Incercarile destinului

[Claribel]

Umbre in intuneric- Partea a doua

Alergam, cu gandul sa ajung cat mai repede in acel loc. Desi nu vroiam sa recunosc, imi era teama. Simteam cum corpul imi tremura si cum respiram din ce in ce mai greu. Dupa ce am alergat ceva timp, m-am oprit in dreptul unei alei. Aceasta era intunecata si parca avea o aura ciudata. Inaintez incet si cu grija, ciulindu-mi urechile si la cel mai mic zgomot. Pe jos erau numai gunoaie si urme de sange. In scurt timp ajung in fata unor blocuri vechi si darapanate. Am presupus ca acestea erau si am continuat sa merg. In jur erau numai oameni, daca ii pot numi asa, care dormeau pe gramezi de cartoane sau gunoaie, care aveau hainele rupte si care nu auzisera de mult de cuvantele “apa si sapun”. Un miros ingrozitor ce imi intorcea stomagul pe dos imi trecu pe la nas. In fata unor scari vai de capul lor zaresc un grup de patru baieti care discutau si care se uitau insistent la mine. Ma uit in jur si incerc sa simt unde este acel spirit, insa nu aflu nimic. Aud cum acel grup incepe sa rada zgomotos in timp ce se indreptau spre mine. Ii privesc, si cel mai mult imi atrage atentia unul dintre ei. Avea parul roscat cu trei suvite albe in fata, cu ochii verzi si care era imbracat acceptabil. Ceilalti trei, care aveau hainele rupte si pline de sange uscat si namol ma incercuira. Ma uitam la ei cu multa ura si sila.
-Ce cauta o fata asa de frumoasa, singura, pe aici? Ce zici, vrei sa ne jucam putin? Imi spune unul dintre ei si ma prinde de mana, lipindu-ma cu spatele de perete. Aren, care statea dupa un colt, vru sa intervina insa ii disparu acest gand cand auzi un tipat de durere. Cel care ma tinea captiva tocmai primise un genunchi de la mine intre picioare. Alti doi se apropiara de mine, insa imediat ii lovisem cu pumnul in fata. Toti trei erau la pamant si nu intelegeam de ce nu se mai ridica, la urma urmei ii lovisem destul de usor sau asa credeam eu. Ma aplec si incerc sa-l intorc pe unul dintre ei cu fata in sus. Ma dau speriata cativa pasi in spate si-mi duc mana la gura la vederea cadavrului. Cei trei devenisera acum piele si os. Imi intorc privirea spre tanarul roscat care parea ca nu-l deranja deloc imaginea care i se afisa in fata ochilor.
-Te-ai descurcat destul de bine. Acum hai sa mergem intr-un loc care nu este asa de jegos ca acesta, spune roscatul indreptandu-se spre intrarea intr-un bloc.
-Tu esti cel ce m-a sunat? Il intreb in timp ce mergeam dupa el. Acesta doar a dat usor din cap, facandu-ma sa inteleg ca el este. Desi banuiam raspunsul lui, trebuie sa recunosc ca eram surprinsa. Cel ce mergea in fata mea cu siguranta era un om sau cel putin asa credeam, insa un spirit eram sigura ca nu era. Dupa ce-am urcat scarile pline de gandaci si mizerie, ne-am oprit in fata unei usi de lemn de la etajul al doilea al cladirii. Roscatul ma pofeteste inauntru. Privesc in jur si incerc sa-mi dau seama ce inseamna la el un loc curat. Incaperea era sub orice critica, iar mirosul ce predomina in jur iti lua nasul.
-Nu vom discuta aici, insa nu vreau sa am ascultatori. Data viitoare asigura-te ca nu esti urmarita, spune acesta uitandu-se pe fereastra sparta a incaperii.
-Ce vrei sa spui? Il intreb apropiindu-ma de fereastra. Raman socata cand il vad pe Aren in dreptul scarilor de la intrare. “Cum am putut sa fiu atat de neatenta? Sper doar ca nu a vazut multe.” Tanarul de langa mine ma apuca de mana ranita si o lumina puternica incepe sa ne inconjoare. Inchid ochii instinctiv, iar dupa cateva clipe ii deschid din nou. Privesc in jur si-mi dau seama ca nu mai eram in aceea incapere de mai devreme. Acum eram intr-un apartament, cu mobila de brad si in care predomina un puternic miros de trandafir. Imi indrept privirea spre cel care inca ma tinea de mana. Acesta imi ridica bratul mai aproape de el si-i da jos bandajul. Nu intelegeam ce face, insa o durere insuportabila incepeam sa simt.
-Scuza-mi slujitorii, insa unii nu gandesc inainte sa actioneze, spune acesta ducandu-si un deget peste rana mea si vindecand-o. La auzul celor spuse de el incep sa tremur involuntar si ma dau cativa pasi in spate.
-Tu esti cel care l-a trimis? Ce vrei de la mine? Il intreb tintindu-l cu o privire furioasa. Acesta imi zambeste si incepe sa se apropie de mine. Ma dau tot mai in spate pana ma lovesc de un perete. Roscatul imi ia delicat o suvita de par intre degete si o miroasa usor.
-Ce vreau de la tine? Credeam ca ti-a spus cel cu care te-ai luptat. Vreau sa vii de partea mea. Desi puterile tale abia au inceput sa se dezvolte imi esti foarte utila. Vreau sa-i distrug pe toti ce-i care mi-au omorat semenii, spune acesta privindu-ma in ochi.
-Care ti-a omorat semenii? Cum adica? Il intreb neintelegand la ce se referea.
-La fel ca tine si eu am puteri, precum si alte persoane. Am crescut intr-un grup de astfel de persoane, insa o organizatie secreta ne-a prins intr-o zi. Am fost torturati multe zile, se faceau diferite experimente pe noi. Timpul trecea, iar prietenii mei mureau pe rand. Intr-o noapte am reusit sa fug si am jurat ca ma voi razbuna.
Ma uitam la el si nu-mi puteam imagina cine putea sa faca una ca asta. Totusi, nu eram deacord cu un lucru.
-Asta nu este o scuza sa te folosesti de acele spirite si sa pui in pericol oameni nevinovati, spun eu repede.
-Presupun ca acesta este un refuz. E clar ca nu cunosti multe lucruri, insa nu este inca timpul sa le aflii. Sa stii ca intr-o zi vei fi de partea mea. Apropo, numele meu este Rayne, imi spune tanarul inainte sa faca un semn cu mana si sa dispar. Deschid ochii si imi dau seama ca eram in spatele scolii. Ma uit la ceas si constat ca suneria abia sunase sfarsitul pauzei. Ma indrept cu pasi rapizi spre iesire. Nu vroiam sa stau la ore, tot nu puteam fi atenta. Mintea imi era la cele spuse de Rayne. Deodata imi amintesc de Aren si-mi dau seama ca am mari probleme. Nu puteam sa vorbesc cu el deoarece nu stiam ce sa-i spun.
-Mai bine as incerca sa-l evit. Pauzele mi le voi petrece la cabinetul medical cu David si desigur cu Yuki si totodata voi face in asa fel incat sa plec tot cu profesorul,spun incet pentru a nu auzi lumea din jur ca vorbesc singura. Nu stiu cum insa am ajuns intr-un sfarsit acasa. Descui usa, intru, imi arunc ghiozdanul pe canapea si ma indrept cu toata viteza spre baie. Scap de imbracamintea ce o purtam si care era destul de murdara din cauza locului unde am mers si intru sub dus.

