Incercarile destinului

[Claribel]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

1.Prezentare.O schimbare...!


Numele meu este Ayera Okury,insa cei apropiati imi spun Aya.Am saisprezece ani,in curand saptesprezece,parul lung de culoarea carbunilor,iar ochii de-un albastru inchis.Puteti spune ca sunt ca voi,insa nu este asa.Inca din copilarie puteam citi gandurile oamenilor si puteam vedea spiretele celor morti.Poate ma credeti nebuna,doar sunt motive,insa nu este asa.Numai doua persoane stiu de darul meu.Fratele meu,Daniel,care are si el un dar si profesorul David Sangk,care cerceteaza supranaturalul.Poate va mirati ca parintii mei nu stiu,dar acesta e adevarul.Tatal meu este un politician foarte important in Statele Unite ala Americii.Cand eram mica l-am sunat.Vroiam sa-i spun ce mi se intampla.Cand a raspuns m-am blocat.Nu mai eram sigura daca era bine sa-i spun.In cele din urma i-am spus ca mi-e foarte rau si l-am intrebat daca vine acasa.Insa raspunsul lui a fost Nu.Mi-a zis sa ma duc la fratele meu,dupa care mi-a inchis.Atunci mi-am dat seama.Pentru el era mai important serviciul decat proprii copii.Nu stiam daca sa ma duc sa-i spun fratelui meu sau sa tac,insa pe altcineva nu aveam.Mama fusese internata intr-un spital de nebuni din Canada.Tata imi spuse prima oara ca mama vede lucruri care nu se afla acolo.Abia apoi am aflat adevarul.Si ea putea vorbi cu cei morti.Din cauza asta fusese inchisa.Tata o vazuse de mai multe ori vorbind singura.Insa nu era asa.Adevarul era cu totul altul.Dupa cum cred,v-ati dat seama.Tata este singurul normal,iar de asta nu i-am spus niciodata adevarul.Pe atunci nu stiam ce sa fac.Nu stiam in cine sa am incredere si in cine nu.Chiar si dupa atatia ani imi amintesc aceea zi.Ziua in care am discutat cu fratele meu.

********************

M-am dus la etaj,acolo unde era camera fratelui meu.Pe atunci aveam 9 ani,iar Daniel 14.Am pus mana pe maner dupa care am deschis usa si am intrat.Pe pat era intins un baiat cu par albastru si ochi de aceeasi culoare.M-am apropiat incet de pat dupa care m-am asezat pe el.Deodata fratele meu deschise ochii.Ciudat,chiar parea sa doarma.Acesta se ridica in fund si ma privi.Nu intelegea ce caut acolo.El se uita la mine,iar eu la el.Nu stiam cum sa-i spun.Nu stiam de unde sa incep.
-Vrei sa-mi spui ceva?ma intreba el.
-Da!spusem eu incet.
-Of!Spune odata.Nu am toata ziua la dispozitie,imi spuse el putin iritat.
-Poate o sa ma crezi nebuna,dar...eu...adica,vad,vad fantome si pot citi gandurile. oamenilor,spusem eu plangand si aproape tipand.
Daniel se uita la mine.Era uimit,insa nu cum ma asteptam.Lacrimile mele curgeau una dupa alta.Eram sigura ca n-o sa ma creada.Deodata Daniel se aseza langa mine si ma inbratisa.Imi spunea sa nu plang.Nu-mi venea sa cred.Nu tipase,nu ma facuse nebuna ci ma imbratisa.
-Nu mai plange.Nu este niciun motiv.Ai un dar,la fel ca mine,dupa ce spuse asta acesta isi intinse mana spre vaza cu flori de pe micul dulapior.Intr-o secunda,atat vaza cat si florile inghetara.M-am ridicat de pe pat si m-am dus unde era vaza.Ma uitam uimita.Chiar era inghetata.Dupa asta m-am intors spre fratele meu.Acesta era ridicat si imi zambea.Mereu crezusem ca eu si cu Daniel nu aveam nimic in comun.Tot timpul ne certam.Mereu mi se paruse un ciudat.Insa atunci intelesesem de ce se poarta asa.
-Ai spus cuiva de asta?am intrebat eu.
-Nu!Si nici tu sa n-o faci!Nu vrei sa ajungi acolo unde este mama,spuse el apropiindu-se de mine.
-Ce vrei sa spui?Tata mi-a spus ca mama ii acolo deoarece vede lucruri care nu sunt defapt,spusem eu in timp ce lacrimile incepura sa-mi apara.Simteam ca nu vroiam sa aud ce urma.Vroiam sa fug.
-Mama a fost dusa la acel sanatoriu deoarece tata a vazut-o vorbind de una singura de mai multe ori.Adevarul era ca ea vorbea cu spiretele celor morti.Incerca sa le ajute sa treaca dincolo,spuse Daniel dandu-mi un caiet.Se pare ca era jurnalul mamei.De acolo stia fratele meu asta.
-M-a mintit!Il urasc!Nu vreau sa-l mai vad niciodata!spusem eu in timp ce-l imbratisam pe fratele meu.
-Noi am mostenit aceste puteri de la ea.Tata nu este decat un om obisnuit.Du-te in camera ta si citeste jurnalul.Ai sa intelegi mai multe.Dupa asta sa te odihnesti.Maine vreau sa-ti prezint pe cineva ,ai inteles?ma intreba el uitandu-se serios la mine.
-Bine!imediat m-am repezit la mine in camera.

