Jurnalul blestemat [+16]

[A'Svear]

HeLLo There...
Waaaaaa eu n`am mai lasat comment de cand se tragea cu arcul :[[ si mi`a si luat`o cineva inainteeeee....nu`i corect :[
Anyway....ai o viteza la postat...waaa...fantastica...Dar imi place ca nu raman in suspans pana nu mai stiu de mine XD
Asa...sa revenim la oile noastre...Dupa cum se vede, capitolul a fost deja corectat, deci nu cred ca mai are rost sa vin si eu cu detalii de genul...
Un lucru spun...si anume descrierea...mm, puteai sa mai pui niste descriere pe acolo. Infrumuseteaza textul si e foarte placut in unele momente :]
Acum...abia astept nextul...spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3

[Splendora Cromwell]

Buna!! A'Svear: Ma bucur nespus ca iti place... voi incerca pe viitor sa pun mai multa descriere ;) Postez asa repede deoarece le am facute pana la 12.
BroscoFobie`Verde: Nu, nu m-am suparat. Imi place sa fiu corectata ;) . Sper sa iti placa nextu.

Capitolul 6: Noaptea din cimitir

Privind mirata, in gol, fata se aseza pe podea in pozitie de yoga, meditand.

“L-am sarutat! Chiar l-am sarutat!”

Un sentiment de bucurie si placere isi facea acum aparitia in inima ei confuza, care batea un ritm alert. In mintea ei insa, ce conta cel mai mult era ghicitoarea care trebuia dezlegata in urmatoarele trei zile. Lua jurnalul din geanta si incepu a citi cu voce tare paragrafe in speranta ca va mai gasi ceva.

“Cei ce zboara fara sa zboare”… ei bine… am stabilit ca sunt fantome… “au ascuns un secret in pasarea ce noaptea-si strange puii iar ziua-i risipeste”… hmm… nu cred ca e vorba despre o pasare ci despre un loc in care e ascuns secretul, dar oare ce loc? Poate fi vorba despre o institutie cum ar fi o scoala, din care vin si pleaca elevi, sau o casa, o casa ca aceasta… Dintr-o data fata se opri, facand ochii mari, rostind:

-O doamne! Acum am inteles! Secretul e ascuns aici, in aceasta casa. Mai trebuie doar sa-l descopar. Doamne cum de nu mi-am dat seama pana acum. “Secretul care mistuie aceste locuri” … cu siguranta este vorba de aceasta casa. Desigur! Totul se leaga acum.

Bucuroasa ca a deslusit ghicitoarea, Norina pasi catre fereastra, pentru a admira frumusetile gradinii. Nici nu apuca sa faca doi pasi, cand o sperietura zdravana ii trecu prin tot corpul, facandu-o sa se opreasca. Fereastra cu pricina fusese trantita la perete de un vant puternic si neobisnuit, venit de nicaieri. In oglinda din dreapta sa se afla acum Yura. Dar, nu mai era acelasi Yura pe care il cunoscuse. Imbracamintea sa groteasca si parul sau rebel ii dadeau un aer aparte. Privirea lui goala si inghetata, lipsita de orice sentimente, o cerceta acum pe fata.

-In sfarsit ai inteles! Vino cu mine. Spunand acestea, o apuca de mana si se pierdu cu ea intr-un abis al umbrelor parca. Raceala din chipul ingerului si stransoarea in care era tinuta, o facura pe Norina sa lesine. Cand se trezi,se vazu intinsa pe una din cripte, legata la maini si la picioare, in acelasi cimitir in care fusese acum doua zile sa lase flori. Groaza incepu a-i invada mintea si corpul incepu sa-i tremure. Brusc isi aduse aminte de Yura si de raceala cu care o tratase aducandu-o aici. Un sentiment de disperare, legat de faptul ca Yura ar putea fi implicat, o facea pe fata sa-si piarda mintile incetul cu incetul.

-Deci in sfarsit te-ai trezit. Rosti Yura, cu aceiasi raceala de mai devreme, aparand la capataiul ei.

-Ce vrei de la mine? Ce o sa imi faci? Exclama Norina incruntandu-se si privindu-l fix pe cel din fata sa.

-Pui prea multe intrebari. Veni raspunsul din partea baiatului care privea in gol acum zarea.

Doua lacrimi facute parca din cristal, se prelinsera pe obrajii fetei.

-Nu imi pasa ce imi face. Nu imi pasa firar al dracu sa fie! Tipa Norina inchizand ochii din care curgeau acum siroaie de lacrimi.

Cuvintele ei ii taiara baiatului respiratia. Disparu de la capataiul ei si se aseza peste ea soptindu-i:

-Calmeaza-te pisicuto… nu iti voi face nimic rau, ai dezlegat ghicitoarea, sunt aici sa iti dau una noua!

-De ce aici si nu acasa? De ce te porti asa cu mine? Credeam ca ma placi… ca intre noi a fost si va fi mereu ceva…

-Credeai prost draga mea! Am facut-o doar ca sa lasi garda jos… ti-am spus si in camera, ce s-a intamplat intre noi a fost doar o greaseala.

La cuvintele lui, fata impietri. Nu putea sa creada ca a lasat garda jos, nu putea sa creada ca aproape s-a daruit lui. Cu putina forta ramasa in inima ei zdrobita, aceasta rosti:

-Atunci omoara-ma… termina-ti treaba… de ce nu o faci? Ce te retine? Ai nevoie de mine doar pentru a dezlega misterul din acel jurnal nenorocit. De mine nu iti pasa deloc! De sentimentele mele, pentru tine nu sunt decat o marioneta pe care o manuiesti cum vrei, nu-i asa? Raspunde-mi firar sa fie, nu-i asa?

-Ai dreptate! Nu esti decat o marioneta. Si, ce te face sa crezi ca vreau sa te omor? Nu te pot omora, ai de dezlegat un mister, dar nu iti fa griji, cu timpul o sa iti indeplinesc si aceasta dorinta… Rosti baiatul, facandu-se nevazut. Parca de nicaieri, vocea sa limpede suna inca odata:

-Vei gasi noua ghicitoare in jurnal. Grabestete… nu mai ai mult timp la dispozitie ca sa o dezlegi.

