Guess the book

[Chlo]

Jane Eyre este...you're totally right...
Now show us your best move *laugh*

[Teh]

Okay... this is going to be a move



N-ar trebui totuşi să las o scrisoare? Nu! Doar am stabilit o dată că nu le las nici un fel de scrisoare. Fără teatralisme. N-am de dat socoteală nimănui. Ceea ce simt eu nu se poate scrie. Nu am de transmit nimănui nimic. Data trecută am încercat s-o fac. Ridicol! Parcă tot în sertar am pus foile cînd le-am descoperit sub pat. Aproape că uitasem de ele. Să le caut neapărat şi să le arunc.

[Teh]

You have no friggin' idea, do you?
Anyway... it's about this guy who decides that he should friggin' end his life and suicide himself and ... anyway, you don't want to know any of that.
Glonte pe ţeavă, Tiberiu Ana Rusu.

Anyway, să pună altcineva un alt citat, să nu moară topicul or something : )

[Cherie]

Anyway, să pună altcineva un alt citat, să nu moară topicul or something : )

Pot să pun eu ? Evident că da. Nu de alta, da' mă plictisesc graaaav.

"După ce traversă palierul, pardosit în romburi albe şi negre domnul Lecoq puse mâna pe clanţa singurei uşi protejate de o împletitură de fier, dar un obiect de formă bizară, pornind de la etajul superior, descrise o curbă savantă şi, lovindu-i pălăria, i-o zbură la vreo patru paşi. Tot atunci, un hohot de râs ascuţit, scurt, străbătu tăcerea.
— Fanchette! Drăcuşor turbat! bombăni furios domnul Lecoq. Ai să mi-o plăteşti!
Un nou hohot de râs făcu explozie. Un cap de fetiţă, palid şi izbitor de inteligent, apăru printre ecusoanele de fier forjat ale balustradei, într-un imens cadru de păr negru.
— Puţin îmi pasă de tine, l'Amitié! se auzi o voce limpede, înţepătoare ca vârful unui briceag. Bunicul are să te dea afară dacă, mă plictiseşti!
Proiectilul era un buchet mare şi murdar de flori veştede îmbibate cu apă. Domnul Lecoq se temea de fetiţă, căci îi trimise o bezea.
Copila putea să aibă 10–12 ani; era o domnişoară mică, dar formată, şi bluza ei de pânză cenuşie, împodobită cu găitane roşii, centura o frumoasă talie de femeie în miniatură. Trăsăturile feţei păreau ale unei fete de 16 ani, pe puţin. Erau delicate, graţioase, dar îndrăzneţe. "

Sunt curioasă dacă o ştie careva .

[Piersicuta]

Hmm, am citit cartea acesta de mai demult, m-a captivat, pot spune ca este in top 5 carti preferate. Daca nu ma inseala memoria, si sper sa nu , cartea nu se numeste Cavalerii Tezaurului-Fevel Paul?
Personajele mi se par foarte cunoscute de aceea am dat acest raspuns^^

[Cherie]

Elz"Lolz^.^ pe cât mă bucur să văd o altă iubitoare a acestei cărţi ( Cavalerii Tezaurului - Paul Feval ) care este şi una din preferatele mele, pe atât de rău îmi pare să-ţi zic că răspunsul tău e corect doar pe jumătate. Într-adevăr, autorul este acelaşi, dar e vorba de o altă carte, din aceeaşi serie şi anume Fracurile Negre.

[Cherie]

Bun, îmi cer scuze pentru double posting, dar e ceva timp de când am pus citatul şi nimeni nu a reuşit să ghicească, iar jocul stă în loc. Hm, bănuiam eu că nimeni nu are nicio idee şi e puţin cam trist căci Mănuşa de oţel - Paul Feval e o carte chiar superbă, ca şi restul din seria Fracurile negre.

Şi, cum zicea şi Teh ceva mai sus, să pună altcineva un alt citat, să nu moară topicul :d.

[Wolves]

Pun eu, dacă nimeni nu s-a oferit.

[...]Sau, mai degrabă, toată fiinţa lui era o strâmbătură. Un cap mare şi zbârlit, acoperit cu păr roşu; între urmeri, un gheb enorm a cărui pereche se făcea simţită şi pe piept; o alcătuire de coapse şi de picioare atât de ciudat deviate de la normal, încât nu se puteau atinge decât la genunchi, iar văzute în faţă, semănau cu două lame de seceră care s-ar întâlni la mâner; tălpi late, palme monstruase; şi, peste toată diformitatea aceasta, nu ştiu ce aer înfricoşător care vădea vigoare, agilitate şi curaj. Ciudată excepţie de la legea eternă, care cerea ca forţa, ca şi frumuseţea, să reiasă din armonie. Aşa arăta papa pe care nebunii tocmai şi-l aleseseră.
Ai fi zis că e un uriaş spart în bucăţi şi prost reconstruit.
Când soiul acesta de ciclop se ivi în pragul capelei, neclintit, îndesat şi aproape la del de lat pe cât era de înalt, pătrat la temelie, cum spune un mare om, gloata îl recunoscu imediat după surtucul său jumătate roşu, jumătate violet, presărat cu clopoţei de argint şi mai ales după sluţenia lui desăvârşită. şi strigă într-un glas:[...]

[North]

Din acele cateva randuri nu pare o capodopera, sincer.
Some Harry Potter shit?

Nota: Postez doar din dragul de-a nu-mi vedea topicul descompus.

[Chlo]

Uhm...suna putin a Victor Hugo(si descrierile lui super pompoase cand vine vorba de monstruozitati), ceea ce ma face sa inclin ca ar fi Notre-Dame de Paris.

O sa pun si next-ul. (daca nu e bine, autorul postului precedent poate sa imi spuna^^)

Adineauri m-am întors din vizita făcută posacului meu proprietar şi vecin, singura făptură care ar putea să mă mai tulbure aici! Într-adevăr, am poposit într-un ţinut minunat! Desigur că n-aş fi putut alege, din toată Anglia, un loc mai la adăpost de orice frământare omenească. Un desăvârşit rai al mizantropilor[...]suntem parcă anume făcuţi să ne înfruptăm din acest ţinut al dezolării. Straşnic bărbat! Totuşi, nu cred că şi-a închipuit cum mi s-a încălzit inima de simpatie pentru el când, apropiindu-mă călare, am văzut că ochii lui negri se întunecă bănuitori sub sprâncene şi că la auzul glasului meu îşi vâră, cu o hotărâre acră, degetele şi mai adânc în jiletcă.