************************

Acel jurnal m-a ajutat sa inteleg foarte multe lucruri.Mama numise acele fantome �spirete fara liniste�.Acestea ii cereau ajutorul deoarece nu puteau sa treaca dincolo.Nu vedeau �lunmina�,fiindca mai aveau ceva de rezolvat in lumea celor vii.Deobicei vroiau iertarea unor persoane sau sa transmita un ultim mesaj.Noi,cei care ii ajutam,purtam numele de �calauzitorii�.Se pare ca si bunica si strabunica si tot asa aveau acest dar.Un lucru nu am inteles niciodata.In jurnal scria ca bunicul meu,tatal mamei,stia ca bunica poate vorbi cu spiritele.Ma intreb de ce mama nu i-a spus tatei.Nici Daniel nu intelese acest lucru.Poate nu trebuie sa aflam sau cine stie.O perioada de timp am incercat sa evit spiretele si citirea gandurilor.Insa ceva ma inpiedeca.Desi vroiam sa fiu cat mai normala nu ma puteam impotrivi.Pe perioada copilarii veneau la mine doar cateva spirete.Unul sau doua pe an.Insa de cand implinisem cinsprezece ani erau doar cateva zile in care ma puteam odihni.Hotarasem sa nu-i mai cer ajutorul fratelui meu decat in caz de urgenta.Vroiam sa ma pot descurca singura cu ele.Si am reusit.Pe la jumatatea anului a urmat o lovitura puternica pentru mine si fratele meu,desi el rezistz mai bine.Aflasem ca mama murise.Imi amintesc si aceea zi de parca s-a intamplat ieri.

************************

Se pare ca se sinucise.Asa ne-au spus politaii.Nu mai rezistase in acel loc groaznic.A preferat sa-si ia zilele decat sa mai stea inchisa acolo.Singura noastra alinare a fost ca am vazut-o inainte sa se sinucida.La inmormantare,tata nu venise.In acel moment imi venea sa-l omor.Nu putem intelege de ce nu venise.Insa am aflat cand am ajuns acasa.Statea pe fotoliu intr-o mana avand poza mamei,iar in cealalta un pistol.Regreta,suferea.Am inteles.Nu venise deoarece nu vroia sa-si ia ramas bun.Acum insa vroia sa faca o prostie.Aveam sa-i pierd pe amandoi.Il iubeam.Desi nu a fost aproape niciodata langa mine nu-l puteam pierde.Si nu l-am pierdut.Daniel il convinse sa-i dea pistolul.Il convinse ca mama nu si-ar dori sa faca asta.Era adevarat.Niciodata nu si-ar dori asta.Fratele meu il duse in camera de oaspeti sa doarma.Trebuia sa-si puna in ordine gandurile.Si eu trebuia.Stateam pe fotoliul pe care,daca eu si Daniel am fi intarziat,l-am fi gasit pe capul familiei mort.Deodata simt o adiere.Geamurile si usile erau inchise.Am acel sentiment.Este un spirit.Ma ridic si ma duc in biblioteca.De acolo se auzea un sunet ciudat.Deschid usa si o vad.Ea este,mama.Aceasta imi zambeste si se apropie de mine.Isi pune mana pe fata mea.Desi nu ma putea atinge,doar trece prin mine,ii simteam atingerea.
-Pe raftul al treilea,intre cele doua romane scrise de mine,sunt trei scrisori.Cate una pentru fiecare.Sa stii ca sunt foarte mandra de tine.La varsta asta nu ma descurcam deloc cu spiritele astea.Incercam sa le evit,spuse mama bland
-Te iubesc,spusem eu.Stiam ca o sa plece.
-Si eu scumpa mea,imi spuse ea dupa care se uita in spate.Vedea lumina.Aceea lumina pe care nu o vezi decat atunci cand pasesti spre a doua viata.Se mai intoarse o data la mine dupa care disparu.Ma indreptam spre raftul al treilea.Vazusem cee doua carti scrise de ea.Era scriitoare celebra.Al luat scrisorile.Pe fiecare era cate un nume.O deschisem pe cea ce-mi avea numele.In ea imi spunea ca-i pare rau pentru ce a facut si vrea s-o iert,insa nu am ce ierta.Un lucru insa ma nelinisti.La sfarsitul scrisorii ma ruga sa nu-i spun tatei despre aceste puteri.Niciodata.

