Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Incercarile destinului

#21
Well..ajung si eu.
Imi place foarte mult capitolul asta.A fost foarte frumso cum ai descris sentimentele ei si mi-a palcut momentul cand a spart oglinda si a indepartat-o pe Yuki.Deasemenea e interesant si momentul cand l-a impins pe Aren.Imi place ca ai facut-o sa fie speriata de ceea ce este si ca a fost intrerupta de telefon,in asa fel in cat nu i-a zis baiatului secretul.L aun moment dat ma ingrijorasem ca o va face si asa ar fi prea repede.
Descriere ai avut,dialogul nua fost sec si greseli ed tastare nu am vazut.
Nu am nimik de comentat(negativ)
Astept nextul si mai repet o data ca ador cap asta.Tine-o tot asa.Ti-as ramane datoare dak m-ai anunta cand pui nextul,cum ai facut-o sia cum.Merci!

#22
8.O intamplare nefericita cu un final fericit

Mai erau trei zile pana se termina excursia. In tot acest timp Yuki a incercat sa vorbeasca cu mine, insa de fiecare data am evitat-o. Dupa aceea intamplare, cand era sa-i spun lui Aren ce pot sa fac, l-am sunat pe Daniel si l-am asigurat ca nu este nicio problema. Sper numai sa ma fi crezut. Cu Aren n-am mai avut probleme, normal, daca am stat inchisa mai tot timpul in camera mea. Dirigintelui i-am spus ca ma simt rau, asa ca nu banuieste nimic.
Acum ma indrept spre restaurantul cabanei pentru a manca ceva. Sunt imbracata cu o fusta de blug si pe dedesupt cu niste colanti si cu o bluza cu un maieu alb cu nasturi, pe deasupra avand un hanorac verde lasat deschis. Deschid usa si observ ca toti colegii mei erau acolo, precum si alti cativa drumeti. Dirigintele se apropie de mine, si dupa ce ma intreaba daca ma simt mai bine ma lasa sa inaintez. Yuki statea la aceiasi masa cu Harumi, Ikuto si Aren. Am observat ca de la un timp sta numai in preajma lor. Mai bine decat sa stea langa mine. Imi iau ceva usor de mancat si ma asez la o masa singura. Simt cum toti ma fixau cu privirea. Langa mine se aseaza o persoana, insa nu-i dau nicio importanta si continui sa mananc. Ma simteam ciudat, stiind ca sunt privita de atatea persoane. Parca eram o ciudata, insa daca ma gandesc mai bine sunt o ciudata.
-Vad ca nu esti in apele tale. Care este problema? Imi spune persoana de langa mine. Vocea imi era foarte cunoscuta, insa nu-mi dadeam seama de unde. Imi intorc privirea spre el si atunci ma inec cu mancarea. Tusesc de cateva ori si imi revin, dupa care il privesc uimita si speriata pe tanarul care statea langa mine. Colegii mei deja erau foarte atenti la noi doi, mai ales dupa reactiile pe care le-am avut.
-Ce... ce cauti aici? Il intreb repede si incet. Cel de langa mine nu era nimeni altcineva decat Rayne. El era ultima persoana cu care doream sa dau ochii.
-M-am gandit sa-mi iau o mica vacanta, imi spune acesta zambind.
-Sa nu-mi spui ca este o coincidenta faptul ca esti in acelasi loc cu mine, ca nu te cred. Deci, ce vrei? Il intreb serioasa.
-Ar trebui sa te mai relaxezi putin, esti foarte incordata. Stiam ca vii aici, asa ca mi-am zis sa ne cunoastem mai bine, spune acesta apropiindu-se tot mai mult de mine.
-Ei bine, eu nu vreau sa te cunosc! Spun eu vizibil iritata. Mai stau cateva secunde pentru a termina de mancat, dupa care ma ridic, imi iau tava si o duc la locul ei. Imi indrept usor privirea spre masa la care statea Yuki, si observ ca ma privea trist. Privirea mi se duce fara voia mea spre Aren, si-l vad foarte nervos , strangand din pumni. Acesta se uita cu o privire rece spre Rayne care se indreapta spre mine. Aren se ridica de la masa si se indreapta spre Rayne. Il apuca de camasa dupa care il loveste cu pumnul in obraz, aproape de buza inferioara.
-Ce treaba ai tu cu ea? Daca te prind in preajma ei esti mort, ai auzit!? Spune Aren foarte nervos. Ma apropii de roscat si incerc sa-l opresc, insa nu apuc deoarece Rayne deja il loveste cu un pumn in abdomen. Aren isi sterge sangele de la gura mana, dupa care il loveste din nou pe Rayne. Ikuto, Harumi si dirigintele incearca sa-i desparta insa fara prea mult succes.
-Tu sa nu te apropii de ea! Nici nu stii de ce sunt in stare. In plus, daca vrei sa stai langa dansa ar trebui sa-i cunosti secretul, spune Rayne si-l mai loveste de cateva ori. Eu stateam si priveam uimita. Nu intelegeam ce-l apucase pe Aren, insa eram constienta ca trebuia sa-i opresc. Rayne ar fi putut sa-l ucida de mult pe roscat daca ar fi vrut. Sincer, nu stiu cat se mai abtine sa nu o faca, caci imi dau seama ca devine din ce in ce mai nervos.
-Opriti-va acum! Tip eu deodata si cateva geamuri se sparg. Toti se opresc si ma privesc. Cand imi dau seama ce-am facut cad in genunchi. Colegii mei deja incep sa susoteasca, iar eu incep sa le aud gandurile.”Cum a facut asta?”, “Este o ciudata!”, “Nu este normala, este un monstru!”.Incep sa tremur usor si-mi duc mainile la urechi. Vad cum Aren se apropie de mine si da sa ma atinga, insa il lovesc repede peste mana. Vrea sa incerce din nou, insa de data asta este oprit de Rayne. Amandoi se privesc plin de dusmanie. Aren vrea sa-l loveasca din nou insa este oprit de Ikuto si Harumi. Rayne se apleaca langa mine si ma ia in brate. Nu ma impotrivesc, oricum in aceea clipa el era singurul care ma putea ajuta. Ma las dusa de el pana in camera mea, unde ma pune pe pat. El se departeaza putin de mine, insa continua sa ma fixeze cu privirea.
