Laevis

[BloodyInnocence]

dupa o llunga absenta am venit intr-un sfarsit cu continuarea, sper sa impartasiti cu mine parerile voastre.


Capitolul cinci

Cum am putut sa o las singura cu acel nemernic? Stiam de ce era in stare, auzisem zvonurile care circulau printre prieteni mei si stiam cat de mult o compatimeau pe Clara pentru ca trebuia sa se casatoreasca cu un asemenea monstru si totusi am lasat-o singura cu acela, stiind mult prea bine ca avea sa o raneasca, dar am inchis ochi si am plecat lasand-o sa mearga pe calea pe care a ales-o. Si atunci m-a plesnit, nu ea a ales calea aceasta, asta incerca sa imi spuna chiar din acea seara, nu a ales sa isi lege destinul de un netrebnic ca Siracus, tatal ei a obligat-o, din cauza traditiei clanurilor. La fel o sa ma oblige si tatal meu sa ma insor cu cineva pe care nu iubesc? Dar nu trebuie sa ma gandesc la asemenea lucruri in aceste momente, trebuie sa ma concentrez la a o prinde din urma pe Clara si a-i explica totul, poate... poate ce? Poate imi va mai da o sansa? De ce sa imi mai dea o sansa? Doar ca sa ii dau cu piciorul? Dar jur ca nu voi face asta, jur!
Fugea, o vedeam in fata mea la cativa metri departare in ciuda faptului ca era intuneric bezna iar luna intrase intre nori, parca si ea suparata ca cineva a avut tupeul sa loveasca un asemenea inger trimis de sus. Din fericire pentru mine parul ei incepuse sa lumineze ca un adevarat foc in acea bezna, iar eu am putut sa o urmaresc pana cand ea a obosit si s-a prabusit, literalmente, pe jos. M-am speriat cand am vazut-o cazand si m-am fortat si mai tare pentru a ajunge cat mai repede la ea sa o ajut. Am ajuns intr-un sfarsit la Clara doar ca sa observ ca incet, incet pielea ei devenea un adevarat foc viu care nu ma lasa sa ma apropii de aceasta. A fost pentru prima oara cand mi-am dat seama de ceea ce insemna acel eveniment, prima oara cand am constientizat de prapastia imensa ce se afla intre mine si ea, iubirea vietii mele. Mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus tatal meu cand am implinit saisprezece ani, varsta la care orice baiat din orice clan devine barbat indiferent daca i-au aparut sau nu puterile, mi-a spus ca nu voi putea sa am niciodata o adevarata relatie cu altcineva din alt clan, ca oricat as incerca niciodata nu voi putea atinge acel nivel de intimitate pe care l-as putea atinge cu cineva de acelasi fel ca mine; in acel moment nu am inteles la ce se refera, dar acum, cand vad cum puterile de foc ale celui mai puternic clan Ignis se trezesc la viata in corpul persoanei iubite de mine inteleg mult prea bine la ce se referea tatal meu, mult mai bine decat mi-as fi dorit vreodata sa inteleg. De cate ori va avea probleme cu puterile ei, eu nu o voi putea ajuta, nu o voi putea proteja de propriile ei puteri si asta numai din cauza ca sunt ceea ce sunt si anume un membru al clanului Aqua si ma doare sa recunosc acest fapt, sa recunosc ca daca va sta cu mine eu voi fi neputincios in fata problemelor prin care va trece, ca nu o voi putea ajuta cu nimic. Desi ajunsesem sa constientizez aceste lucruri am ramas alaturi de Clara si am incercat atat cat a stat in puterile mele sa ii usurez tranzitia prin care trecea. Am tinut-o de mana desi apa pe care o pusesem sa imi protejeze mana de focul ce luase locul pielii ei catifelate nu rezista mai mult de trei minute, iar eu nu puteam sa fac un nou scut destul de repede incat sa imi feresc mana, insa nu m-am dat batut. Am stat langa ea, incercand sa o asigur ca nu este singura toata noaptea, pentru ca atat i-a trebuit pentru a renaste ca un adevarat phoenix, iar atunci cand primele raze ale dimineti au atins-o Clara s-a ridicat de la sol in noua ei forma si a renascut pasind incet pe drumul noii ei vieti.