***********************

A trecut un an jumate de la moartea ei si un an de la moartea Marchei.Marcha era o femeie in varsta care ne crescuse pe mine si Daniel de cand mama fusese dusa la sanatoriu.Fratelui meu nu-i prea convenea ca o babeta sa aiva grija de el,insa eu prinsesem drag de ea.II spuneam Nana.Mereu ma ajuta cand aveam vreo problema.Cand spun problema ma refer la haine,prieteni sau baieti.Pana acum nu am avut niciun iubit.Eram prea preocupata sa nu afle ceva despre mine.
Abia acum remarc.Multi au incercat sa fie cu mine sau doar sa-mi fie amici,insa pe toti i-am evitat.Nu am niciun prieten sau prietena.Situatia asta trebuie sa se schimbe.Daca fratele meu poate sa fie cu o mie de fete fara ca nimeni sa afle ce poate sa faca,eu de ce nu as fi?El umbla cu toate usuraticele din oras si le aduce pe acasa pentru a le �calari�,iar eu nu am nici macar o prietena cu care sa vorbesc.Telefon am,calculator am,bani am insa prieteni nu.As prefera sa renunt la aste a pentru a avea prieteni.As vrea sa-i cumpar,insa nu se poate.Prietenii adevarati nu se cumpara cu bani,numai cei prefacuti,iar eu am nevoie de niste prieteni adevarati.Niste prieteni care sa ma accepte asxa cum sunt.
-Karen...iar te-a bantuit vreo fantoma,ma intreba fratele meu care conducea.
-Nu!doar ma gandeam,insa daca vrei voi ruga una sa te bantuie pe tine,spusem eu ironic
-Numai daca este o papusa sexy,spuse Daniel razand
-Majoritatea sunt batrane,insa nu cred ca este vreo problema,spusem eu zambind
-Ha ha ha!Atata iti trebuie.Apropo...sper sa-ti placa noua locuinta.Dupa cum ti-am zis este un apartament,insa foarte luxos.Nu-ti fa griji.Si aici ati vei face prieteni,in plus sunt sigur ca te vei acomoda rebede,spuse el uitandu-se la Aya care privea pe geam.
-Da...prieteni.�Niciodata nu i-am spus ca nu am nicio prietena sau prieten�.Asa este.Imi voi face foarte multi prieteni,spuse aceasta cu o sclipire ciudata in ochi.Eram mai hotarata ca niciodata.Vroiam ca aceasta mutare sa semnifice un nou inceput.
Imi amintesc.S-a intamplat in urma cu o saptamana.Fratele meu a venit si mi-a spus sa ma asez jos deoarece vrea sa-mi dea o veste super.In aceea clipa eu eram catarata pe-o masa pentru a sterge prafu.In cele din urma m-am conformat si m-am dat jos dupa care m-am asezat pe-un scaun.Deodata el spune tare �Ne mutam!�.La inceput n-am stiut ce sa spun,ma luase pe nepregatite.Nu prea vroiam sa plec de-acolo.Aici,in acest oras,in aceasta casa s-au intamplat toate nenorocirile si bucuriile.Aici m-am nascut.Aici mi-au murit doua persoane dragi,insa cand am vazut fericirea de pe chipul lui Daniel mi-am zis �De ce nu�.Poate era timpul sa se produca o schimbare.Din cate intelesesem de la fratele meu,era un apartament nu o casa cum crezusem eu initial.Se pare ca acest apartement era in Tokyo.Tata cumparase acel apartament acum multi ani.Era un cadou de ziua ei.Cand mersesera acolo prima data mama fu impresionata de peisaj,insa nu locuira acolo.Locuiau acolo doar cand isi luau vacanta.Daca mamei ia placut trebuie sa-mi placa si mie.Tata a fost incantat de ideea mutarii in acel apartament.A spus ca asa va implini o parte din dorinta mamei,adica aceea de-a fi toti impreuna in acel loc minunat,insa nu puteam fi toti impreuna.
-Am ajuns,spuse Daniel trezindu-ma din gandurile mele.