-Indurerata de vorbele baiatului, ce ii strapunsesera inima precum un cutit, singura dorinta a fetei acum era moartea. Acum, in inima ei zdrobita, singurele sentimente prezente erau ura, disperarea si dispretul. Il ura pe baiat pentru ceea ce-i facuse si se dispretuia pe ea pentru ca l-a lasat sa o sarute. Disperarea din sufletul sau pe jumatate mort acum, era nemarginita, acaparand incetul cu incetul fiecare particica a finite sale…

[Verrine]

Ca de obicei sunt prezenta. >:)
Sa vedem... Ca de obicei o sa incepem cu greselile.

(...) din care vin si pleaca elevi , sau o casa, - Fara acea virgula. Inainte de sau nu se pune virgula ;).
Fereastra cu pricina fusese (...) - Chiar nu vrei sa ma asculti cu acest perfect simplu. Spune si tu: nu ar fi fost mai frumos " Fereastra cu pricina a fost ....." ?

In oglinda din dreapta sa se afla acum Yura. Dar, nu mai era acelasi Yura pe care il cunoscuse.

1. Ai repetat cuvantul "Yura"
2. Nu era nevoie sa pui punct, puteai sa continu-i frumos folosind o virgula si cred ca astfel puteai sa eviti si acea repetitie.
in acelasi cimitir in care fusese - Din nou acelasi "fusese".
corpul incepu- corpul a inceput

-Ce o sa imi faci? Exclama Norina incruntandu-se si privindu-l fix pe cel din fata sa.

Pai daca tu ai scris " exclama" atunci de ce ai pus semnul intrebarii?
Nu te pot omora - Nu te pot omorî

Bun cam atat. Pareri:
1. Inca ai probleme cu acel perfect simplu.
2. Am observat ca in acest capitol ai pus si unele virgule cum nu prea trebuie. :))
3. Nu mai faci atat de multe repetitii. Bravo!

Asa, acum legat de descriere... Cred ca ai incercat sa descrii mai mult sentimentele personajelor deci e un pas inainte. Oricum puteai sa mai strecori pe ici pe colo cate ceva, dar cred ca e bine pentru inceput.
Actiunea mi s-a parut si de data aceasta cam grabita... S-au intamplat cam multe intr-un singur capitol.
La naratiune si dialog nu am nimic de adaugat...
Partea frumoasa e ca ai reusit sa ma tii in suspans. Sunt curioasa in legatura cu noua ghicitoare. :-?.
Cam atat...
Ja ne! Spor la scris! :*:*

[Splendora Cromwell]

Capitolul 7: Marturisirea din gradina si noua ghicitoare

Revenindu-si in fire, incetul cu incetul, fata reusi sa se dezlege din stransoarea funiilor ce-i provocasera deja durere si ii lasasera rani pe pielea el delicata. Trista si dezamagita, cu inima zdrobita de durere, lua drumul catre casa, lasand in urma aerul sumbru al cimitirului. Mergea agale, gandindu-se la Yura si la suferinta ce i-o provocase.

Ajungand acasa, urca in dormitor unde gasi jurnalul rasfirat pe pat, exact asa cum il lasase acum cateva ore. Pe cea de a 2-a pagina era asternuta o noua ghicitoare. Literele aurii si alungite erau asezate pe foaie formand un nou mister. Trantindu-se pa pat, fata lua jurnalul in brate, rostind absenta, cu voce tare: “Dupa lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata este ascuns obiectul viu dar fara viata. Va trebui sa faci totul inainte ca lucrul ce pe lume-i mai scurt si mai lung, mai incet si mai repede, mai pretuit si mai regretat sa se termine. Ai grija insa, obiectul va fi pazit de animalul cel mai curajos. Afla ce este acest obiect, poarta-l si vei fi protejata.”

Neavand nici un chef de a dezlega misterul fata arunca jurnalul pe jos, facandu-se comoda in pat. Gandurile negre incepura a-i strabate mintea si lacrimi pline de durere-i invadau chipul.

“De ce? De ce mi-ai facut asta? De ce mereu se intampla asa? Mi-am dorit ca macar odata-n viata mea sa fiu si eu iubita de cel pe care-l iubesc la randul meu. Dar… probabil asa-i in viata… iubim pe cei ce ne ranesc si ranim pe cei ce ne iubesc… adoram pe cei ce ne ignora si ignoram pe cei ce ne adora. Dar de astazi s-a terminat. Il voi suna pe Kaori si vom trai fericiti pana la adanci batraneti.”

Isi dorea atat de mult sa creada ceea ce spunea in legatura cu Kaori, insa inima ei cauta cu infrigurare chipul si atingerile lui Yura. Reusind sa-si potoleasca dorinta de a-l vedea pe cel iubit de ea, lua telefonul de pe noptiera si forma numarul lui Kaori.

-Alo? Raspunse acesta cu o voce de baiat somnoros, avand in vedere ca era ora trei noaptea.

-Buna Kaori… sunt eu… Norina… imi pare rau ca te deranjez la aceasta ora…

-Norina? Buna… de ce plangi? Rosti baiatul devenind seris.

-Nu conteza! Poti veni pana la mine sa bem un ceai in gradina? Voi pregati totul.

-Desigur! Vin imediat! Doar asteapta-ma si nu mai plange bine?

-Bine. Voi incerca… grabestete te rog… mai rosti fata inecata in suspine.
Lasand in graba telefonul, Kaori trase ceva pe el si porni spre resedinta fetei. Aici fusese primit cu caldura din partea acesteia.

-Buna! Rosti baiatul pupand-o pe obraz. Ce s-a intamplat?

-Nimic… am vrut doar sa bem un ceai. Vino cu mine!

-Sunt chiar in spatele tau.

In mijlocul gradinii se afla o masuta de lemn, alba, pe care fata aranjase ornamental cestile de ceai.

-O, draga mea! Nu trebuia sa te pregatesti atat. Pentru mine e o placere doar daca te vad. Sopti baiatul mangaindu-i fata.

-“Draga mea”… ce bine suna! Rosti Norina inchizand ochii si lasandu-si capul pe mana baiatului. Kaori se apleca si o saruta cu pasiune. Rupsera repede sarutul fiind intrerupti de Yura care statea acum langa ei.

-Departeaza-te de ea! E un avertisment!

-Cine esti tu? Norina, cine este el?

