INDIUS love

[Miranda.]

O sa va spun scuze pt. inceput si apoi o sa pun capitolul trei. De ce va cer scuze? Poate nu o sa va pese dar vreau sa va spun ca nu renunt doar ca am dat putin de greu, poate multi dintre voi ati fi vrut sa plec din zup dar nu o sa fac asta. Vina am avut-o eu si nu voi, eu sunt responsabila ca am astfel de critici negative, ar fi trebuit sa am rabdara. Nu stiu ce inseamna rabdarea, asta este o mostenire de familie. La aceasta pov nu m-am gandit decat cum sa fac diferit primul capitol, am crezut ca inceputul schimba totul dar nu este asa, totul conteaza. Scriam doar de dragul de a scrie si de nimic altceva nu imi pasa. Ne avand rabdare nu controlam de greseli povestea si o lasam asa, dar asta nu este marea greseala, aceasta este faptul ca nu aveam o idee, am plecat caine surd la vanatoare. In timp ce scriam nu-mi pasa daca scriu corect sau daca mi-a alunecat degetele de pe tastatura si a aparut altceva. Scriam repede ca nu aveam tipm si in graba nici nu imi pasa de semnele de punctuatie. Presupun ca voi scrieti cu rabdare si scrieti povestea ca va place, dar eu am scris-o doar de plictiseala. Nici in momentul de fata nu am rabdare ca sa ma gandesc la cea ce trebuie sa scriu, ma gandesc in momentul ce scriu si gandindu-ma la altceva gresesc. :d O sa incerc nu promit ca o sa am rabdare si nu o sa ma grabesc. Capitolul o sa vina tarziu pentru ca trebuie sa gasesc un trecut lui Sakura ( Nici nu stiu ce o sa zic despre trecutul lui Sakura, vedeti ce grabita sunt ) si o scuza pentru prostia lui Naruto.Inca o data imi cer mi de scuze. :-h:-h:-h

[Miranda.]

O sa incerc sa pun in practica ce am spus

Capitolul 2: O rasturnare de situatie

SASUKE: Timpul care trecea era atat de rapid parca ar fi vrut sa se grabeasca adevarul. Orele treceau atat de repede incat nici nu realizam ca s-a intamplat ceva in aceasta zi. Sfarsitul orelor era de obicei unul din momentele care imi placeau cel mai mult dar de data asta totul era diferit, o particica din corpul meu imi spunea sa stau in banca mea si s-o las pe Sakura sa faca toata treaba de la proiect. Nu gaseam nimic care sa ma faca sa ma simt mai bine, totul parea posomorat, pana si culoarea cerului parea sa fie inchisa in trista. Mersul meu ara usor, pasii mei nu se auzeau deloc pe cimentul rece care se gasea sub mine. Cu capul in jos mergeam in fata stiind ca odata ce o sa ajung la poarta o sa aud masinile care mergeau cu o viteza rasunatoare. In ochii mei cei negri se vedea o tristete neinteleasa pana si de mine. Din cauza mersului cu capul in jos imping usor o persoana care se afla in fata mea.
-Tu nu te uiti pe unde mergi? spune persoana peste care am dat.
Imi ridic privirea si vad o fata cu parul saten care il avea desprins si ciufulit, lungimea acestuia ajungea pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau caprui intens, prin acesti ochi am vazut fata mea reflectata care parea trista si moharata. Cu aproximativ 10 centimetri era mai mica decat mine, corpul ei era dezvoltat si cu o alura de clepsidra.
-Imi pare rau, mergeam cu capul in jos asa ca nu te-am vazut. spun eu inca trist.
Ochii caprui ma priveau profund si parca ar fi ramas in stop cand m-a vazut.
-Nu-i nimic. Pe mine ma chiama Karin. spune ea inca uitanduse in ochii mei negri.
-Eu sunt, Sasuke.
Am mai vorbit putin si am realizat ca sta pe aceasi strada cu mine. Am mers impreuna pe drumul plin de copii care pareau sa emane o energie pozitiva enorma. Toti acestia erau bucurosi ca au scapat de la obositoarea scoala. Drumul era umplut de frunzele multicolore care au cazut din copacii de pe marginea drumului. Toamna cea grea ajungea la sfarsitul calatoriei iar iarna cea figuroasa aparea din spatele ei.
Iesin din gandurile mele imi intorc usor privirea spre Karin si observ ca ea imbracata intr-o rochie mov mulata. Corpul ei dezvoltat arata perfect in aceasta rochie. In admiratia mea ea si-a intors capul si mi-a aratat din nou acei ochi minunati.
-Ce s-a intamplat? spune ea curioasa cu putina roseala in obraji.
-Ma uitam. spun eu calm parca cea ce am facut era bine.
-La ce anume? spune ea pe aceasi ton.
Vorbim mult pana ajungem in fata casei sale. Era o casa frumoasa cu forma de patrat in fata iar in spate in cerc.
-Pa. spune ea scurt.
-Pa.
Apoi merg singur pe drumul care nu mai avea pe nimeni care sa-l calce in picioare. Vantul de sfarsit de toamna a inceput sa miste plapandi pomi care incepeau sa se pregateasca mintal pentru aceasta iarna grea. Toata natura a inceput sa piarda din forta pe care o aveau inainte. Mersul meu era mai grabit iar inima mea a inceput sa bata putermic, de ce nu stiu. Ma opresc in fata unei case care avea trei etaje si era toata alba. Ochii mei cei negri privesc cu frica clanta, si apoi o deschid usor parca asi avea o presimtire sumbra, acelasi lucru fac si pentru usa din fata. Intru cu frica in casa si imi misc privirea spre toate colturile livingului. Livingul era de culoare alba iar draperiile de culoare galbena dau o noua noanta camerei.
Sunt trezit usor din aceasta stare de sunetul telefonului meu care incepea sa sune. Usor scot telefonul din buzunar si ma uit sa vad cine anume este persoana care nu are ce face. Observ cu mirare ca nu am aceasta persoana in lista iar starea mea de spirit a scazut enorm, usor apas pe buton iar inima mea pentru cateva momente s-a oprit.
-Alo. spun eu fara vlaga.
-Buna Sasuke, sunt Sakura.
Auzind numele m-am linistit dar o bucata din inima mea avea o senzatie ciudata. Pentru cateva momente stau pur si simplu si ma gandesc la ce anume simt.
<< Oare ce se intampla cu mine? >> spun eu in gandul meu care era umplut pana la rasuflu de intrebari.
-Sasuke, mai esti?.
-...da... scuze dar ma gandeam. spun eu cu aceasi sintiment in inima.
-M-ai facem proiectul impreuna? spune ea curioasa.
Vocea ei imi aminte de Karin. Sakura e o prietena buna iar Karin ar putea sa fie mult mai mult. Nu stiu ce anume imi place la Karin, dar ceva ma atrage sigur.
-Unde ne vedem? spun eu dupa ce sentimentele mele au revenit la normal.
-La mine acasa e bine?
-Da. Unde stai? spun in timp ce caut un pix si o foaie prin marele living.
Imi da adresa iar eu o scriu usor pe foaia de culoarea alba, adresa este una usor de memorat si chiar cu rima. Dupa ce scriu adresa in inima mea se invarte iar acele sentimente necunoscute.
<< Ce se intampla cu mine? >> nu eram intr-o stare perfecta iar asta este usor de stiut. Corpul meu era slabit iar mintea mea mai avea putin si exploda.
-Sasuke?
-...da Sakura?
-Mai esti la telefon?
-Da. Hai ca ma schimb si vin.
Urca scarile repede pana la ultimul etaji si intru repede pe usa camerei mele. Peretii erau de culoare alba iar patul si alte dulapioare erau de culoare albastra. Imi iau repede pe mine un tricou alb si niste pantaloni negri cu bretele albe. Pe cap imi pun o bereta si sunt gata sa dau fetele pe spate. Merg usor pe drumul cel lung si zgomotos, ca sa ajung acasa la Sakura. Inima mea nu mai parea atat de buciumata dar cand vad pe o tabla numele strazi pe care se gaseste casa lui Sakura o ieu razna. Inima mea a inceput sa bata cu putere parca ar vrea sa iasa, sa fuga de nebuna, mintea mea a inceput sa fiarba iar corpul meu era slabit. Nu mai puteam sa-mi controlez corpul, mintea mea nu mai gandea dar trupul meu se misca spre casa colegei mele. Nu stiam ce vreau sa fac, ma simteam ca o marioneta care parea sa fie controlata. Respiratia a inceput sa slabeasca, inima sa accelereze, sangele sa erupa, toate erau intr-o stare de... nu stiu nici cum sa explic.
<< Nu mai pot. Ce sa fac?>>
Ma simt pierdut in desert fara apa fara mancare. Gresesc, era mai bine, macar stiam ce fac.
Corpul meu incepe sa sune la usa, sa intre, fara sa fac nimic.
O ved pe Sakura imbracata intr-o rochie neagra cu niste curele si lanturi de culoarea roz. Parul ei roz bombon era lasat liber, iar parfumul ei de ciresi a ajuns la narile mele si le-a dat o senzatie placuta. Mai vorbim putin si ea imi cere sa mergem in camera ei, plecand din livingul de culoarea crem. Camera ei era roz cu alb, aceste doua culori se potriveau perfect si transformau camera intr-una frumoasa si eleganta de asemenea. Hainele, parul, camera, tot ce reprezenta ea este in roz, mie imi place albastru asa ca il port mult.
Vantul de afara misca usor crengile copacilor iar ele faceau umbra in camera fetei. Tensiunea care se gasea in aceasta camera era usoara, eu ma uitam in jur iar Sakura cauta atlasul in biblioteca ei.
-Nu e aici ma duc jos sa vad daca e acolo. spune ea in timp ce se indreapta spre usa.
Nu ii raspund si ma apropri de biblioteca cea mica care se gasea in aceasta camera. Este curata, nu se veda nici un pic de praf pe ea, toate cartile erau noi. Ma aplec ca sa vad si ultimul raft iar atunci vad cu uimire ca era o carte mai veche prin toate celelalte. Imi intorc capul spre usa ca nu cumva sa intre acum Sakura si sa spuna cine stie ce. O iau usor de acolo si ma indrept spre scaunul biroului ca sa ma asez. Cartea era veche din cate se vedea, iar praful era pus de vreo doua degete. Cu mana sterg coperta de praf, iar atunci mana mea era plina de microbii acestei misterioase carti.
<< De ce toate cartile sunt curate iar asta este plina de praf? >> in gandul meu aceasta intrebare se invartea si se rasucea
Dupa ce o sterg ma uit la coperta pe care era scris "INDIUS love ".
<< Love inseamna iubire,dar "indius" imi este stain. >>
Daca titlur are in componenta un cuvant in engleza inseamna ca si "Indius" este. Ma mai uit odata la coperta si vad ca nu este mentionat cine a scris-o sau de la ce editura este. Dau coperta si ma uit pe prima pagina care era pur si simplu goala. Celelalte pagini erau scrise, scrisul era ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera. Rasfoiesc cartea si dau peste acelasi herogrife ca la primele pagini. In cautarea mea dau peste o foaie A4 in care scria in japoneza " Tu om chiar de-ai fi, ca o marioneta tu vei deveni".
<< Pare sa aiba rima. >> acum sunt mai confuz ca niciodata.
Inchid cartea si ma uit la coperta de pe spate, era si acolo scris ceva " Iubirea de indius este decisa". O deschid dinou dar acum incep de la spate.
<< NU se poate! >>