M-am dat jos din masina rosie ca sangele si am privit in jur.Era...era uimitor.Blocul era inconjurat de-o padure.Se auzeau ciripitul pasarilor si sunetul asurzitor al unei ape,mai exact un rau mic care trecea pe-acolo.Intelegeam de ce-i placea mamei acest loc,de ce vroia sa vedem acest loc.Era o combinatie armonioasa intre creatia omului si natura.Erau trei blocuri,iar drumul care ducea spre restul civilizatiei din acest oras asfaltat si traversa o parte din padure.Era un loc linistit,ales deobicei de catre cei batrani.Din cate intelesem de la fratele meu liceul la care va trebui sa merg nu este decat la jumatate de ora de mers.Nu era mult,avand in vedere ca de fiecare data cand mergeam cu fratele meu la munte ma cataram peste tot.Imi placea sa merg pe jos.Ma linistea.Imi punea gandurile in ordine.Il vad pe fratele meu care ma astepta.Se pare ca se saturase sa ma astepte.Am fugit la el,dupa care am intrat in bloc si am urcat scarile care duceau l-a apartamentul nostru.Era tocmai la etajul 10.Cand am ajuns in fata apartamentului ne-am intalnit cu o batranica.Pentru varsta ei era foarte vioaie.Dupa ce ne-am salutat si i-am spus ca noi vom locui in acel apartament am intrat.
-Ooo!Era uimitor.Peste tot numai marmura,faianta si gresie.Mobilierul ziceai ca-i abia e cumparat.Am studiat toata locuinta.Adevarul era ca-mi placea sa-mi bag nasul peste tot.Camera mea avea toti peretii rozi,in afara de tavan care era mov.Pe peretii rozi erau flori de diferite movuri.Era calumea.Patul avea o forma dreptunghiulara si era lipit de perete.Pernele cearsaful si patura care il acoperea erau rosii cu trandafiri de aceeasi culoare doar ca mai inchis.Mobila avea o culoare maronie-visinie.Era tare.Insa ce ma dat gata a fost privelistea.Soarele asfintea.Am dat fuga la Daniel.Acesta era in camera in care trebuia sa fie a lui de-acum incolo.Camera era vopsita in albastru inchis si deschis.Perfecta pentru genul lui.Mobila era exact ca amea,iar privelistea tot la fel.Imi placea.
-Deci ce parere ai?Iti place?ma intreba el zambindu-mi
-Da!Este super!Chiar nu credeam ca este asa de frumos,insa mi-as fi dorit sa fie si mama si tata aici,spusem eu intristandu-ma un pic.
-Nu te intrista.Mama va fi mereu langa noi,iar tata va veni peste doua luni.A zis ca va sta cu noi doua saptamani,spuse fratele meu imbratisandu-ma.Apropo...de luni te duci la scoala.In astea doua zile vreau sa cunoastem locul cat mai bine,mai adauga el
-Bine!,Dany,ma duc pana afara,spusem eu indreptandu-ma spre usa.
-Ok!
Intr-o secunda am coborat scarile si am iesit afara din bloc.Ma uit in jur si observ ca pe una din banci statea batranica cu care ne intelnisem la etaj.Ma apropii incet de ea.Se pare ca ma observat.Aceasta imi face semn sa ma asez.
-Ma scuzati!Nu ne-am prezentat atunci.Numele meu este este Ayera dar imi puteti spune Aya.Baiatul cu care eram este fratele meu mai mare.Il cheama Daniel,spusem eu zambind
-Ma bucur sa te cunosc Aya!Toti cei de-aici imi spun Anne,dar spunem parintii tai unde sunt,ma intreba aceasta uitandu-se in ochii mei
-Mama a murit acum un an jumate,iar tata este o persoana foarte ocupata si importanta.Nu prea ne vedem.Fratele meu are grija de mine,insa peste doua luni tata va veni aici pentru doua saptamani.Vi-l voi prezenta,spusem eu un pic trista
-Care e numele tau de familie?ma intreba femeia
-Okury,spusem eu uitandu-ma la ea.Nu intelegeam de ce vrea sa stie,insa...
-Deci Maya a murit.Dumnezeu s-o ierte,spuse femeia uitandu-se inspre
-Ati cunoscut-o pe mama?o intreb eu uimit
-Da!Si pa mama ta si pe tatal tau Robert.In acel apartament nu a mai venit nimenea timp de 23 de ani.De atunci eu il ingrijesc.Cand i-am cunoscut pe mama si tatal tau nu eram o baba.Mereu i-am apreciat.Erau niste persoane care nu vezi in fiecare zi.Au facut acest loc ce este azi.Fara ei nu mai exista de mult aceasta parte de paradis.Au dat multe fonduri si inca mai dau.Abia astept sa-l vad pe tatal tau,spuse batrana
-Acum inteleg de ce este asa de curat apartamentul.Nici macar un fir de praf,spusem eu uimita de cele auzita.Deodata il vad pe Daniel.Cand soseste ii povestesc tot ce mi-a spus doamna Anne.Se pare ca avea dreptate.Mama va fi mereu langa noi.

Sper sa va placa!!!
Astept parerile voastre precum si criticile!