Impreuna pentru totdeauna

[Splendora Cromwell]

Impreuna pentru totdeauna

Capitolul 1: La granita dintre lumi

-Arlin? Arlin?! Unde-i fata asta? Lumea nu e facuta doar din vise si iluzii!
Pasea incet, printre coridoarele reci, placate cu marmura alba, ce se intindeau in cuprinsul unei case modeste, dintr-un sat de munte, ce semana mai degraba a fortareata; foarte obisnuita pe dinafara, dar cu mari tente avansate de modernism in interior, o femeie inalta, cu chip frumos, cautandu-si fica undeva la capatul scarilor.
-Ea nu intelege! Niciodata nu va intelege! Rosti o fata de saptesprezece ani, cu o figura plictisita, agitand intr-una un glob mare, de cristal, ce tinea inchis in el un castel in miniatura.
Se ridica usor de pe pat, pasind agale spre fereastra, admirand entuziasmata zarea. Stropii de ploaie se loveau neincetat de lumina stravezie a soarelui, facand totul sa para, parca poleit cu aur.
Frunzele ude ale pomilor, din padurea ce se intindea la doar doua sute de metri de asa-zisa fortareata, tremurau usor sub influenta unui vanticel de mai.
-Arlin! Aici erai!
Tresari. Aparitia mamei sale in camera, ii dadu o stare de neliniste, sora cu lesinul. Stia ca va incepe o cearta. De cand tatal ei murise, tot, absolut tot, se schimbase radical.
-Vrei sa-mi explici si mie ce e asta? Intreba femeia, intanzandu-i o fasie de hartie, prinsa in cerc cu trei capse.
-O coroana de hartie. Multumesc ca mi-ai adus-o. Intinse mana dupa ea, insa mama ei o opri.
-Inceteaza! Trebuie sa incetezi! Intelege, tu nu esti o printesa Arlin! Unii oameni nu se nasc cu sange albastru. Tu esti Arlin, din Galway, Irlanda, nu o printesa din nu stiu ce basm. Obisnuiestete cu asta si inceteaza din a-mi face viata un calvar.
-Mama, pricepe. Este destinul meu si se va indeplini. Nu e ceva ce vreau... e ceva ce simt. Fie ca-ti place, fie ca nu. Nu ma poti proteja mereu.
Furia incepu sa-i inunde incet gandurile, oprind-o astfel din a mai judeca coerent, ultimele cuvinte pronuntate, fiind rastite. Isi dadu mama afara, trantind usa dupa ea. Nu dorea s-o mai priveasca. Era tot ce avea si tot ce dorea sa nu aiba. O persoana ce-i ruina visele, nelasandu-o macar sa mediteze asupra lor.
Se lasa usor pe pragul usii, meditand la ce facuse. Doua lacrimi cristaline i se prelinsera necontrolat pe fata alba, pierdandu-se undeva in maroniul podelelor.
-Ea nu va intelege niciodata! E atat de proasta! De ce nu vrea sa deschida ochii aia odata pentru totdeauna. In momentul de fata, ura-i vorbea din sine insusi. Ura ce devenise, un copil ce-si urmarea neincetat propriile vise, sperand ca intr-o zi totul sa se adevereasca.
Noaptea trecu repede, cu minunata-i sclipire, aducand cu ea visele fetei nefericite, ce nu constituiau altceva decat si mai multe suferinta. Plangea. Fata-i uda stralucea haotic, incarcata de lacrimi, luminate una cate una de lumina lunii, ale carei raze coborau usor pe fereastra din dreptul patului.

***

Trecura cateva saptamani de la presupusa cearta, mama si fica nevorbindu-si inca; obiceiurile fetei nu se schimbasera cu absolut nimic, iar parintele devenea din ce in ce mai disperat.
Intr-o zi insa, destinul avea sa ia o intorsatura radicala, pentru ambele parti. Multe aveau sa schimbe in ziua aceia.
Arlin se ridica din pat, mai somnoroasa decat de obicei, cu o imensa pofta de a merge in padure. Ceva din magia ei nu-i dadea pace, chemand-o spre a expedia locuri, necunoscute de ea pana atunci.
Se afunda din ce in ce mai mult in interiorul ei, cautand diverse flori, pentru a-si impleti coronite; era foarte copilaroasa si stia acest lucru, insa nu dorea nici in ruptul capului sa renunte la visul ce nu-i dadea pace de ani de zile.
Fugea printre copacii luminatii de razele soarelui, ce-i mangaiau alene fata, nepasandu-i incotro merge, razand si dansand in acelasi timp.
Se pierdu-se dea-binelea, dar nu-i mai pasa. Era libera. Libera sa danseze si sa cante cat o tineau plamanii, sa-si faca iluzii, ca mai exista macar o sansa pentr ceea ce-i era sortit de la bun inceput. O... si nu se insela... ba chiar deloc.
Obosita de atata alergat, se opri la marginile unui parau cu apa limpede, asezandu-se pe iarba.
Un zgomot ciudat, venit de undeva de prin imprejurimi, o alarma numaidecat.
Prntru un moment, se gandi ca ar fi bine s-o ia la fuga, dar instinctul si mandria erau mai presus de orice, in momentul de fata.
-Oricine-ai fi, nu e amuzant.
De dupa tufisurile cu pricina, isi facu aparitia un unicorn alb, mai pur decat orice pe lume. Nebagand-o de seama sau realizand ca aceasta nu reprezinta nici un pericol pentru el, se apropie sorbind usor din apa paraului.
Fata incremeni. Privea spre el cu buna stiinta, considerandu-se nebuna.
Scapa un suras bland, incercand sa se apropie, pentru a-l atinge.
Vazand insa intentiile fetei, acesta ridica capul, fugind undeva in adancul luminisului din fata lor.

