Kimono-ul rosu [+18] [yaoi]

[adyna_45]

Ei bine, imi pare bine ca nu s-a mai plictisit. Acum, sincer, daca eram in locul lui, cu caracterul lui, m-as fi lasat purtata de val, vazand ca asta ma ajuta sa nu ma mai plictisesc. Plus ca, din moment ce a gemut, nu i se parea atat de dezgustator. Am dreptate?

Ai avut si niste greselute pe ici, pe colo:

cerul înserat - Incorect. Cerul nu poate fi inserat. Poate fi instelat. Deci cred ca asta ai vrut sa scrii.

semn că înţeles - Semn ca a inteles

„aia” tocmai „acolo” unde „toţi” - Prin acele ghilimele am observat ca tu vrei de fapt sa subliniezi ideea. In general, pentru a face asta, se foloseste italic sau, daca nu-ti place italicul, folosesti bold.

Să il ducem şefului - Banuiesc ca ai vrut sa sune amenintator. Ei bine, ar fi sunat mai amenintator daca ziceai "Sa il ducem la sefu' " (din cate stiu eu, sarlatanii nu stiu sa vorbeasca corect gramatical). Desi trebuie sa scrii corect, trebuie si sa pastrezi caracterul general al personajelor. (Stiu, e greu, de acord, dar nimeni nu a zis ca e usor.)

Era un pic speriat, oricine în locul lui ar fi fost, dar mai degrabă indignare. - "Era un pic speriat, orice persoana aflata in situatia sa ar fi fost, dar se simtea mai degraba indignat." Preferam sa te exprimi asa.

făcuse somn şi decise - facuse - mai mult ca perfect; decise - perfect simplu. Nu e bine. Nu suna bine. Eu, personal, preferam asa: "...facuse somn si decisese..."

Cam atat am avut de zis. Succes si inspiratie! Astept capitolul urmator.
Ja ne!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[I hate maths.]

Hey!!!Sper ca ai avut un Craciun fericit...eu nu prea am avut.Ma rog, nu asta e problema:-j Esti absolut incredibila:x Ma bucur ca ai postat.Un capitol scris de tine, e tot ce imi doresc de sarbatori!

Eh Kano, ti-a trebuit tie lenevit:))

- Fii serios. E dezgustător

Aha, nu cred ca pe "omul pesterilor" il interseaza parerea ta despre asta.Oricum buna incercare.
Totusi, te-ai oprit in momentul culminant!Iar!
Stii, nu cred ca "omul pesterii" o sa il omoare.Poate mai are nevoie de el=))

- Avem o vorbă pe aici. Cei ce urmăresc o asemenea activitate, o fac doar pentru că îşi doresc să participe

Si cand te gandesti ca el dorea doar putin somn.Trist...dau nu.Trist pentru el.
So, greseli.A trecut Adina pe aici.Cum am mai spus, job-ul ei.

Capitolul a fost...nici nu am cuvinte!Esti uimitoare.Sper sa vii repede cu nextul.Mult noroc in continuare si spor la scris!Merry X-mas(cam tarziu)Ja-ne!:bye:

[Lithium-Angel]

:: adyna_45 :: am gasit ceva timp liber si am scris urmatorul capitol. astept sugestii si pareri.
:: Yaku-chin :: nu stiu exact ce sa fac cu Kano, dar sex slave suna destul de bine pentru mine
:: Mousy :: te rog frumos. e un om al pesterii destul de atragator. Don Juan al Cavernelor. :)) mai multa actiune pe placul nostru urmeaza.

La Cirese va mai dura putin pana sa pun continuarea pentru ca trebuie sa fac o schematica clara a evenimentelor. sunt multe si nu vreau sa ma incurc in ele si sa cauzez confuzii. pana atunci... aveti asta daca doriti sa cititi.
Enjoy reading!
ja ne~!