Arata incredibil, in viata mea nu mai vazusem un Ignis in punctul forte al vietii sale si era magnific. Toate formele ei erau un foc viu care se unduia in toate directiile, nici nu stiu cum sa o descriu pentru ca orice descriere as incerca sa ii fac nimic nu poate sa transmita ceea ce vad eu in aceste momente. Si apoi a coborit in fata mea si si-a luat forma umana inapoi, aparand in fata mea ca persoana pe care eu o doream.
-Ai stat cu mine toata noaptea... a soptit Clara, un zambet de-a dreptul gingas aparandu-i pe chip si luminandu-l.
Am vrut sa ii raspund, sa ii zic ceva insa ea si-a pus degetul pe buzele mele si a dat din cap in semn ca nu vrea sa vorbesc, iar eu am ascultat-o, inghitandu-mi cuvintele.
-Ceea ce urmeaza sa fac este considerat un sacrilegiu de Ignis si pedeapsa este una capitala, dar esti doar tu si in tine am incredere, de aceea iti incredintez aceste informatii sa le ti secrete pentru ca o data cu cheia lor iti incredintez si viata mea. Ceea ce ai vazut a fost renasterea mea ca si conducator de drept al clanului, nu stiu cum este la voi, insa la noi asta se intampla si parinti mei, ca si ceilalti care ii urmeaza pe parinti mei, sunt constienti ca eu sunt conducatoarea de drept pentru ca am sange regal in vene si ca responsabilitate trebuie sa ofer clanului un conducator, un baiat. De aceea Siracus a fost ales pentru a-mi fi sot, pentru a oferi un baiat, un rege. Eu sunt fata si deci o dezamagire pentru parinti mei pentru ca nu au fost capabili sa de-a un fiu ca prim nascut si in acelasi timp voi fi intotdeauna mama viitorului rege, inca de pe acum sunt cunoscuta ca cea care le va darui un rege. Si acest lucru este o povara pe umeri mei pe care nu o doresc, dar de care nu pot sa scap. Ai vazut cum arat cand imi dezlantui puterile, asa voi arata si daca ma voi darui complet celui ales de mine... acum, asa vrea sa stiu... dar nu mai putu sa continuie din cauza ca glasul a parasit-o.
Stiam ce vroia sa spuna, vroia sa stie daca si eu voi fi capabil sa ma daruiesc complet ei, iar raspunsul meu era da si singurul mod prin care puteam sa o fac sa inteleaga era sa o sarut, asa ca asta am facut. Am sarutat-o cu toata fiinta mea, iar aceasta nu s-a dat la o parte ci mi-a raspuns la sarut cu aceasti intensitate si pasiune.
-Hai sa fugim de aici, plecam din acest loc si ne facem noi unul unde sa putem sa traim linistiti, ii spun eu cand ne despartim unul de altul pentru a respira.
-Sa fugiti unde? Aud o voce necunoscuta spunand. Ea a fost promisa mie si numai mie, nu ai nici un drept asupra ei, albastrelule.
Am vazut-o pe Lara cum se albeste la fata, toata culoarea disparandu-i din obraji si mi-am dat seama ca Siracus era cel care aparuse in spatele meu, era sansa mea sa ii dovedesc lui Lara ca o pot proteja. M-am intors cu fata spre inamicul meu gata sa o protejez.
-Ce ai de gand sa faci piticanie? Crezi ca imi este frica de micile tale trucuri de magie? Zise el pufnaind in ras intr-un mod batjocoritor.
Si m-am enervat. Cine se credea el sa rada de un fiu al clanului Aqua? Am creat un bici din apa din imprejurimi si l-am lovit cu acesta pana cand zambetul i-a disparut de pe chipul lui de om prost. Din pacate din cauza furiei mele nu am vazut ca acesta pusese un scut in jurul sau, iar loviturile mele nu isi atingeau tinta, ceea ce i-a dat lui ocazia sa isi pregateasca atacul. Ceea ce s-a intampla dupa asta nu pot sa explic si nici sa spun in cuvinte pentru ca intr-o singura secunda, Lara care se afla in spatele meu, era acum in fata mea eliminand atacurile de foc ale lui Siracus si era transformata in forma ei, in care o vazuse cu cateva minute in urma. Siracus ramase cu gura cascata cand si-a dat seama cu cine se lupta.
-Cum? Cum... cum se poate asa ceva? Intreba el.