Incercarile destinului

[Claribel]

4.Complicatii

Eram pe scaunul de langa sofer. Fratele meu conducea spre iesirea din oras. Il priveam cu coada ochiului si imi dadeam seama ca este ceva serios. Am observat decand a venit la liceu. Mereu cand era suparat, mici cute ii apareau pe frunte.
-Ce s-a intamplat,frate,il intreb incet .
-Am primit un telefon de la profesorul David Sangk. A spus sa te iau si sa ne intalnim cu el in padurea de la iesirea din oras. Se pare ca un spirit a luat-o razna.
-Inteleg,dar cum adica a luat-o razna?intreb curioasa.
-Nu stiu, insa mi-a zis sa ne grabim,imi spune Daniel dupa care acceleraza. Dupa vreo jumatate de ora ajungem la padure. Iesim amandoi din masina si ne indreptam spre un barbat de 50 de ani care ne astepta. Acesta zambeste usor la vederea noastra.
-Ma bucur ca ati ajuns! Aya,de cand nu te-am mai vazut?spuse acesta si se uita la mine bland.
-Care este urgenta? il intreaba fratele meu
-Hai sa mergem! spuse barbatul intrand in padure. Eu si fratele meu eram in spatele lui si il urmam in tacere. Cu cat ne afundam mai mult, cu atat vizibilitatea era mai redusa. Linistea care domina padurea era apasatoare si nu prevestea nimic bun. Deodata profesorul se opreste si ne spune sa privim spre copacul din fata. Era un copac mare si gros, iar la baza acestuia statea sprijinit un tanar de vreo 20 de ani. Simt din nou acel frison si imi dau seama ca este un spirit. Incerc sa ma apropii de el si sa-i vorbesc.
-Buna!Te-ai ratacit prin padure?Stii cum ai ajuns aici?il intreb in timp ce merg din ce in ce mai aproape de el. Acesta isi ridica privirea si se uita la mine. Un zambet ii apare pe chip, dupa care incepe sa rada ca un nebun.Ma opresc si incerc sa inteleg de ce rade.
-Deci ai venit. Se pare ca a avut dreptate, spuse el in timp ce ma prinde de mana.
-Ma poti atinge, insa asta este imposibil. Esti un spirit si nu ai avea cum, spun eu in timp ce-l privesc uimita.
-Asa este, sunt un spirit, insa pot fi vazut si simtit de oricine. Am fost trimis de stapanul meu sa vad de ce sunteti in stare, mai ales tu,si incepu sa ma stranga si mai tare de mana.
-Da-i drumul acum! Spuse fratele meu in timp ce se indrepta cu toata viteza spre cel ce ma tinea. Daniel il lovi cu pumnul in fata, iar eu reusisem sa ma eliberez. Fratele meu se puse in fata mea si se pregatea de o lupta cu acel spirit. Tanarul se ridica de pe jos si incepe sa rada. Deodata prinde o culoare visinie si incepe sa creasca. Hainele de pe el sunt sfasiate de muschii ce-i apar, ramanand numai in pantalonii scurti. Dupa ce transformarea ia sfarsit un urlet ingrozito se aude in intreaga padure. Monstrul incepe sa-l atace pe Daniel. Il prinde intre palme si incepe sa-l stranga.
-Muritorii sunt asa de neajutorati, exact ca niste papusi in mainile papusarului, spuse acel monstru.
-Daniel,nuu! Da-i drumul acum, spun eu luand o creanga groasa de pe jos si lovindu-l cu putere. Daniel, vazand ca demonul isi pierdu-se concentrarea ii ingheta mainile, dupa care spuse un cuvant si se facura bucati, eliberandu-se astfel.
-Chiar credeti ca numai cu atat ma puteti invinge? Intreba demonul razand. Mainele incepura sa-i creasca din nou ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-S-o crezi tu, spuse fratele meu punand mainile pe jos. Pamantul incepu sa inghete si odata cu el si monstrul, ramanand numai capul acestuia. Daniel spune din nou cuvantul si totul se sfarma in mii de bucati. Profesorul se apropie de noi si-l felicita pe fratele meu. „Chiar cred ca ma pot invinge?”. Ma uit la monstru si imi dau seama ca acele cuvinte erau gandurile lui. Il avertizez pe Daniel, insa prea tarziu, monstrul deja se regenerase. Acesta il lovi cu putere pe fratele meu de trunchiul unui copac, iar cateva picaturi de sange isi facura loc din gura lui. Fug la el, vrand sa vad daca este bine. Demonul se apropie de noi.
-Aveti grija, tipa profesorul atentionandu-ne.Monstru se pregati sa ne loveasca.
-Nuu! Tip eu. Deodata monstrul este trimis intr-n copac. Il privesc pe Daniel uimita.
-Surioara, tu ai facut asta?intreba fratele meu uitandu-se la monstru.
-Cred ca da, ina doar am gandit, spun privindul.
-Se pare ca poti misca lucruri numai prin puterea gandului, adica puteri telichinetice, spuse profesorul destul de uimit. Monstrul se ridica si vru sa-l atace pe profesor, insa sar eu in fata lui.Ghearele monstrului imi sfasie pielea de pe bratul stang si ma pune la pamant. Un tipat de durere iese din gura mea, precum si cateva lacrimi. Daniel il inghetata din nou, insa doar pana la mijloc.
-Karen,acum!tipa tanarul la mine. Cu ultimile puteri imi ridic mana dreapta si o indrept spre copac. Dupa ce reusesc sa-l scot din radacini il azvarl direct in inima demonului, reusind sa-l strapung. Demonul cade la pamant si revine la forma initiala.
-Pe mine ati reusit sa ma omorati, insa mai suntem multi. Nu ne vom lasa pana nu te vom aduce de partea noastra, spuse tanarul dupa care inchise ochii si disparu.Eu il privesc si ma intreb la ce se refera.
-Esti bine? Ma intreaba fratele meu. Acesta imi ia mana si se uita la ea. Profesorul scoate o batista si o pune pe rana. Din nou scot un scancet.
-Doare al naibii de tare,in rest sunt bine, spun eu incercand sa-l linistesc pe Daniel.
-Trebuie sa o dezinfectam cat mai repede, haide-ti sa mergem la voi. Eu stau la un amic. Imediat am ajuns in masina si m-am suit cu grija in spate. Fratele meu se sui pe locul din dreapta, iar David le volan. Pe drum nimeni nu scotea un sunet. Toti ne gandeam la cele intamplate. Asa ceva nu se intamplase niciodata.