Nevenindu-i sa creada ce se intampla fata rosti:

-E o poveste lunga! Cat despre tine, dispari imediat! Cine te crezi? Lasa-ma dracului in pace sa-mi traiesc viata asa cum vreau. Haide Kaori, sa mergem sus! Yura fusese insa mai rapid. O prinse pe fata de mana suierand:

-El pleaca! Tu ramai!

-Da-mi drumul! Exclama Norina incercand sa se elibereze.

-Da-i drumul! Cine te crezi! Interveni si Kaori dupa un moment de tacere.

Yura, care pana acum nu-l bagase-n seama, se intoarse catre el rostind:

-Pustiule, pleaca cat mai ai ocazia! Raceala cu care rosti cuvintele si furia din ochii sai rosii acum il inspaimantara pe baiat. O mai privi odata pe Norina care dadu afirmativ din cap si se facu nevazut.

In aerul rece de toamna, frunzele multicolore dansau asezandu-se incetul cu incetul pe iarba. Un covor de culori se asternea acum la picioarele celor doi.Yura o lua de mana pe fata, tragand-o dupa el. In linistea ce se asternu peste intreaga zare, vocile celor doi rasunau intr-un vag ecou…

-Vino cu mine!

-Ce vrei? Lasa-ma!

-Obliga-ma s-o fac!

Baiatul o tranti pe tulpina unui copac, lipindu-si trupul de al ei. Norina inchise ochii, asteptandu-si cruda soarta. Yura incepu sa tipe facand-o sa tresara la fiecare cuvant.

-Ce crezi tu ca faceai cu el?

-Fac ce vreau cu el! Ce iti pasa tie? Nu sunt decat papusa ta! De ce esti gelos daca nu ma iubesti? Lasa-ma dracului in pace sa-mi traiesc viata asa cum vreau eu! Rostind acestea fata incepu sa il bata cu pumnii, lasand lacrimile sa-si faca aparitia, incetul cu incetul, din ochii sai cristalini. Yura privea in gol, lasand-o pe fata sa-si faca jocul. Dupa ce Norina isi descarca supararea, lasa mainile pe langa corp, proptindu-si capul pe pieptul baiatului.

-Te-ai calmat? Rosti Yura strangand-o la piept. Isi apropie buzele de urechea fetei si cu cea mai dulce voce posibila rosti:

-Tu esti doar a mea… nu vreau sa te impart cu nimeni…

[Verrine]

Deci... Sunt prezenta. :D
Pentur inceput as dori sa te felicit. Ai evoluat mult si nu mai ai atat de multe greseli. :D
Asa, acum sa vedem ce as dori eu sa-ti mai spun legat de greselile de tastare si ortografice.:))

pe pielea el - pe pielea ei
seris - serios
grabestete - grabeste-te
Aici fusese - Aici a fost
Yura fusese - Yura a fost
dadu - a dat

Mi-am dorit ca macar odata-n viata mea sa fiu si eu iubita de cel pe care-l iubesc la randul meu.

Cred ca ai putea sa renunti la " la randul meu". Mergea foarte bine si fara. :D

Un covor de culori se asternea acum la picioarele celor doi.Yura o lua de mana pe fata, tragand-o dupa el. In linistea ce se asternu peste intreaga zare, vocile celor doi rasunau intr-un vag ecou…

Repetitie.

Cam atat. As vrea sa-ti spun ca nu ai mai facut greseli la semnele de punctuatie. :D>. Cred ca... nu mai folosesti in exces perfectul simplu, asta e un lucru bun.
La capitolul dialog stai destul de bine. Imi place. :D
Actiunea cred ca este putintel grabita, insa se poate remedia pe parcurs. Imi place ca mai nou descrii mai bine sentimentele personajelor. :D:X
Naratiunea este si ea buna, nu prea am nimic de adaugat. :D
A da si, cel mai mult mi-a placut faza asta:X

-Tu esti doar a mea… nu vreau sa te impart cu nimeni…

Cam atat.
Spor la scris incontinuare:*. Astept urmatorul capitol. :D

[Splendora Cromwell]

Capitolul 8: Prietene pentru totdeauna

-Ai dreptate! Sunt doar a ta! Doar marioneta ta… Doar o papusa lipsita de sentimente cu care poti face ce doresti…

Yura o lua in brate si o urca in dormitor. In bratele sale puternice, trupul micut si firav al fetei parea o floare gata sa fie sadita spre a inflori mai frumoasa decat celelalte. In splendoarea dormitorului impodobit acum cu lumanari parfumate si petale de transafiri, cei doi aveau sa petreaca clipe minunate sau cel putin asa credeau. Baiatul o intinse usor pe pat si se azeza peste ea privind-o fix. Incepu apoi sa o sarute pe gat si sa-i desfaca incet camasa, jucandu-se cu mana pe spatele ei. Norina insa privea in gol, abatuta, lasandu-l pe baiat sa-si faca jocul.

-Ce e cu tine? Nu ai nici o reactie…

-Dupa cum ai spus si tu! Sunt doar o papusa… trupul meu este in mainile papusarului dar sti tu… privirea mea este goala, absenta, lipsita de orice sentiment.

Incremenit de cuvintele ce-i fusesera adresate, Yura isi inceta jocul, privind un timp in gol, apoi asezand capul pe pieptul fetei. Doua lacrimi nevinovate i se prelinsera pe obraz. Deabia atunci realiza ce facuse. O ranise pe singura persoana pe care o iubise vreodata.

-Ce s-a intamplat? De ce nu continui? De ce nu-ti potolesti setea de a ma avea? Stiu ca asta vrei! Mereu ai vrut asta!

Yura se ridica incet de pe ea si parasi camera, lasand-o pe fata cu multe semen de intrebare. Aceasta din urma adormi cu gandul la el. Zorii zilei isi facura repede aparitia peste intregul tinut. Razele de soare mangaiau tandru fruntea fetei care parca nu dorea sa se mai trezeasca. Deschise incet ochii si observa ca tot romantismul camerei disparuse. Se afla in vechiul dormitor cu asternut alb si perdele din matse mov, dar nici urma de lumanari sau trandafiri. Obisnuita modestie a locuintei o face ape fata sa creada ca tot ce se intamplase noaptea trecuta nu fusese decat un vis.

