30-01-2010, 09:21 PM
Povestea am inceput-o de mult si sper ca de data asta sa o pot termina .
Prolog
Ce este între bine si rău ? O linie atât de subţire care aşteaptă doar să fie trecută. Păşesc pe aceeaşi bordură , parcă temându-mă de propria direcţie . Ştiam calea pe care trebuia să o urmez , dar o negam . Era prea simplu la inceput , doar un joc . Cunoşteam un singur drum , acea linie de care singură m-am legat . Aud glasuri din ambele părţi , zăresc chipuri cunoscute pe care refuz să le ascult . Curiozitatea m-a făcut să doresc cunoşterea celor două lumi , am vrut să gust din fericire şi durere , dar aşa m-am pierdut pe mine în buzunarul altcuiva .
Îmi croisem calea , construindu-mi propria inchisoare . Am creat gratiile din temeri şi iluzii , m-am încătuşat singură cu un lanţ invizibil . Cuşca mă ţinea prizionera şi în acelaşi timp îmi oprea căderea într-un abis din care nu m-aş fi întors . Alesesem să gust acea otravă si faptul că am dorit cu disperare să scap de mine însămi a fost primul meu păcat , apoi au urmat prea multe .
Căci între bine şi rău , eram eu ...
Capitolul 1
Stăteam asezată pe acelaşi scaun şi priveam dincolo de fereastră . Vedeam blocurile gri înălţandu-se si scufunzându-se in albastrul cerului , iar caţiva trecatorii grabiţi perindau pe alei . Aceeaşi monotonie se repeta la nesfârşit si nimic nu spulbera liniştea cartierului . Toamna ne dăruise un peisaj dezolant si moarte la fiecare pas . Uram acest anotimp , venea şi distrugea fiecare părtică a sufletului nostru , apoi pleca , iar noi ne ingropam în uitare.
Mi-am îndreptat privirea spre pereţii albi , impersonali . Atunci i-am intâlnit poza atârnată , ce mă privea insistent . Am văzut zâmbetul ce isi făcuse loc pe chipul lui , mă intrebam dacă toată aceea fericire existase sau fusese doar un vis . Acel suras dispăruse , rămând doar o amintirea prinsă in fotografia . Simţeam cum imaginile din trecut se roteau încet prin mintea mea . Un alb imaculat pătat de sânge îmi apăruse în faţa ochilor . Câteva lacrimi se putea zări in colţul ochilor mei , dar nu au căzut , nu le-am lăsat . Am închis ochii , obosită de fluxul de amintiri .
,, Fugeam , dorind cu disperare să mă salvez . Ezitam să privesc în spate , dar simÅ£eam pericolul . O mână caldă mă Å£inea , târându-mă dupa ea . Nu îmi pasa de nimic , nici de picioarele zgâriate care mă dureau , nici de lacrimile care mi se plimbau pe obraji. Trebuia să fug , doar să fug . Auzeam o voce care mă îndeamna să continui , dar era prea tarziu . Umbra care ne urmărea ne-a ajuns... â€
Atunci am deschis ochii , trezită de versurile unei melodii . Am privit telefonul care vibra pe masă si un nume cunoscut apăruse pe ecran .
-Putem să ne vedem azi ? o voce uşor răguşită se auzea . Vino in parc peste o jumatate de oră.
A inchis apoi , cunoscând răspunsul meu . Ce rost avea să mă impotrivesc , ar fi cauzat o nouă lungă discuţie si tot ea ar fi câştigat . Am decis să mă scutesc de o nouă durere de cap , era cel mai uşor pentru amândouă . M-am dus in dormitor , răscolind şifonierul şi luând niste haine la intâmplare . Oglinda din cameră nu m-a lăsat să plec liniştită , m-am privit pentru cateva secunde . Părul meu lung si negru era ciufulit si nepieptănat de cateva zile , ochii căprui erau mai roşii , iar cearcănele devenisera mai mari . Pe obrajii palizi se puteau zări câteva dâre uscate de lacrimi . Eram o epavă , dar nu avea de gând să fac nimic pentru a schimba starea în care mă aflam . Părerea nimănui nu mai conta , asa că am decis să iau o şapcă şi să merg la locul de întâlnire cu Isabela .
