Nu prea mici pentru iubit

[Nya.]

so pun next. merishor cine zice ca nu avem voie sa scriem despre personalitati reale? si daca nu-ti place, te oblig eu sau ana sa il citesti? of course not! a! si nu se intampla asa in viata noastra, deci e fictiune!

Cap. 5 : O priveliste de-a dreptul…oribila !

Fetele au adormit noaptea tarziu. Au avut parte de un somn cu vise placute : Silvia il visa pe blondul ei, care o imbratisa calduros in vis, in timp ce Ana il visa pe brunetul ei. In visul ei, Silvia statea cu Alex in parc, iar blondul a inceput sa-i zica fetei cat de mult tine la ea si cat de mult o…fata ardea de nerabdare sa auda cuvantul din gura tanarului. Ana visa ca buzele brunetului se apropiau de ale ei… mai era doar o fractiune de secunda si…alarma telefonului suna galagios in camera. Alex nu mai putea sa-i zica ce simtea Silviei, in timp ce Silviu nu putea sa isi continue actiunea deoarece cele doua prietene au fost trezite la realitate. Amandoua au injurat nervoase printre dinti.
- Neata’, Silvia ! zise ramanand furioasa Ana.
- Neata’…daca stii ce am visat…l-am visat pe Alex spunandu-mi ca tine la mine si mai voia sa-mi spuna ceva cand alarma asta a sunat ! spuse Silvia.
- A, serios ? a facut mirata Ana, care nu voia sa-i zica prietenei ei pe cine visase. Eu n-am avut vise.
Amandoua si-au luat micul dejun, au facut dus si s-au imbracat, dupa care au pornit spre scoala pe biciclete. Erau imbracate fiecare in blugi, tricoul de scoala si in picioare purtau pantofi. Ana ii avea negru cu roz, in timp ce Silvia ii avea negru cu rosu. Pedalau linistite spre scoala. Cand au ajuns, si-au lasat bicicletele si au pornit spre clasa lor. Au urcat vesele pana la etajul 2, tot glumind. Au intrat razand in clasa, insa zambetul Silviei s-a sters de pe chipul ei, cand a privit spre blondul ei. Alex, nu observase cand aceasta a intrat in clasa si nici ca se holba nefericita le el. Era prea ocupat cu gura Andreei, o fata blonda, cu ochii verzi. Se saruta cu o alta fata in vazul lumii, nepasandu-i de ceilalti. Silvia nu mai suporta acea priveliste, asa ca si-a lasat ghiozdanul in banca si a iesit ca o furtuna din clasa, dand buzna in baia fetelor. Ana, care prima data nu intelegea ce se petrecea, a alergat si ea spre baia fetelor, ca sa-si linisteasca prietena.
- Esti bine ? a intrebat-o cand a ajuns si ea in baie.
- Nu. Sunt rau. Sunt foarte rau…Idiotul ala…
- Gata, nu are rost sa plangi pentru un tampit. Nu merita lacrimile tale.
Intr-adevar, roscata plangea, lacrimi calde ii se prelingeau pe obrajii ei fini. O durea ceea ce facea blondul. O durea foarte tare.
- Ai dreptate. Dar acum ce fac? O sa se observe ca am plans si o sa-si dea seama.
- Mai intai intri cu fruntea sus in clasa. La urma urmei, intre voi nu s-a intamplat nimic, deci lumea nu are ce barfi. Apoi, nu se observa ca ai plans.
Fetele s-au intors in clasa, nebagandu-l in seama pe Alex si pe Andreea.
-Hey, Silvia! o striga o voce pe roscata.
Fata se intoarse si il vazu pe Alex Chelu uitandu-se la ea. Se uita scarbit la el si inainta in fata.
-Ce vrei? Vrei si tu sa ma enervezi? Te avertizez ca azi n-am chef de tine si de glumele tale stupide, ii raspunse fata ofuscata.
-Stai calma. Voiam sa te intreb de ce ai plans, zise el atat de tare incat aproape toti colegii se uitara la ei, iar un zgomot insuportabil se auzi, semn ca Alex si Andreea isi deslipira buzele.
Acum, toti colegii asteptau raspunsul Silviei. Aceasta o vazu pe Ana, cerandusi scuze mimand din buze. Roscata nu stia ce sa spuna, dar intr-un final hotara sa spuna adevarul… sau cel putin jumatate:
-Am plans pentru un prost. Dar cum a spus Ana, nu merita sa vars lacrimi pentru el.
-Bravo, Silvia! ii striga Andreea.
-Bravo sa-i zici lu’ mata nu mie!
Pentru a doua oara in viata roscata vorbise urat de tot de fata cu altii. Sunetul clopotelului se auzi si Ana si Silvia se trantira in banca, Silvia turband de furie, isi lua romana din ghiozdan si o arunca pe banca nepasatoare. Profesoara de romana intra in clasa. Ea era o femeie, inalta, cu parul pana la urechi, brunet si ochii caprui. Andreaa si Alex, care stateau in fata fetelor, se uitau ciudat la roscata.
-Ce va holbati la mine? Nu aveti televizor acasa? zise aceasta nervoasa.
Andreea se intoarse, dar Alex inca se uita la ea. Avea o privire asa calda incat Silviei, ii veni sa-l sarute. Numai suporta asta si ceru voie sa se duca la baie. In timpul asta, in clasa, Alex ceru si el voie sa faca acelasi lucru. Inainte sa iasa, Ana ii spuse:
-Daca ii faci ceva o sa regreti. E bff a mea si nu o sa o ranesti, taran afurisit.
Acesta nici nu o baga in seama si iesi pe hol. Acolo Silvia statea pe jos si plangea. Dar nu orice fel de plans. Era unul cu suspine, care te facea sa te intristezi pe loc. Alex se ascunse si urmari ce face fata. Aceasta zise printre lacrimi:
-Nu o sa mai plang pentru el. Nici macar nu-l iubesc. Dar… ce zic eu aici? Il iubesc cu toata fiinta mea. As face orice pentru el.
-Despre cine vorbeai? intreba Alex iesind din ascunzatoare.
-De cand iti pasa? Lasa-ma in pace mi-ai provocat deja multa durere. Apropo, ce voiai sa-mi spui ieri, la suc, cand ne-a interrupt telefonul meu?
-Nimic! zise acesta rosind. Oricum numai conteaza!