Fiind week-end, o suna pe Aiaka pentru o serie de cumparaturi. Aceasta din urma accepta bucuroasa, stabilind o ora de intalnire. La ora propusa, cele doua prietene se aflau in fata mall-ului, gata pentru o sesiune de cumparaturi.

Norina purta un maieu negru si o fustita gri, stransa pe corp, pe care era desenata o portocala sip e care scria “ Naughti By Nature ”. Niste sosetute albe si niste adidasi de un verde metalizat ii completau tinuta. Parul negru si drept ii atarna pe umeri impodobit fiind cu o banderola verde, impletita peste frunte.

Pe de cealalta parte, Aiaka purta o bluzita roz cu alb, cu o inima in centru si niste ginsi albi, taiati. Pe cap purta o caciula neagra cu un mot colorat in varf, iar in picioare avea niste tenisi decorati de ea in toate culorile.

Astfel echipate de cumparaturi, cu cartile de credit in buzunar, pornira catre lumea neinchipuita a mall-ului ce le oferea o gama larga de produse pentru toate gusturile. Dupa o serie de cumparaturi care mai de care mai costisitoare cele doua rebele pornira spre casa.

-Este ciudat ca m-ai sunat! Vreau sa zic… s-a intamplat ceva? Rosti Aiaka vazandu-si partenera abatuta.

-Nu… nu s-a intamplat nimic… rosti Norina. Ah, nu sunt convingatoare nu-i asa?

-Deloc! Nu iti fa griji! Sunt sigura ca orice s-ar fi intamplat totul o sa fie bine. Daca vrei ne putem opri undeva sa imi povestesti.

-Multumesc Aiaka! Ce zici de aici?

In fata lor, pe o suprafata imensa, se intindea restaurantul Plaza cu minunatele sale terase ce te faceau sa-ti doresti mai mult. Fetele lasasera plasele deoparte si se asezara la una dintre mese, comandandu-si fiecare cate ceva.

-Deci, despre ce este vorba? Rosti Aiaka cu aceiasi curiozitate
dintotdeauna.

-Aiaka, trebuie sa-ti marturisesc un secret! Ceva ce nu am mai spus nimanui pana acum. Iti amintesti ca la inceput ti-am spus ca sunt o ciudata? Ei bine… m-am indragostit… de o fantoma. Rosti Norina, vazand expresia de uimire ce se asternea pe chipul prietenei sale.

-O… fantoma? Exclama Aiaka cu chipul plin de uimire.

-Da. Il iubesc enorm desi m-a facut sa sufar mult. Nu il pot uita! Gandul meu e numai la el iar inima mea ii apartine in totalitate. Mai exista insa un baiat, Kaori, din doisprezece D. Ma iubeste enorm si… as minti daca as spune ca si eu fac acelasi lucru. Nu e genul meu. Aiaka, imi pare rau ca iti spun toate astea, dar pur si simplu simt nevoia sa spun cuiva.

-Te inteleg! Vreau sa sti ca orice s-ar intampla, mereu iti voi fi alaturi! Rosti Aiaka cu zambetul pe buze, imbratisandu-si prietena.

-Multumesc Aiaka! Ce-ar fi daca am merge la mine sa iti prezint garderopa mea si sa gatim ceva.

-Ar fi minunat! Poate-ti voi vedea iubitul fantoma.
Glumind si razand ajunsesera intr-un final la conacul de pe deal.

-Deci… aici stau eu! Sa mergem sus!

-Oau! Dulapul tau are marimea dormitorului meu. Rase Aiaka la vederea camerei imense in care erau asezate frumos sute de haine.

-Da… imi place sa imi fac veacul aici! Rase Norina.

Dupa o dupamiaza in care incercara si schimbara haine, hotarara sa gateasca. Intr-un final, totul lua sfarsit cu doua torturi minunate. Partea proasta era ca fetele lasasera un dezastru total in bucatarie de care trebuiau sa se ocupe mai tarziu, dar nu pentru moment. La masuta alba, din gradina cu flori, cele doua prietene savurau in liniste delicatesele preparate. Un vant puternic venit de nicaieri le facu sa se ridice de la masa.

Din spatele unui copac isi facu aparitia o pisica deosebit de frumoasa. Ochii sai patrunzatori si blana sa stufoasa de un gri argintat o faceau sa para de nedescris.

-Oau, ce frumoasa e! Ma intreb daca are stapan? Exclama Norina, minunandu-se la frumusetea ei.

-Nu cred! Nu poarta zgarda.

-Ei bine… de acum va avea! Rosti Norina, luand pisicuta in brate si mangaind-o in crestet. Felul in care raspundea la fiecare atingere a fetei o facea si mai deosebita, iar cu fiecare mangaiere data se apropia si mai mult de fata, devenind astfel noul membru al familiei…

[Verrine]

Sunt prezenta
Asa... Pentr inceput as dori sa te felicit pentru acel inceput . A fost pur si simplu magnific... Bineinteles aici intervine si slabiciunea mea pentru baietii mai sensibili [ inca nu imi vine sa cred ca Yura a plans. Atat de frumos ]
Sa-ti spun repede si greselile care le-ai avut pentru a trece la lucrurile importante :))

transafiri - trandafiri
ce-i fusesera - ce i-au fost
nu fusese- nu a fost
sip e - si pe [ ciudat. Greseala asta o fac si eu foarte des]
aceiasi - aceeasi
din doisprezece D. - din a doisprezecea D
sa sti - sa stii
gri argintat - Sincera sa fiu nu am auzit de expresia asta. Nu stiu sigur daca exista asa ceva :-??
minunandu-se la frumusetea ei - minunandu-se din cauza frumusetii ei sau ceva de genul:-? Dar cu "la" nu merge sigur:))

Partea proasta era ca fetele lasasera un dezastru total in bucatarie de care trebuiau sa se ocupe mai tarziu, dar nu pentru moment.

Ai fi putut sa renunti la ultima parte:-?

Ma intreb daca are stapan?

Renunta la semnul acela al intrebarii:-?. Ar fi emrs foarte bine si pun punct.

