18-12-2010, 03:00 PM
Cred ca am aparut pe aici destul de des si fara sa continui vreun fic. Patetic, stiu. Insa acum sunt hotarat>_<[ ati mai auzit-o? priviti-ma,asta voi face :))]
Mai intai sa va spun ca unele repetitii au fost menite sa fie acolo, eu le-am pus,cam enervante.
O sa incerc sa remediez in timp.
[Nu va asteptati la cine stie ce. Vreau sa ma perfectionez T_T" daca reusesc]
Lectura placuta!
Stateam in fata ei si o priveam cu furie. Imi doream sa ma napustesc asupra ei insa mintea si sufletul imi spuneau altceva. Ele imi controlau fiecare muschi din mine.
Simteam cum sangele fierbea in ea, cum se plimba prin venele alea gata sa fie taiate, sfasiate...
Placerea de a bea sange cald.... asta simteam in acel moment. Era speriata, iar asta se putea simti din privirea ei plina de teama, teama ce ma hranea din ce in ce mai mult.
Am facut un pas inainte, ea unul inapoi.
Imi doream din rasputeri sa-i murdaresc parul ei blond cu rosu aprins, rosul sangelui. Doream sa-i rup hainele de pe ea si sa-i desenez o pentagrama cu lichidul ce i se scurgea usor din corp, dupa ce faceam miscarea. Doream sa... sa o omor.
Deja vedeam in mintea mea imaginea trupului ei, palid, plin de rosu si intins pe asfaltul rece, iar lichidul ce trebuia sa o tina in viata, sucul meu preferat, scurgandu-se printre crapaturile drumului, mai ales formandu-se o balta unde sa ma scald cu placere.
Doar imagini... Doream sa vad in realitate totul, asa ca am ATACAT. Tipetele ei nu ma impresionau cu absolut nimic. Imi placea ca hrana sa mi se zbata in maini, era mai palpitant. Mi-am aratat dintii perfect albi si ascutiti dupa care, cu o miscare rapida, am penetrat jugulara, cu ajutorul lor. Sangele a inceput sa clocoteasca si mai mult in ea, dar si in mine.
E TIMPUL PENTRU HRANA.
Cu toate ca faceam asta, detestam totul.
Sunt un monstru si nu o spun cu draga inima. Incerc mereu sa gasesc un antidot impotriva a ceea ce sunt, dar nu imi e usor. Trebuie sa omor ca sa traiesc, iar ura asta nu are limite.
Urasc noapte, urasc ziua, urasc soarele,luna... Urasc absolut tot ce ma inconjoara,dar mai presus de toate, MA URASC PE MINE, si sunt mandru.
O parte din populatie, cam 87% sa zic, este mandra de ea. Eu fac parte din acel grup, acea lume inferioara.
Sunt o creatura a noptii. Ucid de trei-patru ori pe noapte, cate cinci victime in... hmm cinci ore. De ajuns?
NU
O parte din corp imi spune sa ma opresc din ceea ce fac, dar ma gandesc la tot si la toti. Alta parte imi spune sa continui.
Ajung mereu in acel punct in care nu stiu ce sa mai fac, insa imi ascult inima si ... continui. Las sangele sa fiarba in vene atunci cand vad o tarfa de pe marginea drumului, cu gatul dezvelit. Simt cum vreau sa-i frang venele si sa ma hranesc din lichidul rosiatic ce o tine in viata, ce ii traverseaza intregul corp.
Uneori ma abtin, alteori... ATAC.
Simt mai mereu nevoia de a ma hrani cu sange cald, sangele tarfelor, oamenilor de rand, chiar si cu cel al diavolilor.
Da. Vampirii si diavolii se diferentiaza, daca nu stiai. Prin ce?
Noi vanam oamenii, ei vaneaza vampiri. Noi omoram oameni, ei omoara vampiri.
Interesant pentru ei, dezastru pentru noi.
Imi aduc aminte de vreme aceea cand am stat fata-n fata cu un diavol negru, cei mai renumiti pentru puterea si felul in care se hraneau. Eram impietrit din cap pana-n picioare din cauza lui. Corpul nu imi actiona, nu se misca. Intepenit, puteam doar sa plang, dar nu eram genul asta de baiat. Timp de doua minute priveam unul in ochii altuia. Pe langa albastrul infinit al ochilor mei, rosu aprins al ochilor lui imi dadea acea stare de neliniste. Stiam foarte bine ca ma va ataca, ma va sfasia in mii si mii de bucati dupa care usor-usor imi va bea sangele ce se scurge pe pamant, printre bucatiile corpului. Printre sute de bucati...
Dorinta aceea de a tipa, de a striga dupa ajutor... Nu o aveam.
Niciun vampir nu poate tipa din tot sufletul dupa acea nevoie de a fi ajutat in momentul cand un diavol sta in fata lui, uitandu-se drept in ochii lui si studiindu-l din cap pana in picioare.
Acea bestie ce ma inspaimanta, arata ca orice om de pe pamant. Muschi, par lung peste umeri, haine normale, cam jerpelite, insa ceva il diferentia de oameni. Privirea si sufletul.
Aceste bestii sunt monstrii creati din frica vampirilor, din frica de a fi ucisi. Ea le-a dat nastere DIAVOLILOR NEGRII cu 200 de ani in urma cand, Lucifer, inspaimantat, i-a creat.
Sa revin acolo unde eram.
Deci privirea lui plina de dorinta de moarte, a mea, normal, ma inspaimanta, cum am mai zis.
Am clipit. Proasta idee.
A atacat.
Am avut noroc in acel moment. De ce? A aparut ea. FIINTA NOPTII, TARFA SANGELUI.
-Se pare ca fara mine nu poti face absolut nimic. Esti penibil baiete.