Imi pare rau de intorsatura dar asa cred ca este mai bine.
Bye Bye

Imagini:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...127-Sasuke
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...=84-Sakura
http://profiles.friendster.com/59046332-Naruto
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...=764-Karin (Stiu ca ea este Banny dar e mult mai frumoasa decat Karin)
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...ty=36-Casa lui Karin
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...racamintea lui Sasuke
-Casa lui Sasuke
-Livingul lui Sasuke

[Maria]

Buna.Mi-am facut si eu curaj sa citesc ficul si sa-ti las un comentariu.acuma s-a m-a iau putin de fic.Ideea ficului pana aicia este originala si pser ca si pe parcursul lui va fi la fel.Desriere ai ,naratiune ai si dialog ai la fel.Eu nu prea m-a uit dupa greseli ci doar s-a vad daca este ceva original in fic.Mi-a palcut mult de tot cum la-i facut pe Naruto nu mai pot de ras .Dar tousi sunt putin curioasa sa- vad ce sete cu Sakura eu sper din tot sufletul s-a fie vampir sau alt ceva ca mi-e i-mi plac mult vampirii:X: .Atat am avut de spus sper sa- pui next-ul repede.Pa-pa-pa:x:-h:-h(*)

[Me_Samy]

Frateeee ..e bestial..era sa intarzii la scoala din cauza ta:P:Pdefapt acuma intarzii trebuia sa fiu gata de juma de ora..dar nu m-am putut abtina sa nu-ti las un comm...Acuma incepe partea grea..in fine..nu stiu cat de grea o sa t-i se para.
1-Ai grija cu cratimele..:P
2-Ai unele greseli de tastare[minore]
3-Naratiunea e buna..Mai ales ador..descrierea peisajului la partea lui Sasuke e absolut perfecta[dupa parerea mea]
4-Dialogul e bun..si observ ca l-ai mai scurtat fata de primele capitole
5-Descriere :-?..in fine e superba in acest capitol..[eu nu ma axez mult pe ea asa ca de la mine ai verde]

In incheiere vreau sa-ti multumesc pentru aceasta jumatatea de ora perfecta:X
Astept nextul

[Miranda.]

Va multumesc pt. aceste com care mi-au ajuns in adancul inimii. Sper sa nu va dezamagesc foarte mult dar Sakura nu este vampir, varcolac sau alte chiestii, ea este un indius. Ce inseamna indius veti afla in alt capitol.

Capitolul 3- Trece timpul

Un indius este batut de viata intr-un mod diferit de restul omenirii. Premonitia este o putere specifica indius care reprezinta atat viitorul cat si trecutul pe care nu il stiu, pot fi de diferite grade, cu cat urca mai mult cu atat devin mai grele de suportat.
Gradul 1- trecutul
Gradul 2- viitorul ( in special moartea)
Gradul 3- sentimentele de iubire