Bun, am terminat. :)) Ceea ce as vrea sa-ti reprosez este ca treci prea repede de la o actiune la alta... Unele lucruri ai putea sa le descrii.
Imi place ca evoluiezi si ma bucur enorm ca nu mai ai probleme asa de mari cu acel "fusese". :))
Ficul tau nu prea este previzibil infara faptului ca Yura si Norina vor ramane impreuna [ asa se intampla mereu o.o']. Sau cine stie.. poate ma insel [ nu's Nostradamus pana la urma:))]. Oricum, as vrea sa ramana impreuna:)).
Cam atat.:D
Ja ne! si spor la scris

[Splendora Cromwell]

Capitolul 9: Printesa balului

In stralucitoarea mreaja a asfintitului, ce se lasa incetul cu incetul, peste zarea picatata multicolor, fetele inca purtau o discutie aprinsa.

-Aiaka, ma intrebam daca nu vrei sa ramai la mine peste noapte. Sti, ma gandeam sa organizez in noaptea de anul nou un bal mascat la conac, si vroiam sa stabilim impreuna detaliile; invitatii… si restul.

-Ce idee grozava! Imi place sa fac organizari si sa ajut mai ales cand e vorba de cea mai buna prietena. Rosti Aiaka facand cu ochiul.

-Super! Atunci iti voi imprumuta o pijama de la mine si putem considera aceasta noapte “dedicata balului”. Rase Norina, mangaind in continuare pisica, care nu se mai satura de atata placere.

-Minunat! Dar, inainte de a incepe, pot telefona acasa? Nu vreau sa imi ingrijorez parintii.

-Desigur. Telefonul este in dormitor, pe noptiera; poti suna dupa ce ne schimbam in pijamale.

Dupa o raita prin garderopa, fetele reusira sa aleaga doua pijamale de toata frumusetea. Pe cand Aiaka purta un maieu mov, simplu si o pereche de pantaloni lungi, in dungi mov de nuante diferite, Norina purta un maieu roz simplu si niste pantaloni scurti visinii, cu mici inimioare eoz ce curgeau in sir. Norina purta parul desfacut, pe cand Aiaka il prinsese intr-un coc ciufulit din care ieseau mai multe bite.

Dupa ce lasara pisicuta, ai carei ochii galbeni urmareau fiecare miscare, sa se acomodeze in fotoliul de langa fereastra, fetele luara pozitia de yoga pe pat si incepura sa scrie planul pentru seara urmatoare.

-Bine… deci, pentru a avea o petrecere reusita, trebuie sa avem in vedere urmatoarele detalii: meniu, lista de invitati, invitatii de trimis, decoratiuni si haine potrivite. Si, desigur, avand in vedere ca este un bal mascat: masti. Rosti Norina, enumerand pe un carnetel alb toate detaliile. Deci, de ce anume vrei san e ocupam mai intai?

-De lista de invitati si invitatiile pe care trebuie sa le trimitem! Exclama Aiaka cu entuziasm, luand si ea un carnetel.

-Bine. Deci la tine si la Kaori nici nu se pune problema! Sunteti in capul listei! Rase Norina adaugand cele doua nume. Dupa ce mai adaugara alte treizeci de nume renumite la scoala lor si inca douazeci dintre cei mai apropiati prieteni, fetele hotarara sa deschida laptopul, pentru a crea modelul de invitatie pe care-l vor trimite mai apoi tuturor.

Dupa mult efort si multe cautari, reusira sa creeze o invitatie inedita:
Pe o foaie alba, fetele adaugara decorul unui castel medieval in plina sarbatoare si o domnita cu masca.

In partea dreapta, scrise cu litere aurii, stateau asezate urmatoarele cuvinte: “Un bal cum nu s-a mai intalnit pe nici un meleag, in nici un timp! De pe taramul fermecat, desprins din vremuri stravechi, va asteptam la un bal mascat, unde veti petrece clipe de neuitat alaturi de invitatii nostrii, intr-o ambianta de vis. Gustave Eiffel impreuna cu Monet va vor incanta cu melodi alese. Deasemenea veti fi surprinsi de artificiile ce vor impanzi cerul la miezul noptii.”

Pe partea stanga insa, erau asezate informatiile cu privire la banchet: “Toate acestea vor prinde viata: Joi, 31 decembrie, orele 19:30, la conacul de pe deal. Pentru orice nelemurie va rugam sa trimiteti un e-mail la adresa: iacusi_norina@gmail.com.

-Oau, chiar arata bine! Exclama Aiaka, privind felicitarea de pe ecranul laptopului. Dupa ce trimisera cele cincizeci si doua de invitatii, fetele hotarara sa se ocupe de meniu.

-Vom avea bufet suedez si mese afara. Va fi perfect in concordanta cu artificiile. Voi comanda meniul la restaurantul Jai Syng din centrul orasului. Rosti Norina, cautand inca un loc unde sa noteze.

-Suna grozav! Dar ce facem cu artificiile si decoratiunile? Adauga Aiaka, uitandu-se la carnetelul ei care se umplea vazand cu ochii.

-Voi aranja cu o firma de aranjamente interioare sa se ocupe de decor, cat despre artificii, le putem comanda maine cand vom merge sa ne alegem tinuta si mastile.

-Super! Cred ca ar trebui san e odihnim. Vom avea o zi lunga maine. Rosti Aiaka cascand.

Dupa cum se si asteptau, nu a fost prea usor. Ceasul suna la opt dimineata, prevestind o noua zi incarcata. Dupa ce sunara la firma de aranjamente interioare, fetele coborara jos pentru a lua micul dejun. Mai apoi urcara in dormitor si intrara in imensul dulap pentru a-si alege tinutele de oras.

Norina purta o rochita neagra cu floricele mici, albe si mov, pana la genunchi care era prevazuta cu volanase in partea de jos si corset sus. Deasemenea purta o pereche de ciorapi negrii lungi si o pereche de papuci negrii cu toc inalt, din piele de sarpe legati intr-o parte cu panglica de matase. Pe de cealalta parte, Aiaka purta ceva mai lejer. Un maieu alb cu dungi maro, niste blugi albastrii inchis si o pereche de cizme maro ii complectau tinuta.

