29-07-2008, 07:05 PM
Cred ca ar fi frumos sa povestim intamplari din viata noastra sau a celor de langa noi din care sa reiasa ca mai exista prietenie, iubire si frumos sau macar ca tanjim dupa ele....
Ne intalneam in fiecare zi la cursul de calculatoare. Ma privea insistent cu ochii lui mari si negri. Uneori zambea si niciodata nu mi-a adresat un cuvant..
Au inceput examenele pentru ECDL si eram prea ocupata cu invatatul ca sa mai remarc ca e si el acolo. La primul examen am gasit langa calculator un trandafir.
Nu mai primisem niciodata flori de la un baiat si m-am bucurat nespus.In sfarsit ma baga si pe mine in seama cineva. Eram fericita si totusi confuza. Nu-mi placea baiatul. Mi se parea ca-i prea inalt, prea serios si ochelarii ii dadeau un aer de tocilar. La fiecare examen am gasit cate o floare langa calculator.
Toate fetele ma invidiau si ma simteam bine sau mai bine zis mai putin neansemnata ca pana atunci....
In ultima zi de curs s-a apropiat de mine si m-a intrebat daca vreau sa merg la film cu el?
L-am refuzat fara sa ezit si fara sa ma impresioneze faptul ca a inceput sa-i tremure vocea. Eram mandra ca am refuzat baiatul pe care celelalte fete si l-ar fi dorit.
Au trecut doi ani de atunci. Nu l-am mai imtalnit intre timp dar cand vedeam un trandafir imi amintea de el.
Azi a fost prima mea zi de liceu. Optasem pentru un liceu la care nu cunosteam pe nimeni si m-am asezat in ultima banca un pic speriata. Langa mine s-a asezat un baiat frumos cu un trandafir rosu in mana .. Cand l-am recunoscut nu am putut sa spun decat ce bine..ai lentile de contact?
- Da ! Buna! Ce mai faci? Ce coincidenta sa fim colegi?
- Buna!
- Ce-i cu tine la liceul asta de �tocilari�?
- Am participat doi ani consecutive la olimpiada de mate si la info si cred ca nu aveam alt liceu mai potrivit! Dar tu?
- Eu am fost cu ai mei plecat de pe aici dar m-am gandit de multe ori la tine! Tu?
- De cand nu ne-am mai vazut m-am indragostit��
- Eram sigur de baiatul acela blond si obraznic Valy nu?
- Nici nu stiu de cine vorbesti! Te-ai schimbat mult de cand nu ne-am vazut! Esti mai repezit si nu mai ai rabdare sa ma asculti� M-am indragostit de Naruto sau mai bine zis ce animeuri..
- Si tu?
- Avem o pasuiune comuna!!
Din clipa aceia am davenit cei mai buni prieteni. Discutam mereu despre matematica si despre animeuri. Mergeam la film, ne plimbam si cel mai mult ne placea sa mergem impreuna la piscina. Parintii mei erau de accord cu prietenia noastra. Intr-o seara cand am intarziat mai mult tata i-a spus:
- Mircea, vad ca esti un baiat responsabil. Te rog sa ai grija de Florina si sa eviti sa ajungeti asa tarziu pentru ca strazile Bucurestiului nu sunt asa sigure noaptea.
Mircea s-a conformat si noi si colegii ne considerau un cuplu pana la olimpiada de matematica cand eu am intrat in lotul national si el nu. Am plecat in Japonia si am participat la finala mondiala. Am luat medalia de argint. Acolo mi-am facut multi prieteni: pe Istvan un ungur simpatic si destept care a luat locul I , pe Hans un lituanian si multi japonezi Jan, Seiko, Sasuri,�.
Am vizitat si studiourile in care se realizeaza animeurile si l-am cunoscut pe cel care-l deseneaza pe Naruto, vocea lui Naruto sip e cel care face scenariul. Mi-pa povestit ca foloseste mult forumurile de\in tarile in care se difuzeaza animeurile: America, Canada, Franta, Anglia etc..si ca-i pare rau ca nu stie romana sa vada si care-I parerea romanilor despre Naruto. Atunci i-am promis ca-l pot ajuta si sa-i aleg de pe forumuri parerile si povestile cele mai interesante si o sa le traduc in engleza si am sa i le trimit.
