Inger cu suflet de demon

[Crystal]

De ce sa nu-mi incerc si norocul aici,ne? :D
Critici, observatii-bine venite de orice tip, ca sunt mai acide sau normale. Nu ma deranjeaza, atata timp cat aveti si argumente.Nu accept spamuri, va impusc daca spamati (vorbesc serios)...Acum ca am lamurit treaba...let's begin...

Lectura placuta sa aveti!

Prolog

-Esti pregatita, draga mea? intreba barbatul cu o licarire ciudata in privire, ce exprima pacatul ce avea sa se infaptuiasca.
-Da, Yannis. Sunt pregatita, raspunse tanara ferm, cu ochii atintiti spre locul pe care-l parasea. Nu vroia sa plece, nu vroia sa fie nevoita sa dea uitarii atatea amintiri, atatea sperante pe care si le facuse. Dar era si nu avea cum sa dea timpul inapoi. Fusese alungata pentru ca iubea. Intr-adevar, iubea pe cine nu trebuia, iubea un demon cu ochiii aurii, cu parul taciuniu, cu privirea demonic de ucigatoare. Dar dragostea i se infiripase in suflet fara sa vrea si acum, chiar daca isi dorea, nu putea sa scape de acel juramant ce-l facuse. Jurase sa iubeasca acel demon si sa-i fie alaturi. Acum trebuia sa suporte consecintele.
Urca pe cal, in spatele lui si parasira campia, odata verde, acum rosie de atata sange. Oriunde iti fixai privirea, vedeai un contrast puternic, intre alb si negru, intre ingeri si tenebre, intre speranta si deznadejde. Atatia morti, pentru ce? Pentru ca iubise un demon. Pentru o iubire pura, o iubire nascuta din cele mai adanci forte, murisera atatia semeni. Din cauza ei...Aceste cuvinte ii rasunara prin minte ca o poezie invatata la scoala. I se tot repetau la fiecare cadavru ce-l vedea. Privea ochii cufundati in orbite, privea durerea din ei si era neputincioasa. Acesti ingeri isi dadusera nemurirea din cauza ei, pentru ca ea refuzase sa renunte la ce conta cel mai mult pentru inima ei.
Trecu campia, tinandu-l pe barbat strans de mijloc. Fantomele celor ce nu mai erau ii sopteau viitorul ei ca tenebra. Incerca sa nu asculte, dar firicele din ceea ce avea sa se intample i se memorara in minte..."moarte", "asasina", "dispret". O inconjurau ca un aer otravit, ce-i sorbea inocenta ei de inger. Intrara intr-una din padurile tinutului, o padure deasa, unde lumina soarelui cu greu patrundea.
-Spune-mi, esti sigura de pasul pe care vrei sa-l faci? intreba barbatul ingrijorat.
-Da, fu raspunsul tinerei. Sunt sigura.
-Nu e de joaca, odata ce intri in lumea tenebrelor, nu vei mai avea scapare. Vei fi un inger cu suflet de demon, incerca barbatul sa o faca sa se razgandeasca. O iubea, dar nu vroia sa o forteze sa faca ceva ce nu dorea.
-Sunt sigura, mai repeta tanara inca o data, de data asta cu mai mult fermitate. Nu putea sa se mai intorca in tinutul ei, fusese alungata de insasi Regina si Regele. Ii parea rau ca nu-si luase ramas bun de la cei doi prieteni ai sai. Brusc, amintirile ei se derulara ca un filmulet. Parea ca viseaza, dar stia in subconstientul sau ca este adevarat. Da, isi luase ramas-bun de la cei doi, dar nu primise in schimb decat insulte si priviri dusmanoase. O lacrima i se prelinse pe obrazul rumen. Si inca o lacrima, si inca una, pana ce nu se mai putu abtine. Isi rezema capul de spatele barbatului si incepu sa planga. Imaginile cu acele fete schimonosite, odata vesele, ale prietenilor sai ce o huiduiau si o alungau cu pietre ii provocara un dezgust total. Nu intelegea cum de o condamnasera cu atata usurinta, cum uitasera de momentele frumoase impreuna.
-Plangi? auzi tanara glasul demonului iubit. Nu mai plange din cauza lor. De te iubeau, te-ar fi acceptat. Am trait atat de mult in pace, aceste doua lumi atat de diferite, dar ei nu au vrut. Ei au interzis aceasta posibila legatura dintre tine si mine, continua el aspru, cu privirea fixata in fata, parca aducandu-si aminte de trecutul acestor doua lumi, trecut plin de interdictii. Chiar si pe timp de pace, ingerii dispretuiau tenebrele si interziceau orice contact cu ele. Acum era momentul ca lucrurile sa se schimbe.
Stia ca are drepatate. Dar cum sa nu planga, cum sa nu sufere? Inima ei avea atat de multa durere, incat nu stia ce se va intampla in continuare. Mai aveau putin si treceau prin poarta. Poarta ce-i va schimba viata. Va deveni un inger cu inima de tenebra. Va deveni o fantoma a celei ce nu mai avea mult si disparea.
-Am ajuns, sopti barbatul. Tanara isi ridica capul de pe spatele lui si privi. Poarta era de fapt un vortex sangeriu. Auzea ca prin vis urlete de durere. Sa fi venit dinauntrul portii? Nu stia si nici nu o interesa. Vroia doar sa scape, sa uite durerea ce-i macina sufletul putin cate putin, ca o moara ruginita. Trebuia, vroia sa uite. Pentru ca sa nu innebuneasca, trebuia sa plece si sa uite de viata ei angelica, de prietenii ei ce o detestau acum, de parintii ei, de tot. Nu mai avea la ce sa ramana. Acum avea alte sperante, era in sfarsit alaturi de cel pe care-l iubea ea cel mai mult. Visele ii revenira, caci acum visa la o viata alaturi de demonul iubit, o viata fericita, care va umbrii durerea ei de acum. Descaleca de pe cal, ajutata de barbat. O lua de mana si pasira incet oprindu-se in fata vortex-ului.
-Esti sigura? Mai ai timp...incerca barbatul pentru o ultima data.
-Sunt sigura...