Aiaka alesese o rochie argintie gen anilor ’80, cu corset si fusta lunga de matase, pe cand Norina alesese o rochie aurie, pe sani, prevazuta cu volanase ce curgeau in scari, fiind scurte in fata si lungi in spate. Cu rochia, mai asorta si niste sandale aurite de toata frumusetea.
Cand se intoarsera acasa gasira totul pregatit de sarbatoare. Decoratiile de acum sute de ani si festinul asezat afara dadeau conacului un aer special. Fiind aproape ora 19:30 fetele se priveau insistent in oglinda, verificand ultimele detalii.

-Deci cum arat? Intreba Aiaka in timp ce isi aranja rochia si adauga masca sa argintie decorata cu perle. Parul sau negru acum prins cu agrafe si rochia sa argintie o faceau parca sa fie rupta din basm.

-Foarte frumoasa! Exclama Norina privindu-si prietena si adaugand si ea masca sa aurie decorata cu pene ce tasneau in sus din niste bilute galbene.

-Pot spune acelasi lucru si despre tine! Cu parul castaniu acum, cazandui pe umerii goii si cu rochia aurie de o splendoare nemarginita, Norina era de o frumusete inimaginabila.

Dupa 19:30 incepura sa-si faca aparitia rand pe rand invitatii. Kaori care era costumat intr-un print european din anii 1600, Norina si Aiaka stateau in dreptul scarilor, privind multimea ce dansa. In partea opusa, pe o scena imensa, Gustave anunta valsul regelui si al reginei.

-Imi acorzi acest dans? O intreba Kaori pe Aiaka intinzandu-i mana.

-Desigur. Daca este in regula, Norina?

-Sigur! De e nu?! Rosti Norina pierduta parca in decor. Ramanand singura in dreptul scarilor, fata incepu a se gandi la Yura, sirul gandurilor fiindui interrupt tocmai de acesta.

-Imi acorzi acest dans? Intreba Yura intinzandu-i mana si facand o mica plecaciune. In momentul in care il vazu fata ramase inmarmurita. Yura purta o camasa alba cu volanase la gat si pantaloni de aceiasi culoare. Peste camasa purta un sacou desfacut la nasturi, negru cu decoratii din argint. In picioare purta cizme negre pana la genunchi iar pe fata o masca neagra cu firicele de argint in jurul ochilor. Aducea mai mult a cavaler englez din anii 1800.

-Desigur… rosti Norina punandu-si mana peste a lui.

Sub priviriile invitatilor, mirati de atata splendoare, cei doi pasira in mijlocul ringului unde prezentara un dans superb. Cu fiecare strofa a melodiei ce te ungea pe suflet, Yura se apropia mai tare de ea ajungand chiar sa ii cante o parte din melodie iar fata simtea cum inima ei se despietreste incetul cu incetul, lasand frau liber sentimentelor ce stateau de prea mult timp inchise.

[Splendora Cromwell]

Capitolul 10: Miros de crini si dragoste nebuna

Inchizand ochii, Norina savura placerea de a dansa cu cel iubit de ea, apropiindu-se din ce in ce mai mult de el, ajungand chiar sa-l imbratiseze sub privirile mirate ale celor din jur. Cu fiecare pas fata devenea tot mai tandra si mai atragatoare, facandu-l pe Yura sa o doreasca din ce in ce mai mult.

Dansul fu terminat intr-un mirific ecou de aplauze pentru noul rege si pentru noua regina. Cei doi fusesera poftiti mai apoi in curte pentru a urmarii focurile de artificii alaturi de ceilalti invitati. Norina refuza categoric sa priveasca din curte, luandu-si “regele” si mergand la balconul rotund de la etajul intai, impodobit acum cu trandafirii de culoarea sangelui.

Privira un timp imbratisati miile de focuri colorate ce impanzeau cerul, nespunandu-si nimic unul celuilalt. Dupa aproximativ zece minute Yura rupse tacerea, asezand capul pe umarul ei.

- Reusita petrecere! Multumesc pentru un dans superb!

-Cu placere! Si multumesc de complimente dar… pentru mine ar fi fost ceva banal daca nu ai fi aparut tu sa-mi indulcesti inima. Rase Norina, privindu-si regele ce o sorbea din priviri.Cu miscari usoare baiatul o cuprinse de mijloc, apropiindu-se de urechea ei si soptindu-i incet:

-Vino cu mine… vreau sa iti arat ceva… Vocea lui rece si clara ii rasuna fetei in minte, dand nastere unor fiori fierbinti ce-i penetrau corpul, facandu-o sa tresara la fiecare cuvand si provocandu-i niste emotii nemai intalnite pana acum.

O lua de mana parasind balconul si indreptandu-se spre dormitor. Atunci cand deschise usa acestuia, Norina ramase socata. La coltitile patului si in vaza stateau asezate in buchetele, flori de crini albe, impanzind cu mirosul lor puternic si placut intreaga camera. Deasemenea , pe cuvertura movalie a patului stateau asezate petale ale aceleiasi flori. Pe fereastra mare dinspre gradina venea insa miros de liliac inflorit, ce facea totul sa para parca desprins dintr-un vis interminabil intr-o minunata nopte de mai ce nu se mai sfarsea.

Yura o lua pe fata usor in brate, intinzandu-o pe pat si privind-o in ochii sai albastri ca apa lagunelor. Brusc isi aminti de incidental ce se intamplase cu numai trei zile inainte de bal, devenind trist si abatut.

Flashback

“Baiatul o intinse pe pat si se azeza peste ea privind-o fix. Incepu apoi sa o sarute pe gat si sa-i desfaca incet camasa, jucandu-se cu man ape spatele ei. Norina insa privea in gol, abatuta, lasandu-l pe baiat sa-si faca jocul.

-Ce e cu tine? Nu ai nici o reactie…

-Dupa cum ai spus si tu! Sunt doar o papusa… trupul meu este in mainile papusarului dar sti tu… privirea mea este goala, absenta, lipsita de orice sentiment.

Incremenit de cuvintele ce-i fusesera adresate, Yura isi inceta jocul, privind un timp in gol, apoi asezand capul pe pieptul fetei. Doua lacrimi nevinovate i se prelinsera pe obraz. Deabia atunci realiza ce facuse. O ranise pe singura persoana pe care o iubise vreodata.

-Ce s-a intamplat? De ce nu continui? De ce nu-ti potolesti setea de a ma avea? Stiu ca asta vrei! Mereu ai vrut asta!”

End of flashback

Se ridica usor de pe ea, asezandu-se pe marginea patului si privind in pamant.

