30-10-2010, 12:32 PM
Deci va spun de pe acum. Capitolul este extrem de sec si de aiurit dupa parerea mea. Nu prea am descris lucrurile, pentru ca nu prea ma pricep, si cred ca am greseli cu tonele, nu le-am corectat ca mia fost lene :D >.< Ma astept sa primesc critici dure. Nu 3 com nu nex.
Capitolul 2
Picaturile de ploaie se izbeau de geam. Apas degetul pe fereastra aburita, si desenez o inima. Imi amintea de el, de Gaara. Defapt aproape totul, trandafirii pe care mii aducea, acea declaratie sub forma de "Te Iubesc", ursuletul de plus pe care mi l-a dat de ziua mea... Gata, totul s-a terminat. Nu am de ce sa-mi plang de mila. Se spune ca ai voie la 5 mari iubiri in viata. Una am trait-o, si celelalte? Urmeaza de vazut. Inima desenata pe geam acum nu mai era, imi trezea atatea amintiri pe care le incercam din rasputeri sa le uit. Ma ghemuiesc pe scaunul de piele neagra si ma gandesc la ce va urma sa se intample in orasul in care ma voi muta de curand. Prieteni nu ma grabesc sa-mi fac. Asa sunt toti, te lasa la greu. Nu mi-am gasit inca o prietena adevarata. Sa ma aline cand sunt trista, sa ma consoleze, sa fie mereu cu mine. Prieteni am avut destui, dar toti au vrut acelasi lucru. Banii mei.
Mai era ceva de mers pana in oarsul care urma sa ma gazduiasca pentru ceva vreme, asa ca nu strica sa mai citesc putin. Un miracol ceresc era pe cale sa se inatmple, eu citind. Cartea o am de cand aveam 12 ani. Si nici acum nu am terminat-o de citit. Inlatur coperta neagra, pe care scria cu litere albe titlul cartii, si rasfoiesc foile pana la pagina dorita. Pana acum nu am inteles prea multe din ea, si nici nu ma astept sa inteleg. " O iubea asa de mult. Nu suporta sa nu o aiba langa el. Ea era jumatatea ce ii completa viata si inima..." Am inchis cartea. Nu mai suportam, era prea mult pentru mine. Asa este mereu. Iubirea nu are sfarsit. Pentru unii, iar pentru altii este un infernt total. Unii si-ar da viata pentru a fi cu persoana iubita, iar altii dau cu piciorul totul. Ca un castel de nisip, il ridici atata timp si o mica pietricica strica totul. Cam asa se intampla si in viata reala, nu toti au norocul sa termine acel castel de nisip fara macar sa fie atins. Iubirea este tare ca o stanca, chiar daca marea se izbeste de ea vrand sa o darame.
Deja am ajuns? Gandurile mele au zburat asa departe incat am pierdut notinuea timpului? In fine, am ajuns, asta conteaza. Casa era aproape de scoala, asta imi mai lipsea. Daca se putea numea casa. Era o vila in toata regula, 2 etaje si o piscina. Se pare ca nu am sa o duc asa de rau. Cladirea inalta era de un alb imaculat, cu ferestre nici mari dar nici mici si un balcon, care va fi cu siguranta al meu. Deschid usa facuta din lemn de stejar si zaresc menajera care facea curat pentru venirea noastra. Acum ce mai urma? Sa bat din palme si sa se stinga sau sa se aprinda lumina nu? Nu prea am avut menajere, pentru ca toate au plecat din cauza mea desigur. Mobilierul era de culoare neagra, care cum am mai spus imi place la nebunie. Un LCD, DVD, Home Cinema si toate cele necesare. Spre incantarea mea, nu-mi lipsea nimic. Pornesc la etaj pentru a-mi vizita camera. Ce? E deja mobilata? Huh...Am scapat de o grija. Nu mai am cum sa car mobla cu tata, doar daca ma mituia cu o pedichiura sau o manichiura. Imi scot hainele din bagaj pentru a le baga in dulapul putin cam mic, pentru toate hainele mele scumpe. Dupa ce termin de impachetat ma trantesc pe cerseafurile albe ale patului. Privesc buimaca in jur, parca dulapurile din jurul meu voiau sa cada pe mine. Sunt extenuata. Deja era destul de intuneric afara. Nici nu ma obosesc sa vad cat este ceasul. Ma invelesc cu patura alba gandindu-ma la cosmarul pe care-l voi avea maine. Numai cand ma gandesc ca o sa merg din nou la scoala imi da dureri de cap.