Partea a doua

Dacă ar fi avut mâinile libere, probabil ar fi făcut un scandal atât de mare încât cei din jur l-ar fi rugat să nu se mai apropie de el. Putea face asta. Dacă îşi dorea să fie urât, reuşea imediat să îi facă pe cei din jur să îl evite. Ar fi făcut la fel şi acum. Ar fi ţipat ca din gură de şarpe sau ar fi început să lovească în stânga şi dreapta, însă capul îl durea mult prea tare pentru a se putea măcar hotărâ cu ce să înceapă.
Simţea o durere aprigă direct în mijlocul frunţii, întreaga zonă fiind deja mai roşie decât îşi putea imagina. Tăietura era undeva aproape de tâmpla dreaptă, dar asta nu făcea decât să îi provoace o senzaţie de ameţială greu de descris în cuvinte. Era ca şi cum avea rău de mare, de maşină, de avion şi frică de înălţimi în acelaşi timp şi se mai învârtea şi ca un idiot într-un carusel dezlănţuit. Deşi cineva ar fi putut face ceva pentru a îl ajuta, singurul care se afla acolo, acel brunet sadic, nu făcea nimic altceva înafară de a îl tortura mai mult.
Putea suporta constantele săruturi, mâinile acestuia ce se plimbau pe tot corpul lui, chiar şi limba jucăuşă ce îi uda pielea şi o făcea să ardă, toate în acelaşi timp. Ceea ce nu putea înghiţi, şi nici nu credea că avea să o facă cândva curând, era mişcarea de dute-vino pe care unul dintre degetele necunoscutului o făcea în interiorul său.
Era gata să deschidă gura şi să se plângă, însă a fost întâmpinat de limba jucăuşă a bărbatului care a profitat de ocazie. A început să cerceteze tot înteriorul ca un om flămând ce îşi linge farfuria până când aceasta devine mai strălucitoare decât era înainte. Trebuia să fie de vină lovitura pe care o primise când a căzut, altfel nu ar fi răspuns niciodată la un sărut primit din partea altcuiva de acelaşi sex.
S-a trezit lăsându-şi limba să se întâlnească cu a brunetului, dezmierdând-o şi lingând-o uşor, primind-o cu totul în interiorul cavităţii sale bucale. Imediat apoi, întreaga greutate a trupului celuilalt s-a lăsat peste al lui, făcându-l să icnească. S-a cutremurat puţin când bărbăţia acestuia a început să se frece de al lui, însă asta l-a ajutat să se trezească la realitate şi să îşi amintească că este violat de un individ suspicios.
Şi-a retras limba şi a dat să o muşte pe a celuilalt, apoi a încercat să îşi ridice genunchiul pentru a îl lovi pe agresor. A eşuat însă, devenind încă mai vulnerabil în faţa cuiva într-adevăr mai puternic decât el. Dacă până atunci un singur deget se mişca în interiorul lui, acum putea simţi două, mişcându-se ritmat, cu un scop încă neexprimat.
Brunetul putea fi cât de barbar îşi dorea şatenul, dar măcar să gândise să îşi uşureze trecerea şi să facă acea cale de acces minusculă ceva mai accesibilă lui. Curând, a ajuns la concluzia că era suficient şi şi-a ridicat trupul de deasupra captivului. I-a zâmbit uşor sarcastic, apoi i-a prins ambele picioare şi a încercat să le îndepărteze.
Kano s-a opus cât a putut el de mult. A strâns din dinţi, şi-a muşcat buza inferioară, chiar şi mişcat întreg trupul, rănindu-şi încheieturile mâinilor, toate în încercarea de a îl izgoni pe celălalt.
- O să termini prin a te răni singur, a vorbit brunetul, privindu-l amuzat.
- Dacă eşti aşa de îngrijorat de sănătatea mea, lasă-mă în pace! a strigat rapid, încercând să se mişte din nou.
A tresărit când chipul bărbatului a ajuns la doar câţiva centimetri deasupra feţei sale, dar s-a şi speriat puţin când mâinile acestuia l-au strâns de încheieturi.
- Se spune că nu e nimic mai bun decât puţină mişcare pentru a intra în formă, a continuat, zâmbind ceva mai prietenos, lingând urechea dreaptă a şatenului.
- Acolo prin lumea ta, nu se spune că e ilegal să violezi pe cineva? a replicat enervat, uitându-se urât la cel de deasupra lui.
- E viol doar atunci când celuilalt nu îi place. Poţi să îmi spui, sincer, că nu îţi place? a adăugat mândru de sine, atingând vârful bărbăţiei lui Kano.

