Invata-ma sa traiesc !

[: : :Theo: : :]

Stiu ca am intarziat putin...putin mai mult...dar asta este continuarea;)
Sper sa va placa!

Capitolul 3
Imi taraiam piciorele pe drumul prafuit avand skateboard-ul in mana. Am avut incantatorul noroc sa pierd o roata. Am oftat gandindu-me de unde dumnezeu fac rost de alta in satul acesta. Am lovit cu piciorul o piatra in semn de protest pentru ghinionul acesta tampit care ma urmareste de multa vreme. Ipod-ul era deasemenea descarcat, acum fiind nevoita sa ma ,,delectez’’ cu muzica pasarelelor. Sa le acompanieze cineva cu vreo chitara, tobe si poate niste versuri interesante si atunci mai vorbim. Fara skateboard drumul mi se parea asa de lung si plictisitor incat putem sa adorm. M-am oprit blestemand din toti rarunchi destinul cand aria auditiva percepe un sunet strain…mai exact numele meu, strigat de catre Neji. Ma opresc si il astept, asteptand sa vad ce doreste.
- Buna Ayame ! Imi dai voie sa te insotesc pana acasa ? - m-a intrebat el polititcos. Mi-am dat ochii peste cap dar am aprobat. Oricum drumul era extrem de plictisitor asa ca putina companie mi-ar face placere date fiind circumstantele.
- Si ce faci mai tarziu ?- vocea avea o mica nuanta de nesigurantadar totusi baiatul pare de treaba. Acum venea deja partea cu intalnirea sau ce ? Am ras in gandul meu hotarata sa ii raspund.
- Ma duc sa ma antrenez. De ce ?- la inceput a fost o simpla scuza dar apoi chiar m-am gandit ca asta trebuia sa fac. Aveam sa ma antrenez si iar sa ma antrenez pana cand aveam sa imi controlez puterea. M-am saturat sa tot fug din cauza asta.
- Asa. Dar tu nu mai faci nimic altceva ? Ma gandeam ca poate…- dar nu a apucat sa-si termine fraza pentru ca l-am intrerupt. Poate nimic.
- Nu. Tot timpul ma antrenez. Putem fi prieteni dar nimic mai mult. - l-am vazut cum s-a inrosit. Dumnezeule era asa adorabil cu nuanta aia de rosu. Se asorta foarte bine cu parul saten si ochii lila. Hinata era violet el era rosu…sa vedem cine mai urmeaza…
- Da doar prieteni , nici nu ma gandeam la altceva, dar macar ne putem antrena impreuna ? – siigur la asta te gandeai. Cu toate ca Neji parea asa dragut nu trebuia sa intind coarda asa ca am refuzat politicos.
- Neji iti sunt recunascatoare dar nu, nu prea imi place sa ma antrenez in companie.Dar poate intr-o zi… Mi-ai putea arata byacuganul tau. - i-am raspuns cu un zambet scurt pe fata.-Scuza-ma pentru comportament probabil sunt cam nesimtita doar ca obiceiurile vechi mor greu.
- Nu-i nimic ! Ne mai vedem ? -nu puteam sa-i distrug asa sperantele nu ? Bineinteles ca nu dar nici sa ii dau prea multe nu puteam asa ca m-am eschivat putin si am transformat asta intr-o mica nota versela dar cam tampita.
- Pai avand in vedere ca maine vin la scoala , si daca ai de gand si tu sa vi ne vedem maine.- am zambit malitios , bucuroasa de reusita.
- Da ai dreptate. Cu bine ! - Mi-a facut cu ochiul apoi s-a departat.
L-am privit cateva momente in timp ce disparea din raza mea vizuala si am grabit pasul… time means money nu ?
Cand am intrat in casa primul lucru pe care l-am intalnit a fost patul, pe care l-am intampinat cu o saritura, sperand ca are arcuri bune. Cu skateri inca in picioare am inceput sa motai , cugetand totusi la ziua de astazi. Poate m-a enervate baba Tsunade dar adevarul e ca nu e chiar asa de rau la scoala, pana acum. Si desi ar trebuie sa ii multumesc ei pentru asta o sa ma prefac ca m-am dus din proprie initiativa..nu as recunoaste ca are dreptate nici in ruptul capului. Cu toate astea gandul de a mai sta aici o vreme nu sun a chiar atat de rau. Un suc cu Tenten, shopping cu Hina, poate …Poate o noua plimbare cu Neji…si de ce sa nu dau examenele? Le-as arata eu pampalailor aia cum se face. Dar se pare ca ziua de astazi nu este pentru stat pe ganduri , deoarece pentru a doua oara in aceasta zi sunt intrerupta…de data aceasta de sonerie. M-a las sa alunec pe balustrade pana la usa pe care o deschid, prezentandu-mi-l in fata pe Naruto…blond hiper activ traznit.
- Salut, Ayame ! Ce mai faci ? - doamne cata lume sare pe mine astazi.
- Salut ! Motaiam si ma pregateam sa plec la antrenamente. Tu ? – prima parte era adevarata , a doua…pe la mijloc…ma pregateam…dar doar cu gandul…deci teoretic vorbind nu minteam.
- Voiam sa te invit la o portie de ramen. Vi ?- desi ma pregateam sa refuz, Naruto nici nu m-a lasat sa vorbesc , continuand sa ma confinga chiar daca nu ma auzise sa ii raspund negativ.- Trebuie sa vi. Cunosc un restaurant care face cel mai bun ramen din zona si plus ca nu ma poti refuza…pentru ca voi face ochii de catelusi si … - am inceput sa rad si am dat afirmativ din cap apoi i-am soptit un mic ,, Da’’. Se pregatea sa aduca noi argumente, dar a sesizat ca tocmai acceptasem. – Serios ? Minunat ! Hai hai repejor daca vrei sa mai prindem ceva.
In drum spre restaurantul unde urma sa mancam mi-a povestit despre sat si despre copii din scoala, si despre faptul ca Kakashi intarzie mereu la antrenamente. A facut si putin pe ghidul ceea ce a flost amuzant pentru ca nu era un ghid normal… a inceput cu cele mai bune locuri cu mancare, continuaand cu magazinele de firma si terminand cu istoria …pe care a explicato in cateva cuvinte : cuprinde cativa mosi hokage, niste cladiri vechi, mucegaite cu muzee plictisitoare si a anuntato si pe Tsunade ca facand parte din istorie. Am ras zgomotos pe seama asta , uitand astfel de timp si de drum, care apropo a fost foarte scurt. Ramenul s-a dovedit a fi chiar foarte bun si se pare ca Naruto avea credit de fidelitate care uneori ii aducea porti gratis sau reduse. A vrut sa isi mai comande o portie dar l-am oprit , propunand in schimb sa mergem la sushi, care pentru mine se plasa in top 10 mancaruri preferate.
- Sushi ? – a intrebat foarte surprins de parca as fi vorbit despre extraterestri.
- Da Naruto. Nu ai mai mancat ? O sa-ti placa. Nu este ca ramenul dar este foarte bun. Si in plus nu poti refuza o fata. Asa-i ?- am clipit de cateva ori de parca as fi fost un copil ce isi roaga parintii sa ii cumpere o jucarie. A stat putin pe ganduri apoi mi-a raspuns.
- Bine…Si in plus orice este mancare este binevenita ! – baiat obsedat de haleala.
Restaurantul cu sushi nu era departe asa ca in cateva minute ne aflam la tejghea asteptand comanda. Am cerut doua portii , pe care le-am luat la pachet si am mers sa mancam in parc. Naruto infuleca totul pe nemestecate si mi-am dat seama ca copilul acesta are un stomac de fier. Cu toate acestea cand a prins cu betigasele o caracatita a inceput sa tipe si sa se agite :
- Ce este asta ?In mancarea mea. M-au vazut blond si m-au luat drept prost ? Sau ce ? – a inceput sa gesticuleze cu minile planuind sa se razbune pe restaurant. In timp ce ajungea la partea cu sos picant in mancarea lor… l-am oprit explicandu-i cum sta treaba.
- Nu Naruto. Calmeaza-te. Face parte din sushi. Se mananca. Incarca ! - l-am incurajat eu.
- Ce ? Glumesti ? – se uita la mine de parca ar fi vazut o fantoma
- Deloc ! Incearca ! O sa-ti placa ! Pentru mine … - se uita cand la mine cand la caracatita, ba la mine ba la caracatita…sper ca nu facea comparatie.
- Bine.
Ridica cu sfiala bucatica de caracatita si o baga in gura. O mesteca cu grija de parca ar fi fost din sticla si ar fi avut grija sa nu se taie, apoi o inghiti si dintr-o data izbugni :
- A fost delicios. ! Mai vreau… mai vreau ! O doamne este delicios. Gata se plaseaza pe locul doi, dupa ramen. Tu mai mananci ? – se uita pofticios la cutia mea, ca un lup la o caprioara asa ca nu l-am putut refuza.
- Poti lua tu portia mea. – l-am indemnat eu intinzandu-i cutia.
- Multumesc …multumesc. – nu a stat deloc pe ganduri luandumi-o din mana de teama sa nu ma razgandesc, aruncand cutia lui goala la cel mai apropiat cos de gunoi ca intr-un cos de baschet.
Eram prea ocupata amuzandu-ma de Naruto incat nu am observat ca doi ochi lila ne priveau. Am ridicat privirea si am ramas socata.