***
Dimineata veni repede, pentru mine. Eu, care ma trezesc destul de tarziu, abea mi-am miscat un deget cand am auzit ceasul sunand insitent. Ma ridic in sezut lenesa si privesc mirata in jurul meu. Ahh... Era sa uit. Trebuia sa ma acomodez cu noua mea camera neaparat. Daca nu, cand o sa ma trezesc dimineata o sa cred ca am fost rapita de extraterestri. Ma ridic enervata din pat si pornesc spre baie. Dupa ce-mi fac toaleta ma indrept spre dulap. Stau si privesc dulapul ca o proasta timp de 10 minute nestiind cu ce sa ma imbrac. Pana la urma arunc pe mine o pereche de blugi si o bluza neagra. Nu as avea chef sa ma duc in prima zi de scoala cu tocuri, fuste si alte chestii, nu este genul meu. Cobor la parter unde mama ma primeste cu un calduros "Buna dimineata" ,iar eu ca de obicei cu un simplu " Neata" . Dupa ce termin micul dejun si de ascultat trancanelile mamei despre cum sa ma comport la scoala, mi-am insfacat jacheta si am iesit pe usa inainte sa mai palavrageasca mama ceva ca sa ma scoata din sarite. Pasesc usor pe drumul putin prafuit gandindu-ma la ce teroare se va intampla de cand voi intra pe poarta inchisorii. Deja aud tipetele copiilor de clasa I . Asa eram si eu. Mica, plapanda, prostuta, mi-e dor de acele clipe, dar nu poti da timpul inapoi indiferent ce-i oferi inapoi. Ma aflu deja in fata usii clasei. Apas pe clanta care ma indemna spre un dezastru total, si intru in clasa. Diriginta era deja in clasa, povestind despre mine, desigur. Salut politcos si ma indrept spre doamna. Avea parul brunet, pana la umeri si putin ciufulit. Ochii ii avea de un rosu aprins care nu ma scapau din priviri. Dupa ce ma examineaza din cap pana in picioare, odata cu viitorii mei colegi, care la prima vedere pareau niste idioti, ma invita sa ma prezint.
-Dar nu pot sa le dau buletinul sa se uite si singuri?
Profesoara se uita la mine parca picata din luna, apoi se uita la mine cu o privire aspra in semn de "Prezinte-te odata copile! " Am inghitit in sec si m-am prezentat pe scurt:
-Ma numesc Sakura Haruno si am 18. Mai doriti sa stiti ceva?
Niste idioti se trezesc sa ma intrebe ce firma de lenjerie port. Ce?! Mai ceva sa le dau doua, dar i-am lasat onoarea doamnei diriginte sa le faca asta. Dupa ce tipetele de durere ale celor doi idioti se auzira in toata scoala, se sunase de pauza. Salvata de clopotel, alfel mai stateam vreo ora raspunzand la interogatoriul doamnei diriginte, care parca se numea Kurenai. Doamna ma invita sa stau in banca cu un tip blond cu ochi albastri, pe nume Naruto. Dupa ce am facut cat de cat cunostinta cu el, voiam sa ies afara. Normal ca blondul voia sa ma insoteasca, dar am refuzat. La iesirea din clasa dau nas in nas cu o fata cu parul albastru inchis si cu niste ochi ciudati.
-Scuze, nu am observat ca voiai sa iesi. Hei, tu esti eleva cea noua. Sakura nu? Eu sunt Hinata.
-Da, da eu sunt. Incantata de consostinta, Hinata.
Hinata si cu mine pornim spre curtea scolii unde era o galagie infernala. Imi arata cativa colegi, inclusiv o roscata cu ochelari, care se uita dupa baieti. Si normal, se izbeste de mine.
-Vezi pe unde mergi, fufo! Zice aceasta pe un ton fitos.
-Regleaza-ti telescoapele si apoi vino sa vorbesti cu mine.
-Iubii!! Tipa roscata in timp ce se indrepta spre un baiat cu brunet, cu ochi negri destul de dragut, dar nu era genul meu. Ma mir cum de s-a uitat la sclifosita asta, ca sa nu-i spun mai urat. O intreb pe Hinata cine sunt cei doi iar ea imi spune ca pe baiat il cheama Sasuke, iar pe roscata Karin si ca sunt in clasa cu mine. Perfect, ceva mai "minunat" pe lumea asta nu se mai putea intampla. Dupa ceva timp se suna de intrare. Pornesc impreuna cu noua mea colega spre clasa si din nefericire ma impiedic de cineva.
-Scuze. Ii spun scurt si la obiect fara sa ma uit la fata lui.
-Sakura, nu credeam ca o sa te mai vad vreodata.