Sakura:
Grabita ma uit prin living incercand sa gasesc cu privirea acel atlas care imi trebuie atat de mult. Ochii mei verzi observau tot ce se gasea in jur dar, acea carte nu se evidentia prin tot livingul acestei case. Livingul era decorat in stilul trecut al artei moderne, culorile de alb si negru se observau si dadeau deschidere si inchidere in acelasi timp. Spatiul mare era impartit in trei mari parti, in care arta era in toate caracteristicile sale. Masa si sertarele erau formate din sticla si lemn negru, albul era in jurul sticlei de la masa, si sertarele mai mici. Scupturile erau facute dintr-un gri sters, iar, forma lor se potrivea perfect cu celelalte componente ale camerei. Canapeaua si fotolile sunt de culoare alba iar dimensiunea lor este mai mare decat cele obijnuite. Camera era facuta cu bun gust, banii care erau pusi in aceasta casa erau facuti pe greutatea singurului "Indius" din aceasta familie.
Dintr-o data simte ca un suflet, ca intra in corpul ei si incepe sa se simta ametita si pierduta. In ochii ei se vedau imagini scurte, care pot fi comparate cu moartea unor persoane. Privirea ei reveni la normal si incepe sa scape din ochii ei frumosi o lacrima cristalina care nu se opri pana nu cazuse jos pe podea. Respiratia ei parea sa devina rara si profunda, iar apoi cazuse jos, in genunchi. Dupa ceva timp isi reveni si putu sa continue cautarile.
<< Unde ar putea fi acel atlas? >> Vocea gandului acestei plapande flori de ciresi era calma si blanda pana si in aceste momente. Fetita aceasta este trecuta prin multe greutati, mintea, trupul si sufletul erau chinuite permanent.
In mintea mica si trecuta prin greutati enorme si parca neuitate inca de nici un colt al mintii acestei " indius" se gasea un sentiment mic dar existent care nu putea fi explicat. Iubirea era in ea dar parea sa iasa, sa sparga barierile sufletului si sa zburde singura prin jur, sentimentul care era aproape iesit din organizmul ei, ii da senzatia ca nu merita ca el sa se uite la ea. O viata care pare sa fie lipsita de una din cele mai mari bucurii a tineretei, dar si a batranetii, iubirea. Tristetea care se gasea in sufletul plapandei floare de ciresi era de nedescris, nici cei mai buni poetii, sau cele mai destepte persoane nu pot sa explice ce anume se gaseste in inima ei.
Cu inima sa torturata renunta la cautari si urca sus la ea in camera unde se gasea si colegul ei de clasa, Sasuke. Pasii ei nu se auzeau deloc in casa, deschise usa si il gasise pe tanarul baiat stand pe jos.
-De ce stai pe jos? spune curioasa tanara indius.
-E mai comod. spune Sasuke si se ridica in picioare.
<< Cum e posibil sa fie mai comod pe jos? >>
-Nu am gasit atlasul. spune Sakura.
-Ma gandeam s-o intreb pe fosta mea doica, ea este cantareata si are o vila in Romania. Iubita lui fratemiu, Cristina, este actrita si poate sa-mi aduca niste filme romanesti.
In mintea ei apare de nicaieri, de nenteles, de necrezut o propozitie care pentru unii e fara sens, dar ea stie de ce o are in minte.
<< Tu marioneta imi esti, chiar daca nu ma iubesti. >> In inima ei a aparut un sentiment de vina.
Sasuke pleaca usor din casa trecand pe poteca care avea pe o parte si pe alta niste flori superbe, mirosul emanat de aceste flori divine imprastie in aer o stare romantica. Dar pentru Sakura nu dadea decat sentimente triste si de parere de rau. Usor usor, dar sigur,iese din curte micul tanar si isi vede de drumul lui, care poate sa nu se mai intersecteze cu floarea de ciresi. Pasi lui se indepartau din ce in ce mai mult, zgomotul produs de acel mers a lui, inceta sa se mai auda atat de tare, iar apoi a disparut din vedere si in auzite.
Imi intorc privirea spre interiorul casei si vad pe pantofar o carte cu coperta rosie.

Flashbake
Usor o tanara cu parul roz coboara pe scari avand un telefon Samsung Corby la ureche. In mana stanga tinea o carte cu coperta rosie pe care scria "Atlas la geografie".
-Sasuke?
-...da Sakura?
-Mai esti la telefon?
-Da. Hai ca ma schimb si vin.
Foarte grabiata lasa cartea pe unde pica si urca grabita pe scari ca sa se inbrace mai frumos decat era.

Flashbake
-Aici erai, si te-am cautat atata. spune putin iritata fata.
Un alt fior rece trece prin camera si ea vede pe un perete a camerei niste culori care incerc sa geseasca ceva, un lucru care nu se poate gasi. Se aproprie si in fata unei oglinzi apare o silueta de baiat.
Sakura fuge repede pe scari si intra repede in camera ei, se rezema de usa si apoi dori sa ajunga la geam dar vede in oglinda aceasi persoana.
-De ce mi-ai facut asta? Cu ce ti-am gresit? spune silueta.
-Lasa-ma! PLeaca! Nu vreau sa te vad! tipa copila din toata forta ei
-Uite ca iar te-ai indragostit si o sa-i faci ce mi-ai facut mie. graieste iar acesi persoana din oglinda.
-Pleaca!
Spune Sakura si cade jos incepand sa planga cu lacrimi amare, lacrimile calde cadeau usor la vale si incepeau sa seaca de energia copila. Tanara "indius" adoarme pe jos in lacrimi iar, chipul ei devenea din ce in ce mai trist.
Pe la ora 7:30 se aude in camera tinerei fete un sunet suparator si enervant, rasuna iute in camera si o trezeste din somn pe Sakura, care inca dormea pe jos. Se ridica lend de jos si isi indreapta privirea spre ceasul care o trezise, vede cat e ceasul si se hotaraste sa se apuce de scris la proiect.
Usor se ridica si merge lent pana la scaunul de la birou ca sa se apuce de tema obligatorie. Stiloul aluneca usor pe foaia alba, lasand in urma lui o dara de cerneala, dara onduita si frumos pusa in pagina, scria usor dar minunat. Dorise sa simta aerul curat asa ca deschise geamul larg, o senzatie de relaxare a intrat repede in camera. Sakura se uita pe geam la copacul de ciresi care se gasea in fata ei. Fiind aproape iarna, batranul copac pierduse frunzele iar acum arate simplu si trist. Vantul care il misca ii transforma ramurile sale groase intr-un dans usor. Odata pe o parte, odata pe alta, si tot asa danseaza el Hulla, cand il vezi gol simti tristete, dar mai puternic este sentimentul cand vezi ca copacul mai are putin si este luat de vant.
Se uita iar la ceas si vede ca s-a facut ora 20:30. Se ridica de pe scaun si se indreapta spre dulap de unde ia o perechie de blugi albastri si un tricou gri care are pe el niste desene cu negru.
Intra in baie cu hainele alese, se dezbraca de rochia pe care o are pe ea si ramane total dezbracata. Se baga la dus iar apa cea calda porneste la vale izbindu-se de corpul ei. Fiecare picatura de apa care cadea pe corpul ei o incalzea, mai sta putin sub ploia de stropi calzi si incepe sa se dea cu sampon pe cap. Cu degetele lungi freca crestetul capului iar menta din sampon ii racorea tot capul. Terminase samponarea asa ca lua cu mainile sale delicate gelul de dus, solutia ii mangaia superbul corp eliminand de pe el bacterile suparatoare. Dupa un timp in care pielea ei fina era acoperita cu substanta, sterse de pe pielea catifelata stratul adaugat cu chimicale si capsuni. Aburul din cabina era cald si parfumat de la toate produsele cu care si-a dat, oprise apa si se rezema de un geam al cabinei. Coloana vertebrala s-a unit cu o suprafata mai rece, aducandu-o la o respiratie mai buna. Iese usor de la dusi si se izbeste de un aer rece care o tremura din cap pana in picioare, repede se sterge cu prosopul si se imbraca in hainele alese.
Se duce in fata oglinzi unde se machiaza, isi prinde parul in coada , iar apoi isi mai aranjeaza tinuta. Ia din dulap o geaca de piele neagra si o esarfa de aceasi culoare, iese din camera si isi ia niste cizme negre. Isi facu un bagaj in care puse: trening, adidasi, parfum, cosmetica, si multe alte lucruri.
Iese din curtea casei si incepe sa paseasca grabita spre un loc anume. Cerul era negru iar in departare culoarea abisului se combina cu un violet frumos. Cerul acesta frumos este divin, frumusetea naturii este de nedescris, ar trubui sa veneram tabloul care ne inconjoara, dar noi distrudem tot.
Se opri din mers si vede pe cer un fel de vual alb, un diavol rosu coboara lent din cer parca calcand pe niste trepte invizibile.Ii spune Sakurei s-o urmeze. Tanara da afirmativ din cap si il urmeaza pe baiat pana la o poarta ruginita de la o casa parasita, cu doua etaje. Culoarea casei era decolorata, cu greu puteai spune care ii era culoarea inainte, unele geamuri erau sparte altele aveau batute scanduri. Intunericul case se dedea prin geamuri parea sa fie mai negru ca afara.
Intra in curte iar florile uscate si putrezite dadeau o senzatie de groaza, culoarea de maro pe care le aveau plantele te faceau sa le asemeni cu pamantul, mirosul emanat intorcea stomacul pe dos, putrezirea acestor sarmane plante era un proces de care ai vrea a scapi.
<< In viata mea nu vreau sa mai vin aicea.>>
Diavolul o ruga sa intre in casa dar Sakura dadu de aceasta data negativ din cap.
<< Nu vreau sa intru. Cine stie cum o fi acolo.>>
-NU vreau. spune speriata copila.
-Intra. spune diavolul pe un ton amabil.
-NU. spune si mai speriata Sakura.
Atunci el o lua de par si o trase in casa, diavolul tragea cu putere iar crestetul capului o durea mai rau decat sa doarma pe un pat de cuie. Firele de par care erau trase increteau pielea capului, care si ea era la randul ei trasa din cauza parului. Dupa cativa pasi Sakura aluneca si cazuse pe podeaua profuita de sapte straturi. El nu se lasa chiar daca a cazut si o tragea in continuarea dupa el, iar corpul ei stergea de praf podeaua. Diavolul dadu drumul stansorii iar Sakura din cauza aceasta a dat cu capul de podea. Intr-o camera mare unde culoarea, singura culoare ara negru, totul in jur era pictat de noanta intunericului. In fata ei vazu un barbat cu parul, barba, mustata alba cu putin saten, era imbracat intr-un tricou negru peste care a pus o geaca negra, chiar daca el arata ca un om este de fapt regele diavolilor. Langa el se putea vedea niste schelete care pot vorbi si sa se miste.
-Te rog sa ma ierti. spune Sakura si incepe sa se puna in genunchi in fata diavolului sef.
-De ce a trebui ca fiul meu sa te traga de par ca sa vi la mine? spune pe o voce groasa diavolul sef.
-Imi era frica, e intuneric si infricosator. spune foarte speriata tanara.
-Ti-e frica? Tu esti un indius. Nu trebuie sa-ti fie frica. spune pe aceasi tot barbatul.
-Iarta-ma.
Copila mai sta putin si asculta ce spune seful ei dar, de nenchipuite se ridica si fuge grabita din casa fara sa se mai uite in spate. Frica care se gasea in sufletul ei cand a intrat in casa era un fleac pt. frica care o are acum.
<< Nu pot sa cred ca imi cere asta >>
Incepu sa alerge pe stazile pustii, la fel ca sufletul ei, singur si mereu pus la zid. Dar lumina acea iar apare si se pune pe corpul fetei, parul ei roz deveni brunet iar, hainele ei si-au transformat culoarea in albastru.
Se opreste si in momentul in care vede cum arata incepe sa planga, alerga si lacrimile ei curgeau in jos iar, apoi vantul le dadea in spate. Lacrimile se vedeau precum niste stele mici, negrul noptii era colorat cu albul acestor picaturi fierbinti. Chipul angelic era plin cu dare de apa care in contact cu vantul rece al noptii ingheta plapandul ei chip.
Ochii ei verzi devin rosii, lacrimile sale fierbinti ii ingreuneaza vederea, nevazand ca se indreapta spre cimintir.In clipa in care observa locul sacru in care se ingropau oameni ramane blocata, lumina apare iar si se pune pe mormantul din fata ei. De aceasta data se putea vedea fizicul baiatului care era si la oglinda din camera ei, era blond cu ochii albastri, inaltime potrivita.
-Iti place ce mi-ai facut? spune baiatul.
-Zack nu am vrut. spune copila
-Lasa-ma pe mine, dar ce ai avut cu Sakura, Natalia? spune iar tanarul
Nu mai spune nimic si lasa capul in jos, atunci vede ca Zack ajuta o fata sa iasa din mormant. Fata avea parul roz, ochii verzi, arata la fel ca tanara indius cand era acasa.
-Natalia, de ce? spune fata care a iesit din mormant, cu acelasi glas ca tanara indius
-Sakura iarta-ma! spune tanara indius
Copila se panica, isi doreste sa plece acasa, dar trebuie sa fie la antrenamente, iar din cauza sefului si a mortilor nu mai poate ajunge.
<< Trebuie sa ajung chiar acum la antrenamente>> in mintea lui Sakura i-a trecut o idee.