-Ce s-a intamplat? Intreba Norina vazand reactia iubitului sau si ridicanduse la randul ei.

Parca interupt din visare Yura ridica incet privirea din pamant, rostind:

-Nimic… doar ca…

Dandu-si seama ce se intampla, fata-i puse un deget pe gura, impiedicandu-l sa mai continue.

-Stt… Yura, iarta-ma bine… nu trebuia sa ma comport asa… este in regula… eu… te iubesc nespus de mult si vreau sa fiu a ta. Indiferent de ce s-a intamplat si de ce mi-ai facut, inima mea tot pe tine te vrea. Nu o pot face sa te uite si nici nu vreau asta.

Impresionat de cuvintele fetei, baiatul o lua in brate dandu-i un sarut apasat si dorit dupa care se aseza cu capul pe umarul ei. Statura asa cateva minute, dupa care Norina se lasa tandru pe spate, indemnandu-si iubitul sa continue. Acesta din urma se aseza peste ea, sarutand-o pasional pe gat si pe piept, mangaindu-i in acelasi timp sanii perfect rotunzi. Placerea nemasurata si valurile fierbintii de sange ce-i strabateau acum corpul, o faceau pe fata sa raspunda la fiecare miscare a acestuia.

Yura inlatura cu tandrete fiecare piesa vestimentara, ce acoperea trupul perfect al fetei, explorandu-l in voie. Facu la fel si cu hainele sale, lasandu-si iubita sa admire un corp bine lucrat.

Dupa ore de momente fierbinti si de placere nemarginita, cei doi adormira extenuati, imbratisandu-se reciproc. Fata adormi cu capul pe pieptul baiatului in timp ce Yura o tinea protector in brate, nedorind sa-i mai dea vreodata drumul.

[Splendora Cromwell]

Buna! Scuzati ca nu am mai postat de mult (scoala e de vina) ca sa ma revansez, o sa postez acum un capitol mai lung so enjoy

Capitolul 11: Dragoste interzisa si multe alte mistere

Stropi de ploaie imbalsamau delicat geamul dormitorului ce parea opac in lumina difuza a rasaritului. Soarele, ce se arata gratios printre dealuri, lumina zarea, facand-o sa para parca poleita cu aur.

In camera de la capatul scarilor, cei doi indragostiti stateau inca imbratisati pe patul impodobit cu petale de crini. Expresia de inocenta si bunatate ce se asterneau pe trupul fetei, o faceau sa para un inger rupt de lume, pe chipul careia sa puteau citi cele mai frumoase lucruri inchipuite vreodata.

Deasemenea, iubirea ce i-o purta demonul, in bratele caruia se afla, era nemarginita, acaparand incetul cu incetul sufletul sau, ale carui aripi erau taiate, blestemand-ul sa traiasca pe pamant ca o umbra, dar dandu-i in acelasi timp otrava dulce a dragostei ce nu putea fi gasita niciunde in alta parte.

In camera isi facu aparitia Rina, care, de cum ii vazu se facu rosie ca focul. Simtea cum furia ii patrunde acum nestingherita in fiecare particica a corpului, controland-o. O privea insistent pe Norina cu ochii sai reci si inghetati, urand-o si mai mult pentru ca a indraznit sa-i “atinga” fratele. Pentru Yura insa, sentimentele acesteia erau cu totul altele. Dispretul i se putea citi acum in privire, neintelegand cum poate unul ca el sa se indragosteasca de o muritoare. Intre timp, Yura deschide ochii privindu-si uimit sora, neintelegand ce se intampla.

-Buna surioara! Ce faci aici? Rosti baiatul aproape soptit, nedorind sa o trezeasca pe cea de langa el din somnul dulce in care era cufundata.

-Ce face eu aici? Ce faci tu aici? Tuna Rina privindu-si fratele ce nu-si mai gasea cuvintele. Am crezut ca ti-am spus sa ai grija ca ea sa-si faca treaba bine, nu sa te culci cu ea cu prima ocazie. Mi-e sila de tine. Hai sa-ti dau un sfat. Ce-ar fi sa o parasesti si sa te concentrezi mai mult pe ceea ce-ai tu de facut.

-Deacord, cu o singura conditie. Nu vreau sa-i faci ei nici un rau.

-Accept. Dar i-a aminte fratioare, daca da gres tu vei fi responsabil de asta. Asculta bine ce-ti spun Yura! Nut e juca cu focul pentru ca o sa te arzi. Voi fi cu ochii pe tine.

-Asta este o amenintare? Continua Yura, privindu-si oarecum mirat sora, al carei suflet era imbibat in ura.

-Nu, asta este o promisiune! Rosti Rina dupa care se facu nevazuta.

Vazandu-se singur, baiatul se ridica usor in fund, mangaind-o pe fata cu miscari blande si rostind:

-Iarta-ma iubirea mea… e mai bine asa… pentru amandoi. Doua lacrimi cristaline se prelinsera pe fata acestuia pierzandu-se undeva in neantul buzelor fetei, apoi, o saruta tandru pe frunte si disparu.

Trezindu-se la atingerea buzelor lui si vazandu-se singura, fata se inspaimanta. Ingrijorata fiind de disparitia iubitului sau aceasta incepu sa-l strige fara a realiza. Yura-si facu repede aparitia prin perete, intreband-o ce doreste.

-Eu… doar vroiam sa vad daca esti bine. Vreau sa zic ca ai plecat fara sa spui nimic. Am fost ingrijorata. Rosti Norina, privindu-l fix pe baiatul al carei privire o ingheta. Acum, nu mai semana deloc cu ingerul cu care dormise noaptea trecuta. Era din nou rece si distant, ca intotdeauna.

-Sunt foarte bine, multumesc. Dar tu? Mai ai doua zile sa dezlegi ghicitoarea, si vad ca nu te prea stresezi.

-Yura eu… ce s-a intamplat cu tine? Ma sperii! Rosti fata, incercand sa-si abtina lacrimile ce amenintau sa-i curga din privire.

-Nimic. Ce-ar putea sa se intample? Exclama acesta cu aceiasi raceala de mai devreme.