Şatenul şi-a încleştat maxilarul, a dat să îl înjure, apoi s-a răzgândit brusc. Nu se putea coborâ la nivelul acelui barbar şi să uite complet de educaţia primită. Venea dintr-o lume civilizată, dintr-un loc unde bunele maniere se aflau pe primul loc, nicidecum dintr-o colibă, locul de unde părea scos brunetul.
- Şi după ce faci asta, ce mai ai de gând cu mine?
- Păi...mă gândeam să fac asta, apoi să o fac din nou, şi din nou şi tot aşa până când mă plictisesc, dacă mă plictisesc, a explicat calm, încercând din nou să îndepărteze picioarele tânărului.
- Cu alte cuvinte, nu am scăpare. Ori faci asta, ori faci asta, a concluzionat imediat, oftând adânc.
Îngrijorarea se putea citi pe chipul lui. Îl durea capul îngrozitor şi jura că avea să rămână cu sechele din cauza loviturii, îl mai usturau şi încheieturile care începeau să sângereze uşor şi trebuia să se şi pregătească pentru un nou tip de durere, unul la nivel mai profund.
A decis să renunţe. Îşi irosea energia degeaba. Cea mai bună soluţie era să nu se mai lupte cu brunetul, să îşi păstreze energia şi să aştepte momentul potrivit pentru a îşi lua tălpăşita. Putea fi şi puţin seducător pentru a îl induce pe celălalt în eroare, a îl face să aibă încredere în el şi a îl dezlega. Şi-a îndepărtat picioarele, apoi a înghiţit în sec şi a aşteptat momentul acela ce prevestea o durere sfâşietoare. Bărbatul a mulţumit, şi-a plasat bărbăţia la intrarea minusculă, apoi s-a împins cu totul înauntrul celuilalt.
Kano a ţipat, şi-a muşcat buza, iar întregul său trup s-a mişcat brusc, provocând noi răni în jurul mâinilor sale. Câteva lacrimi s-au adunat în jurul genelor sale iar o roşeată ciudată şi-a făcut apariţia pe chipul său. Durea. Se aştepta să doară, însă nu atât de mult. Era parcă tăiat pe dinauntru, în bucăţele mici pe măsură ce individul înainta înauntrul său. Bănuia că aşa trebuia să se simtă şi o fată virgină atunci când era luată pentru prima oară. Oricum, nimic din ceea ce simţise până atunci nu se putea compara cu ceea ce experimenta în acel moment.
Corpul său s-a încordat complet. Până şi unii muşchi de care habar nu avea că există păreau să lucreze intens. Şi-a muşcat buza atât de tare încât şi ea a început să sângereze, însă limba brunetului a avut grijă să treacă imediat peste ele şi să îl steargă.
Barbarul a iniţiat un alt sărut, unul în care practic a devorat gura şatenului, dar nu s-a oprit nici măcar o clipă din a îl pătrunde cu toată forţa sa. Le făcea pe amândouă în acelaşi timp, îşi mai şi mişca mâinile când pe bărbăţia lui Kano, când pe mijlocul acestuia, ceea ce îl făcea pe tânăr să se gândească la Napoleon. De ce Napoleon? Poate pentru că acesta a fost singurul ce putea face mai multe în acelaşi timp şi, deşi era mic de înăţime, se spunea că era un amant grozav şi ştia să îşi satisfacă femeile.
Instinctul a pus stăpânire pe el, corpul a început să i se mişte de unul singur şi, înainte de a se putea opri, răspundea din nou la sărut, înconjura trupul bărbatului cu picioarele sale şi scotea ocazional câte un icnet sau geamăt. Simfonie pentru urechile brunetului.
- Dacă ai şti cât de bine se simte, i-a şoptit la ureche, continuându-şi mişcările rapizi ale mâinilor pe întreaga suprafaţă a bărbăţiei şatenului.
- Tu..., a încercat să vorbească, dorind să spună ceva jignitor.
- Am un nume dacă vrei să ştii, a replicat rapid.
- Ar fi bine să îl şi ştiu, nu? a ţipat Kano, încercând să îşi stăpânească alte icnete şi gemete ce păreau că nu mai vor să se oprească.
- Yoichi, a răspuns scurt, continuându-şi treaba fără a mai permite nimănui şi nimic să îi distragă atenţia.
Cumva, părea că se afundă tot mai mult în interiorul şatenului. Asta dacă era posibil. Nu dorea să recunoască asta şi nici nu avea să o facă, însă nu era chiar atât de rău pe cât îşi imaginase. Corpul său părea că se obişnuieşte cu mişcările bruşte ale celui numit Yoichi , chiar şi cu săruturile rapizi şi oarecum violente ale acestuia.
Ritmul nu mai era de mult o problemă. Era pătruns, sărutat rapid, apoi abandonat timp de o secundă, clipă în care bărbăţia îi era pompată, apoi pătruns din nou şi tot aşa. Cam anticipa care avea să fie următoarea mişcare şi era pregătită pentru ea. Acum se încorda ceva mai natural, nu mai simţea acea durere musculară, respiraţia îi devenea încet la normalitate şi durerea dispăruse şi ea. Ar fi fost ridicol din partea lui să spună că nu era atât de neplăcut pe cât îşi imaginase.
Bineînţeles, trupul său era mult mai cinstit decât îşi dorea el să fie. Sfârcurile îi erau roşiatice, buzele la fel, picături de transpiraţie îşi făceau apariţia pe tot corpul său, încă se mai arcuia şi, îndiferent ce încerca să facă pentru a se opri, continua să gâfâie şi să tresară când era pătruns din nou. Dădea cumva impresia că aşteaptă momentul, e dezamăgit că nu are loc cât mai curând, apoi e luat prin surprindere şi sare în sus de bucurie. Cel puţin, aşa vedea brunetul lucrurile.
Se distra un pic pe seama şatenului. Urmărindu-i fiecare reacţie atât de onestă, fiecare sunet ce îi ieşea pe gură, fiecare privire din ochii săi, părea să se bucure mai mult decât de obicei, mai mult decât a făcut-o cu oricare altul. Era deja evident că ştie ce face şi că a mai făcut-o de multe ori, deci trebuia să se folosească de toate cunoştiinţele sale pentru ca amândoi să se simtă bine.
Se vedea că reuşeşte asta. Avea toate motivele pentru a îl tachina pe străin, a îl săruta sau face al lui, aşa că avea să profite de asta.
- Salivezi, a rostit la un moment dat, rămânând în interiorul tânărului.
Kano a tresărit şi a dat să se şteargă, dar i-a fost amintit imediat că este legat cu o sfoară. A încercat să îşi steargă buzele folosindu-şi limba, însă totul a fost doar o tactică a brunetului. Aşa putea să îl vadă lingându-se singur, comportându-se ceva mai erotic, fără să fie învinuit sau certat.
Atenţia i-a fost imediat distrasă de la asta. Şi-a ridicat privirea spre Yoichi şi a început să clipească des, înghiţind în sec. Ceva era în neregulă cu trupul său.
- Doare..., aproape a şuşotit, strângând din dinţi. Chiar doare..., a repetat, închizându-şi ochii.
De la furia de mai devreme, la obedienţa de apoi, Kano părea că suferă cu adevărat acum. Era atât de dureroasă expresia de pe chipul său încât şi bărbatului i s-a făcut milă de el. Nu se putea opri chiar atunci aşa că l-a mai pătruns de câteva ori, având grijă ca tânărul să se elibereze, apoi să o facă şi el înauntrul acestuia şi, de abia apoi, s-a oprit şi şi-a aşezat mâna peste fruntea şatenului. Ardea. Avea o temperatură destul de mare şi nici nu arăta bine. Tăietura din zona tâmplei era acum maronie, semn că se infectase, rănile de la încheieturi prindeau coajă, dar încă sângerau, şi trupul era acoperit pe alocuri de mici vânătăi. Chiar dacă se aflau pe o suprafaţă plană, dedesubt tot era pământ şi piatră. Era evident că nu e obişnuit cu un astfel de mediu.
- Mă doare..., a repetat, aproape plângând, încercând să îşi muşte din nou buzele.
- E în regulă, a răspuns brunetul, întinzându-se spre mâinile celuilalt pentru a le elibera.
Au căzut pe lângă trupul acestuia de parcă erau complet stoarse de viaţă. Kano respira rar, mult prea rar, transpira mai mult decât trebuia şi mai şi frigea pe deasupra. Atitudinea barbarului s-a schimbat complet. Şi-a pus kimono-ul pe el şi s-a îndepărtat rapid, întorcându-se înapoi doar după ce a găsit o găleată cu apă şi o bucată de material curat.
A încercat cum ştia el mai bine să cureţe rănile tânărului, însă nu era vraci. Îl vedea pe şaten în agonie, luptându-se cu durerea, încercând să nu plângă şi asta îl făcea să se simtă uşor vinovat. Poate totuşi exagerase.
- Hei...cum te cheamă? a întrebat rapid, realizând că nu ştie numele celui pe care l-a agresat.
- Ka...no..., a silabisit pe o voce stinsă, dând semne că avea să îşi piardă conştiinţa din nou.
Yoichi a dat din cap, consimţând că acela era un nume pe atât de frumos pe cât de semnificativ. Însemna putere, capabilitate şi asta i se potrivea străinului. Dacă era un lucru de care nu ducea lipsă, atunci era vorba de voinţă. Exact acea virtute greu de întâlnit l-a determinat pe brunet să se preocupe de el. Simţea că are în faţa sa o persoană de preţ, cineva ce l-ar putea învăţa mult. Era adevărat. Asta numai dacă supravieţuia. Însă Yoichi nu plănuia să îl lase să moară. Momentan avea nevoie de el chiar dacă era vorba de scopuri perverse şi satisfacere sexuală.