La ieşirea din bloc o pală de vânt m-a izbit , măturând trotouarul . Auzeam doar foşnetul creat de paşii mei la atingerea frunzelor pierdute pe stradă . Nu am realizat când am ajuns in locul stabilit . Am zărit-o pe Isabela lângă o bancă , căutându-mă cu privirea . Părul ei roşcat si scurt era fluturat de vânt , iar o pereche de ochi albaştri mă urmăreau . Ajungând in apropierea ei am observat diferenţa de înălţime semnificativă dintre noi .M-a imbrăţişat , sărutându-mă uşor pe obrazul drept , atunci i-am simţit căldura corpului . În schimb eu tremuram din cauza frigului , având mereu mâinile reci . M-a analizat cu atenţie si concluzionând :
- Arăţi groaznic!
- Bună si ţie ! i-am raspuns , schiţând un zâmbet . Mulţumesc pentru compliment , dar nu cred ca m-ai chemat pentru a mă admira .
Adevarul era ca nu doream sa port o discuţie , nu avea ce să îi mai spun . Mă cunoştea şi ştia ce făcusem in ultimele zile sau mai bine zis in ultimul an .
- Am nevoie de ajutorul tău , vreau doar să spui că dorm la tine in seara asta . Merg la o petrecere si... cred că nu mai are niciun rost să te intreb dacă mergi . Totuşi ar trebui să mai ieşi din casa .
A accentuat ultimele cuvinte , dar nu m-a interesat opinia ei . Am aprobat din cap , in fond nu mă deranjase niciodată să mint pentru ea . Era prietena mea , imi fusese alături când căzut si m-am refugiat in cei patru pereţi ai camerei mele . Adevărul era ca nu o cunosţeam , părea adesea superficială , preocupată doar de propria persoană . Asta nu contase pentru mine , ştiu că a fost singura care m-a strans in braţe cand două cuvinte mi-au schimbat viaţa .
A continuat să vorbească , tot ce spunea trecea pe lânga mine , nu puteam auzi . Mă prefaceam atentă , scăpând câte un ,, Bine ’’, ,, Aha’’ din când in când . Am observat că nu eram singure in parc , auzind zgomotul făcut de paşii altcuiva . Foşnetul s-a oprit brusc in preajma noastră , totuşi am ezitat să privesc in spatele meu .
Tot ce am văzut in urmatoarele secunde , au fost ochii albaştri , speriaţi ai Isabelei şi lama strălucind a unui cuţit .
Orice comentariu , critica , parere este apreciata .
Între bine şi rău
Prolog
Ce este între bine si rău ? O linie atât de subţire care aşteaptă doar să fie trecută. Păşesc pe aceeaşi bordură , parcă temându-mă de propria direcţie . Ştiam calea pe care trebuia să o urmez , dar o negam . Era prea simplu la inceput , doar un joc . Cunoşteam un singur drum , acea linie de care singură m-am legat . Aud glasuri din ambele părţi , zăresc chipuri cunoscute pe care refuz să le ascult . Curiozitatea m-a făcut să doresc cunoşterea celor două lumi , am vrut să gust din fericire şi durere , dar aşa m-am pierdut pe mine în buzunarul altcuiva .
Îmi croisem calea , construindu-mi propria inchisoare . Am creat gratiile din temeri şi iluzii , m-am încătuşat singură cu un lanţ invizibil . Cuşca mă ţinea prizionera şi în acelaşi timp îmi oprea căderea într-un abis din care nu m-aş fi întors . Alesesem să gust acea otravă si faptul că am dorit cu disperare să scap de mine însămi a fost primul meu păcat , apoi au urmat prea multe .
Căci între bine şi rău , eram eu ...
Capitolul 1
Stăteam asezată pe acelaşi scaun şi priveam dincolo de fereastră . Vedeam blocurile gri înălţandu-se si scufunzându-se in albastrul cerului , iar caţiva trecatorii grabiţi perindau pe alei . Aceeaşi monotonie se repeta la nesfârşit si nimic nu spulbera liniştea cartierului . Toamna ne dăruise un peisaj dezolant si moarte la fiecare pas . Uram acest anotimp , venea şi distrugea fiecare părtică a sufletului nostru , apoi pleca , iar noi ne ingropam în uitare.
Mi-am îndreptat privirea spre pereţii albi , impersonali . Atunci i-am intâlnit poza atârnată , ce mă privea insistent . Am văzut zâmbetul ce isi făcuse loc pe chipul lui , mă intrebam dacă toată aceea fericire existase sau fusese doar un vis . Acel suras dispăruse , rămând doar o amintirea prinsă in fotografia . Simţeam cum imaginile din trecut se roteau încet prin mintea mea . Un alb imaculat pătat de sânge îmi apăruse în faţa ochilor . Câteva lacrimi se putea zări in colţul ochilor mei , dar nu au căzut , nu le-am lăsat . Am închis ochii , obosită de fluxul de amintiri .