-Esti rece… credeam ca dupa noaptea trecuta…

La cuvintele fetei baiatul incepu sa rada zgomotos adaugand ironic:

-Chiar credeai ca te iubesc? Nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca mi-ai cazut in plasa a doua oara! Esti atat de naiva… mai rosti acesta scuturand din cap, dupa care disparu prin usa, lasand-o pe Norina indurerata si pierduta in propriile sale ganduri.

“De ce? De ce imi faci asta? Rosti fata, lasandu-se in genunchi pe podeaua rece, cu fata in palme, lasand lacrimi amare sa curga in voie pe chipul sau angelic. Jur ca vei plati pentru ce mi-ai facut. Voi dezlega ghicitoarea si cu puterea ce o voi primi te voi distruge Yura Fujisu. Voi gasi acel lucru si voi fi protejata de tine si de oricine imi va mai voi raul, apoi cu puterea din jurnal, voi distruge pe oricine imi va mai sta in cale si ma va face sa sufar.”

Gandind acestea, fata lua jurnalul din geanta si incepu a medita, cautand o rezolvare, indeplinind astfel planul lui Yura si anume de a o stimula sa progreseze. Citea si recitea frazele lungi si insipide ce nu se mai terminau, sperand ca va gasi o rezolvare la misterul ce se ascundea in acele cuvinte aurii si derizorii.

“Dupa lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata… hm… ce ar putea merge, stand pe loc in acelasi timp? Of, nu am nimic in minte… firar sa fie!”

De ciuda ca nu gasea nici o rezolvare, fata se ridica de pe jos si merse la usa ca o vijelie, deschizand-o si dorind sa coboare. Intrerupta fiind din visare, de scartaitul sau usor dar enervant al acesteia, o mai balangani de vreo cateva ori in fata si in spate pentru a descoperi locul cu probleme.

“Asta e! O usa! Lucrul ce avanseaza si se da inapoi dar nu merge niciodata. Cu siguranta trebuie sa fie vorba despre o usa, probabil de la vreo camera in care este ascuns acel obiect. Stai asa! Probabil este vorba despre camera Rinei, pana la urma urmei este jurnalul ei. Voi cauta acolo maine in zori.”

Dintr-o data zambetul ii reaparu pe fata, inseninandu-i chipul. Cu o urma de speranta se intoarse inapoi, urcandu-se in pat. Lua jurnalul, ce statea parasit pe podea cu fata in jos, in brate si continua sa citeasca in gand frazele pline de mister ce-i ofereau o oarecare satisfactie.

“Sa vedem… va trebui sa faci totul, inainte ca lucrul ce pe lume-i mai scurt si mai lung, mai incet si mai repede, mai pretuit si mai regretat sa se termine… cred ca aici ar putea fi vorba de timp… dupa cum a spus si Yura, merg contra cronometru; poate ca exista un anumit interval de timp in care trebuie sa gasesc obiectul. Acum inteleg! Nu ma presa fiindca asa vroia ci pentru ca era nevoit sa o faca.

Obiectul viu dar fara viata… ce este viu dar fara viata? Poate un suflet… nu, nu poate fi vorba despre un suflet pentru ca in mod logic si coerent sufletele nu sunt obiecte. Yura avea dreptate… sunt foarte naiva! Of, la ce ma tot gandesc?”

Soneria telefonului din dreapta sa ii intrerupse insa sirul gandurilor. La capatul celalalt al firului se afla Aiaka, ce dorea sa-i confirme prietenei sale ca va fi plecata din oras pentru cateva zile.

-O sa-mi fie dor de tine! Exclama Norina cu o oarecare parere de rau in glas. Aiaka, inainte de a inchide, pot sa te intreb ceva mai… ciudat?

-Desigur, ce este?

-Ai idee cumva ce obiect e viu dar fara viata? Pentru ca eu sunt total dezorientata. Rase fata, vazand ca si prietena ei face acelasi lucru.

-Pai… aici poate fi vorba despre o metafora… sau… o doamne mi-am amintit. Nu sunt sigura ca este corect, dar atunci cand am fost mica, parintii mei mi-au povestit despre ceva ce se numeste “argint viu” sau “argint pur”. Se spune ca daca porti acest metal sub forma de medalion el actioneaza ca un talisman. Nu sunt insa sigura, dar pentru a afla mai multe detalii te sfatuiesc sa cauti pe google. Cu siguranta trebuie sa fie ceva pe acolo.

Facand cum fusese indrumata, fata gasi pe internet tot ceea ce ii fusese confirmat plus multe alte detalii: modul de purificare, de incarcare cu energie pozitiva si de folosire in slujba posesorului.

“Desigur… cum de nu mi-am dat seama? Asta trebuie sa fie! Trebuie sa gasesc medalionul din “argint pur” in camera Rinei.

Stai putin, mai e ceva! Obiectul va fi pazit de animalul cel mai curajos… animalul cel mai curajos? ... hm… din cate stiu eu, Kaori da la stiinte. Nu cred ca mi-ar strica daca l-as intreba despre ce animal este vorba. Asta daca… este vorba despre un animal. Putin confuza, lua telefonul formand numarul baiatului care raspunse numaidecat.

-Kaori, tu cunosti in mare caracteristicile tuturor animalelor, asa-i?

-Asa este. Te intereseaza vreunul in mod deosebit?

-Da. Poate ca suna putin ciudat dar… vreau sa stiu care este animalul caracterizat ca fiind cel mai curajos.

-Pai… din cate stiu eu, sarpele… la inceput credeam ca leul este cel mai curajos animal, dar mai tarziu am aflat ca nu este adevarat. Leul este doar cel mai puternic animal, pe cand sarpele este cel mai curajos. El nu tine cont de marimea prazii, daca este atacat, ataca la randul sau.

-Oau, multumesc Kaori. Imi este de un mare ajutor. Rina si-a ales bine gardianul, dar cred ca atata timp cat nu il atac va fi in regula.”

-Cu placere printesa. Mai vorbim. Rosti baiatul dupa care puse receptorul jos, lasand-o pe fata sa asculte tonul de ocupat pentru cateva secunde.

“Deci, in sfarsit am reusit! Sper ca mai am destul timp pentru a gasi medalionul si ca voi scapa cu bine de sarpe. De maine totul se va termina… suferinta, totul… voi fi protejata de tine Yura Fujisu, de tine si de tot raul pe care vei vrea sa mi-l faci…"