[Yaku-chin]

Ma bucur ca ai venit cu partea a doua a capitolului care e gigant
Saracutu Kano, cred ca a fost prea mult penru el :D
Sper ca Yoichi sa il ajute si sa nu il lase sa sufere, off, rau Yoichi asta, oricum din ce am inteles eu din fraza:
Momentan avea nevoie de el chiar dacă era vorba de scopuri perverse şi satisfacere sexuală=> ca e numai momentan....deci :D cine stie nu?
Oricum a fost un capitol foarte frumos scris:D si descris:)) si cu multa actiune foarte :X foarte activa, hihihi,
Mi-a placut mult, e si logic, dar sper ca Kano sa se refaca repede, sa nu ii ingrijoreze pe prieteni lui...si Yoichi sper sa se poarte mai frumos, ca de nu...ce bataie primeste el de la mine, cum sa il faca sa sufere pe bietul meu Kano
Sper sa vi repede cu urmatorul capitol, la ambele ficuri


Kissu si spor la scris, bye bye!

[adyna_45]

Merci! Merci! Merci! Merci! Merci! x 100

Ador! Ador! Ador! Ador! Ador! Ador! x 100

Acum, ca am trecut peste criza mea de copil de 6 ani jumatate, sa-ti mai povestesc ce cred eu de ficu tau.

E foarte tare! Nu am vazut greseli de niciun fel... Incepi sa ma sperii... ce o sa mai comentez eu? Ai dreptate, o sa gasesc eu ceva!

Auzi, sigur Kano si Yoichi nu se indragostesc? Esti 100% sigura? Pentru ca eu nu sunt. Si ar fi asa de frumos sa aiba fiecare dintre cei trei o pereche...