[Mabel]

Pfuuuu...-.-
In primul rand, daca va povestiti viata nu inseamna ca e si interesanta pentru noi. Totul e boring, nimic special si'am sa va repet cam acelelasi lucruri.
Mult dialog sec, naratiune de clasa I, expresii pline de nimic, vocabular destul de simplut, descriere seaca. First ar trebu isa schimbati ideea dupa care restul.

Bravo sa-i zici lu’ mata nu mie!

Pe langa faptul ca e sec, nu ca m'ar deranja ca e injuratura, se scrie 'ma'ta', se traduce 'mama ta'.

Sfarsiturile la fel...nimic important.

Ah..inca un exemplu de exprimare seaca:

-Ce va holbati la mine? Nu aveti televizor acasa?

ha-ha..-.-
Faza cu televizor acasa nu trebuia sa fie. Sunt cuvinte, locutiuni, expresii etc etc etc ce le folosesti cand vorbesti si se preteaza bine doar atunci.

[angel_of_love]

draga merishor, in primul rand cap. 4 e facut de nya (yo doar l-am postat) in al doilea rand, cap. 5 e jumatate facut de mine, jumatate de ea, asa ca nu zici ca e facut doar de ea...in al treilea rand sper sa nu-ti par rautacioasa fiindca am zis asta...
in fine, cap. asta e facut tot jumatate de mine iar cealalta jumatate de ea...

Cap. 6: De ce inca mai continuam cu jocul asta prostesc?