Intre timp, Aren era intr-un club si bea o cutie de bere, iar chipul acestuia nu exprima nimic. Langa el se afla o tanara blonda cu ochi albastri, cu o fustita foarte scurta si cu un decolteu generos. Aceasta il mangaia pe fata si incerca sa-i atraga atentia. Roscatul o apuca de barbie si o saruta violent, muscand-o de buza inferioara.
-N-am chef de tine acum. Du-te si gaseste in alta parte pe cineva dornic sa ti-o traga, spuse acesta dandu-i drumul tinerei, care disparu imediat. Aren lua o gura de bere dupa care zambi intr-un mod ciudat.
-De mult n-am mai vazut aceasta expresie pe chipul tau, s-a intamplat ceva? Il intreba barmarul pe roscat.
-Nimic interesant, doar ca am gasit o fata care este plina de surpriza si care nu se lasa usor. Se pare ca nu a fost imblanzita pana acum, insa niciodata nu-i prea tarziu. Prevad ca o va astepta o mare surpriza in excursia de saptamana viitoare, spuse tanarul dupa care se ridica de pe scaun si se indrepta spre iesire. Acesta era hotarat sa afle ce ascunde bruneta si era dornic sa o faca a lui. Demult nu mai avuse aceasta senzatie.
Incet, incet seara se lasa peste oras. Luminile incepeau sa se aprinda si luna incepu sa se arata peste cerul presarat cu stele.

Partea a doua este mai scurta, insa sper sa va placa la fel de mult.