Stii ce? Am hotarat ca imi e dor de Yuki si Rei! Si fiindca am hotarat asta, o sa-ti si zic: Imi e dor de Yuki si Rei.

Kano e fraier. Daca statea linistit, ar fi putut ajunge sa-i placa. Si daca ar fi stat linistit nu ar fi avut atatea rani, nu i s-ar fi infectat rana de la cap, nu ar fi facut febra si tot asa. Dar nu, el sa se zbata, sa nu carecumva sa-si faca un bine!

Am vazut exprimarea asta: cavitate bucala. Nu suna deloc bine, crede-ma. Mie sigur nu a gura imi suna ci a orice altceva. Imi aminteste de orificiul buco-anal. Si asta nu e ceva ce vrei sa iti amintesti. Deci evita exprimarea asta.

Cam atat am avut de zis. Succes si inspiratie. Abia astept capitolul urmator.
Ja ne!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[I hate maths.]

Yo Deea, nu am mai lasat comm de ceva timp la ficurile tale:))
As vrea sa comentez fiecare capitol, dar imi e o leneee!
Well, in primul rand bravo pentru idee.E originala si ai conturat destul de bine atmosfera din acele vremuri.
Singurul lucru care ma cam deranjeaza e ca Rei a inceput sa fie interesat de Yuki cam devreme.Ma asteptam la altceva.Presupun ca e bine si asa, nu e o problema.
Si pe bietul Kano ti-ai varsat nervii intr-un mare fel.Viol...adica, stai avea dreptate tipu' din pestera, atata timp cat i-a placut, nu e viol.Sa o luam asa.
Il vrea doar pentru sex?Da serios ca ai ceva cu bietu' baiat.Eu am ceva cu Rei.El de ce nu sufera?O, stai pentru el necazurile incep mai incolo.
Dee...as vrea sa vad un sad end la ficul asta:)) Poate unul dintre ei moare in razboi.

Ar fi fost chiar culmea ca aşa ceva să îl plictisească. Deci, aveţi grijă ce vă doriţi că poate o să şi primiţi. Kano, cu siguranţă, avea să primească din plin.

Ok, asta inseamna ca nu va scapa deloc repede din locul ala.Mie imi convine, mai mult yaoi.
Sunt curios ce ii pregatesti lui Ken.
Si desigur, ce mai fac Rei si Yuki.
Greseli nu am vazut, desi m-am uitat.

Nu o mai lungesc, felicitari pentru fic.Ideea chiar e interesanta.Astept cat de curand nextul.See ya!

[Lithium-Angel]

sorry guys!
LA MULTI ANI!
sper ca anul acesta toate dorintele sa va fie indeplinite.
eu am scris in cele din urma, a dat domnul, un capitol nou.
sper sa va placa. astept parerile voastre. nu va fie frica sa comentati.