[MemoriesOfNobody95]

Nu pot acuma sa comentez prea bine povestea, caci esti inca abia la inceput si nici nu ai dezvaluit prea multe, dar sa incepem cu inceputul. In primul rand, fata cati ani are? Pentru ca pare foarte copilaroasa. Sa alerge prin padure ca sa faca coronite si sa cante? Nu ca ar fi rau, daca asa ai vrut tu sa-i faci caracteru.
Si nu-mi place mama ei. Daca fata vrea sa viseze, o lasi sa viseze. Mai ales dupa moartea tatalui ei. Ce vroia? Sa stea si sa planga toata ziua? Si mai cred ca nici de sora ei nu o sa-mi placa :p
Dar singurul lucru care mi s-a parut cam rau a fost faza cu unicornul. Nu stiu care e ideea povestirii dar l-ai bagat prea devreme.
Oricum o so citesc in continuare.
Bye bye

[Zăpă]

Heya(*.*)


Nu stiu cat de dura va fi critica mea,avand in vedere ca inceputul a fost promitator si realizat destul de bine.Insa in mare parte nu am inteles prea multe,ceva ma ducea cu gandul la Alice,dar apoi mi s`a schimbat ideea si am devenit neutra.Nu stiu ce se va mai intampla si habar nu am cum va evolua povestea,pentru ca nu ne`ai dat niciun idinciu referitor la asta.
Acum sa trecem la criticat.Sa incepem cu descrierea,care mi se pare mie ca a fost destul de buna si bine realizata.Insa vreau sa adaugi si mai multa descriere daca se poate.La naratiune pot spune ca nu te`ai descurcat extraordinar,dar nici chiar atat de rau.Formuleaza un sir al intamplarilor putin mai,nu gasesc cuvantul potrivit..nu stiu,dar cred ca trebuie sa mai lucrezi la naratiune.La actiune pot spune ca a fost ok,dar cred ca ai grabit`o putin in a doua parte.Las`o mai moale,dar nu exagerat.Dialogul,mi se pare ok si nu am nimic de criticat aici.Este destul de bun si nu este sec.Greseli de tastare am vazut.Insa am vazut mai multe greseli gramaticale,mereu uiti cate un "i".Fica-este defapt fiica.Uni-este defapt unii.Si mai erau vre`o cateva.
Titlul-este cam intalnit si nu pot spune ca ma uimeste sau ca este extraordinar si pana acum nu vad legatura sa cu ficul.Probabil o voi vedea mai tarziu.
Ficul este original in mare parte si sper sa dezvolti ideea cat mai bine posibil.

Ja ne` si multa inspiratie:*

[Splendora Cromwell]

Capitolul 2: Dincolo de orice vis

Inca privind uimita, incepu a-l urmari respirand greoi din cauza oboselii ce-i puse incetul cu incetul stapanire pe corp. Padurea devenea din ce in ce mai deasa; lucruri nemaintalnite de ea pana atunci, se distingeau usor, prin culoare si forma pe tulpinile copacilor.
Rochia alba, imaculata se patase cu noroi, iar parul sau bogat, maroniu se incalcise considerabil. Se impiedica aproape la fiecare pas, de crengile cazute pe langa arborii inalti si voluminosi in coroana, bogati in fazani si rod.
Privea in jur, la fel de uimita ca la inceput, cum totul se schimba in juru-i, culoarea ierbii, a florilor devenind mai intensa si a tot ce o inconjura.
Intr-un final, pica obosita de alergat pe iarba moale, privind un timp spre cer, dupa care adormi.