Scuze daca e prea scurta, daca nu are: descriere, dialog si naratiune. Sau alte gresele din aceasta gama, ideeile au venit repede dar nu am putut sa le pun in aplicare deoarece netul imi cade. Din cauza timpului pe care incep sa-l pierd stand la calculator am decis ca la 10 com sa apara continuarea, continuarea apare in fiecare saptamana dar, daca nu primesc cele 10 com va veni peste mai multe saptamani. NU ma refer la zile cand zic ca vine, sper sa intelegeti, asa pot si eu sa am mai mult timp.

Bye Bye



Imagini:
http://www.galeriilenoblesse.ro/mobila-l...266665.jpg - Livingul casei
http://u1.ipernity.com/13/81/05/6548105....a2.500.jpg- Fotolile
http://www.envy.ro/my-envy/myset/tinuta-..._4563.html - Hainele in care a plecat Sakura
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...29,r:1,s:0- Telefonul Sakurei
http://www.desktopwallpapers.ro/main.php...alNumber=2 - Casa diavolui sef
http://static.cinemarx.ro/poze/albume-fi...619121.jpg - Diavolul sef
http://www.crunchyroll.com/forumtopic-38...oyman?pg=1 -Zack
http://quizilla.teennick.com/user_images...meGirl.jpg - Cum arata Sakura dupa ce a transformat-o lumina

[Assyria]

Buna! M- ai rugat sa iti las comment si acum iata- ma aici ;;) .
Deci cu ce sa incep... am sa incep cu povestea in sine fara descriere, dialog sau naratiune( momentan). Primele capitole mi s-au parut banale, iar ideea ficului( din primele trei cap.) neoriginala... insa in ultimul cap. ideea a luat o intorsatura de 180 de grade. Iti spun ca pana acum nu am mai vazut vreo poveste sasusaku cu diavoli ceea ce e bine, numai ca mi se pare un pic cam ciudata si infricosatoare..ce m-a lsat cam O.o a fost faza din primul capitol, cand sasuke nu o cunostea pe sakura... sa fim un pic seriosi( adik cat de ignorant putea sa fie sasuke incat sa n-o cunoasca pe sakura.. macar din vedere)
Acum sa trecem la naratiune, descriere si dialog ( pe scurt).
In primele trei capitole nu prea excelai, insa cel de-al patrulea a fost mai reusit, dar se putea si mai bine... mult mai bine.
Ai avut foarte multe greseli de tastare... si de exprimare ai avut cateva ( nu stau sa le insir).
In mare, ideea e originala ( dupa mine), actiunea nu e grabita ( daca gresesc anuntati, ca nu sunt experta :)) ).
Ceea ce admir foarte, dar foarte mult la tine este lungimea capitolelor( nu stiu cum poti scrie asa de mult :)) ).
In final ce iti pot spune. Astept nextu-ul pe care ti-l voi comenta cu siguranta :P !
:X

[O@n@]

Deci adaioana mi-ai trimis pm in care imi cereai sa iti las un comentariu..ei bine..avand in vedere ca esti fana a ficului meu si il mai si comentezi o sa-ti intorc favoarea :P...sper sa nu te superi pe mine,dar iti voi da niste critici...sper sa nu te superi,dar asa devii mai buna...invatand din greseli;)

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.