enjoy reading
ja ne ~

De maine

Simţea cum venele îi pleznesc. În jurul său era un miros ciudat, asemănător cu cel de iasomie, însă nu tocmai acela. Îl ajuta să se calmeze, dar îl şi inducea într-o stare de euforie pe care o recunoştea. S-a ridicat în mâini şi a realizat că se afla în acelaşi loc ca şi mai înainte, doar că de data asta mâinile îi erau dezlegate. Trupul îi era acoperit cu un kimono lung, albastru cu flori de iris, pentru femei, însă doar atât. Sub acel material finuţ se afla un corp gol, plin de vânătăi pe ici pe colo, şi o frunte pe jumătate roşie din cauza rănii de la tâmplă.
Se pregătea să încerce să coboare din pat, dar mişcarea celui de lângă el l-a oprit. Haina a căzut în poalele sale, descoperind pieptul şatenului, părul de pe frunte i-a acoperit ochii şi privirea i-a căzut în pământ, îngheţând în acelaşi timp. Ştia cine se afla lângă el şi de ce anume era în stare acea persoană aşa că prefera să nu se mişte pentru a nu lăsa impresia că vrea să evadeze şi să fie din nou torturat. Una dintre mâinile brunetului a ajuns pe gâtul său, mângâindu-l uşor, apoi a fost înlocuită de buzele calde ale acestuia ce au coborât din ce în ce mai jos, de pe ceafă până la jumătatea şinei spinării. Cealaltă mâna a făcut ocolul trupului tânărului şi s-a ascuns pe sub kimono, ajungând în zona bazinului, aproape de bărbăţia lui Kano.
- Te mai doare capul? a întrebat Yoichi, afişând o expresie cât se poate de îngrijorată. Era un pic ironică situaţia din moment ce părea preocupat, dar nu înceta să sărute trupul celuilalt şi să lingă puţina porţiune de piept la care ajungea din poziţia în care se afla.
- Da, a răspuns sincer, încercând să nu tresară şi nici să nu tremure. Nu dorea să îl enerveze pe barbar sau să i se împotrivească pentru că putea stârni reacţii negative şi fi lovit.
Imediat apoi, stânga l-a tras pe spate şi băiatul a ajuns întins pe improvizaţia de pat. Brunetul i-a mângâiat părul, ridicându-l uşor, pentru a vedea rana, apoi şi-a coborât mâna pe braţul şatenului, pe mijlocul acestuia şi, în cele din urmă, a oprit-o pe fundul lui, lăsând-o acolo.
Se pregătea să sărute din nou acel piept, însă vocea lui Kano l-a oprit.
- Cât ai de gând să faci asta?
- Nu ştiu, a spus la fel de sincer, privindu-l în ochi.
- Mă doare capul, trupul, nu ştiu nici ce se întâmplă în jurul meu pentru că sunt atât de ameţit iar tu ai chef de sex. Cum poţi fi atât de ... diabolic? a murmurat, încercând să îşi oprească lacrimile.
Nu era cine ştie ce bărbat arătos, cu siguranţă nu avea muşchii lui Ken, şi nu era nici la fel de inteligent ca Rei, s-a bazat toată viaţa lui pe charm şi pe abilitatea de a discuta cu oamenii, iar acum se afla într-o situaţie din care nu putea ieşea. Se simţea slab, devenea slab şi era gata să plângă ca un copil mic, lăsându-se pradă durerii.
- Nu fac nimic diabolic. E doar sex, a replicat brunetul, uitându-se curios la el.
- Cum poti spune asta? N-ai şi tu familie? Fraţi? Cum te-ai simţi dacă unul dintre ei ar fi răpit, rănit şi violat de un complet necunoscut? a continuat pe acelaşi ton stins, acoperindu-şi ochii cu braţele goale.
Pe mâinile lui se vedeau câteva bulinuţe violete, unele cauzate de strânsoarea puternică a lui Yoichi, altele rezultatul lovirii de piatra de sub suprafaţa patului, însă şi mai evidente de atât erau rănile din jurul încheieturilor sale ce erau acum atât de roşii, la fel de roşii ca sângele.
- Aş omorî pe oricine ar face asta cuiva din familia mea, s-a auzit încet, înainte ca trupul greoi al acestuia să se ridice cu totul.
O sclipire de speranţă şi-a făcut apariţia în inima băiatului. S-a ridicat în fund, încercând să îşi menţină echilibrul, apoi l-a privit cu lacrimi în ochi pe necunoscut, gata să îi pună întrebarea vieţii sale.
- Mă laşi să plec? Te rog, a şuşotit pe o voce tremurândă, apucând mânecile kimono-ului gri pe care îl purta bărbatul.
- Nu pot să te las să plec. Nu vreau.
- De ce nu? a izbucnit în cele din urmă, nemaiputându-şi stăpâni nici lacrimile, nici furia. Timp de clipe bune, pumnii săi au lovit cu putere trupul brunetului, apoi s-au oprit brusc. Şi-a lipit chipul de pieptul acestuia şi a început să plângă, gândindu-se la cei doi prieteni buni ai săi şi la mama iubitoare ce îl aştepta acasă. La Londra.
- Mi-aş pierde credibilitatea faţă de ei. Plus că, nu sunt complet satisfăcut în ceea ce te priveşte, a răspuns calm, nemişcându-se din aceea poziţie.
- Ce...ce vrei... să spui? a rostit uşor speriat, fără a îndrăzni să îşi ridice privirea spre brunet.
- Ai fost al meu. Ego-ul meu ca bărbat mă împiedică să te las să pleci. O dată nu e de ajuns. Am să te fac al meu de câte ori poftesc până mă satur. Apoi..., apoi mai vedem.
Şatenul s-a îndepărtat brusc şi a început să zâmbească. Ştia că nu putea cere un termen limită şi mai ştia că moartea îl putea aştepta la finalul suferinţei sale, însă ştia ce anume ar putea face pentru a grăbi orice avea să vină. Şi-a întins trupul pe suprafaţa rece, înlăturând materialul kimono-ului din zonele sale intime, parcă poftindu-l pe brunet să facă ce vrea cu el.
- Dacă nu voi reuşi să te omor pe tine...mă voi omorî pe mine, însă lucrurile...nu vor rămâne aşa, a şoptit de îndată ce trupul bărbatului s-a lăsat peste al său.
- Eşti interesant, a recunoscut Yoichi. Aş putea găsi o modalitate de a te lăsa să pleci de aici. Problema e, desigur, dacă ai fi dispus să accepţi condiţiile.
Propunerea era mai mult decât interesantă deşi era şi periculoasă. Nu putea spune nu chiar dacă implica o serie de schimbări drastice. Nu putea ignora cuvintele brunetului, nu când acesta îi făceau inima să îi bată atât de puternic.
Rolurile erau oarecum schimbate. Dacă pentru Kano, brunetul era duşmanul său, pentru Rei, şatenul era ca o sclipire de soare.
- Se pare că ai o mulţime de prieteni, a chicotit de îndată ce Yuki şi-a terminat poate a zecea poveste rostită în acea seară.