-Puterile tale sunt foarte instabile. Trebuie sa ai mare grija, imi spune incet. Eu, incep sa ma mai linistesc. Il privesc si vad ca avea arcada de la ochiul drept sparta, la fel si buza.
-Esti ranit! Ii spun la fel de incet si ma apropii de el, dupa care ma indrept spre bagajul meu si iau un plasture si niste dezinfectant. Chiar daca era de partea raului, ma ajutase. Nu puteam sa nu fac nimic. Poate mai tarziu voi regreta, insa voi risca.
-Asta nu-i nimic! Am avut altele mult mai..., insa nu l-am lasat sa continue punandu-i vata cu dezinfectant pe rana. Se aseaza pe pat si eu fac acelasi lucru. Dau usor cu vata peste rana de la ochi, iar cand termin ii pun plasturele. I-au alta vata si ma indrept spre buza. Dau la fel de incet si vad cum strange usor mana. Suflu delicat pentru a nu-l ustura. Ma uit cu atentie la buzele lui si incep sa ma inrosesc usor, insa ma ridic brusc cand ii intalnesc privirea. La ce ma puteam gandi si eu.
-Am terminat! Si...iti multumesc, ii spun inca rosie in obraji.
Acesta inca statea pe pat si-mi zambeste usor. Ma apuca deodata de mana si ma trage langa el. Nu stiu cand, insa ma trezesc cu el deasupra mea. Se apropie de urechea mea si-mi spune incet un “multumesc”, dupa care se indreapta spre buzele mele. Le atinge usor cu ale lui, dupa care ma musca usor de buza inferioara, reusind sa patrunda cu limba in interiorul gurii mele. Simt cum exploreaza in voie fiecare coltisor si cum incepe sa se joace cu limba mea. Ma las absorbita de sarutul pasional al lui Rayne si incep sa-i raspund si eu. Sarutul acesta era diferit de cel al lui Aren. Ara mult mai delicat si mai pasional, daca nu chiar mai mult. Prin el ii simteam toata durerea si tristetea care o avea in suflet. Rayne rupe sarutul si ma priveste cu foarte multa blandete. Imi mangaie usor chipul, dupa care ma saruta pe frunte si se ridica de pe mine.
-A grija ce faci. Ar trebui sa-ti exersezi puterile pentru a avea control asupra lor. Nu trebuie sa te lasi controlata de sentimente. Ne mai vedem, imi spune acesta dandu-mi un sarut scurt pe buze, dupa care disparu. Imi duc doua degete la buze si ma gandesc la cele spuse. Deodata aud un zgomot si ma intorc spre usa. Vad usa intredeschisa si pe Yuki care se uita surprinsa si putin speriata la mine.
-De...de cand esti acolo? O intreb vizibil panicata.
-De cand te-a adus baiatul acela. Am vrut sa vad daca esti bine, spune aceasta incet si intra in incapere inchizand usa.
-Deci...ai auzit totul? O intreb privind-o in ochi. Nici nu stiu de ce ii puneam aceea intrebare. Citeam raspunsul pe chipul ei.
-Da! Si vreau sa-mi explici, imi spune aceasta apropiindu-se de mine.
-Si ce-ar fi de explicat. Sunt o ciudatenie care era cat pe ce sa faca o mare prostie. As fi putut sa va omor pe toti acolo, spun indreptandu-mi privirea spre fereastra.
-Din cauza asta te-ai departat de mine? Ma intreaba aceasta cu cateva lacrimi in ochi.
-Da! In plus acum ai un motiv sa stai cat mai departe de mine. Sa nu-mi spui ca nu ti-e teama de mine ca nu te cred. Sunt o ciudatenie, un monstru.
-Nu spun ca nu mi-e teama, oricui i-ar fi teama, insa tu esti prietena mea. Cand ai venit in scoala te-ai imprietenit cu mine, care sunt numai o tocilara timida si care nu poate sa se apere singura. Tie nu ti-a pasat. Chiar daca ai acele puteri tot vreau sa fim prietene. N-am mai avut niciodata o prietena ca tine, imi spune aceasta incepand sa planga.
-Dar am vazut ca stai pe langa Harumi, ii spun repede.
-Ti-am zis ca urmeaza sa am o sora vitrega. Ei bine, Harumi este aceea, si sa numai spui niciodata ca esti un monstru fiindca nu esti, imi spune aceasta imbratisandu-ma. O imbratisez si eu la randul meu si las cateva lacrimi sa-mi cada.
-Iti multumesc! Promit ca voi incerca sa-ti fiu o prietena buna si ca nu-ti voi ascunde nimic. Stii, pana acum n-am avut niciodata o prietena. Mereu am incercat sa-i tin departe pentru a nu afla secretul meu, ii spun razand cu lacrimi.
-Promit ca nu voi spune nimic nimanui si promit ca si eu voi fi o prietena buna, imi spune aceasta zambind. Amandoua incepem sa radem, dupa care ne impreunam degetul mic si ne juram prietenie pe veci. Incep sa-i povestesc lui Yuki despre puterile mele si ale fratelui meu, despre ce facem cu spiritele si despre David, care ne ajuta. O privesc in ochi si nu vad nici urma de teama ci vad foarte multa curiozitate si uimire.
Amandoua am iesit din camera si am iesit afara pentru a ne distra. Toti colegii erau uimiti sa ne vada din nou una langa alta. Aren statea intr-un colt cu cei doi prieteni ai lui. Karen statea in bratele roscatului si incerca sa-i atraga atentia. Privirea mea se intalni cu cea a roscatului. Si el ma privea destul de uimit, desi mai mult cred ca se gandea la vorbele lui Rayne. Dirigintele inca incerca sa inteleaga ce se intamplase cu geamurile. Eu si Yuki ne-am dus la izvor si am stat acolo pana tarziu.
FICURILE MELE:

Dincolo de secrete:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=2261

Naruto Fic:Secrete ascunse si dezvăluite *Saku love Sasu*:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=1913

Suspinuri în culori de vară [yaoi, drama]:
http://www.animezup.com/forum/showthread.php?tid=22546

#23
Chiar ca final fericit. N-a mintit cine-a zis ca: ,,Prietenul la nevoie se cunoaste''.
Super si capitolul acesta. Greseli nu am gasit si are tot ce-i trebuie: naratiune, descriere si dialog.
FELICITARI!!!
Dar in final cu cine ramane Aya. Stiu ca asta o sa aflu pe parcurs dar sunt asa curioasa. Sper sa ramana cu Aren. Si cine-i Rayne? O fi aparut si in capitolele celelalte, dar eu nu-mi mai aduc aminte.
Astept nextu' cat mai repede.
:bye::bye::bye:

#24
Well....este un cap frumos.
Nu stiu de ce,dar imi place mai mult de Rayne,decat ed Aren si sper sa ramana mai degraba cu el.
Descriere ai avut,dialogul nu a fost sec si actiunea a decurs frumos.
O singura gresala am sesizat:"Acum ma indrept spre restaurantul cabanei pentru a manca ceva. Eram imbracata cu o fusta de blug si pe dedesupt cu niste colanti si cu o bluza cu un maieu alb cu nasturi, pe deasupra avand un hanorac verde lasat deschis."
Ai zis " acum",deci inseamna ca se petrece in momentul vorbirii,dar in urmat propozitie ai zis:" eram",acesta fiind la trecut.Ai gresit timpul.
In rest imi place.Astept nextul