Aceasta este prima mea poveste de pe zup si pot sa spun ca am mari emotii.Vreau sa am comentari dure, nu vreau sa ma luati usor.vezi ca aici tu ai cerut-o..inca o data..sper sa nu te superi pe mine...:o3

Primul capitol:Cine esti?din start numele capitolului nu te atrage cu nimic...e prea plictisitor..e prea banal..gaseste ceva care sa se potriveasca cu textul,dar sa nu fie citate din alea filozofie ca nu s-ar potivi deloc >.<...ca de exemplu eu pun numele capitolului ,o replica din text care sa cuprinda tot capitolul ( asa nu inseamna ca si tu trebuie sa faci la fel )


SASUKE:Ce zi plictisitoare ,gata deja ma-i spulberat...prima propozitie din ORICE fic,poveste,text,compunere etc etc trebuie sa inceapa cu ceva captivant...sa introduca din prima fraza cititorul in lumea pe care o creeezinu s-a intamplat nimic deosebit,totul a fost cat se poate de plictisitor,in varf cu aceasta ora de geografie ,profa le-a vorbit la colegii mei despre Europa.De ce spun ca la colegii mei le-a spus,pentru ca eu nu eram atent la ea ,ma gandeam la ce o sa fac in aceasta vacanta de iarna .Pentru ca vine vacanta ,profa o sa ne dea o tema in echipa ,iar eu pic mereu cu un pros pe nume Naruto,care nu face nimic si se asteapta sa fac eu tot .numele meu este Sasuke Uchiha iar al lui este Naruto Uzumaki,eu sunt inaintea lui la catalog ,si de asta pic mereu cu el in echipa.pfuuu...exprimarea e cam varza..nu ai descris plictiseala lui Sasuke...sau frustrarea fata de Naruto..chestii de gen..ai povestit exagerat de repede...eu una iti spun sa acorzi foarte multa atentie detaliilor...crede-ma cititorii iubesc detaliile;)
Ce pot sa zic despre mine?sunt o fire retrasa care nu a cunoscut iubirea parintilor ca ei erau mereu plecati, sunt mai arogant si nu am respect pentru batranete.Cat despre aspect pot sa zic ca arat bine, am parulul si ochii negri ca pana corbului.urasc chestia cand puneti personajele sa se descrie pe ele ..mai ales la mental..ok daca se descriu la trup mai merge..sa spuna ca sunt blonzi cu ochii de culoarea aia etc etc...da sa nu spuna ca arata bine sau ca e arogant...pentru a nu pica bine..na eu una nu suport chestia asta..mai bine tu ca scriitoare fa chestia asta si spune-ne cum este Sasuke sau alte personaje...sau lasa-ne pe noi sa deducem cum este el prin chestiile pe care le face,lucrurile pe care le spune
-Copiii pentru ca vine vacanta o sa va dau tema de echipa.spune profa
-Ce bine !spune un baiat cu parul blond si ochi albastri ,acesta este Naruto
-Ma bucur ca esti fericit ,dar de data asta se trage la biletele pentru a va alege partenerii.
-Cum?nu-i corect doamna ,de doi ani fac echipa cu Sasuke ,iar acum o sa pic cu altcineva?
-Ma bucur ca te intelegi atat de bine cu colegul tau
-Cui ii pasa de asta ,acum o sa trebuiasca sa muncesc ,nu o sa faca altcineva treaba mea.spune trist Naruto
-Naruto astai viata ,acum sa va spun cum va decurge tragerile .Baietii trag din dreapta unde se gasesc nume de fete ,iar fetele din stanga unde se gases tari din Europa.Voi copiii va trebui sa scrieti cat mai multe lucruri despre acea tara .
-Vom fi fata si baiat in echipa ? spun eu cam intrigat ca va trebui sa fac proiectul cu o fata .Sunt cel mai popular din scoala ,asa ca toate fetele ma inebunesc,asta da blestem.
-Asa este ,domn director a hotarat sa se procedeze asa .Acum baieti veniti si trageti ,in ordine alfabetica
Am ajuns si eu langa catedra si am tras ,pe biletel scria “Sakura Haruno”
-Cine e Sakura Haruno?spun eu curios pentru ca nu am mai auzit acest nume
-Eu sunt Sakura Haruto ,si se ridica din ultima banca din mijloc o fata de talie mijlocie,cu parul roz bombon, pana la jumatarea spatelui iar ochi verzi ca zmaraldele.
Am ramas socat ,nu am mai vazut-o pana acum ,cine o fi ,ca nu am avut colegi noi cand a inceput scoala.
-Scuza-ma dar tu cine est?,nu te-am mai vazut.spun int-run fel trist ca a trebuit sa zic asta.
- Eu sunt aici din clasa a IV-a, spune ea pe un ton suparat
-Scuze ca nu te-am vazut ,dar nu prea ma uit la fete,spun eu trist dar in acelasi timp prostesc ca m-am purtat ca un necioplit
-Nu-i nimic ,sa sti ca ma asteptam sa nu ma cunoasca numeni,cu atat mai putin tu ,mereu esti inconjurat de fete.spune ea fara sa se observe nici o schimbare de sentimentmdea..dialogul e cam sec...dar nu cine stie ce..deci mai lucreaza putin la el si o sa fie ok..si vai ma omori..de ce nu ai descris sentimentele lui cand a zarit-o prima data pe Sakura?...aveai cel putin jumatate de pagina de scris din privirea aia...foloseste-te de detalii..repet:P
Nu am mai spus nimic am ramas acolo ,nemiscat ,ca o stana de piatra ,si ma gandeam la ce a spus aceasta fata .Cum e posibil sa te astepti sa nu te observe nimeni,oare ce poveste tragica ascunde de nici macar nu mimeaza un sentiment .
-Acum o sa trag eu, si o sa aflam despre ce o sa fie tema.spune Sakura si se indreapta agale spre catedra.Trece de mine ca si cum nu asi fi fost acolo si se indreapta spre bilete.A tras si s-a indreptat spre profa ca sa-I spuna care este acea tara .Profa aude numele si scrie in agenda,Sakura se intoarce in banca fara sa-mi spuna nimic.In acest moment ma simteam vinovat ca s-a comportat atat de rece si fara sentimente ,daca asi fi recunoscut-o poate nu se simtea prost,in pauza am de gand sa-mi cer scuze .Ora s-a terminatgata poc...ai trecut la alta actiune...te rog poveste mai mult..nu trece asa de la una la alta iar acum a venit pauza ,momentul in care eu trebuie sa trec peste orgoliu si sa-mi cer scuze unei fete.Zis si facut am iesit afara din clasa si m-am intreptat spre curtea scolii,imi plimb privirea prin curte si incerc sa o zaresc pe fata cu care trebuie sa fac proiectul la geografie,dar fara rost nu vedeam altceva decat fete obsedate de mine si care incercau sa se faca observate.daaa...foarte modest Sasuke asta..din nou nu suport chestia asa cand se lauda singuri..e pur si simplu patetic..pe bune acuma?..in ce carte ai vazut tu vre un personaj sa se laude?..mai sunt carti in care spun ca sunt draguti,dar asta tine de increderea in sine pe care o au acele personaje..ei aici nu e incredre,e laudaDar putin mai departe de terenul de basket vad pe banca o fata care citea dintr-o carte ,ma indrep spre ea cu mainile in buzunar si spun:
-Despre ce trebuie sa facem proiectul ?
-Romania.draguta faza cu romania:))spune Sakura fara sa isi ridice ochii din carte si cu glas plictisit.
-Romania ?nu imi amintesc sa fi vorbit de aceasta tara la ora.
-Normal ca nu am vorbit, profa nu avea cum sa ne dea despre o tara care am facut-o la clasa,nu ar avea nici un sens sa invatam despre o lectie pa care am invatat-o inainte.spune pe acelasi glas ca ininte.
-Nu e vorba despre asta ,si despre faptu-l ca nu a enumerate-o cand ne-a spus tarile din Europa ,numai daca nu e in Europa.spun pe un ton ceva mai ridicat ,dar nu cu mult
-Este in Europa centrala ,are ca limba romana,are ca vecini :Ucraina, Ungaria , ,Serbia ,Bulgaria si Republica Moldova .Are iesire la Marea Neagra.
-Tu de unde stii ?spun pe un ton curio ,gen suparat
-Am invatat .spune fara nici cea mai mica miscare.Am oftat ,mi-am luat curaj si am continuat discutia
-Imi pare rau ca nu te-am recunoscut ,mai ales ca suntem in aceasi clasa de 2 ani.
-N-ui nimic .
-De ce spui ca esti obijnuita,si m-ai ales de ce nu te evidentiezi ?adica esti desteapta ,si ar fi trebui sa te laude profesori .
-Nu ma lauda nimeni,nici daca asi fi presedinte nu m-ar sti nimeni.
-Nu vreau sa fiu bagacios asa ca nu intreb nimic legat de viata ta personala.Dar trebuie sa te intreb cand si unde vom incepe sa ne ocupam de proiect .
-Niciodata ,niciunde ,il fac eu pe tot
-Iti multumesc pentru acest gest ,dar nu vreau sa faci tu toata munca si sa lom amandoi laudele
-Dar eu am facut mereu temele si am luat amantoi laudele
-La fel a facut si Naruto cu mine ,dar vreau sa muncesc .dar nu am putut continua ca atunci apare idiotul de Naruto