Dupa ora de romana, elevii au iesit in pauza fericiti. Ana statea la banca sa, uitandu-se in gol…se gandea la cineva anume. Deodata, o persoana s-a apropiat de ea. Si-a ridicat privirea curioasa. Se astepta sa fie brunetul ei, Silviu, insa s-a inselat amarnic. Era Radu Costache, noul elev si cosmarul vietii ei. Nu il suporta pe acel baiat. Era gras, urat, avea parul carlionatat si foarte mare, ochii lui caprui inspirau mereu sarcasm, exact cum era si el de altfel : un imbecil fara scrupule si foarte ironic cand venea vorba de lucruri serioase.
- Ce vrei ? il intreba Ana rece.
- Nimic, ii raspunse Radu Costache.
- Daca nu ai ce face, stai pe capul alcuiva, nu al meu. Valea ! ii zise Ana.
- Uite ca nu vreau ! spuse Radu C. si enervandu-se, i-a arauncat penarul cat colo.
- Tipic unui descreierat ca tine, ii spuse Ana calma. Ce ai patit ? Ti-ai pierdut toti neuronii pe drum sau poate, cine stie, la maternitate cand te-ai nascut ?
Baiatul nu a mai spus nimic, doar a plecat din fata Anei, care era cat pe ce sa-l stranga de gat daca nu se cara mai repede. Fata s-a dus sa-si recapete penarul, din care toate lucrurile erau pe jos. S-a aplecat sa si le stranga, fara sa spuna nimic, doar injurandu-l pe Costache in gand. Langa ea, a mai aparut cineva, ajuntand-o sa-si stranga lucrurile. Era Silviu. Ana si-a intalnit privirea cu a lui. Se uitau amandoi in ochii celuilalt.
- Aaa, multumesc, ii zise Ana. Ce sa faci, unii sunt prosti rau.
- Cine zici ca ti l-a aruncat ? a intrebat Silviu.
- Costache, ala.
Dupa ce lucrurile erau puse la loc in penar, cu ajutorul lui Silviu, fata si-a luat penarul si s-a dus la banca ei. Acolo, o astepta Silvia.
- Ce faci, BFF ? a intrebat-o Ana.
- Tocmai am venit de la baie. Dar tu ce-ai facut ?
- Costache mi-a aruncat penarul, m-a ajutat Silviu sa imi strang lucrile si hai sa mergem sa-ti zic ceva !
- Ok.
Fetele s-au dus pe coridor, unde nu era nimeni, pentru prima data,
- Cred ca…imi place de Silviu…ce vorbesc ?! Il iubesc !ii zise Ana.
- Cee ? Dar e minunat !
Silvia sari de bucurie, uitand pentru prima data de problemele ei. Era foarte fericita pentru prietena ei.
Orele au trecut cu viteza luminii pentru cele doua prietene. Au iesit din scoala si treceau pe langa terasa unde fusesera Silvia si Alex cu o zi inainte. In acelasi locuri, erau el cu Andreea. Silvia a revenit la starea ei trista, cazand in alta depresie. Deodata, l-a vazut pe Alex Chelu plimbandu-se pe acolo. S-a dus la el, si spre surprinderea Anei, l-a invitat sa mearga la un suc, la aceeasi terasa. Ana a plecat singura spre casa, in timp ce Silvia si Alex s-au dus la terasa. S-au asezat langa cei doi, care i-au observat,desigur, si si-au comandat un suc. Vazand ca Alex nu-si mai dezlipea ochii de pe ea, Silvia l-a sarutat pe Alex Chelu. Blondul a ramas uimit si nervos in acelasi timp. Nu suporta sa o vada pe roscata saruntandu-se cu ala, asa ca s-a sarutat si el cu Andreea. Era un duel al geloziei…
In timp ce unii erau gelosi, Ana mergea singura spre casa. Pe cand isi continua drumul, doua maini calde au prins-o de talie si o voce cunoscuta a zis :
- Ce faci ? o intreba Silviu, el fiind acel cineva care o prinsese. Te-am speriat?
- Da, putin, recunoscu Ana.
Cei doi si-au continuat calea impreuna, caselor fiind foarte apropiate. Isi mai aruncau priviri pe furis. Silviu, isi lua inima-n dinti in sfarsit si o intreba pe fata :
- Vrei sa mergem prin parc mai pe seara ?
- Da. Desigur, ii zise fata cu un zambet larg.
- Super ! Vin sa te iau pe la 7 ?
- Pe la 7 e perfect. Te astept ! Pa ! ii zise fata intrand in casa.
Cand a intrat in casa, fata a inceput sa sara de fericre. Se ducea cu Silviu in parc!
Silviu a intrat si el in casa lui. In mintea lui dansa conga. Se ducea cu Ana in parc !
La terasa, Alex Chelu si Andreea plecasera deja. Silvia se pregatea sa iasa, cand, iubirea vietii ei, o striga:
-Hey! Mergem impreuna acasa?
-Pai…dd..aa…da! zise roscata rosind puternic.
«De ce trebuie sa-i arat ca-l iubesc? Eu nu-l plac pe Alex Chelu doar ma joc cu sentimentele lui.» gandea Silvia. «Merita sa sufere! Asa cum sufar si eu ca ea iubeste pe altcineva. Dar ce tot spun?! Ea nu ar fi acceptat sa vina cu mine daca il placea pe asa zisul meu prieten.» Mersera pe bulevardul care ducea spre strada lor.
-Tu nu o iubesti pe Andreea, nu? intreba inainte sa se gandeasca Silvia.
-Ce?! intreba uimit Alex.
-Scuze, uita ce-am intrebat. Sunt putin cam trista si nu aveam ce face.
-Ok! Dar, de ce esti trista?
Silvia se opri si se intoarse cu fata spre Alex. Acesta se uita uimit la ea, caci avea si motiv: roscata avea in ochi lacrimi amare. Printre suspine, zise:
-Din cauza ta! Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni!
Fara sa mai spuna ceva, fata fugi repede si ajunse acasa. Tranti usa si urca scarile spre camera sa. Se tranti pe pat si incepu sa planga. Nu departe de casa fetei, defapt chiar langa aceasta, Ana era foarte fericita. Se duse la baie, pentru as face un dus. Picaturile de apa cadeau pe corpul ei fin, si dupa cateva secunde erau inlocuite de altele. Dupa ce termina dusul, se infasura intr-un prosop si se uita la ceas. Era 6 si jumatate, asta insemna ca mai avea ceva timp pana la intalnirea cu Silviu. Se duse in dressing si isi lua o rochita scurta, verde si o pereche de balerini, de aceeasi culoare. Se duse pana la oglinda, se farad putin, apoi isi lua o pereche de cercei cu inimioare, din argint si un colier cu medalion la fel.

