14-02-2010, 02:51 PM
Nu mă aşteptam să am atâtea comentarii ... dar mă bucura foarte mult . Thanks a lot !
Teh : O să reiau ce am scris în edit , pentru a clarifica că ei nu sunt vampiri , fiind folosită ca o metaforă . În rest , mulţumesc pentru că ai continuat să citeşti .
Elusive wolf : Nu mă aşteptam să descoper un nou cititor . Mulţumesc , în legătură cu numele personajelor , le-am ales de mult . Doar cel a lui Matt a fost decis pe moment .
Minnie M. : O să corecteze acele greşeli ...
marya02 : Merci pentru că ai continuat să citeşti.
Vă mulţumesc pentru comentarii. Despre citatele de la început sunt făcute de mine , un joc de cuvinte , care la final vor alcătui ceva .
Capitol 6
,, Câteodată mai primeÅŸti o sanşă , nu te gândi de două ori . Accept- o ÅŸi apoi lasă –te purtat . Timpul va decide dacă ai greÅŸit ...â€
Durerea de cap a persistat prea mult timp , iar eu mă scufundam încet în întuneric . Am vrut să mă trezesc , dar fiecare încercare a eşuat lamentabil . Eram paralizată undeva în interior , printre miliardele de gânduri şi nu întelegeam ce mi se întâmplase . Dacă asta era moartea , eram dezamăgită . Nu simţeam nimic , nici cel mai mic regret pentru viaţa pierdută . Credeam că voi suferi , că îmi voi revedea fiecare greşeală şi mă va lovi asemenea unui pumnal . Întuneric , totul era colorat în negru . Nu existam , mă dezintegrasem în pete de culoare , eram o bucată din univers .
Deodată am auzit nişte sunete ce veneau de departe , iar o lumină puternică m-a îndemnat să deschid ochii. Am reuşit şi m-am trezit într-o cameră necunoscută . Acea încăpere era diferită de a mea , avea un pat mare în care acum mă odihneam . Printre ferestre , razele soarelui nu se temeau să pătrundă . Totuşi un miros ciudat se simţea , alcool , cât de bun ar fi un pahar de whisky în asemenea momente . De fapt unul nu ar fi fost suficient , cred că voiam mai mult de atât , nu conta la a cât înghiţitura urma să mă opresc . Trăiam şi asta mă surprindea incredibil de mult . Mă bucuram de fiecare înghiţătură de aer , iar teama mi s-a evaporat la fel de repede cum a apărut . Eram în siguranţă şi în viaţă . Nu înţelegeam bucuria subită care pusese stăpânire pe mine sau poate că nu voiam asta . Nu doream să realizez că îmi iubeam viaţa amărâtă şi mai presus de tot , mă iubeam pe mine .
Căutam în cameră orice persoană care să îmi spună ce s-a întâmplat , dar am aflat imediat că eram singură . Mă simţeam obosită şi lipsită în totalitate de energie , am vrut să mă ridic din pat şi să încerc să fug . Nu am reuşit , picioarele nu mai puteau să îmi suştină greutatea şi nu aş fi putut face niciun pas. Atunci Roy şi Matt au intrat în cameră , surprinzându-mă în momentul când am încercat să merg.
- Se pare că te simţi mult mai bine ! Deja încerci să scapi ? vocea lipsită de vreun sentiment a lui Matt .
M-am bucurat că niciunul nu se îngrijorase pentru mine , trebuia să le mulţumesc pentru grijă ?
- Nu ştiam că îţi pasă ... parcă spuneai că tu nu ai voie să simţi nimic .
Îmi plăcea enorm de mult să mă joc cu el , să îl văd nervos , deşi nu prea reuşeam asta . L-aş fi făcut şi nesimţit , dar m-am temut să nu ating o coardă prea sensibilă şi că va uita că eram bolnavă . Oricum nici nu trebuia să îl interesez , nu aveam nicio legătură cu el , nici nu mă cunoştea . Nu putea nutri sentimente pentru un nimeni şi nu era genul de om care ar face asta . Deci moartea mea l-ai fi scăpat de o grijă sau poate s-ar fi simţit jignit că nu a avut el onoarea să facă asta . Brusc am realizat de ce am leşinat , era în totalitate vina celor doi . Eu nu mai mâncasem de două zile , normal că organismul a cedat . Nu putea să stau mult timp fără a mă hrăni şi adesea mă simţeam rău din cauza asta .
- Vrea să mănânc ceva ! am spus clar , de parcă le-aş fi dat un ordin .
Matt i-a făcut un semn lui Roy , iar blondul a plecat din cameră , puteam doar să sper că l-a trimis după orice care se poate mânca . Prezenţa celuilalt mă irita şi nu era nicio plăcere că rămăsesem singuri . Îmi vorbise ca un nebun în ziua precendentă , fiecare cuvânt părea spus pentru a mă enerva , pentru a-mi face fiecare muşchi să tremure şi apoi sa cedez . Reuşise să mă sperie , poate că ar fi trebuit să îi mulţumesc pentru că mă avertisase . Pentru că oricât de mult aş vrea să neg , ştiam că era adevărul . Cei doi puteau să ucidă şi li s-ar fi părut la fel de uşor şi normal ca respiratul . Totuşi nu eram persoană potrivită care să îi judece şi să le ţină o morală despre buna creştere , dar nu însemna că eram de acord cu ce făceau . Viaţa era importantă , păcat că realizam asta în cel mai nepotrivit moment , când simţeam răsuflare morţii .
Brunetul mă privea insistent , parcă dorind să îmi vorbească şi bolborosea ceva prea încet pentru a-l putea auzi . Deodată părea că a găsit cuvintele potrivite şi a început să îmi vorbească :
- Cred că povestioara mea te-a speriat ... Dar nu mă aşteptam să leşini aşa . Apoi a început să râdă de starea mea de sănătate.
Speram că lămurisem de ce mă simţeam rău , pentru că ei nu au avut bunăvoinţa să îmi arunce o bucată de pâine .
- Nu ştiu dacă ar mai trebuit să îti mai povestesc . Poate mai târziu , când o să am timp şi o să mai trăieşti atunci .
Bănuiam asta , de fapt eram sigură că nu dorea de la început să îmi zică totul , poate doar să aţâţe . Nu asteptam cu nerăbdare să aflu adevărul , ştiam că trebuia să plec de acolo şi cât mai repede pentru a nu ajunge ca acel biet băiat . Consideram că merita toate mulţumirile mele , mă ajutase să găsesc momentul favorabil pentru a evada . Trebuia să mă mai rog la Dumnezeu , asta dacă exista cu adevărat , să mă ajute în acel moment şi să îmi dea măcar o picătura de noroc . Era necesar să cred în ceva sau cineva , fără speranţă existenţa noastră era lipsită de sens . În acel moment avea nevoie de un Dumnezeu , chiar dacă trebuia să îl creez special pentru mine .
Discuţia noastră a fost întreruptă de apariţia lui Roy pe care îl aşteptam cu nerăbdare . Avea o tavă plină cu mai multe feluri de mâncare , iar pentru prima dată de când mă aflam acolo am simţit o urmă de entuaziasm . Oricât de mult am vrut aş fi vrut să devorez repede toate bucatele , am ţinut cont de maniere pentru a nu a-mi atrage anumite ironii . M-am bucurat pentru mâncare primită , dar aş fi făcut orice pentru o ciocolată . Eram răpită şi eu mă gândeam la dulciuri .
M-a deranjat prezenţa celor doi în timpul micului meu dejun , deşi cred că era prânzul , aş fi preferat să lase singură într-un asemenea moment . Apoi am auzit întrebare lui Matt care îmi propunea să îmi fac un duş , nu am refuzat recomandarea . Aveam nevoie de asta , o clipă de relaxare . M-am îndreptat spre baia pe care mi-o arătase . Am întâlnit oglinda care era atârnată de un perete şi am realizat că arătam groaznic . Părul meu era mai ciufulit de când îl văzusem ultima oară , totuşi ochii îşi recăpătaseră o parte din strălucire .
Simţeam cum picăturile de apă se scurgeau încet pe pielea mea şi un fior mi-a străbătut întregul corp . În curând , apa caldă m-a acoperit . Adoram să stau acolo , doar să stau şi să mă pierd undeva departe de mine . Mă gândeam la lucruri neimportante , aproape uitasem de întâlnirea cu cei doi , chiar fugisem de acolo şi eram fericită lângă el. Cât de mult îmi lipsea prezenţa lui , oare m-a uitat şi m-am îngropat printre alte amintiri efemere ? M-ar ajuta dacă ar ştii ,
câte probleme îmi străbateau mintea ? Am nevoită să îmi întrerup visarea , auzindu-mi numele strigat . Am părăsit cada , îmbrăcându-mă şi mergând către cei doi .
- Acum trebuie să te întorci în camera ta . Roy , condu-o !
Toată bucuria mea a dispărut , speram să pot rămâne în acea încăpere, începusem să o îndrăgesc şi nădăjduiam să mai stau .
- Nu aş putea , totuşi să rămân ? I-am aruncat apoi o privire rugătoare , crezând că îmi va acorda aceasta satisfacţie , dar nu , mi-a spulberat toate speranţele .
- În primul rând nu te afli la un hotel , deci nu ar trebui să ai asemenea dorinţe sau mai bine zis cerinţe . Apoi , aceasta este camera mea şi nu aş putea renunţa la ea . Te-am adus aici din cauza stării tale .
Bine , dacă puteam rămâne aici , nu mă deranja deloc să fac pe leşinata . M-am ridicat , ţinându-mă de mâna blondului , dar din nou am simţit că îmi pierd echilibrul . Roy m-a ridicat , ţinându-mă în braţe şi aşteptând ordinul celuilalt . Eu speram că Matt să îmi permită să mai rămân în camera lui , el putea să se mute în a mea
- Ce mai aştepţi ? Du-o , sunt sigur că îşi va reveni ! Brunetul mi-a distrus planurile , dar ştiam că nu mă trebuia să aştept puţină îndurare din partea lui .
Blondul m-a lăsat în camera mea , petrecând însă câteva minute cu mine , nu ÅŸtiam ce făcea , dar am continuat să îmi menÅ£in starea de leÅŸin . ÃŽntr-un final a plecat ÅŸi el , dar înainte de a închide uÅŸa a scăpat cuvintele : ,, Sper că vei fi bine â€
Îi păsa ? El şi prietenul lui mă aduseseră în starea asta , dacă m-ar fi lăsat în pace , dacă ar fi trecut indiferenţi pe lângă noi în acea seară . Am alungat aceste gânduri şi vorbele lui din mintea mea .
Rămăsesem din nou singură şi mai trecuse o zi din viaţa mea , o zi petrecută într-un loc pe care îl detestam . Întunericul pătrunsese din nou , îndepărtând puţina lumina de care mă bucuram .
Stăteam întinsă pe pat când am auzit nişte paşi şi uşa s-a deschis . O persoană necunoscută a pătruns înăuntru şi chipul acesteia era ascuns undeva în negură .
- Ai face orice pentru a supravieţui ? O întrebare a răsunat în cameră .
Teh : O să reiau ce am scris în edit , pentru a clarifica că ei nu sunt vampiri , fiind folosită ca o metaforă . În rest , mulţumesc pentru că ai continuat să citeşti .
Elusive wolf : Nu mă aşteptam să descoper un nou cititor . Mulţumesc , în legătură cu numele personajelor , le-am ales de mult . Doar cel a lui Matt a fost decis pe moment .
Minnie M. : O să corecteze acele greşeli ...
marya02 : Merci pentru că ai continuat să citeşti.
Vă mulţumesc pentru comentarii. Despre citatele de la început sunt făcute de mine , un joc de cuvinte , care la final vor alcătui ceva .
Capitol 6
,, Câteodată mai primeÅŸti o sanşă , nu te gândi de două ori . Accept- o ÅŸi apoi lasă –te purtat . Timpul va decide dacă ai greÅŸit ...â€
Durerea de cap a persistat prea mult timp , iar eu mă scufundam încet în întuneric . Am vrut să mă trezesc , dar fiecare încercare a eşuat lamentabil . Eram paralizată undeva în interior , printre miliardele de gânduri şi nu întelegeam ce mi se întâmplase . Dacă asta era moartea , eram dezamăgită . Nu simţeam nimic , nici cel mai mic regret pentru viaţa pierdută . Credeam că voi suferi , că îmi voi revedea fiecare greşeală şi mă va lovi asemenea unui pumnal . Întuneric , totul era colorat în negru . Nu existam , mă dezintegrasem în pete de culoare , eram o bucată din univers .
Deodată am auzit nişte sunete ce veneau de departe , iar o lumină puternică m-a îndemnat să deschid ochii. Am reuşit şi m-am trezit într-o cameră necunoscută . Acea încăpere era diferită de a mea , avea un pat mare în care acum mă odihneam . Printre ferestre , razele soarelui nu se temeau să pătrundă . Totuşi un miros ciudat se simţea , alcool , cât de bun ar fi un pahar de whisky în asemenea momente . De fapt unul nu ar fi fost suficient , cred că voiam mai mult de atât , nu conta la a cât înghiţitura urma să mă opresc . Trăiam şi asta mă surprindea incredibil de mult . Mă bucuram de fiecare înghiţătură de aer , iar teama mi s-a evaporat la fel de repede cum a apărut . Eram în siguranţă şi în viaţă . Nu înţelegeam bucuria subită care pusese stăpânire pe mine sau poate că nu voiam asta . Nu doream să realizez că îmi iubeam viaţa amărâtă şi mai presus de tot , mă iubeam pe mine .
