Jurnalul vietii mele - [+18]

[Layla.]

Multumim pentru comentariile voastre ~MusicxD~, Zuza., Snowweh., â–«Biscuitsel :x â–«. Va mai asteptam !
Scuze ca nu am pus disclaimer, dar mama era sa faca o scena -.-"
so...enjoy >:D<
Cap. 3 O relatie ciudata

Kankuro’s pov:

Dimineata mult asteptata si-a facut aparitia. Roua cazuta are aspectul unor margaritare care astepta cu ardoare o raza binefacatoare de lumina pentru a se putea transforma in diamante stralucitoare. La rasarit se ivesc genele de aur ale unui soare tanar. Soarele palid se intrezareste printre norii alburii.
Deodata se auzi taraitul prelung al ceasului. Mi-am ridicat o mana de sub patura si am incercat sa il opresc. Dupa ce alarma enervanta a ceasului s-a oprit, m-am ridicat din patul moale si pufos. M-am dus la baie unde m-am spalat pe fata si pe dinti, si mi-am facut un dus bine meritat. Am revenit in camera mea de unde mi-am luat niste blugi albastri, un tricou larg, negru pe care scria ’’Live or Die’’ si m-am incaltat cu niste adidasi de la nike, negri.
Am cobor jos, la micul dejun, unde se afla mama si enervanta mea sora. Ca deobicei tata nu era acasa, era la firma presupun sau la vreo intalnire de afaceri.
Dau buna dimineata si ma asez lenes si fara pic de chef pe scaunul meu. Sora mea imi arunca o privire suparata. Daca privirea ei ar fi putut ucide, eram mort in secunda doi. Presupun ca nu i-a prea placut discutia din timpul mesei de aseara. Adevarul e ca atunci cand imi propun ceva, intotdeauna reusesc. Aseara am scapat foarte frumos cu minciuna despre carte...
Mama ne-a adus micul dejun, care consta in cereale cu lapte pentru mine si clatite cu sirop de artar pentru sora mea. Eu nu suportam clatitele. Am inceput sa infulec. Ma uitam cu coada ochiului la sora mea. Nu avea nici un chef sa manance, asta se vedea pe fata ei. Avea o fata suparata si mai aveau putin si din ochii ei incepeau sa cada mici cristale, dar se abtinea. Si-a cerut scuze si a plecat in camera ei, pe motiv ca nu ii era deloc foame. Ma intreb ce a patit, se vede ca este foarte suparata, iar eu nu stiu ce se intampla...
Nu cred ca a suparat-o atat gluma de aseara...Ar trebui sa ma duc dupa ea. Cu toata ca ne certam mereu , cateodata ne intelegem chiar bine. Avem o relatie destul de complicata daca stau sa ma gandesc. Acum ne batem...acum suntem ca fratii. Pana la urma ma duc. Nu cred ca i-ar strica acum un umar pe care sa planga, chair daca e umarul unui copil de zece ani.Macar acest copil tine la ea si o iubeste.
Plec si eu de la masa, spunanu-i mamei ca am uitat televizorul aprins. Urca scarile si cand sa deschid usa de la camera surorii mele ii aud vocea, printre zecile de suspine:
-De ce s-a intamplat asta? Dumnezeu chiar ma uraste. Nu e corecta viata.
Am ramas de-a dreptul socat la ce a spus. Cum se poate asa ceva ? Oare ce s-a intamplat de vorbeste asa? Mai mult ca sigur s-a intamplat ceva rau si trebuie sa aflu asta cu orice pret. Am deschis usor usa, fara vreun zgomot si m-am apropiat usor de ea. Cand am ajuns in dreptul ei, i-am pus mana pe umar. Aceasta s-a intors brusc. Probabil nu se astepta sa ma vada acolo.
-Ce cauti tu aici? a spus in timp ce se stergea la ochi, nedorind ca eu sa vad ca plange
-Am venit sa te intreb ceva si te rog sa imi raspunzi sincer. Ce s-a intamplat? Si nu incerca sa negi, fiindca am vazut ca plangi si am auzit ce ai spus mai devreme, am spus cu o voce ferma
-Si de ce crezi ca ti-as povesti tocmai tie? Veziti de treaba ta, e doar problema mea.
-Sincer, nu sunt de acord. O data ce esti sora mea , si , intrucat am auzit ce ai spus, imi esti datoare cu niste explicatii. Asta atata timp cat vrei. In ce stare esti acum...ti-ar trebui cineva sa te asculte. Si promit ca nu voi spune nimanui. V-a ramane secretul nostru. ii spun eu facanu-i cu ochiul si mangainu-i parul castaniu. Si nu-mi place sa te vad asa . adaug plin de sinceritate.
-----------------
Te asteptam sysu' cu next >:D<