[Mabel]

Nu pot spune ca am vazut o evolutie de'a lungul celor 6 capitole. Incearca sa eviti expresiile in dialog de genul 'salut', 'bina pa', 'bye bye', 'ce faci', mai exact, tot ceea ce'nsemna sec si pus sa fie. Descrierea are lipsuri, cand s'au privit in ochi spre exemplu, trebuia sa bagi niste randuri pe'acolo, sa faci ceva complex care sa'ti starneasca interesul.
Ah, si a icneptu s ama sece faza cu 'bff' >.>...ma rog, eu am si ceva cu chestiile de genu'

Succes, astept nextul!

[Nya.]

pai... m-am hotarat sa postez... hope you like it! this cap e facut de mine si de SasuSaku_4ever

Capitolul 7: Intalnirea
Cand in sfarist ceasul batu ora 7, in casa pustie a Anei se auzi soneria. "Cu siguranta e foarte punctual" gandi fata. S-a repezit grabita la usa, si a deschis-o. Silviu o astepta cu un zambet cald pe buze. Amandoi si-au intalnit privirile, apoi au mers linistiti spre parc. Silviu voia sa o tina de mana pe fata insa, ii era teama ca aceasta nu va fi prea incantata asa ca nu o atinse. Au discutat despre diferite subiecte cum ar fi tema la mate, nota la testul de la istorie si bla bla bla…pana cand, Silviu si-a facut curaj si a intrebat-o pe fata :
- Scuza-ma ca te intreb, poate ti se pare o intrebare stupida…defapt sigur ca ti se pare deoarece sunt un tampit dar totusi o sa intreb…sa nu te superi…
- Zi odata ! ii zise fata nerabdatoare.
Era cu siguranta tinuta in suspans.
- Tu ai cumva, iubit? A intrebat-o baiatul inrosindu-se.
Ana a stat putin pe ganduri, intrebandu-se in sine de ce intreaba cineva precum Silviu.
- Nu, nu am, ii raspunse Ana.
Baiatul a rasuflat usurat in minte. Mai avea un pas sa faca ce-si propuse. Si-a luat curaj, a inspirat adanc si i-a zis :
- Vrei sa fi…
Insa propozitia nu a fost terminata deoarece un grup de baieti si-au facut aparitia, intrerupandu-l.
- Hey, Silviu, ii zise unul dintre ei. Joci fotbal?
Silviu s-a gandit putin si si-a dat seama ca nu mai avea curajul necesar sa o intrebe pe fata ce voia. Pana la urma a acceptat propunerea si a lasat-o pe fata singura. Ana s-a enervat la culme si a parasit parcul furioasa.
Intre timp, la casa Silviei, fata plangea. Avea nevoie de cineva sa-i impartaseasca durerea, insa prietena ei era plecata. Plangea trista, cand, deodata cineva a sunat la sonerie. Roscata nu voia sa raspunda dar vazand ca acel cineva insista s-a hotarat sa deschida. Nu s-a uitat pe vizor, asa ca nici bine nu a deschis usa, cand cineva isi lipi buzele de ale ei. Aceasta voia sa se indeparteze de acesta insa, sarutul era asa de pasional incat o prinse in joc, iar ea a raspuns la el.
Roscata nici nu stia cine e, dar il saruta cu patima. Deodata necunoscutul rupse usor sarutul si se uita in ochii ei. Aceasta ramase uimita cand vazu ca era…
-Alex Arsene?! Ce faci aici? M-ai incurcat cu Andreea? zise Silvia rosind.
-Uite, te rog, numai te preface ca nu voiai. Mi-ai marturisit chiar tu ca ma iubesti, raspunse el zambind.
-Da. Nu trebuia sa fac asta, nu stiu ce ma apucat.
-Silvia, eu m-am sarutat cu Andreea doar pentru ca tu, il placi pe Alex Chelu.
-Dar, eu nu-l plac. Il urasc!
-Sa zicem ca te cred. De ce il urasti?
-E o poveste lunga si nu cred ca ai vrea sa ti-o spun la usa. Nu vrei sa intri? spuse Silvia dandu-se din usa.
-Ba da!