- Rei-sama, dacă vă plictisiţi, pot face altceva! a reacţionat imediat, devenind mult mai energic şi mai interesat decât înainte.
- Şi ce altceva ai face, Yuki? a întrebat Rei, dorind să îl şi tachineze, dar să îl şi provoace.
- Pot să vă dansez! a venit şi răspunsul, spus imediat, fără a fi complet gândit.
- Cum o faci şi acolo? a tachinat din nou, afişând un zâmbet oarecum meschin.
Nu l-ar fi deranjat dacă nu o făcea, dar parcă dorea să îl vadă pe şaten făcând asta. Ceva dinauntrul lui părea mult mai interesat să îl vadă pe tânăr expus, la îndemâna lui, satisfăcându-i dorinţele, decât departe şi strâin de sine.
Yuki a aprobat, dând din cap, apoi a întins mâna spre un eventai aflat ceva mai departe, gata să se supună ordinelor brunetului. S-a ridicat în picioare, şi-a aşezat kimono-ul, apoi a adoptat poziţia de început, aşteptând să primească aprobarea celuilalt.
- Yuki, a început uşor. De ce ai face asta?
- Nu asta vrea Rei-sama?
- Dacă Rei-sama ar vrea să te arunci în faţa unui tren, ai face-o?
- Ce e un tren? a întrebat inocent, afişând o privire atât de drăgălaşă încât brunetul nu s-a putut opri din a râde.
- Dacă ţi-aş spune să te omori, ai face-o?
Şatenul s-a aşezat la locul său, anticipând o conversaţie serioasă, apoi a început să se gândească cât se poate de serios la întrebarea ce i-a fost pusă. Răspunsul era destul de evident, însă motivele nu. În cele din urmă, un zâmbet imens a apărut pe chipul tânărului.
- Da.
Un singur cuvânt. Atât a rostit. Nu glumea şi nici nu părea să se îndoiască de ceea ce spune. Zâmbetul enorm de pe chipul său, privirea din ochii săi, totul dădea de înţeles că nu doar crede ceea ce spune, dar şi simte asta.
- De ce ai face asta? a apărut şi întrebarea indignată a brunetului.
Rei nu putea înţelege, însă era oarecum bucuros să afle că avea încrederea şatenului.
- Rei-sama este singurul care nu s-a uitat la mine cu aceeaşi perversitate cu care au făcut-o ceilalţi. Şi chiar dacă m-aţi dori, Rei-sama maschează asta şi mă face să mă simt comfortabil. Îmi zâmbiţi, vă uitaţi curios la mine, uneori păreţi chiar intrigat iar alteori complet stupefiat. Fiind singurul care nu vrea să mă devoreze, am decis că Rei-sama merită toată încrederea mea. Rei-sama e diferit, a explicat, în timp ce o urmă de roşeaţă şi-a făcut apariţia pe chipul său.
Acum era clar de ce Yuki avea curajul să îşi lase viaţa în mâinile unui complet necunoscut. Tocmai pentru că avea sens, nu îl putea lăsa să facă asta. Se înşela în anumite privinţe şi brunetul trebuia să mărturisească asta.
Chiar dacă acţiunile sale nu arătau că ar vrea să îl sărute sau să îl atingă pe şaten, trupul său mascau toate acele porniri şi le intensificau. Sub chipul său de mieluşel, se ascundea gânduri meschine. Se întreba ce ar simţi dacă ar atinge trupul lui Yuki, cum ar reacţiona trupul său dacă l-ar avea pe a băiatului lipit de el, ce gust avea pielea tânărului, ce sunete ar fi scos pe acea gură roşiatică şi atât de dulceagă. Se întreba şi cât de departe ar fi putut merge, cât de departe ar fi fost lăsat să ajungă deşi era un complet necunoscut. Deşi ar fi vrut să spună toate aceste adevăruri, a rostit un singur lucru.
- Te înşeli, Yuki. Te doresc şi poate aş face tot ceea ce ei îşi imaginează, însă nu voi face nici măcar un singur pas în direcţia acea fără permisiunea ta.
Mărturisirea brunetului l-a făcut pe şaten să se înroşească complet. Cumva, se bucura să audă că era dorit de acel bărbat chipeş, educat şi bun la suflet. Simţea că s-ar putea îndrăgosti de Rei, nici nu era prea departe de asta, însă nu putea uita că e un novice în ceea ce priveşte relaţiile şi nu ar şti cum să se comporte pentru a îşi face sentimentele auzite.
Cert era că inima sa bătea puternic în acel moment. Se bucura de compania lui Rei şi era aproape sigur că ar fi acceptat să facă orice. Dacă i s-ar fi cerut să se dezbrace, probabil ar fi făcut şi asta. Deşi s-ar fi comportat ca una dintre femeile uşoare din localul în care muncea, nu i-ar fi păsat atâta timp cât ar fi însemnat că brunetul avea să fie aproape de el.
- Rei-sama, dacă aş fi femeie, v-aş fi putut fi amantă şi primi în braţele mele în fiecare noapte. Ştiu că nu sunt una şi asta face ca o relaţie sentimentală între mine şi dumneavoastră să vie imposibilă. Dar.., s-a oprit puţin, încercând să găsească cuvintele cele mai potrivite.
A tras aer în piept, şi-a ridicat privire spre brunet, şi-a strâns pumnii şi a îndrăzniz să continue înainte ca celălalt să îl poată opri.
- Rei-sama, inima mea bate puternic când sunteţi în preajmă. Îmi sunteţi drag şi nu pot nega asta. Atâta timp cât mă veţi dori în preajmă, eu voi fi mai mult decât bucuros să mă supun.
Şi asta era uşor de înţeles pentru brunet. Cumva, simţea acelaşi lucru. Nu îl deranja compania şatenului, ba chiar îl bucura şi şi-ar fi dorit să stea cât mai mult în preajma acestuia. Nu era pregătit nici să îl refuze, nici să îi dea speranţe deşarte tânârului din faţa sa. Ştia doar ceea ce simţea în acel moment şi se putea baza doar pe instincte.
- Yuki, pot să vin şi mâine să te văd dansând? a întrebat încet, pentru a nu fi auzit de bunicul şatenului.
- Rei-sama poate veni oricând îşi doreşte, a răspuns timid, dar fericit.
- Atunci voi veni. Voi veni să te văd zilnic şi ce va fi va fi.
Credea în ceea ce rostea şi era sigur că lucrurile vor lua întorsăturile potrivite la momentele potrivite. Nu era cazul să se grăbească, dar nici să fugă din calea destinului. Orice le era rezervat, avea să fie simţit când trebuie şi acţionat în consecinţă. Aşa cum în acel moment simţea că trebuie să îl sărute pe Yuki, ştia că sentimentele sale vor fi într-o continuă schimbare.
O nouă zi, un nou început. Chiar dacă Ken era neştiutor de ce i se întâmplă prietenilor săi, pentru toţi cinci urmau evenimente importante ce avea să îi marcheze pentru tot restul vieţii. Povestea lor de abia începea.