Mai intai sa va spun ca unele repetitii au fost menite sa fie acolo, eu le-am pus,cam enervante.
O sa incerc sa remediez in timp.
[Nu va asteptati la cine stie ce. Vreau sa ma perfectionez T_T" daca reusesc]
Lectura placuta!
Incercarea nu are moarte
~Prolog~
~Prolog~
Stateam in fata ei si o priveam cu furie. Imi doream sa ma napustesc asupra ei insa mintea si sufletul imi spuneau altceva. Ele imi controlau fiecare muschi din mine.
Simteam cum sangele fierbea in ea, cum se plimba prin venele alea gata sa fie taiate, sfasiate...
Placerea de a bea sange cald.... asta simteam in acel moment. Era speriata, iar asta se putea simti din privirea ei plina de teama, teama ce ma hranea din ce in ce mai mult.
Am facut un pas inainte, ea unul inapoi.
Imi doream din rasputeri sa-i murdaresc parul ei blond cu rosu aprins, rosul sangelui. Doream sa-i rup hainele de pe ea si sa-i desenez o pentagrama cu lichidul ce i se scurgea usor din corp, dupa ce faceam miscarea. Doream sa... sa o omor.
Deja vedeam in mintea mea imaginea trupului ei, palid, plin de rosu si intins pe asfaltul rece, iar lichidul ce trebuia sa o tina in viata, sucul meu preferat, scurgandu-se printre crapaturile drumului, mai ales formandu-se o balta unde sa ma scald cu placere.
Doar imagini... Doream sa vad in realitate totul, asa ca am ATACAT. Tipetele ei nu ma impresionau cu absolut nimic. Imi placea ca hrana sa mi se zbata in maini, era mai palpitant. Mi-am aratat dintii perfect albi si ascutiti dupa care, cu o miscare rapida, am penetrat jugulara, cu ajutorul lor. Sangele a inceput sa clocoteasca si mai mult in ea, dar si in mine.
E TIMPUL PENTRU HRANA.
Cu toate ca faceam asta, detestam totul.
1
Tarfa de sange, trafa noptii
Tarfa de sange, trafa noptii
Sunt un monstru si nu o spun cu draga inima. Incerc mereu sa gasesc un antidot impotriva a ceea ce sunt, dar nu imi e usor. Trebuie sa omor ca sa traiesc, iar ura asta nu are limite.
Urasc noapte, urasc ziua, urasc soarele,luna... Urasc absolut tot ce ma inconjoara,dar mai presus de toate, MA URASC PE MINE, si sunt mandru.
O parte din populatie, cam 87% sa zic, este mandra de ea. Eu fac parte din acel grup, acea lume inferioara.
Sunt o creatura a noptii. Ucid de trei-patru ori pe noapte, cate cinci victime in... hmm cinci ore. De ajuns?
NU
O parte din corp imi spune sa ma opresc din ceea ce fac, dar ma gandesc la tot si la toti. Alta parte imi spune sa continui.
Ajung mereu in acel punct in care nu stiu ce sa mai fac, insa imi ascult inima si ... continui. Las sangele sa fiarba in vene atunci cand vad o tarfa de pe marginea drumului, cu gatul dezvelit. Simt cum vreau sa-i frang venele si sa ma hranesc din lichidul rosiatic ce o tine in viata, ce ii traverseaza intregul corp.
Uneori ma abtin, alteori... ATAC.
Simt mai mereu nevoia de a ma hrani cu sange cald, sangele tarfelor, oamenilor de rand, chiar si cu cel al diavolilor.
Da. Vampirii si diavolii se diferentiaza, daca nu stiai. Prin ce?
Noi vanam oamenii, ei vaneaza vampiri. Noi omoram oameni, ei omoara vampiri.
Interesant pentru ei, dezastru pentru noi.
Imi aduc aminte de vreme aceea cand am stat fata-n fata cu un diavol negru, cei mai renumiti pentru puterea si felul in care se hraneau. Eram impietrit din cap pana-n picioare din cauza lui. Corpul nu imi actiona, nu se misca. Intepenit, puteam doar sa plang, dar nu eram genul asta de baiat. Timp de doua minute priveam unul in ochii altuia. Pe langa albastrul infinit al ochilor mei, rosu aprins al ochilor lui imi dadea acea stare de neliniste. Stiam foarte bine ca ma va ataca, ma va sfasia in mii si mii de bucati dupa care usor-usor imi va bea sangele ce se scurge pe pamant, printre bucatiile corpului. Printre sute de bucati...
Dorinta aceea de a tipa, de a striga dupa ajutor... Nu o aveam.
Niciun vampir nu poate tipa din tot sufletul dupa acea nevoie de a fi ajutat in momentul cand un diavol sta in fata lui, uitandu-se drept in ochii lui si studiindu-l din cap pana in picioare.
Acea bestie ce ma inspaimanta, arata ca orice om de pe pamant. Muschi, par lung peste umeri, haine normale, cam jerpelite, insa ceva il diferentia de oameni. Privirea si sufletul.
Aceste bestii sunt monstrii creati din frica vampirilor, din frica de a fi ucisi. Ea le-a dat nastere DIAVOLILOR NEGRII cu 200 de ani in urma cand, Lucifer, inspaimantat, i-a creat.
Sa revin acolo unde eram.
Deci privirea lui plina de dorinta de moarte, a mea, normal, ma inspaimanta, cum am mai zis.
Am clipit. Proasta idee.
A atacat.
Am avut noroc in acel moment. De ce? A aparut ea. FIINTA NOPTII, TARFA SANGELUI.
-Se pare ca fara mine nu poti face absolut nimic. Esti penibil baiete.
I'm a professional online casinos player. Mostly i play on the phone. My favorite game is blackjack.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.