,, Fugeam , dorind cu disperare să mă salvez . Ezitam să privesc în spate , dar simÅ£eam pericolul . O mână caldă mă Å£inea , târându-mă dupa ea . Nu îmi pasa de nimic , nici de picioarele zgâriate care mă dureau , nici de lacrimile care mi se plimbau pe obraji. Trebuia să fug , doar să fug . Auzeam o voce care mă îndeamna să continui , dar era prea tarziu . Umbra care ne urmărea ne-a ajuns... â€
Atunci am deschis ochii , trezită de versurile unei melodii . Am privit telefonul care vibra pe masă si un nume cunoscut apăruse pe ecran .
-Putem să ne vedem azi ? o voce uşor răguşită se auzea . Vino in parc peste o jumatate de oră.
A inchis apoi , cunoscând răspunsul meu . Ce rost avea să mă impotrivesc , ar fi cauzat o nouă lungă discuţie si tot ea ar fi câştigat . Am decis să mă scutesc de o nouă durere de cap , era cel mai uşor pentru amândouă . M-am dus in dormitor , răscolind şifonierul şi luând niste haine la intâmplare . Oglinda din cameră nu m-a lăsat să plec liniştită , m-am privit pentru cateva secunde . Părul meu lung si negru era ciufulit si nepieptănat de cateva zile , ochii căprui erau mai roşii , iar cearcănele devenisera mai mari . Pe obrajii palizi se puteau zări câteva dâre uscate de lacrimi . Eram o epavă , dar nu avea de gând să fac nimic pentru a schimba starea în care mă aflam . Părerea nimănui nu mai conta , asa că am decis să iau o şapcă şi să merg la locul de întâlnire cu Isabela .
La ieşirea din bloc o pală de vânt m-a izbit , măturând trotouarul . Auzeam doar foşnetul creat de paşii mei la atingerea frunzelor pierdute pe stradă . Nu am realizat când am ajuns in locul stabilit . Am zărit-o pe Isabela lângă o bancă , căutându-mă cu privirea . Părul ei roşcat si scurt era fluturat de vânt , iar o pereche de ochi albaştri mă urmăreau . Ajungând in apropierea ei am observat diferenţa de înălţime semnificativă dintre noi .M-a imbrăţişat , sărutându-mă uşor pe obrazul drept , atunci i-am simţit căldura corpului . În schimb eu tremuram din cauza frigului , având mereu mâinile reci . M-a analizat cu atenţie si concluzionând :
- Arăţi groaznic!
- Bună si ţie ! i-am raspuns , schiţând un zâmbet . Mulţumesc pentru compliment , dar nu cred ca m-ai chemat pentru a mă admira .
Adevarul era ca nu doream sa port o discuţie , nu avea ce să îi mai spun . Mă cunoştea şi ştia ce făcusem in ultimele zile sau mai bine zis in ultimul an .
- Am nevoie de ajutorul tău , vreau doar să spui că dorm la tine in seara asta . Merg la o petrecere si... cred că nu mai are niciun rost să te intreb dacă mergi . Totuşi ar trebui să mai ieşi din casa .
A accentuat ultimele cuvinte , dar nu m-a interesat opinia ei . Am aprobat din cap , in fond nu mă deranjase niciodată să mint pentru ea . Era prietena mea , imi fusese alături când căzut si m-am refugiat in cei patru pereţi ai camerei mele . Adevărul era ca nu o cunosţeam , părea adesea superficială , preocupată doar de propria persoană . Asta nu contase pentru mine , ştiu că a fost singura care m-a strans in braţe cand două cuvinte mi-au schimbat viaţa .
A continuat să vorbească , tot ce spunea trecea pe lânga mine , nu puteam auzi . Mă prefaceam atentă , scăpând câte un ,, Bine ’’, ,, Aha’’ din când in când . Am observat că nu eram singure in parc , auzind zgomotul făcut de paşii altcuiva . Foşnetul s-a oprit brusc in preajma noastră , totuşi am ezitat să privesc in spatele meu .
Tot ce am văzut in urmatoarele secunde , au fost ochii albaştri , speriaţi ai Isabelei şi lama strălucind a unui cuţit .
Orice comentariu , critica , parere este apreciata .