[adyna_45]

Ce bine! Urmatorul capitol!!! Stii ce? Ar fii atat de dulce cand Rei si Yuki ar face prosti... nu stiu cum sa ma exprim... nu-mi imaginez ca ar parea pervers ci doar foarte romantic... ceea ce, in alte condintii, as numi gretos de romantic. Acum, insa, asa mi-ar placea sa fie.

Am vazut destul de mult greseli, de unde pot deduce ca ai baut ca mult sampanie de Anul Nou. Si eu... cred ca m-am imbatat putin :D.

Acestea sunt greselile pe care l-am sesizat:

atât de ameţit iar tu ai chef de - inainte de "iar" si "dar" se pune intotdeauna virgula.

din care nu putea ieÅŸea - din care nu putea iesi

Nu pot să te las să plec - Nu pot sa te las sa pleci.

Plus că, nu sunt complet - fara virgula. Daca ai dubii in cazul in care nu exista o regula exacta pentru virgula, citeste cu voce tare.

din aceea poziţie - "acea", nu "aceea". "Aceea" ar fi fost daca ai fi formulat asa: "din prozitia aceea".

Apoi..., apoi - fara virgula aceea...

interesantă deşi era şi - virgula inainte de "desi"

Nu putea spune nu chiar dacă implica - as fi preferat sa pui "nu" intre ghilimele, si sa pui o vigula inainte de "chiar"

Dacă pentru Kano, - virgula inainte de "pentru"

se ascundea gânduri meschine - se ascundeau ganduri meschine

l-ar avea pe a băiatului lipit de el - vorbesti despre trup, deci "pe al" baiatului, deoarece articolul genitival se acorda cu substantivul pe care il determina.

fost lăsat să ajungă deşi era un - virgula inainte de "desi"

sentimentele auzite. - In loc de "auzite" as fi preferat "intelese", deoarece sentimentele nu le poti auzi. Era o replica intr-un film: "Dragostea e ca vantul, nu o putem vedea, dar o putem simti."

a îndrăzniz - a indraznit

de ce i se întâmplă prietenilor săi - de ce li se intampla prietenilor sai

Cam atat am observat. Nu prea mai stiu ce sa zic, deci voi incheia. Succes si inspiratie. Abia astept acpitolul urmator.
Ja ne!

P.S. Daca te-a deranjat ceva din postul meu, PM si sterg.

[Yaku-chin]

Ma bucur ca ai pus urmatorul capitol:X
Doamne saraci baiati, povestea deaba incepe, inseamna ca va fi si mai interesantdecat eraa cum:X superb:D
Imi place mult stilul tau de a scrie, si cu fiecare capitol pe care il scri ma faci si mai curioasa si mai curioasa si mai curioasa:D Sper ca intr- o zi sa nu mor din cauza curiozitati mele;))
Oricum spor la scris si sper sa vi repede cu urmatoarele capitole

Kissu, bye bye si hugs:*