Căutam în cameră orice persoană care să îmi spună ce s-a întâmplat , dar am aflat imediat că eram singură . Mă simţeam obosită şi lipsită în totalitate de energie , am vrut să mă ridic din pat şi să încerc să fug . Nu am reuşit , picioarele nu mai puteau să îmi suştină greutatea şi nu aş fi putut face niciun pas. Atunci Roy şi Matt au intrat în cameră , surprinzându-mă în momentul când am încercat să merg.
- Se pare că te simţi mult mai bine ! Deja încerci să scapi ? vocea lipsită de vreun sentiment a lui Matt .
M-am bucurat că niciunul nu se îngrijorase pentru mine , trebuia să le mulţumesc pentru grijă ?
- Nu ştiam că îţi pasă ... parcă spuneai că tu nu ai voie să simţi nimic .
Îmi plăcea enorm de mult să mă joc cu el , să îl văd nervos , deşi nu prea reuşeam asta . L-aş fi făcut şi nesimţit , dar m-am temut să nu ating o coardă prea sensibilă şi că va uita că eram bolnavă . Oricum nici nu trebuia să îl interesez , nu aveam nicio legătură cu el , nici nu mă cunoştea . Nu putea nutri sentimente pentru un nimeni şi nu era genul de om care ar face asta . Deci moartea mea l-ai fi scăpat de o grijă sau poate s-ar fi simţit jignit că nu a avut el onoarea să facă asta . Brusc am realizat de ce am leşinat , era în totalitate vina celor doi . Eu nu mai mâncasem de două zile , normal că organismul a cedat . Nu putea să stau mult timp fără a mă hrăni şi adesea mă simţeam rău din cauza asta .
- Vrea să mănânc ceva ! am spus clar , de parcă le-aş fi dat un ordin .
Matt i-a făcut un semn lui Roy , iar blondul a plecat din cameră , puteam doar să sper că l-a trimis după orice care se poate mânca . Prezenţa celuilalt mă irita şi nu era nicio plăcere că rămăsesem singuri . Îmi vorbise ca un nebun în ziua precendentă , fiecare cuvânt părea spus pentru a mă enerva , pentru a-mi face fiecare muşchi să tremure şi apoi sa cedez . Reuşise să mă sperie , poate că ar fi trebuit să îi mulţumesc pentru că mă avertisase . Pentru că oricât de mult aş vrea să neg , ştiam că era adevărul . Cei doi puteau să ucidă şi li s-ar fi părut la fel de uşor şi normal ca respiratul . Totuşi nu eram persoană potrivită care să îi judece şi să le ţină o morală despre buna creştere , dar nu însemna că eram de acord cu ce făceau . Viaţa era importantă , păcat că realizam asta în cel mai nepotrivit moment , când simţeam răsuflare morţii .
Brunetul mă privea insistent , parcă dorind să îmi vorbească şi bolborosea ceva prea încet pentru a-l putea auzi . Deodată părea că a găsit cuvintele potrivite şi a început să îmi vorbească :
- Cred că povestioara mea te-a speriat ... Dar nu mă aşteptam să leşini aşa . Apoi a început să râdă de starea mea de sănătate.
Speram că lămurisem de ce mă simţeam rău , pentru că ei nu au avut bunăvoinţa să îmi arunce o bucată de pâine .
- Nu ştiu dacă ar mai trebuit să îti mai povestesc . Poate mai târziu , când o să am timp şi o să mai trăieşti atunci .
Bănuiam asta , de fapt eram sigură că nu dorea de la început să îmi zică totul , poate doar să aţâţe . Nu asteptam cu nerăbdare să aflu adevărul , ştiam că trebuia să plec de acolo şi cât mai repede pentru a nu ajunge ca acel biet băiat . Consideram că merita toate mulţumirile mele , mă ajutase să găsesc momentul favorabil pentru a evada . Trebuia să mă mai rog la Dumnezeu , asta dacă exista cu adevărat , să mă ajute în acel moment şi să îmi dea măcar o picătura de noroc . Era necesar să cred în ceva sau cineva , fără speranţă existenţa noastră era lipsită de sens . În acel moment avea nevoie de un Dumnezeu , chiar dacă trebuia să îl creez special pentru mine .