Raman socata, un nod imi ramane in gat, si inca unul mare. Cunosteam acea voce, imi era foarte cunoscuta. Era el, era...
Capitolul 2
Picaturile de ploaie se izbeau de geam. Apas degetul pe fereastra aburita, si desenez o inima. Imi amintea de el, de Gaara. Defapt aproape totul, trandafirii pe care mii aducea, acea declaratie sub forma de "Te Iubesc", ursuletul de plus pe care mi l-a dat de ziua mea... Gata, totul s-a terminat. Nu am de ce sa-mi plang de mila. Se spune ca ai voie la 5 mari iubiri in viata. Una am trait-o, si celelalte? Urmeaza de vazut. Inima desenata pe geam acum nu mai era, imi trezea atatea amintiri pe care le incercam din rasputeri sa le uit. Ma ghemuiesc pe scaunul de piele neagra si ma gandesc la ce va urma sa se intample in orasul in care ma voi muta de curand. Prieteni nu ma grabesc sa-mi fac. Asa sunt toti, te lasa la greu. Nu mi-am gasit inca o prietena adevarata. Sa ma aline cand sunt trista, sa ma consoleze, sa fie mereu cu mine. Prieteni am avut destui, dar toti au vrut acelasi lucru. Banii mei.
Mai era ceva de mers pana in oarsul care urma sa ma gazduiasca pentru ceva vreme, asa ca nu strica sa mai citesc putin. Un miracol ceresc era pe cale sa se inatmple, eu citind. Cartea o am de cand aveam 12 ani. Si nici acum nu am terminat-o de citit. Inlatur coperta neagra, pe care scria cu litere albe titlul cartii, si rasfoiesc foile pana la pagina dorita. Pana acum nu am inteles prea multe din ea, si nici nu ma astept sa inteleg. " O iubea asa de mult. Nu suporta sa nu o aiba langa el. Ea era jumatatea ce ii completa viata si inima..." Am inchis cartea. Nu mai suportam, era prea mult pentru mine. Asa este mereu. Iubirea nu are sfarsit. Pentru unii, iar pentru altii este un infernt total. Unii si-ar da viata pentru a fi cu persoana iubita, iar altii dau cu piciorul totul. Ca un castel de nisip, il ridici atata timp si o mica pietricica strica totul. Cam asa se intampla si in viata reala, nu toti au norocul sa termine acel castel de nisip fara macar sa fie atins. Iubirea este tare ca o stanca, chiar daca marea se izbeste de ea vrand sa o darame.
Deja am ajuns? Gandurile mele au zburat asa departe incat am pierdut notinuea timpului? In fine, am ajuns, asta conteaza. Casa era aproape de scoala, asta imi mai lipsea. Daca se putea numea casa. Era o vila in toata regula, 2 etaje si o piscina. Se pare ca nu am sa o duc asa de rau. Cladirea inalta era de un alb imaculat, cu ferestre nici mari dar nici mici si un balcon, care va fi cu siguranta al meu. Deschid usa facuta din lemn de stejar si zaresc menajera care facea curat pentru venirea noastra. Acum ce mai urma? Sa bat din palme si sa se stinga sau sa se aprinda lumina nu? Nu prea am avut menajere, pentru ca toate au plecat din cauza mea desigur. Mobilierul era de culoare neagra, care cum am mai spus imi place la nebunie. Un LCD, DVD, Home Cinema si toate cele necesare. Spre incantarea mea, nu-mi lipsea nimic. Pornesc la etaj pentru a-mi vizita camera. Ce? E deja mobilata? Huh...Am scapat de o grija. Nu mai am cum sa car mobla cu tata, doar daca ma mituia cu o pedichiura sau o manichiura. Imi scot hainele din bagaj pentru a le baga in dulapul putin cam mic, pentru toate hainele mele scumpe. Dupa ce termin de impachetat ma trantesc pe cerseafurile albe ale patului. Privesc buimaca in jur, parca dulapurile din jurul meu voiau sa cada pe mine. Sunt extenuata. Deja era destul de intuneric afara. Nici nu ma obosesc sa vad cat este ceasul. Ma invelesc cu patura alba gandindu-ma la cosmarul pe care-l voi avea maine. Numai cand ma gandesc ca o sa merg din nou la scoala imi da dureri de cap.