#25
Ei bine abea acum mi-am facut timp si ti-am citit ficul in intregime si iti pot spune ca este cu adevarat bun. Primul capitol a avut cateva greseli si toate alea, dar erai la inceput si nu am ce sa-ti reprosez.Am observat ca stai cvhiar foarte bine cu descrierea si naratiunea. A fost excelent din punctul meu de vedere ca ai narat la persoana I deoarece poti descrie mult mai bine sentimentele personajului.
Eu sincera sa fiu, dintre Aren si Rayne il prefer pe Rayne. Chiar daca e de partea raului, cu fata mi se pare mai tandru.
Citat: -Ei bine, eu nu vreau sa te cunosc! Spun eu vizibil iritata. Mai stau cateva secunde pentru a termina de mancat, dupa care ma ridic, imi iau tava si o duc la locul ei. Imi indrept usor privirea spre masa la care statea Yuki, si observ ca ma privea trist. Privirea mi se duce fara voia mea spre Aren, si-l vad foarte nervos , strangand din pumni. Acesta se uita cu o privire rece spre Rayne care se indreapta spre mine. Aren se ridica de la masa si se indreapta spre Rayne. Il apuca de camasa dupa care il loveste cu pumnul in obraz, aproape de buza inferioara.
-Ce treaba ai tu cu ea? Daca te prind in preajma ei esti mort, ai auzit!? Spune Aren foarte nervos. Ma apropii de roscat si incerc sa-l opresc, insa nu apuc deoarece Rayne deja il loveste cu un pumn in abdomen. Aren isi sterge sangele de la guracu mana, dupa care il loveste din nou pe Rayne. Ikuto, Harumi si dirigintele incearca sa-i desparta insa fara prea mult succes.
-Tu sa nu te apropii de ea! Nici nu stii de ce sunt in stare. In plus, daca vrei sa stai langa dansa ar trebui sa-i cunosti secretul, spune Rayne si-l mai loveste de cateva ori. Eu stateam si priveam uimita. Nu intelegeam ce-l apucase pe Aren, insa eram constienta ca trebuia sa-i opresc. Rayne ar fi putut sa-l ucida de mult pe roscat daca ar fi vrut. Sincer, nu stiu cat se mai abtine sa nu o faca, caci imi dau seama ca devine din ce in ce mai nervos.
-Opriti-va acum! Tip eu deodata si cateva geamuri se sparg. Toti se opresc si ma privesc. Cand imi dau seama ce-am facut cad in genunchi. Colegii mei deja incep sa susoteasca, iar eu incep sa le aud gandurile.”Cum a facut asta?”, “Este o ciudata!”, “Nu este normala, este un monstru!”.Incep sa tremur usor si-mi duc mainile la urechi. Vad cum Aren se apropie de mine si da sa ma atinga, insa il lovesc repede peste mana. Vrea sa incerce din nou, insa de data asta este oprit de Rayne. Amandoi se privesc plin de dusmanie. Aren vrea sa-l loveasca din nou insa este oprit de Ikuto si Harumi. Rayne se apleaca langa mine si ma ia in brate. Nu ma impotrivesc, oricum in aceea clipa el era singurul care ma putea ajuta. Ma las dusa de el pana in camera mea, unde ma pune pe pat. El se departeaza putin de mine, insa continua sa ma fixeze cu privirea.
-Puterile tale sunt foarte instabile. Trebuie sa ai mare grija, imi spune incet. Eu, incep sa ma mai linistesc. Il privesc si vad ca avea arcada de la ochiul drept sparta, la fel si buza.
-Esti ranit! Ii spun la fel de incet si ma apropii de el, dupa care ma indrept spre bagajul meu si iau un plasture si niste dezinfectant. Chiar daca era de partea raului, ma ajutase. Nu puteam sa nu fac nimic. Poate mai tarziu voi regreta, insa voi risca.
-Asta nu-i nimic! Am avut altele mult mai..., insa nu l-am lasat sa continue punandu-i vata cu dezinfectant pe rana. Se aseaza pe pat si eu fac acelasi lucru. Dau usor cu vata peste rana de la ochi, iar cand termin ii pun plasturele. I-au alta vata si ma indrept spre buza.Aici ai cam repetat cuvantul "vata" ai grija Dau la fel de incet si vad cum strange usor mana. Suflu delicat pentru a nu-l ustura. Ma uit cu atentie la buzele lui si incep sa ma inrosesc usor, insa ma ridic brusc cand ii intalnesc privirea. La ce ma puteam gandi si eu.
-Am terminat! Si...iti multumesc, ii spun inca rosie in obraji.
Acesta inca statea pe pat si-mi zambeste usor. Ma apuca deodata de mana si ma trage langa el. Nu stiu cand, insa ma trezesc cu el deasupra mea. Se apropie de urechea mea si-mi spune incet un “multumesc”, dupa care se indreapta spre buzele mele. Le atinge usor cu ale lui, dupa care ma musca usor de buza inferioara, reusind sa patrunda cu limba in interiorul gurii mele. Simt cum exploreaza in voie fiecare coltisor si cum incepe sa se joace cu limba mea. Ma las absorbita de sarutul pasional al lui Rayne si incep sa-i raspund si eu. Sarutul acesta era diferit de cel al lui Aren. Araera mult mai delicat si mai pasional, daca nu chiar mai mult. Prin el ii simteam toata durerea si tristetea care o avea in suflet. Rayne rupe sarutul si ma priveste cu foarte multa blandete. Imi mangaie usor chipul, dupa care ma saruta pe frunte si se ridica de pe mine.
-A i grija ce faci. Ar trebui sa-ti exersezi puterile pentru a avea control asupra lor. Nu trebuie sa te lasi controlata de sentimente. Ne mai vedem, imi spune acesta dandu-mi un sarut scurt pe buze, dupa care disparu.
Partea asta mi-a placut la nebunie si de aici am tras concluzia ca Rayne e mai tandru^^
Descrierea, dialogul si naratiunea mi-au placut, nu am ce comenta la asta! Defapt...nu prea am ce comenta deloc in fiq tau!
So...iti mai spun inca odata ca imi place ficul tau si akm imi iau la revedere pana data viitoare:))
Bye:bye:
Psihologu' mi'a zis ca's nebuna, da' vocile din cap imi spun ca nu e adevarat
Nu te deranja...sa ma deranjezi...!
[Imagine: chibi_2903.gif]
, chibi-ul lui Tasha