SAKURA:


-Ce faceti aici?spune el punand mainile la ceafa
-Discutam despre proiect,dar tu despre ce trebuie sa faci?spune Sasuke calm
-Despre Rusia,si sunt in echipa cu Hinata ce noroc ,ca nu am auzit de aceasta tara .
-Cum sa nu auzi este singura tara care se intinde pe 2 continente :Europa si Asia.incerca Sasuke sa-l invete cava pe Naruto.
-Ce este Asia ?
-Poftim?este un continet,si tot aici se gaseste Japonia.
_Japonia?
-Este tara in care noi traim.spunand astea Sasuke mai avea putin si il lua la bataie pe Naruto.
Cat de pros poate fi acest copil,sa nu sti in ce tara te afli,vai de noi cum a ajuns asta in clasa a VI-a?
-Naruto pe ce planeta suntem?intreaba Sasuke
Hai te rog ,nu are cum sa nu stie ,sau nu stie? .Daca nu stie e cea mai proasta persoana din lume toti copiii stiu asta.
-Sasuke nu cumva tu nu stii?
-Pai da ,dar nu incerca sa ma faci sa-ti spun raspunsul ca nu merge .
Dar atunci se suna si Naruto a fost salvat.,ce noroc poate avea ,eu cand nu stiu ceva ,parca timpul sta in loc.
-S-a sunat ,hai sa intram ca avem dirigentie.spune Naruto usurat
-Ce pacat ca nu am aflat raspunsul.spun eu foarte trista
-Nu-ti face griji ca am eu un plan
In acest moment nu ma puteam gandi decat la acel plan pe care la gandit Sasuke.Ma intreb de ce Sasuke ,cel mai frumos baiat din scoala a incercat sa fie prietenos cu o fata atat de neinsemnata ca mine?Oare ma place,ce prosti vorbesc nu are cum sa-I placa de mine,sunt atatea fete frumoase in jur si el sa se uite taman la mine,sunt o proasta.Si chiar dac-ar fi adevarat,si chiar mar placea va trebui sa-i spun secretul care ma opreste sa fiu o persoana normala ,si care ma face sa fiu un nimeni pe langa ceilalti.
-Sakura s-a intamplat ceva?spune Sasuke foarte ingrijorat ,pentru ca am intrat in aceasta transa muta.
-Nu .Ce ai de gand sa-I faci lui Naruto?
-Sa-l fac de ras in fata tuturor.
Cum ar putea sa faca asta ,oare ,nu ,nu o s-o faca nu e atat de josnic.
-Sakura s-a intamplat cava?
-Doar nu o sa faci ce cred eu ca o sa faci?
-Daca e cea ce cred eu ca crezi ,asta o sa fac.
-Nu poti sa fi atat de josnic,o fi Naruto pros dar nu merita asta
-Sakura de cand iti pasa de cineva?
-Mai taci ca si tu esti mai ciudat
-Eu sunt ciudat? aaa,ca nu imi place sa stea fetele roi in jurul meu?
-Nu,ca de obicei nu vorbesti cu nici o fata si acum stai la taclare cu mine.
-Pai trebuie sa facem proiectul impreuna.
A spus atat de repede ,fara sa-i pese de nimic ,am fost o proasta sa cred ca el ar putea sa simta ceva pentru mine ,am visat,dar sunt mandra ca pentru prima oara in viata mea neinsemnata am avut un vis,oare acest sentiment este iubire ?mdea...pai din nou nu ai descris ce simtea Sakura pentru el..ai spus doar sentiment este iubire..da bine...dar inmulteste cuvintele si vezi ce frumos iese un capitol;)

Asa...pai ar mai fi de spus sa fii mai atenta la cum tastezi...ai cateva greseli si nu e bine..corecteza-l inainte de-al posta:P...sper ca nu te-am suparat si nu-ti mai comentez si celalalt capitol ca ar fi acelas lucru si nu ma mai repet:p...deci fii mult mai atenta..a si am vazut ca ai 6 ficuri :O...mama...pe bune e exagerat de mult?...nu-i de mirare ca povestesti atat de repede un capitol..sfatul meu ar fi sa te limitez la unul...punet-i mintea la contributie si vezi ce de laude ve-i primi pentu el..mai bine unul singur si bun decat 6 si ...nu continui..dar ai inteles tu...deci concentreaza-te pe unul ca e mai bine...scuze daca te-am suparat ...bye!:bye: :*

[Yun.]

Waw frumoasa ideea si originala in celasi timp... La un moment dat nu prea intelesesem ce se intampla in fic dar citind mai departe mi-am dat seama, desi inca mai am niste lipsuri. So vad ca descrierea este bine realizata ca si dialogul amandoua se egaleaza reciproc pentru a crea o estetica buna a ficului. Greselile de taste sunt pe ici pe colo dar nimeni nu-i perfect iar naratiunea nu este grabita. Astept continuarea pentru ca sunt foarte curioasa sa vad ce se mai intampla^^.

[Irukandji]

Oke, eu ca de obicei nu voi fi prea blanda :)). Nu te supara, tu miai cerut comm.