***

“Ce se intampla? Nu ma pot misca! Corpul imi este atat de greu…”
Cand deschise ochii, peisajul se schimbase radical; parea a fi intr-o camera imensa, de culoare crem, cu un candelabru imens in mijlocul tavanului. Statea intinsa pe un pat destul de confortabil, cu asternut alb si perdelute verzi, prinse in niste fontite, la fiecare capat de stalp.
-In sfarsit, te-ai trezit!
Se apropie agale de pat, o fata, care dupa tinuta si vorba, nu putea avea mai mult de nouasprezece ani.
Purta o rochie rosie, croita in genul celor din evul mediu, cu broderi. Parul negru i se prelingea pe spatele gol intrand in contrast perfect cu pielea alba.
Arlin o privi un timp mirata, nestiind ce sa spuna; si cand se gandea ca ziua asta nu poate fi mai ciudata de atat, fata misterioasa prinse din nou glas, rostind:
-Nu-ti fie teama, esti in siguranta acum. Nu-mi pot inchipui insa, ce cauta o fata de varsta ta, neinsotita in padure. Fiarele sunt neiertatoare.
-Unde sunt?
Ingaima in cele din urma Arlin, cu o voce scazuta, pastrand contactul visual, cu inima-i inundata de frica, dar si de un imens sentiment de bucurie, caruia nu-i intelegea rostul.
-Te afli in imparatia Aiakana, la nord de muntii Areenilor. Numele meu este Rose. Simtete bine venita in regatul familiei mele.
“Regat? Bine, asta este ciudat. Probabil visez. Da, cu siguranta asta trebuie sa fie!”
Multe semne de intrebare isi faceau simtita prezenta incetul cu incetul in mintea tinerei Arlin, insa nu dorea sa arate acest lucru, afisand astfel, o expresie de indiferenta si calm. Nu auzise in viata ei de acest regat, cu atat mai putin de acesti munti.
-Incantata sa te cunosc, Rose. Eu ma numesc Arlin. Rosti tanara, afisand un zambet. Acum, nu vreau sa fiu nepoliticoasa, dar nu am mai auzit de acest regat. Intrebarea e cum am ajuns aici si cum ma pot intoarce in Galway.
-Fratele meu te-a gasit in timp ce vana prin padure. A zis ca esti inconstienta si ca ai nevoie de ingrijiri. Te-a adus aici, poruncind sa fi ingrijita.
-Ei bine, este foarte dragut din partea lui, dar eu chiar trebuie sa ma intorc acasa; mama o sa inebuneasca. Rosti Arlin, incercand sa-i multumeasca printre randuri. Dar inainte de a pleca, as dori sa fac o plimbare prin imprejurimi, daca nut e superi. Mai adauga, ridicandu-se usor in capul oaselor.
Defapt, adevaratul motiv al plimbari era alimentat de speranta ca-si va intalni salvatorul.
Visul i se implinise, dar nu in totalitate. Reusise sa traca granita, asa ca, era hotarata sa-l urmeze pana la capat.
Nici o problema, dar inainte va trebui sa te aranjam; nu e prea indicat sa te prezinti asa la curte, iar tatal meu a cerut sa te vada de cum te trezesti. Dupa aceia te poti plimba cat doresti.
Nici nu-si imagina in ce hal ajunsese in drumul sau pana aici; inca incalcita si improscata cu noroi, isi privea acum rochia alba, candva stralucitor de imaculata.

[MooN.]

Salut! Uite trec si eu din intamplare pe la ficul tau si m-a impresionat. Nu cine stie ce, dar este un inceput foarte dragut. L-am mai vazut o data, probabil cand ai postat primul capitol, dar titlul nu m-a atras. Chiar ma bucur ca am intrat ;;). Asa deci sa trece la un comentariu cat de cat. Am observat ca nu esti incepatoare, deci te voi lua "pe sus". So... draga mea la capitolul descriere te descrurci cat de cat, dar sunt unele fraze pe care nu le inteleg, iar altele care continua o fraza foarte bine realizata distrugand-o. Nu este bine. Actiunea este foarte grabita. Nici nu stiu de ce te grabesti, ratezi niste sanse pe care unii nu le au. de ce nu profiti de chestia asta? Ai putea avea un fic minunat, doar sa sti exploata ideea. Mi-ar fi placut sa descri asa un pic sentimentul pe care l-a avut inainte sa adoarma, sau sa descri peisajul. Naratiunea ta este destul de banala. Nu pot spune ca nu sti, doar ca se poate de o mie de ori mai bine. cum am mai spus, ratezi niste sanse incendiare ( sa le numesc asa ). dialogul mi se pare cam sec.

Nici o problema, dar inainte va trebui sa te aranjam; nu e prea indicat sa te prezinti asa la curte, iar tatal meu a cerut sa te vada de cum te trezesti. Dupa aceia te poti plimba cat doresti.

Aici cred ca era dialog si ar fi trebuit sa arete ceva de genu:

- Nici o problema, dar inainte va trebui sa te aranjam. Nu e prea indicat sa te prezinti asa la curte Tatal meu a cerut sa te vada de cum te trezesti. Dupa aceia te poti plimba cat doresti.

Mie chiar mi se pare ca suna mult mai bine. Am observat ca pui unele virgule aiurea. La capitolul greseli de atstare... hmm ce pot sa zic... chiar nu am vazut nici una. Greselile gramaticale ti le-au mai spus user-ii la capitolul anterior si nu are rost sa fac si eu acelasi lucru.
In concluzie my dear, descrie mai mult si nu grabi actiunea. Daca ai incredere sa sti ca v-a iesi un fic spectaculos. Doar trebuie sa fi un pic mai atenta.
So... daca te-a deranjat cu ceva comentariul meu da-mi un PM si se rezolva, ok?
P.S. Oare poti sa ma anunti si pe mine cand pui continuarea?
:bye: