentul in care ii atinse trupul luminos cusca sa se spulbera si trupul sau fu invalui te lumina ira fiinta cea intunecata le aparu inainte stand in umbra lor. Ii privea cu ura insa era minuscul asa ca Riumy il zdrobi spulberandu-i existenta si anuland orice efect ar fi avut prezenta lui asupra sa. Se trezi in bratele lui Caiuby si simti cum este penetrat iar placera acelor clipe il facu sa geama de placere, era in extaz. Cel pe care il iubea il penetra il simtea adanc in trupul sau, contopirea fiintei sale cu a lui era deliciul suprem. Senzatia aceasta noua de placere il aduse repede la culmea extazului dar nu-i facu fata si se elibera dupa care lesina.
Caiuby il prinse inainte sa poata tinge cimentul rece care i-ar fi devenit culcus etern si il saruta tandru pe gat dupa care ii bau sangele si elimina din sufletul lui tot raul care isi facuse culcus acolo si il distruse aruncandu-l in lumina calda a fiintei sale. Trimise tot intunericul in neant si-l sigila acolo lasandu-i cheia la indemana insa nu-i spuse ca acea cheie il va ucide cand o va atinge. Destinul intunericului era sa moara si destinul lui Caiuby era sa ii ofere sarutul rece al mortii.
[center]![[Imagine: BalledAngst314.gif]](http://i52.photobucket.com/albums/g3/Baals_Baby/BalledAngst314.gif)
[/center]
[/center]Do not fear hell for i live at the gates of heaven and i condemn you all to damnation.