Cand am ajuns in apartament, Daniel s-a dus repede sa aduca trusa de prim ajutor. I-o inmana profesorului care imediat incepu sa ma dezinfecteze. Fratele meu se duse pana la baie. In cateva minute eram bandajata. Dany s-a intors si el si-am observat ca se schimbase.
-Ar trebui sa ma schimb si eu.Multumesc mult profesore David, spun in timp ce ma uitam la hainele pline de pamant.
-N-ai pentru ce, draga, spuse David.
Cum am ajuns in camera mea, mi-am dat jos hainele si m-am dus sa fac un dus. Simteam cum picaturile de apa se zdrobeau de pielea mea catifelata si moale. Era destul de greu sa am grija sa nu ud mana bandajata, insa m-am descurcat. Am iesit de la dus si m-am imbracat cu un tricou rosu si o pereche de pantaloni scurti albi. Am atins usor zona ranita si am scos un scancet de durere. Durea foarte tare, insa David mi-a spus ca intr-o luna imi va trece. Mi-a spus si ca am avut noroc deoarece aproape ca mi se vedea osul.
Am iesit din camera si m-am dus in sufragerie. Acolo Danz si profesorul David discutau. Acestia ma observa si ma privesc intens. Simteam ca au ceva sa-mi spuna, si nu m-am inselat.
-Karen, cred ca ar fi bine daca pentru o perioada ai merge cu profesorul in Anglia. Stiu ca abia am sosit insa…
-Nu! Daca m-au gasit aici chiar crezi ca nu ma vor gasi si acolo? Nu rezolvam nimic daca fug si ma ascund,chiar e posibil sa agravez situatia. Ar putea sa atace oameni nevinovati. Nu uita ca pot fi vazuti si simtit de oricine, spun eu revoltata.
-Stiu asta, insa pe tine te vor, spuse Daniel ridicand vocea.
-Exact! Pe mine ma vor, insa nu pentru a ma rani. Sigur ati observat ca incerca sa scape de voi si ca atunci cand am sarit in fata lui David ar fi putut sa ma sfasie toata, insa s-a oprit. Stiu ca vrei sa fiu in siguranta, insa nu este o solutie sa fug.
-Of! Bine, insa imi promoiti ca ai grija cand esti la scoala si ca atunci cand simti vreun spirit ori il eviti ori ma suni imediat.
-Promit! Spun eu luandu-l fericita in brate si sarutandu-l pe obraz.
-Eu voi pleca acum. Se pare ca voi sta mai mult decat mi-am propus aici, spuse David in timp ce se indrepta spre usa.
-La revedere! Am spus si eu si fratele meu in acelasi timp.
Dupa ce a plecat, am mai stat amandoi putin de vorba dupa care ne-am culcat.