: Timpul care trecea era atat de rapid parca ar fi vrut sa se grabeasca adevarul. ( Eu as fi zis “ Timpul trecea atat de repede incat parca dorea sa grabeasca adevarul. “ Suna mai clar asa. A trebuit sa citesc propozitia de doua ori ca sa ii inteleg sensul… Oi fi si eu grea de cap dar no. In rest e destul de dragut creata :P ) Orele treceau atat de repede incat nici nu realizam ca s-a intamplat ceva in aceasta zi. Sfarsitul orelor ( ai mai repetat odata cuvantul “orele”-“orelor”. E repetitie si deranjeaza. Ai putea folosi “cursurilor” ) era de obicei unul din momentele care imi placeau cel mai mult dar de data asta totul era diferit, ( As fi pus punct “.” Sau doua puncte “:” ) o particica din corpul meu imi spunea sa stau in banca mea si s-o las pe Sakura sa faca toata treaba de la proiect. Nu gaseam nimic care sa ma faca sa ma simt mai bine, ( Eu as pune “Punct” si as incepe o noua propozitie ) totul parea posomorat, ( Eu as pune “Punct” si as incepe o noua propozitie ) pana si culoarea cerului parea sa fie inchisa in trista. Mersul meu ara ( Era ) usor, pasii mei nu se auzeau deloc pe cimentul rece care se gasea sub mine. Cu capul in jos ( “Cu privirea in jos.” Cu capul in jos se intelege ca mergea cu picioarele pe tavan. Sincer ma pufnit rasul cand am citit :)) ) mergeam in fata ( virgula “,” ) stiind ca odata ce o sa ajung la poarta o sa aud masinile care mergeau ( Desi e la trecut aici ar veni “merg”. Nu stiu sa iti explic de ce dar asa suna mai bine :)) ) cu o viteza rasunatoare. In ochii mei cei negri se vedea o tristete neinteleasa pana si de mine. Din cauza mersului cu capul in jos imping ( “Am impins” Ai schimbat timpul desi te descurcasei excelent in primele randuri ) usor o persoana care se afla ( aici nu stiu daca e la prezent sau la trecut. E cam aiurea :)). Nici eu nu folosesc caciulitele :D ) in fata mea.
-Tu nu te uiti pe unde mergi? spune persoana peste care am dat ( dadusem ).
Imi ridic privirea si vad o fata cu parul saten ( Karin e roscata ) care ( “pe care” ) il avea ( Deja ai revenit din nou la trecut ) desprins si ciufulit, lungimea acestuia ajungea ( “ajungandu-i” ) pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau caprui intens, ( punct “.” ) prin acesti ochi am vazut fata mea reflectata care parea trista si moharata. Cu aproximativ 10 centimetri era mai mica decat mine, corpul ei era dezvoltat si cu o alura ( forma ) de clepsidra. ( Imi place ca ai incercat sa descri ceva cat mai clar )
-Imi pare rau, mergeam cu capul in jos ( Iara faza asta. “Cu privirea in jos” ) asa ca nu te-am vazut.( virgula cand e propozitie afirmativa, abia apoi continui cu “a spus cutare”. La propozitile Interogative si Imperative raman semnele respective dar aici vine virgula. Verifica si tu in carticele ) spun ( iar ai trecut la prezent ) eu inca trist.
Ochii caprui ma priveau ( iar e trecut ) profund si parca ar fi ramas in stop ( nu inteleg clar ce ai vrut sa zici. Ma gandesc ca probabil te refereai ca sa blocat ) cand m-a vazut.
-Nu-i nimic. Pe mine ma chiama ( cheama ) Karin. Spune ( Ce iti place tie sa schimbi timpul ) ea inca uitanduse ( uitandu-se ) in ochii mei negri.
-Eu sunt, ( de ce ai pus virgula asta aici ? ) Sasuke.
Am mai vorbit putin si am realizat ca sta pe aceasi strada cu mine. Am mers impreuna pe drumul plin de copii care pareau sa emane o energie pozitiva enorma. Toti acestia erau bucurosi ca au scapat de la obositoarea scoala. Drumul era umplut de frunzele multicolore care au cazut ( “cazute” parca ar suna mai bine ) din copacii de pe marginea drumului. Toamna cea grea ajungea la sfarsitul calatoriei iar iarna cea figuroasa aparea din spatele ei ( in alt capitol parca era deja iarna. Sau sunt eu cu memoria in alta parte )
Iesin(d) din gandurile mele imi intorc usor privirea spre Karin si observ ca ea ( era ) imbracata intr-o rochie mov mulata. Corpul ei dezvoltat arata perfect in aceasta rochie. In admiratia mea ea ( as scoate acest ea de aici ) si-a intors capul si mi-a aratat din nou acei ochi minunati.
-Ce s-a intamplat? spune ea curioasa cu putina roseala in obraji.
-Ma uitam. ( virgulita, am zis mai sus de ce ) spun eu calm ( “virgula” ) parca cea ( “ceea”, cu doi de “e” . Cea e total alt cuvant si se rosteste total altfel ) ce am facut ( “facusem” suna mai bine ) era bine.
-La ce anume? spune ea pe aceasi ton.
Vorbim mult ( “am vorbit mult” ) pana ajungem ( “am ajuns” ) in fata casei sale. Era o casa frumoasa cu forma de patrat in fata iar in spate in cerc ( suna cam penibil. Ar trebui sa descri forma mai clar, sa ii spui culoarea, marimea etc. )
-Pa. spune ( Iar prezent. Alege timpul si pastreazal. ) ea scurt.
-Pa. ( Nu mai pune astfel de chestii ca dialog. Pune si tu “ne-am luat la revedere apoi am plecat singur )
Apoi merg singur pe drumul care nu mai avea pe nimeni care sa-l calce in picioare ( suna cam dur ). Vantul de sfarsit de toamna a inceput sa miste plapandi pomi ( “pomii” E articulat hotarat. Banuiesc ca ai invatat la romana ) care incepeau sa se pregateasca mintal ( mental ) pentru aceasta iarna grea ( . Toata natura a inceput sa piarda din forta pe care o aveau ( adineauri era o natura, acum sunt mai multe? “avea” inainte. Mersul meu era mai grabit iar inima mea a inceput sa bata putermic, de ce nu stiu. ( De ce nu stiu ce? Nu am inteles asta ) Ma opresc in fata unei case care avea trei etaje si era toata alba ( atat? Mai mult nu poti sa zici despre ea. Si ce casa e aia? Trei etaje are un bloc … Sasuke e iar tipul de baiat putred de bogat? Mam cam saturat de asta ). Ochii mei cei negri privesc ( iar ai schimbat timpul ) cu frica clanta, si apoi o deschid usor parca asi ( fara “i” ) avea o presimtire sumbra, acelasi lucru ( il fac ) fac si pentru usa din fata. Intru cu frica in casa si imi misc privirea spre toate colturile livingului. Livingul ( abia ai mai scris livingului odata :)), revenim la repetitii ) era de culoare alba iar draperiile de culoare ( culoare… din nou de doua ori ) galbena dau o noua noanta ( nuanta ) camerei.
Sunt trezit usor din aceasta stare de sunetul telefonului meu care incepea ( iar ai schimbat timpul ) sa sune. Usor ( virgula ) scot telefonul din buzunar si ma uit sa vad cine anume este persoana care nu are ce face. Observ cu mirare ca nu am aceasta persoana in lista iar starea mea de spirit a scazut ( scade… iar ai schimbat timpul ) enorm, ( punct ) usor ( virgula ) apas pe buton ( virgula… cred ) iar inima mea pentru cateva momente s-a oprit. ( adineaori trecusei din nou la prezent si acum din nou ai ajuns la perfectul simplu )
-Alo. ( semnul intrebarii ) spun eu fara vlaga.
-Buna ( virgula ) Sasuke, sunt Sakura.
Auzind numele m-am linistit ( virgula ) dar o bucata din inima mea avea o senzatie ciudata. Pentru cateva momente stau ( iar ai schimbat timpul ) pur si simplu si ma gandesc la ce anume simt.
<< Oare ce se intampla cu mine? >> spun eu in gandul meu care era umplut pana la rasuflu de intrebari.
-Sasuke, mai esti?. ( nu mai trebuia si punct aici )
-...da... scuze ( virgula ) dar ma gandeam. ( virgula, tiam mai spus si in celelalte commuri de ce ) spun eu cu aceasi sintiment in inima.
-M-ai ( aici nu trebuie cratima. Ar fi trebuit sa inveti la scoala. Trimite-mi si mie un pm cu varsta ta, ca sa stiu daca e nevoie sa iti explic unele lucruri, pentru ca poate nu leai facut si noi te ametim atat ) facem proiectul impreuna? Spune ( intreaba ) ea curioasa.
Vocea ei imi aminte(a) de Karin. Sakura e o prietena buna iar Karin ar putea sa fie mult mai mult. Nu stiu ce anume imi place la Karin, dar ceva ma atrage sigur.
-Unde ne vedem? spun eu dupa ce sentimentele mele au revenit la normal.
-La mine acasa e bine?
-Da. Unde stai? spun in timp ce caut un pix si o foaie prin marele living.
Imi da adresa iar eu o scriu usor pe foaia de culoarea alba, ( punct ) adresa este una usor de memorat si chiar cu rima. Dupa ce scriu adresa ( ai repetat din nou cuvantul adresa dupa ce lai mai folosit si in propozitia precedenta ) in inima mea se invarte ( se invart… nu uita, intre subiect si predicat exista ceva ce se numeste acord. Trebuie sa aiba aceeasi persoana ) iar acele sentimente necunoscute.
<< Ce se intampla cu mine? >> nu eram intr-o stare perfecta iar asta este usor de stiut ( observat suna mai bine ). Corpul meu era ( nu cred ca mai are rost sa iti semnalez schimbarea timpului ) slabit iar mintea mea mai avea putin si exploda.
-Sasuke?
-...da ( virgula, inainte si dupa persoana careia i se adreseaza o replica intr-un dialog este virgula ) Sakura?
-Mai esti la telefon?
-Da. Hai ca ma schimb si vin. ( cam seaca replica, nu crezi? )
Urca ( urc… ovesteai la persoana I ) scarile repede pana la ultimul etaji ( fara “i” … nu stiu de unde le scoateti. Daca esti nesigura foloseste dex online ) si intru repede pe usa camerei mele. Peretii erau de culoare alba iar patul si alte dulapioare erau de culoare ( iar ai folosit de doua ori foarte aproape cuvantul culoare. E deranjant. Puteai pur si simplu sa zici albastre ) albastra. Imi iau repede pe mine un tricou alb si niste pantaloni negri cu bretele albe. ( sincer, pentru cititor nu este foarte important ce haine poarta personajul decat daca este ceva caracteristic, de genul “Palaria albastra pe care o purta mereu cand se simtea nesigur” . Nu stiu daca ai inteles la ce mam referit ) Pe cap imi pun o bereta si sunt gata sa dau fetele pe spate. ( cat de modest :)) ) Merg usor pe drumul cel lung si zgomotos, ca sa ajung acasa la Sakura. ( cred ca trebuia alineat aici si puteai descrie intr-un mod mai artistic drumul. E o descriere grabita si fraiera ) Inima mea nu mai parea atat de buciumata ( zbuciumata ) dar cand vad pe o tabla numele strazi pe care se gaseste casa lui Sakura ( Sakurei ) o ieu razna. Inima mea a inceput ( ce ma streseaza cum tot schimbi timpul ) sa bata cu putere parca ar vrea sa iasa, sa fuga de nebuna,( punct ) mintea mea a inceput sa fiarba iar corpul meu era slabit. Nu mai puteam sa-mi controlez corpul ( coprul... E o minunata repetitie. Din nou ) , mintea ( si aici este tot repetitie ) mea nu mai gandea dar trupul meu se misca spre casa colegei mele. Nu stiam ce vreau sa fac, ma simteam ca o marioneta care parea sa fie controlata. Respiratia a inceput sa ( sa-mi , suna mai bine asa ) slabeasca, inima sa ( mi se ) accelereze, sangele sa erupa ( fiarba… nu prea are cum sa erupa ) , toate erau intr-o stare de... nu stiu nici cum sa explic. ( nu suna bine sfarsitul asta. Nu e o replica a unui personaj. Este descrierea ta, nu este un om care vorbeste. Mereu trebuie sa ai cuvintele potrivite. Zi si tu, intro stare de groaza, sau ceva de genul )
<< Nu mai pot. Ce sa fac?>> ( aceasta replica nu are rost, e seaca )
Ma simt pierdut in desert fara apa fara mancare. Gresesc, era mai bine, macar stiam ce fac.
Corpul meu incepe sa sune la usa, sa intre, fara sa fac nimic. ( degetul meu apasa soneria fara ca eu sa comand nimic. Asa ar trebui sa fie propozitia, altfel are un inteles aiurea. Nu suna bine )
O ved ( vad ) pe Sakura imbracata intr-o rochie neagra cu niste curele si lanturi de culoarea roz. Parul ei roz ( roz, roz, nu e faza ca nu imi place culoarea, ci ma enerveaza repetitia ) bombon era lasat liber, iar parfumul ei de ciresi ( fara i, doar cires ) a ajuns la narile mele si le-a dat o senzatie placuta. Mai vorbim putin si ea imi cere sa mergem in camera ei ( ea, ei… tot un fel de repetitie este ), plecand din livingul de culoarea crem. Camera ei era roz cu alb,( punct ) aceste doua culori se potriveau perfect si transformau camera intr-una frumoasa si eleganta de asemenea ( ingeneral eleganta e frumoasa, puteai gasi alte doua adjective, gen eleganta si vesela ). Hainele, parul, camera, tot ce reprezenta ea este in roz, ( punct ) mie imi place albastru asa ca il port mult. ( cam sec… )
Vantul de afara misca usor crengile copacilor iar ele faceau umbra in camera fetei. Tensiunea care se gasea in aceasta camera era usoara, eu ma uitam in jur iar Sakura cauta atlasul in biblioteca ei.
-Nu e aici ( punct ) ma duc jos sa vad daca e acolo. ( virgula, tiam zis in celalalt comm de ce ) spune ea in timp ce se indreapta spre usa.
Nu ii raspund ( nu trebuia sa ii raspunda ) si ma apropri de biblioteca cea mica care se gasea in aceasta camera. Este curata,( punct ) nu se veda nici un pic de praf pe ea, toate cartile erau ( sunt… ) noi. Ma aplec ca ( evita ca-ul acesta. Puteai formula “ma aplec pentru a vedea si ultimul raft ) sa vad si ultimul raft iar atunci vad cu uimire ca era o carte mai veche prin toate celelalte. Imi intorc capul spre usa ca nu cumva sa intre acum Sakura si sa spuna cine stie ce. O iau usor de acolo si ma indrept spre scaunul biroului ca sa ma asez ( pentru a ma aseza ). Cartea era veche din cate se vedea ( ai mai zis asta odata. Poti sa descrii si altceva, gen groasa, subtire, mare, mica, cu scrisul mare, mic etc ), iar praful era pus de vreo doua degete ( de grosimea a doua degete ). Cu mana sterg coperta de praf ( iar ai repetat cuvantul praf ), iar atunci mana mea era plina de microbii acestei misterioase carti. ( mana mea umplandu-se de microbii misterioasei carti, suna mai bine :D )
<< De ce toate cartile sunt curate iar asta este plina de praf? >> in gandul meu aceasta intrebare se invartea si se rasucea ( as continua propozitia cu “ creandu-mi o stare de nedumerire totala )
Dupa ce o sterg ma uit la coperta pe care era scris "INDIUS love ".
<< Love inseamna iubire,dar "indius" imi este stain. >>
Daca titlur ( titlul ) are in componenta un cuvant in engleza inseamna ca si "Indius" este. Ma mai uit odata la coperta si vad ca nu este mentionat cine a scris-o sau de la ce editura este. Dau coperta si ma uit pe prima pagina care era pur si simplu goala. Celelalte pagini erau scrise, scrisul ( repetitie, doua cuvinta unul langa altul ) era ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera. ( As fi formulat “ Celelalte pagini erau scrise intr-un mod ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera ) Rasfoiesc cartea si dau peste acelasi( aceleasi ) herogrife ( hieroglife ) ca la ( pe primele pagini nu la primele pagini ) primele pagini. In cautarea mea dau peste o foaie A4 in care scria in japoneza " Tu om chiar de-ai fi, ca o marioneta tu vei deveni".
<< Pare sa aiba rima. >> acum sunt mai confuz ca niciodata. ( Ici ar trebui sa inchizi asa numitele ghilimele )
Inchid cartea si ma uit la coperta de pe spate, era si acolo scris ceva " Iubirea de indius este decisa". O deschid dinou ( din nou ) dar acum incep de la spate.
<< NU se poate! >>