Imi trebuie bombonele ca sa cresc... Imi dai si tu una?888

#26
9.Noi dusmani – Prima parte

Ultimele trei zile din excursia la munte au fost fantastice. Am stat impreuna cu Yuki si ne-am distrat de minune. Chiar imi parea rau ca se terminase. Acum, ma simt mult mai libera stiind ca o am pe Yuki langa mine.

Am ajuns in Tokyo pe la zece seara. Cobor repede din autocar si-l observ pe fratele meu care vorbea cu David. Fug la ei, il salut politicos pe profesor, dupa care imi imbratisez puternic fratele. Mi-a fost foarte dor de el. Dupa ce dirigintele ne spune ca maine vrea sa fim cu totii la scoala si dupa ce imi iau la revedere de la Yuki ma indrept spre apartament. Pe drum, Daniel imi punea diverse intrebari la care eu ii raspundeam mai mult automat. Gandul imi era la Aren, pe care nu-l vazusem deloc de la acel incident. Eram sigura ca nu renuntase si ca planuia ceva. Tot ce puteam face era sa astept sa vad ce o sa se intample. Cand ajungem in fata blocului, eu si Daniel ne luam la revedere de la David, dupa care urcam scarile.
Imediat cum intru in apartament imi pun mainile in cap. Peste tot era o dezordine de nedescris. In sufragerie erau numai cutii de bere, mucuri de tigara si haine azvarlite peste tot, in bucatarie chiuveta era plina de farfurii care asteptau sa fie spalate, pe toata mobila statea un praf de trei degete, iar in tot apartamentul persista un aer inchis.
-Nu pot sa cred! Lipsesc o saptamana, nu mai mult si cand ma intorc gasesc casa intoarsa pe dos. Nu pot sa te las singur nici macar o zi. In curand implinesti 24 de ani si tu te comporti ca un copil mic, ii spun foarte nervoasa.
-Nu mai fi asa de suparata. Am adus niste prieteni si lucrurile au cam scapat de sub control, imi spune acesta punandu-si mainile in jurul gatului meu si sarutandu-ma pe obraz si pe cap.
Oftez usor, dupa care ii dau mainile la o parte si ma duc sa deschid toate ferestrele. Abia se mai putea respira. Il vad pe Daniel indreptandu-se spre camera lui. De fiecare data cand facea vreo prostie si incepeam sa-i fac morala se ducea in camera lui de parca nu se intamplase nimic. Ce puteam face? Asta ii este firea si stiu ca nu-l pot schimba. Ma duc in camera mea, unde ma schimb intr-un tricou alb si lung pana aproape de genunchi, dupa care ma apuc sa fac putina curatenie desi era destul de tarziu. Incep cu bucataria, unde era cel mai usor dupa parerea mea. Cand termin ma indrept cu groaza spre sufragerie. Pun intr-un sac menajer toate cutiile de bere si toate mucurile de tigara, sterg praful de pe mobila, dupa care incep sa strang hainele. Dau perna la o parte si zaresc ceva rosu. Il iau in mana si-l strang cu putere. Acum chiar ca eram nervoasa. Ma indrept cu toata viteza spre camera fratelui meu si intru trantind usa cu putere de perete. Daniel era numai cu o pereche de boxeri pe el si cu un prosop alb in cap.
-Si spune-mi, de cand prietenii tai poarta chiloti tanga rosii? Ii spun aruncandu-i minisculul material rosu in fata.
-Sa stii ca nu-i cea ce pare! Spune acesta pe un ton destul de amuzant.
-De cate ori ti-am zis sa nu mai aduci toate fufele in apartament? Aici nu este bordel. Asa faceai si-n Canada: mereu te gaseam cu cate o parasuta in pat. Daca nu-ti poti potoli hormonii culca-te cu cine vrei, insa la un hotel.
-Surioara, nu este vina mea! Ele vor sa vina...
-Nicio surioara! Daca te prind cu una pe aici... of! De ce incerc eu sa-ti explic? Stii deja prea bine ce a patit ultima cu care te-am gasit. Urmatoare o va incurca si mai rau, ii spun foarte serioasa. Daniel se abtinea cu greu sa nu moara de ras.
-Cum as putea uita? In ziua aceea vroiai sa-mi ceri nu stiu ce si ai intrat in camera mea cum numai tu ai obiceiul. Eu eram numai boxeri, iar biata fata numai in chiloti. Cand te-a vazut a albit la fata, iar tu te-ai inrosit de nervi. Imediat ai apucat-o de coada si ai tarat-o pana in baie de unde ai luat un foarfec si i-ai facut o tunsoare de toata frumusetea. Dupa, ai dat-o afara numai cu o camasa pe ea. Hainele i le-ai aruncat pe fereastra si ai inceput sa tipi ca o omori daca o mai prinzi pe langa mine, spune acesta razand cu lacrimi.
-Ma bucur ca-ti amintesti! Sa nu spui ca nu te-am avertizat, ii zic abtinandu-ma cu greu sa nu izbucnesc in ras.
-Nu e vina mea ca sunt asa de atragator! Imi spune acesta privindu-ma.
-Cred ca mai mult le atrage ce ai in boxerii aia! Ii spun eu amuzanta. Daniel imi zambeste usor, dupa care imi spune ca ar fi bine sa ma duc la culcare. Ii spun noapte buna dupa care ma indrept spre camera mea. Niciodata nu se ferise sa-mi vorbeasca despre viata lui sexuala. Mereu imi spune ce face cu partenerele lui si cum o facea, precum si ca daca afla ca am intretinut relatii sexuale cu cineva inainte sa fiu majoara ma omoara. Daniel imi este mai mult decat un simplu frate. Acesta imi este si mama si tata in acelasi timp si pentru asta o sa-i fiu vesnic recunoscatoare. Fac un dus rapid, dupa care ma bag in pat si incerc sa dorm.