Inceput...

-La naiba, injura fata incet. Or sa scape daca nu-mi da semnalul.
Urmarea cu privirea doua persoane misterioase ce pareau ca discuta. Observa ca una dintre ele era un barbat, dupa impunatorul fizic. Nici macar ochii ei ageri nu puteau deslusii a doua persoana in intunericul adanc. Isi muta privirea la luna rosiatica de pe cer. Fusese asa de cateva nopti, ceea ce nu insemna altceva decat ca Raul pregateste ceva, ca ceva se intampla in lumea tenebrelor. Tonul barbatului ce-l urmarea se ridica, semn ca ceva nu-i convenea. Cealalta persoana se dadu doi pasi mai inapoi.
-Gata! auzi aproape tipand o voce in subconstientul sau.
Shaeera se ridica brusc din pozitia sa si sari din copacul in care se afla. Isi indoi genuchii ca sa amortizeze caderea, apoi si-i indrepta. Atat barbatul misterios cat si cealalta persoana amutira, privind pierduti spre figura din fata lor.
-Ci-cine esti? se auzi vocea infricosata a barbatului misterios.
-Shaeera, raspunse fata simplu, fara nicio introducere.
Din doua miscari, atat barbatul cat si cealalta persoana stateau fara vlaga pe pamantul rece. Sangele curgea din cele doua rani adanci facute de sabia Shaeerei. Intoarse spatele celor doua cadavre nevrand sa mai vada imaginea aceea ce-i era cunoscuta de mai bine de 20 milenii.
-Poti sa te intorci, ai facut treaba buna, auzi din nou fata vocea din subconstientul sau.
Pleca de langa cele doua cadavre, indreptandu-se catre strada pricipala. Apoi facu spre dreapta, spre centrul orasului. Zgomotele nu mai erau atat de intense, orice fiinta dormea la aceea ora atat de tarzie. Se opri cateva secunde si privi o masina neagra, ce parea ca asteapta ceva. In aceea masina se afla cel pe care-l detesta. Odata il iubise enorm de mult, il iubise pe vremea cand nu stiuse cine e el cu adevarat. Se urca in masina privind soferul cu dezgust. Nu-i adresa nici un cuvant pe tot parcursul drumului. Nu vroia sa-i mai auda vocea in aceea noapte.
###

va urma...

[Crystal]

So...se pare ca lumea nu are timp sa citeasca...No problem...continuam :D

###
-Buna dimineata! Buna dimineata! BUNA DIMINEATA!
Cu un dos de palma arunca ceasul electronic pe podea. Vocea pitigaiata inceta imediat. Dar o alta ii lua locul, caci sora lui intra in camera, toata intr-un zambet.
-Hai Raphael, mama mi-a zis ca ma duci azi in parc. A zis sa-ti spun ca se supara pe tine daca nu ma duci in parc. Stii bine ca-mi place cand ma duci in parc! striga ea incantata, cu aer copilaresc.
-Da,da! mormai baiatul cu fata in perna.
-Biiine, rostii fata lung. Mama a zis sa te duci sa-ti iei micul dejun.
Baiatul isi ridica fata din perna si-si privi sora inca somnoros. Ii privi buclele roze, apoi se oprii la cei doi ochii verzi ca smaraldul ce emanau entuziasmul varstei. Era atat de frumoasa, atat de placuta la vedere. Chiar si la cei 13 ani, se comporta ca un copil. Un copil adorabil, pe care baiatul il iubea la nebunie.
-Vin acum, mormai el. Dar lasa-ma sa ma imbrac.
-Bine, raspunse fata scurt si iesi afara plina de voiosie.
Isi dadu patura la o parte, se ridica din pat cascand, apoi se spala pe fata in baia proprie, se imbraca, isi puse ochelarii de vedere si se indrepta spre bucatarie. Inca ii era somn, caci azi-noapte nu prea dormise.
Tocmai cand intra inauntru, reporterita de la TV anunta o stire importanta: "O dubla crima a avut loc azi-noapte in jurul orei 3. Un barbat in jur de 30 de ani si o femeie in jur de 26-28 ani au fost omorati cu sange rece. Martorii sustin ca au vazut azi-noapte la aceeasi ora o femeie ce pleca de la locul crimei. Martorii mai sustin ca femeia avea la ea o sabie. Specialistii cred ca ranile celor doua persoane au fost facute de o arma cu tais foarte ascutit, spre exemplu un cutit sau chiar o sabie. Continuam stirile..."
-Ce ingrozitor! exclama soptit Claris.
Raphael dadu din cap, in semn ca sora lui are dreptate. Se aseza la masa, unde o farfurie plina de bunatati il astepta si langa ea o cana de cafea.
-Unde e mama? intreba el in timp ce lua de pe farfurie un mar.
-A plecat la spital la o prietena. Apoi se duce la serviciu, raspunse fata privind atenta la televizor.
-Aham...bine,bine. La cat mergem in parc?
-Peste doua-trei ore?
-Bine.
Raphael termina de mancat, apoi urca in camera lui. Se tranti pe pat cu ochii atintiti la soarele ce incerca sa strapunga norii. Avea o viata monotona, unde nimic nu se intampla. Isi dorea sa aiba parte de adrenalina, sa simta astfel ca traieste. Dorea o schimbare in viata lui.
###
-La naiba! urla o voce infiorator de adanca. Iar am gresit tinta.
Barbatul ce tocmai urlase era singur intr-o camera unde se afla numai o masa si un scaun. Parul bogat, negru ca taciunele, ii inconjura fata demonica. Ochii ce exprimau numai rautate, erau aurii. Si vesmintele lui erau negre. Purta un costum de piele intoarsa si o pelerina. Mainile ii erau acoperite de manusi, iar in picioare purta ghete. Se plimba prin camera furios, iar cateodata mai dadea cate un pumn in masa. Se linisti cand pe usa camerei intra o tanara.
-Shaeera...murmura barbatul vizibil incantat de aparitia tinerei.
Fata nu spuse nimic. Ramase in usa, privindu-l cu ochii lipsiti de viata. Barbatul se apropie de ea incet, pregatit sa se dea inapoi in caz ca Shaeera il ataca. Ajunse langa tanara si isi apropie buzele de ale ei. Fata nu protesta, dar nici nu-i raspunse la acel sarut. Doar statea si astepta, indiferenta la insistentele barbatului. Acesta o lua de mana si o aseza pe masa, apoi o saruta din nou, tinand-o strans. Ii descheie nasturele de la pelerina pe care o purta, lasand-o sa cada pe parchet. Ii mangaie spatele, continuand sa o sarute. Ii dadu corsetul jos si privii lacom sanii plini ai fetii. Shaeera nu simtea decat dispret pentru acel demon atat de scarbos.
-Mi-ai promis ca gasesti Zeita Sfanta, murmura el, sarutandu-i gatul. Timpul se apropie.
-O voi gasi, raspunse indiferenta Shaeera.
-Ai facut treaba buna aseara, dar nu era buna tinta. Erau simple fiinte umane.
Barbatul se opri din sarutat si o privi nedumerit. Intalni ochii lipsiti de viata ai tinerei si brusc se departa de ea. Nu mai era nedumerit ci uimit. Apoi ranji diabolic, apropiindu-se din nou de ea.
-Pentru un moment, grai el zambind, am avut impresia ca vad in ochii tai ca regreti moartea lor inutila. Nu uita Shaeera, cei ca tine nu merita iertare. Esti o asasina...
Cuvintele lui o ameteau, facand-o sa-l urasca si mai mult. Il lasa sa continue sa o seduca. Trupul ei era terfelit de dorinta lui fata de ea, dar inima ii era pura. "Pura" isi zise ea in gand simtind un gol in stomac. Oare o tenebra ca ea detinea puritate? Oare exista speranta pentru o asasina? Nu, nu exista. Demonii ca ea nu au scapare, vor fi inghititi de intuneric cand zeita va aparea.
###
-Doamnelor si domnilor, am onoarea sa v-o prezint pe "Privighetoarea"! striga barbatul in microfon. In aplauzele spectatorilor, o tanara iesi din spatele cortinei. O tanara ce fura inima oricui privea catre ea. Avea parul blond, prins in dreptul urechilor cu doua agrafe move. Ochiii sai, de culoarea sangelui, ascundeau tristeti nemarginite.
-Alena Parkinson, striga din nou barbatul.
-Buna dimineata Alena! Bine ai venit la noi in emisiune.
-Mersi Richard. Bine v-am gasit!

va urma...