***
Dimineata veni repede, pentru mine. Eu, care ma trezesc destul de tarziu, abea mi-am miscat un deget cand am auzit ceasul sunand insitent. Ma ridic in sezut lenesa si privesc mirata in jurul meu. Ahh... Era sa uit. Trebuia sa ma acomodez cu noua mea camera neaparat. Daca nu, cand o sa ma trezesc dimineata o sa cred ca am fost rapita de extraterestri. Ma ridic enervata din pat si pornesc spre baie. Dupa ce-mi fac toaleta ma indrept spre dulap. Stau si privesc dulapul ca o proasta timp de 10 minute nestiind cu ce sa ma imbrac. Pana la urma arunc pe mine o pereche de blugi si o bluza neagra. Nu as avea chef sa ma duc in prima zi de scoala cu tocuri, fuste si alte chestii, nu este genul meu. Cobor la parter unde mama ma primeste cu un calduros "Buna dimineata" ,iar eu ca de obicei cu un simplu " Neata" . Dupa ce termin micul dejun si de ascultat trancanelile mamei despre cum sa ma comport la scoala, mi-am insfacat jacheta si am iesit pe usa inainte sa mai palavrageasca mama ceva ca sa ma scoata din sarite. Pasesc usor pe drumul putin prafuit gandindu-ma la ce teroare se va intampla de cand voi intra pe poarta inchisorii. Deja aud tipetele copiilor de clasa I . Asa eram si eu. Mica, plapanda, prostuta, mi-e dor de acele clipe, dar nu poti da timpul inapoi indiferent ce-i oferi inapoi. Ma aflu deja in fata usii clasei. Apas pe clanta care ma indemna spre un dezastru total, si intru in clasa. Diriginta era deja in clasa, povestind despre mine, desigur. Salut politcos si ma indrept spre doamna. Avea parul brunet, pana la umeri si putin ciufulit. Ochii ii avea de un rosu aprins care nu ma scapau din priviri. Dupa ce ma examineaza din cap pana in picioare, odata cu viitorii mei colegi, care la prima vedere pareau niste idioti, ma invita sa ma prezint.
-Dar nu pot sa le dau buletinul sa se uite si singuri?
Profesoara se uita la mine parca picata din luna, apoi se uita la mine cu o privire aspra in semn de "Prezinte-te odata copile! " Am inghitit in sec si m-am prezentat pe scurt:
-Ma numesc Sakura Haruno si am 18. Mai doriti sa stiti ceva?
Niste idioti se trezesc sa ma intrebe ce firma de lenjerie port. Ce?! Mai ceva sa le dau doua, dar i-am lasat onoarea doamnei diriginte sa le faca asta. Dupa ce tipetele de durere ale celor doi idioti se auzira in toata scoala, se sunase de pauza. Salvata de clopotel, alfel mai stateam vreo ora raspunzand la interogatoriul doamnei diriginte, care parca se numea Kurenai. Doamna ma invita sa stau in banca cu un tip blond cu ochi albastri, pe nume Naruto. Dupa ce am facut cat de cat cunostinta cu el, voiam sa ies afara. Normal ca blondul voia sa ma insoteasca, dar am refuzat. La iesirea din clasa dau nas in nas cu o fata cu parul albastru inchis si cu niste ochi ciudati.
-Scuze, nu am observat ca voiai sa iesi. Hei, tu esti eleva cea noua. Sakura nu? Eu sunt Hinata.
-Da, da eu sunt. Incantata de consostinta, Hinata.
Hinata si cu mine pornim spre curtea scolii unde era o galagie infernala. Imi arata cativa colegi, inclusiv o roscata cu ochelari, care se uita dupa baieti. Si normal, se izbeste de mine.
-Vezi pe unde mergi, fufo! Zice aceasta pe un ton fitos.
-Regleaza-ti telescoapele si apoi vino sa vorbesti cu mine.
-Iubii!! Tipa roscata in timp ce se indrepta spre un baiat cu brunet, cu ochi negri destul de dragut, dar nu era genul meu. Ma mir cum de s-a uitat la sclifosita asta, ca sa nu-i spun mai urat. O intreb pe Hinata cine sunt cei doi iar ea imi spune ca pe baiat il cheama Sasuke, iar pe roscata Karin si ca sunt in clasa cu mine. Perfect, ceva mai "minunat" pe lumea asta nu se mai putea intampla. Dupa ceva timp se suna de intrare. Pornesc impreuna cu noua mea colega spre clasa si din nefericire ma impiedic de cineva.
-Scuze. Ii spun scurt si la obiect fara sa ma uit la fata lui.
-Sakura, nu credeam ca o sa te mai vad vreodata.
Raman socata, un nod imi ramane in gat, si inca unul mare. Cunosteam acea voce, imi era foarte cunoscuta. Era el, era...
![[Imagine: Hm757.png]](http://i.imgur.com/Hm757.png)