Ma trezesc cand razele soarelui imi intra in ochi. Casc usor, dupa care iau telefonul in mana si-i privesc ecranul. Deodata sar alarmata din pat. Se pare ca mai erau zece minute pana trebuiau sa inceapa orele. Ma indrept cu toata viteza spre dulap, de unde imi iau prima fusta si primul tricou care imi vine la mana. Ma imbrac repede, imi dau cu un pieptane prin par, imi iau ghiozdanul si ies in graba pe usa. Imi salut fratele care statea pe canapea si fuma linistit o tigara si ies pe usa apartamentului. Incep sa alerg pana la liceu. “Ce prostie! Mai am si matematica prima ora.”
Intru vijelios in clasa, iar dupa ce profesoara de matematica imi face o usoara morala ma lasa sa iau loc. Pe la jumatatea orei imi intorc capul spre Aren, care privea spre fereastra. Acesta isi indreapta brusc privirea spre mine. Eu, i-o evit repede, insa aud un mic suras care provine de la el. Dupa ce ora se termina, m-am hotarat sa ies impreuna cu Yuki in curtea liceului.
-De ce ai intarziat? Ma intreba aceasta calma.
-M-am culcat destul de tarziu aseara si am uitat sa-mi pun ceasul sa sune, ii spun repede.
-Inteleg! Stii, vroiam sa te intreb ceva. Este mai mult o curiozitate, spune aceasta destul de incet vrand parca sa nu o aud.
-Orice! Doar ti-am spus ca nu-ti voi ascunde nimic, ii spun presimtind ca are legatura cu ceea ce pot face.
-Mi-ai spus ca Aren te-a facut a lui si ca intr-un fel sau altul te-ai simtit bine, insa si ca ti-a placut cand te-a sarutat baiatul acela, Rayne. Pe care dintre cei doi il placi? Ma intreba Yuki privindu-ma.
Intrebarea ei ma luase pe nepregatit. Nu stiam ce raspuns sa-i dau. Eram sigura ca ma indragostise-m de Aren, insa intrebarea care mi-a pus-o m-a facut sa realizez ca simteam ceva si pentru Rayne. Nu stiam daca este tot iubire, sincer, nu stiam nici daca ceea ce simt pentru Aren se poate numi iubire. Tot ce stiam era ca aveam parte de un sentiment nou atunci cand eram in preajma lor sau doar cand ma gandeam la ei. Vad cum Yuki statea langa mine si inca astepta raspunsul meu.
-Nu stiu! Ii raspund incet, lasand privirea in jos.
Aceasta nu mai spune nimic, iar atunci cand aude clopotelul ma ia de mana si ma trage dupa ea in clasa. N-am prea fost atenta la orele ce au urmat si greu am realizat ca mai aveam de stat numai doua ore. Nici nu stiu cand trecuse asa de repede timpul. In minte imi rasuna inca intrebarea lui Yuki: “Pe care dintre cei doi il placi?”. Inca nu aveam niciun raspuns, poate si din cauza ca nu stiam ce insemn eu pentru ei. Credeam ca pentru Aren sunt doar o alta fata cu care si-a satisfacut poftele, o jucarie pe care vrea s-o foloseasca pana nu-i mai este de folos sau pana apare alta mai buna; iar pentru Rayne doar un mijloc prin care isi poate duce razbunarea la bun sfarsit, o arma cu care putea sa uite trecutul. Oare asta insemnam pentru ei? Totusi, inima nu ma lasa sa cred asta. Atunci cand m-au sarutat nu am simtit nimic rau ci doar sinceritate, puritate.
Starea mea de meditatie este intrerupta de o multime de voci care susoteau. Ma uit in jur si imi dau seama ca ma aflam pe holul mare al liceului. Ma indrept spre grupul urias de elevi care stateau stransi in jurul televizorului ce statea pe un suport prins undeva la mijlocul peretelui. Undeva prin mijlocul multimii o observ pe Yuki, precum si pe Aren cu Ikuto. Dupa ce reusesc sa-mi fac loc printre cativa tineri, imi pun usor mana pe umarul prietenei mele.
-Ce se intampla? O intreb pe Yuki si incerc sa-mi fac loc pentru a putea vedea si eu. Deja ii atrasem atentia roscatului si prietenului lui.
-Aya! Imi rosteste aceasta numele speriata.