Intrara impreuna in casa si Silvia il conduse in living. Ea se duse pana la bucatarie, lua un bol pe care il umplu cu o punga de chipsuri cu sare. Se duse la frigider si lua un suc de mere si dupa, cauta doua pahare in dulap. Le puse pe toate pe o tava si pleca cu ele spre living.
-Uite, rontaie ceva sib ea niste suc pana cand eu ma duc pana sus sa ma schimb si dupa promit ca iti voi spune ce s-a intamplat.
Roscata urca scarile spre camera ei. Cand ajunse acolo tranti usa. Se uita in oglinda si vazu ca era foarte rosie in obraji. Se duse in dressing si isi lua un tricou roz cu un cap de mort negru, o pereche de panataloni negri, strech si niste skecheri negri cu cateva buline roz. Se pieptana rapid si isi puse o bentita neagra in par. Cobora repede scarile si cand, Alex, o vazu ramase mut. « Ce draguta este fata asta. Parca ar fi un inger. Si saruta… asa de super si dulce. » gandea blondul cand o vazu.
-Deci, vroiai sa sti de ce il urasc pe Chelu parca, zise roscata putin amuzata de fata tampa a lui Alex.
-Da. Si dupa ce imi zici, nu ai vrea sa mergem sa ne plimbam? zise blondul, dorinta simtinsuise in glas.
-Bine-nteles. Si probabil ca atunci o sa-mi explici si ce a fost cu sarutul acela. Dar sa lasam vorbaria si sa-ti zic: il iubeam pe Chelu in clasa a 4-a, si ma dadeam peste cap numai pentru a vorbi cu el. M-am facut de multe ori de ras, dar nu-mi pasa pentru ca tineam la el. Dar aceasta iubire s-a stins cand am aflat ca el isi batea joc de mine cand zicea ca sunt super draguta. Si acum nu stiu ce vedeam la el.
-Oau! Tu chiar esti super draguta.
-Tu numai asta ai retinut din discutie? Intreba Silvia chicotind.
-Nu! Am inteles tot, dar suferi prea mult. Acum hai sa mergem sa ne plimbam.
Iesira din casa si plecara din curte, tinandu-se de mana. Pe strada dadura nas in nas cu Ana. Parea foarte furioasa, dar cand ii vazu pe cei doi asa apropiati, zambi. Le facu cu mana si ii chema sa vina la ea..
-Ce faceti, porumbeilor? intreba satena hizilindu-se.
-Hei! Doar ne plimbam. Azi nu pot sa trec pe la tine. Dar ne vedem maine la scoala. Pa, pa, girl! zise Silvia zambind.
-Pa, porumbeilor.
-Ce m-a enervat Ana! Porumbei, auzi si tu, zise roscata, dupa ce bruneta se indeparta indeajuns de mult.
-Mie mi-a convenit. Voiam sa te intreb ceva daca nu te superi.
-Spune, dar sa nu ma intrebi daca mi-a placut sa ma sarut cu Chelu, caci raspunsul e nu!
-Nu, nu asta. Vrei sa fi prietena mea? zise acesta rosind.
-Ce?! Normal ca da.
Atunci, fata, fara sa mai spuna nimic, il saruta asa cum numai sarutase pe nimeni pana acum. Limba baiatului se strecura usor in lacasul umed al fetei. Alex incerca sa descopere toata gura Silviei. In timp ce uni erau indragostiti, Ana statea acasa, foarte furioasa. Dintr-o data telefonul ii suna. Pe ecran ii aparu un numar necunoscut, dar raspunse:
-Alo? Cine e?
-Sunt eu, Silviu. Voiam sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu de azi. Nu stiu ce m-a apucat.
-Ok, dar m-ai invitat sa merg cu tine si m-ai abandonat pentru fotbal fara macar sa-mi zici pa.
-Te-am rugat sa ma ierti. Ce mai vrei acum?
-Nu stiu. Stoarceti creierii, n-ar trebui sa-ti ia mai mult de doua secunde.
De nervi, Silviu ii inchise telefonul. Ii paru rau din prima clipa cand facu asta. Incerca sa o sune pe Ana din nou, dar fata nu ii mai raspunse.