Discuţia noastră a fost întreruptă de apariţia lui Roy pe care îl aşteptam cu nerăbdare . Avea o tavă plină cu mai multe feluri de mâncare , iar pentru prima dată de când mă aflam acolo am simţit o urmă de entuaziasm . Oricât de mult am vrut aş fi vrut să devorez repede toate bucatele , am ţinut cont de maniere pentru a nu a-mi atrage anumite ironii . M-am bucurat pentru mâncare primită , dar aş fi făcut orice pentru o ciocolată . Eram răpită şi eu mă gândeam la dulciuri .
M-a deranjat prezenţa celor doi în timpul micului meu dejun , deşi cred că era prânzul , aş fi preferat să lase singură într-un asemenea moment . Apoi am auzit întrebare lui Matt care îmi propunea să îmi fac un duş , nu am refuzat recomandarea . Aveam nevoie de asta , o clipă de relaxare . M-am îndreptat spre baia pe care mi-o arătase . Am întâlnit oglinda care era atârnată de un perete şi am realizat că arătam groaznic . Părul meu era mai ciufulit de când îl văzusem ultima oară , totuşi ochii îşi recăpătaseră o parte din strălucire .
Simţeam cum picăturile de apă se scurgeau încet pe pielea mea şi un fior mi-a străbătut întregul corp . În curând , apa caldă m-a acoperit . Adoram să stau acolo , doar să stau şi să mă pierd undeva departe de mine . Mă gândeam la lucruri neimportante , aproape uitasem de întâlnirea cu cei doi , chiar fugisem de acolo şi eram fericită lângă el. Cât de mult îmi lipsea prezenţa lui , oare m-a uitat şi m-am îngropat printre alte amintiri efemere ? M-ar ajuta dacă ar ştii ,
câte probleme îmi străbateau mintea ? Am nevoită să îmi întrerup visarea , auzindu-mi numele strigat . Am părăsit cada , îmbrăcându-mă şi mergând către cei doi .
- Acum trebuie să te întorci în camera ta . Roy , condu-o !
Toată bucuria mea a dispărut , speram să pot rămâne în acea încăpere, începusem să o îndrăgesc şi nădăjduiam să mai stau .
- Nu aş putea , totuşi să rămân ? I-am aruncat apoi o privire rugătoare , crezând că îmi va acorda aceasta satisfacţie , dar nu , mi-a spulberat toate speranţele .
- În primul rând nu te afli la un hotel , deci nu ar trebui să ai asemenea dorinţe sau mai bine zis cerinţe . Apoi , aceasta este camera mea şi nu aş putea renunţa la ea . Te-am adus aici din cauza stării tale .
Bine , dacă puteam rămâne aici , nu mă deranja deloc să fac pe leşinata . M-am ridicat , ţinându-mă de mâna blondului , dar din nou am simţit că îmi pierd echilibrul . Roy m-a ridicat , ţinându-mă în braţe şi aşteptând ordinul celuilalt . Eu speram că Matt să îmi permită să mai rămân în camera lui , el putea să se mute în a mea
- Ce mai aştepţi ? Du-o , sunt sigur că îşi va reveni ! Brunetul mi-a distrus planurile , dar ştiam că nu mă trebuia să aştept puţină îndurare din partea lui .
Blondul m-a lăsat în camera mea , petrecând însă câteva minute cu mine , nu ÅŸtiam ce făcea , dar am continuat să îmi menÅ£in starea de leÅŸin . ÃŽntr-un final a plecat ÅŸi el , dar înainte de a închide uÅŸa a scăpat cuvintele : ,, Sper că vei fi bine â€
Îi păsa ? El şi prietenul lui mă aduseseră în starea asta , dacă m-ar fi lăsat în pace , dacă ar fi trecut indiferenţi pe lângă noi în acea seară . Am alungat aceste gânduri şi vorbele lui din mintea mea .
Rămăsesem din nou singură şi mai trecuse o zi din viaţa mea , o zi petrecută într-un loc pe care îl detestam . Întunericul pătrunsese din nou , îndepărtând puţina lumina de care mă bucuram .
Stăteam întinsă pe pat când am auzit nişte paşi şi uşa s-a deschis . O persoană necunoscută a pătruns înăuntru şi chipul acesteia era ascuns undeva în negură .
- Ai face orice pentru a supravieţui ? O întrebare a răsunat în cameră .