Neintelegand de ce era in starea aceea, imi indrep privirea spre ecranul televizorului. Ochii mi se maresc si incep sa tremur. Vad cum Aren si Ikuto se uita la mine neintelegand de ce reactionez asa. Imi indrept din nou privirea la televizor. Tocmai era o prezentare in direct aproape de centrul orasului. Pe chipul reporterului, un barbat cu mustata si ochelari, era intiparita teama. Imi puteam da seama ca cel ce filma totul tremura foarte tare. In spatele reporterului se putea zari oameni care fugeau disperati si care tipau in continuu. Unele cladiri erau darmate, iar altele erau in flacari. Deodata vad cum o mana uriasa il apuca pe barbatul cu ochelari si cum se aude un tipat de teama, urmat de caderea camerei, care continua totusi sa filmeze. Cel ce-l apucase pe reporter era un monstru destul de asemanator cu cel care l-am infruntat in padure. Totusi, era mult mai mare si mult mai infricosator. Reporterul incepu sa tipe si sa se zbata, insa creatura ce-l tinea incepu sa-l stranga din ce in ce mai tare. Intr-un final il arunca cu putere intr-o cladire. Era clar ca nu avea cum sa supravetuiasca.
-Nu se poate! Spun eu repede, dupa care ies din multime. Dau sa urc scarile spre etajul al doilea al liceului, insa sunt oprita de o mana. Ma intorc panicata si o observ pe Yuki in spatele ei aflandu-se Aren si Ikuto.
-Unde te duci? Ma intreaba aceasta repede.
-Ma simt rau. Ma duceam la cabinetul medical, poti sa vii si tu, ii spun eu repede.
-Bine!
Imediat o trag dupa mine. Cand ajungem in fata usii cabinetului, privesc inapoi pentru a fi sigura ca cei doi nu ne-au urmarit. Deschid usa repede si intru alaturi de Yuki. Il vad pe David care privea si el difuzarea. Acesta opreste televizorul si se apropie de mine. Pe chipul lui nu se citea deloc teama, probabil pentru ca la viata lui vazuse si mai rele. Era chiar foarte calm sau asa vroia sa dea impresia.
-Ma gandeam eu ca vei veni, insa domnisoara ce cauta aic? Ma intreba David tintuind-o cu privirea pe Yuki.
-Nu trebuie sa-ti faci griji, stie totul. Insa acum trebuie sa facem ceva. Acel monstru distruge totul in calea sa. Ai vazut ce i-a facut acelui om? Cine stie cati au mai fost inaintea lui si cate vor mai fi, ii spun eu pe un ton ridicat.
-Daniel trebuie sa ajunga in orice moment. Pana atunci sa-ti arat ce-am pregatit. M-am gandit ca daca vor mai aparea monstii ca cel din padure nu-i veti putea invinge numai cu ajutorul abilitatilor pe care le aveti. Asa ca am facut cateva dizpozitive, spune acesta insa se opreste cand aude usa deschizandu-se.
-Ma bucur ca ai venit! Ii spun fratelui meu.
-Se pare ca avem probleme mari, spune acesta serios.
-Deci dupa cum am zis mai devreme, am creat niste dispozitive. Pistolul acesta este pentru tine, Daniel. Contine zece gloante, iar fiecare glont are puterea unei grenade. Dupa care mai am sa-ti dau acest inel, care atunci cand ii intorci aceea piatra neagra spre stanga creaza in jurul tau un camp de forta. Pentru tine, Aya, am o sabie. Este facuta dintr-un metal care nu-i de pe pamant, este foarte rezistenta si poate taia totul. Asta-i tot, ne spune acesta inmanandu-ne armele.
Iau sabia si o privesc, dupa care o scot din teaca. Era o sabie lunga si foarte ascutita. Chipul mi se reflecta in ea.
-Dar cum o sa se lupte fara sa fie recunoscuti mai tarziu? Intreba repede Yuki.
Atat eu, cat si Daniel ne uitam la ea uimiti. Era clar ca nu ne trecuse prin minte acest amanunt. Nimeni nu trebuia sa afle cine suntem, insa cum? O alta intrebare de-a prietenei mele, care ma punea pe ganduri.
-M-am gandit si la asta, spune profesorul David dandu-ne niste costume.
O iau pe Yuki si intru in incaperea unde se tineau medicamentele si ma schimb. Costumul meu era compus dintr-o pereche de pantaloni negrii pana la genunchi, o curea albastra, un maieu negru cu cateva dungi subtiri albastre, o pelerina neagra care avea o gluga ce se putea incheia cu un fermoar pana peste nas, vazandu-se numai ochii si o pereche de cizme negre. Yuki se uita la mine si imi spune ca sigur nu ma poate recunoaste nimeni. Iesim si-mi indrept privirea spre fratele meu. Costumul lui era asemanator cu al meu, diferenta fiind ca el avea tricou si pantalon lung care era bagat in cizme. Dupa ce imi pun teaca la curea si fratele meu isi pune pistolul undeva la spate ne pregatim sa iesim pe usa.
-Ai grija! Spune Yuki privindu-ma speriata.
Imi puteam da seama ca se temea, doar avea si motive. Ii zambesc usor, dupa care plec. Am iesit pe poarta din spate a liceului pentru a nu fi observati. Ma sui in masina repede, iar Daniel porneste si accelereaza imediat. Speram sa nu fie prea tarziu.
FICURILE MELE:

Dincolo de secrete:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=2261

Naruto Fic:Secrete ascunse si dezvăluite *Saku love Sasu*:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=1913

Suspinuri în culori de vară [yaoi, drama]:
http://www.animezup.com/forum/showthread.php?tid=22546

#27
Well....mie imi place
Interesant capitolul.Sunt curioasa ce se av intampla in timpul luptei
Ador faptul ca fata e indecisa in legatura cu baietii....sper as il placa pe Rayne...desi nu stiu de ec...am impresia ca il va placea pe Aren. :grr:
Descriere ai avut...poate ca ai grabit putin actiunea,la partea cu mersul la lupta,dar cred ac se potriveste...adica....au fost grabiti si speriati.
Poate ca ai exagerat putin cu ce i-a facut iubitei lui Daniel....dar imi place:bv:
Dialogul nu a fost sec.Astept enxtul!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Pe caile destinului Isoldie 9 5.348 16-04-2013, 12:49 AM
Ultimul răspuns: Isoldie
  Masca Destinului Thomas 1 2.757 13-07-2012, 12:29 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Trandafirul destinului *Black~~Heart* 7 6.198 01-07-2011, 08:13 AM
Ultimul răspuns: Maria
  Pe urmele destinului (+16) WinterSoul 34 17.517 02-05-2009, 02:41 AM
Ultimul răspuns: cookie
  Calea Destinului*Beginner BlueTabs 4 3.960 27-07-2008, 12:50 PM
Ultimul răspuns: Jigoku


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)