[Addeh]

Oh, cat de dragut>:D< Kankuro chiar tine la sora lui, ma bucur ca se au unul pe celalalt. Si TenTen plange din cauza idiotului aluia:die: Nici nu merita.X-(
Ma gandesc la ficul vostru fetelor.... Adica pana acum ne-ati prezentat doar fratii, insa sunt curioasa daca TenTen va intalni un alt baiat....:-? Si pustiu` de 10 ani....:-? Ficul vostru inseamna ca trebuie sa aiba amuzament, mai ales daca participa un copil :)) Deci, intr-un final, sunt sigura ca va fi ceva amuzant>:) Sa nu ne lasati mult sa asteptam:* *huuuuugs*>:D<

[SnowFlake.]

Imi rezerv locul!!!!!!!!!!!!
Dau ediiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit !

EDIT:
Aiii nu credeam că băieţii au o parte aşa de sentimentală, mai ales Kankuro : )). [ La început îl credeam un râzgâiat, dar uite că nu-i aşa xD, a început să-mi placă de el. ] Şi săracă TenTen ... T.T
Scăpaţi-o de această suferinţă vă rog : )).
Descrierea îmi place, iar dialogul şi naraţiunea se îmbină perfect.
Spor la next, my dears >:D<.

Ps: Mulţumesc că mi-ai îndeplinit dorinţa şi l-ai făcut mai mic :)). [ capitolul : ) ]

[Biscu' iz back ^^]

Sincer ... la asta nu ma asteptam :| Nu ne-ar fi deranjat deloc daca mai stateai o zi si te uitai peste capitol pentru ca , ei bine , ieri a fost pusa continuarea .
Numai in primul paragraf am vazut trei repetitii consecutive [ nu le mai scriu ] . Plus ca toata actiunea se desfasoara mecanic . M-am trezit , m-am spalat , m-am imbracat ... intelegi ? Scurt ca scurt dar nici chiar asa . Actiunea care a fost inceputa frumos acum au gasit-o toate cele ... Descrierea abia a fost si nici acolo nu s-a evidentiat in vre-un fel . Sa sti ca se aplica si la capitolul asta ce am spus mai sus ... chiar pare ca TenTen dramatizeaza si mai bine ati incerca sa ii evidentiati altfel suferinta .
Naratiunea nu a fost nici ea cine stie ce dar cu siguranta a fost mai buna decat descrierea . Cat despre dialog , nu e sec dar mai bine il alcatuiai altfel sa sune mai frumos . Cum in celelalte capitole nu ai pus dialog puteai sa faci la fel si aici .
Nu inteleg de ce toata lumea incearca sa puna capitolul imediat ce l-a scris . Ce are daca stai o zi si il recitesti , il retusezi incat sa sune bine ?
Nu ma asteptam la asta ... scuze dar chiar nu a fost bine . In loc sa evoluezi te-ai dat mult inapoi ... Imi pare rau sincer dar ...

Sper sa veneiti repede cu nextul si sa tineti cont de sfaturile noastre ... Aveti grija de voi !
P.S : Sper ca nu te-a deranjat nimic de mai sus . Chiar imi pare rau ....

[Miranda.]

:x:x Buna :x:x

Deoarece nu am stiut ca-ti postat capitolul doi o sa spun ceva si despre el:
Am observat ca Frozen Soul. are o problema cu timpul. Daca ati folosit "~Flashback~" inseamna ca timpul este la prezent, dar de multe ori foloseai trecutul. Induci persoanele in eroare.
Ai descris sentimentele dar nu ai folosit un limbaj...ca sa spun asa...cursiv. Aducea o plictiseala deoarece foloseai aceleași cuvinte.