Oke, deci ma bucur sa vad ca nu grabesti actiunea, ca ai redus dialogul la cantitati optime, dar inca e sec in unele locuri si ca ai inceput sa mai adaugi descriere. Dar inca mai ai de lucru. Incearca sa folosesti epitete, creatii mai artistice si comparatii. Axeaza-te mai mult pe sentimente si nu exagera cu marimea caselor. De asemenea, apreciez ca ai rezolvat cu estetica si se vede ca ai mai putine greseli de tastare. Totusi eu tias recomanda sa ai mare grija cu schimbatul timpului. Citeste capitolele inca o data si vezi daca tie iti suna bine, daca iti place cum ai scris.
Dupa parerea mea nu e necesar sa pui poze, eu sunt contra lor. Dupa parerea mea ar trebui sa fi suficient de bun sa descri prin cuvinte, nu prin imagini.
Felicitari, se vede un progres, dar inca mai ai de lucru. Mai recitestemi si comentariile anterioare pentru ca nu ai prins nici de acolo tot. De asemena, dupa ce ai scris un capitol, inainte de al posta, treci pe la commurile mele si vezi daca ai realizat ce tiam cerut.
Imi place ca ai bagat suspans dar e putin tras de par. Povestea e cam toata seaca apoi e brusc si dintro data faza asta cu nu stim nimic. E cam aiurea. Si faza cu karin. Abia a vazuto si deja o place si sunt mega prieteni. Nu trage de par intamplarile.
Spor la scris si astept nextul.

[Me_Samy]

Buna!
Am vazut mesajul privat pe care m-i l-ai trimis sa-ti las o critica.Sa incepem:Pai este bun..capitolul mi-a placut chiar foarte mult.
Dar totusi[mereu este un totusi] ai avut cam multe greseli de tastare.
Naratiunea:Excelenta[aproape]
Descriere:Fata de capitolele anterioare este o imbunatatire considerabila.
Dialog:Chiar sunt impresionata.Cum celelalte capitole erau aproape bazate pe dialog,acesta a avut cateva replici.
In incheiere sper sa continui...
Succes!
Spor cu nextul :*:X
Ja ne!!