Capitolul acesta Andreea este foarte slab, nici descrie si nici un dialog incredibil, puteai sa reduci mult din el.

Voi doua sunteti extreme: Frozen Soul descrie mult si are putin dialog. TheDeyu03 are putina descriere si dialog mult.

:x:x Bye Bye :x:x

[Icsdeee.]

Hi gurlz! ^w^ trec si eu pe aici pentru ca m-a rugat Winter Sleep. Deci am citit tot capitolul GIGANTIC al Kaylei, si nu pot spune ca am regretat. Vreau sa va spun ca in primul rand ar trebui sa va echilibrati capitolele, chiar daca una dintre voi nu va putea sa mai scrie pentru ceva timp, sau chestii de genul. Nu va obliga nimeni sa va grabiti. Ceea ce m-a atras a fost de asemenea si titlul, care este destul de potrivit si inspirat pentru poveste. Am observat ca aveti descriere si descrieti destul de frumos, dar am vazut ceva cu care nu prea sunt deacord : personalitatea lui Kankuro. Poate ca voi ati vrut sa-l faceti mai rocker, punker, emoist sau ce-o fi el dar nu mi se pare foarte.. normal ca un copil de 10 ani sa poarte un tricou NEGRU cu inscriptia "Live or Die" pe el. Totusi, imi place ca ati integrat destul de bine o personalitate mai matura, pe care o arati povestind din punctul lui de vedere. Actiunea mi se pare cam grabita, iar faptul ca Ryo se saruta cu alta fata pe mine una nu m-a surprins deloc, ati fi putut sa il descrieti mai mult like the perfect boy, chiar sa povestiti o intalnire printr-un flashback, sau un sarut, sau something, ca sa ne dam noi seama ca este total anormal sa se sarute cu alta fata pentru ca el nu e genu' ala de baiat. Nu mi s-a parut foarte normal ca Ten Ten a avut reactia aceea. Nu cred ca ar fi trebuit sa faceti atat de exagerat, ci poate sa mearga la el sa-i ceara o explicatie or smthing. Dialogul mi se pare sec pe alocuri, chiar pre mult, pentru ca discutiile dintre frate si sora sunt destul de previzibile. Ideea, desi destul de originala, mi se pare banala, pentru ca actiunea nu se arata aproape deloc interesanta. Ca si estetica, este destul de bine, mai ales in cazul lui Kayla care are o estetica excelenta, si al ea mai ales nu am observat nici o greseala de scriere. Capitolele tale, dear Winter Sleep mi se par cam scurte, dar si tu scrii destul de bine^^.
Sper sa nu va supere comm-ul meu pentru ca, in mare, imi place fic-ul si abia astept next-ul.
P.S. : Anuntati-ma si pe mine cand il puneti.
Ja ne! ^w^ >:D<

[Kayla.]

Îmi pare sincer rău că aţi trebuit să aşteptaţi atât după mine să vin cu next, dar am avut o săptămână groaznică. Mulţumim ~MusicxD~ ,Ză Snowy.,gReEn.FrOg.iS.HeRe, ▫Biscuitsel :x▫,Miranda^_^ şi `KiTa In Purple~ pentru comentarii, vom încerca să ţinem cont de sfaturile voastre şi vă mai aşteptăm.
Here's the next. Enjoy!>:D<

Capitolul patru- Dezvăluirea

TenTen's pov:

La auzul cuvintelor lui am rămas şocată. Chiar nu îmi imaginam că el, fratele meu mic şi enervant ţinea atât de mult la mine. Parcă eram într-o lume paralelă. Mi se părea absolut ciudat. Printre lacrimile care mi se scurgeau şiroaie pe faţă i-am văzut chipul inocent de copil care se apropia uşor de mine. Mă îmbrăţişează în timp ce, cu o mână îmi mângâia părul de culoarea castanei în timp ce, cu cealaltă, mă îmbrăţişa călduros. Simţeam cum căldura lui îmi invada corpul. Mă uimeşte maturitatea cu care tratează problemele celor dragi din jurul lui. Părea el un râzgâiat, dar acum s-a dovedit a fi un pic cam prea matur pentru vârsta lui. Dar aşa sunt şi eu. Aşa suntem toţi. Prea maturi pentru vârstele noastre.

Dar să lăsăm filozofiile la o parte şi să ne întoarcem la realitate. Am tras aer în piept şi am început să-i povestesc frăţiorului meu ceea ce mă măcina pe mine cu adevărat. Nu mă gândeam niciodată că voi ajunge să îmi împărtăşesc decepţiile cauzate de dragoste tocmai propriului meu frate. Dar cred că aşa era mai bine, fiindcă aveam un umăr pe care să plâng, să mă descarc şi să încerc să uit totul, fiindcă nu îmi făcea bine să ţin totul în mine, riscam să mă întristez şi mai tare şi să ajung într-un hal fără de hal. Era mai bine să dau totul afară din mine, să nu mai rămână nimic şi să şterg cu buretele toate amintirile triste cu el de pe tabla vieţii. Ştiam că timpul va repara totul, dar parcă nu voiam să cred, mă încăpăţânam să cred aşa ceva. Conştientizam că toate amintirile nu făceau altceva decât să mă rănească, să facă rana şi mai adâncă şi să sângereze mai mult, dar nu voiam să renunţ aşa uşor la ele. Pur şi simplu nu puteam, aveam nevoie de ajutor din partea cuiva pentru a trece peste toate aceste lucruri.

Dar acum îl aveam... Stătea chiar în faţa mea şi mă privea cu ochii lui aproape înlăcrimaţi. Nici măcar cea mai bună prietenă a mea, Aisa, nu a reacţionat aşa. Mi-a spus pur şi simplu că exagerez şi că dramatizez la greu. Cred că după o relaţie de doi ani ce se întâmplă cu mine acum este dramatizare. Dar fiecare cu părerea lui.
Stăteam şi priveam uimită cum fratele meu aproape dădea frâu liber lacrimilor. Nu credeam că e aşa sensibil. Îl credeam doar un răsfăţat pus pe prostii ca să mă deranjeze pe mine, dar se pare că l-am catalogat greşit. Îmi pare chiar rău de ce părere mi-am făcut despre el, ar fi trebuit să stau să îl înţeleg şi să îl cunosc mai bine, în fond e fratele meu mai mic şi ar trebui să încerc să mă înţeleg cu el, pentru că nu se ştie când voi avea nevoie de ajutorul lui. Abia acum realizez ce greşeală imensă am făcut că nu i-am fost mai apropiată, să îl ascult, să petrecem mai mult timp împreună, exact ca fraţii, dar promit că asta se va schimba. Vreau să încercăm să ne împăcăm mai bine.

Dacă mă gândesc, îmi place această latură a lui. Mă face să cred că avem ceva în comun, sentimentele profunde. Şi acum, abia acum realizez ce am avut lângă mine. Un suflet care să mă asculte şi să mă înţeleagă. Dar eu îl ignoram. Probabil că s-a săturat să fie ignorat şi de aceea se purta cum se purta. Dar acum şi-a arătat şi el partea vulnerabilă. Ce comoară am avut lângă mine... O adevărată comoară pe care abia acum am descoperit-o, care nu a fost la fel de adânc îngropată ca alte comori, ci a fost chiar lângă mine în tot acest timp, dar eu nu am ştiut să îi apreciez adevărata valoare. Am fost prea oarbă ca să conştientizez cât de mare nevoie am avut de ea, am fost atât de egoistă încât sufletul mi-a fost întunecat şi împroşcat cu venin. De abia acum am realizat cât de mult mă poate ajuta ea, cât de mare nevoie am de ea în aceste momente critice pentru sufletul şi inima mea, aceste momente dureroase care parcă vor să îmi sfâşie inima în şi mai multe bucâţele.


Mi s-a spus de atâtea ori că ’’timpul vindecă totul’’, dar la mine este invers, cu cât trece mai mult timp cu atât mă adâncesc într-o prăpastie de unde nu mai văd nici o cale de ieşire. L-am iubit şi încă îl iubesc, dar pe cât de mult îl iubesc pe atât de mult îl urăsc, fiindcă m-a lăsat singură şi a uitat de tot. Fără el mă simt nulă, inexistentă, asemenea unei umbre...
Aş vrea să schimb totul, să pot spera într-un nou început, într-o dragoste împărtăşită, dar frica că mereu mă voi întoarce de unde am plecat, că nu voi găsi nici un strop de fericire, îmi frânge aripile, îmi curmă visele... Tot ce îmi rămâne este doar un vis, dar când mă gândesc la acest vis, zâmbesc trist, fiindcă visul meu este lipsit de speranţă, deoarece însăşi viaţa mea este fără de speranţă.

Sper totuşi ca, cu ajutorul fratelui meu să îmi revin din această crudă suferinţă...
---------------------------------------------------------------------------------------------
Ei bine asta a fost tot. După cum observaţi am încercat să folosesc diacritice, fiindcă face cititul mai uşor. Sper că le-am pus unde trebuie, iar dacă le-am ratat sau am greşeli de tastare vă rog să mă scuzaţi, dar stresul a cam pus stăpânire pe mine în ultima săptămână. So, voi pune şi câteva poze ca să aveţi idee cam cu arată personajele pe care le-am descris până acum.
Tenten
Kankuro... Ignoraţi celălalt băiat, e singura poză pe care am gasit-o ca să se potrivească.
Ryo
Aisa

Asta e tot, dragilor. Te aşteptăm sys cu next şi baftă. >:D<

[Icsdeee.]

Helau, multumesc ca m-ai anuntat, Kayla. :) Capitolula cesta mi s-a parut foarte sweet, prezinti legatura dintre sora si frate, cum TenTen si-a dat seama ca il are pe fratele ei aproape ^^. Din nou, mi s-a parut cam ciudat comportamentul unui pusti de zece ani, dar daca voi ati vrut sa-l prezentati ca fiind mai matur in cele din urma, asta e ok. Ai descriere, desii mai puteai sa adaugi. Actiunea nu mi se pare grabita, capitolul acesta facandu-l doar aratand gandurile ei, si fara actiune, decat imbratisarea celor doi. Ai destule greseli de atstare, dar ma bucur ca ai inceput sa scrii cu diacritice.
Am observat o repetitie:

Mă îmbrăţişează în timp ce, cu o mână îmi mângâia părul de culoarea castanei în timp ce, cu cealaltă, mă îmbrăţişa călduros.

^w^ Sper sa tineti cont de sfaturile mele, si sa ma anuntati si pe mine cand puneti next-ul. Buh-bai >:D<.

[Daria v2]

Ai un capitol lung si explicit, dai asa o nota de implicare emotionala si este foarte detaliat si ma faci sa doresc si mai mult, ador felul tau de a descrie, Niciodata nu am vazut greseli de tastare, se vede ca ai nervi de fier si ca esti foarte atenta. Am mai zis o data la One Shot al tau parca, uneori mai merge si un mic monolog, dar totul este foarte bine. Nu stiu dar nu mi se pare ca vi se potrivesc prea mult stilurile. Tu Kayla ai un stil mult mai profund si detaliat si nu stiu mai special fata de Winter Sleep, asta este parerea mea. La revedere , revin si data viitoare, te iubesc Kayla >:D<

[SnowFlake.]

Auuuuu : - x. Îmi place, mult. Ţi-am spus că tu descrii minunat, niciodată nu voi putea descrie aşa O.O [ poate pentru că nu-mi place : - " ] . . .
Kankuro e aşa de sensibil? Hai mă ... totuşi să plângă? La această latură, chiar nu mă aşteptam, m-ai uimit. Iar Ten Ten este scumpă, dar cam bleagă sau aşa mi se pare mie. Viaţa merge înainte şi va avea ea alţi prietenii [ asta dacă îi faceţi voi : )) ]
Aşa, greşeli nu am văzut e nici un fel.
Îmi mai rămâne să spun: Succes Winter Sleep şi inspiraţie multă [ adu-ne next-ul repede şi să fie tot aşa de încântător >:D< ]