Cand am venit din Japonia primul soc l-am avut la aeroport cand parintii mei mi-au spus ca l-au sunat si i-au spus ca vin iar el le-a spus ca nu are timp pentru ca are o alta prietena. Nu mi-a venit sa cred ca asa repede, in doua saptamani s-a facut o alta prietena. Eram prea fericita si socul produs de vestea asta a fost atenuat. A doua zi la scoala cand am vazut ca nici macar nu ma mai saluta mi-am dat seama ca ceva s-a rupt in mine. Simteam ca platesc ceva, nepasarea din trecut, succesul de acum sau poate modestia mea putin exagerata. Noua lui prietena erea cea mai populara fata din liceu, cea mai frumoasa, cea mai fitoasa dar si cea mai eleganta�.
M-am retras. M-am izolat dar lui nu-i pasa si asta...Am inceput sa desenez, sa invat japoneza si ..sa corespondez cu un baiat din Osaka, Honi'den Sasori. In curand am inceput sa-i spun tot ce simteam si am capatat toata increderea in dreapta lui judecata. El era un individ putin cam sumbru dar mi se parea matur si cinstit. Treptat am inceput sa ma simt din ce in ce mai atasata de el si astfel am putut sa accept ca Mircea nu ma mai iubeste...
Dupa doi ani de conversatii zilnice netulburate de diferenta de fus orar am realizat ca Honi'den Sasori devenise foarte important pentru mine. Nu vazusem nicio poza clara cu el dar se descrisese cam asa....
Sunt un tip de 180 cm si 80 de Kg ( nu mi s-a parut ca dimensiunile sunt cam anormale pentru un japonez) am parul lung si ochii verzi...etc. imaginea Zburatorului cu negre plete era undeva in subconstientul meu....Deliciul conversatiilor noastre erau insa povestile lui despre petrecerile in care se facea pulbere si simteam si eu gustul sake-ului desi nu bausem alcool niciodata...simteam si gustul tigarilor Gitanes si gustul drogurilor usoare ... Imi povestea uneori si de femeile usoare......si uneori eram geloasa pe ele desi nu ma sarutase macar vreun baiat....
-Buna Raluca! Ce faci? Te gandesti la Fat-Frumos ?
-Da Mircea chiar la el. Dar tu ce faci? Ai pierdut-o pe Zana Zorilor?
-Nu! Ai devenit ironica in ultima vreme... Vreau sa-ti spun ca profa de engleza aspus sa ramai dupa ore..E vorba de un concurs sau o bursa ..nu am prea inteles decat ca ne-a ales pe noi doi...
Ne intalneam in fiecare zi la cursul de calculatoare. Ma privea insistent cu ochii lui mari si negri. Uneori zambea si niciodata nu mi-a adresat un cuvant..
Au inceput examenele pentru ECDL si eram prea ocupata cu invatatul ca sa mai remarc ca e si el acolo. La primul examen am gasit langa calculator un trandafir.
Nu mai primisem niciodata flori de la un baiat si m-am bucurat nespus.In sfarsit ma baga si pe mine in seama cineva. Eram fericita si totusi confuza. Nu-mi placea baiatul. Mi se parea ca-i prea inalt, prea serios si ochelarii ii dadeau un aer de tocilar. La fiecare examen am gasit cate o floare langa calculator.
Toate fetele ma invidiau si ma simteam bine sau mai bine zis mai putin neansemnata ca pana atunci....
In ultima zi de curs s-a apropiat de mine si m-a intrebat daca vreau sa merg la film cu el?
L-am refuzat fara sa ezit si fara sa ma impresioneze faptul ca a inceput sa-i tremure vocea. Eram mandra ca am refuzat baiatul pe care celelalte fete si l-ar fi dorit.
Au trecut doi ani de atunci. Nu l-am mai imtalnit intre timp dar cand vedeam un trandafir imi amintea de el.
Azi a fost prima mea zi de liceu. Optasem pentru un liceu la care nu cunosteam pe nimeni si m-am asezat in ultima banca un pic speriata. Langa mine s-a asezat un baiat frumos cu un trandafir rosu in mana .. Cand l-am recunoscut nu am putut sa spun decat ce bine..ai lentile de contact?
- Da ! Buna! Ce mai faci? Ce coincidenta sa fim colegi?
- Buna!
- Ce-i cu tine la liceul asta de �tocilari�?
- Am participat doi ani consecutive la olimpiada de mate si la info si cred ca nu aveam alt liceu mai potrivit! Dar tu?
- Eu am fost cu ai mei plecat de pe aici dar m-am gandit de multe ori la tine! Tu?
- De cand nu ne-am mai vazut m-am indragostit��
- Eram sigur de baiatul acela blond si obraznic Valy nu?
- Nici nu stiu de cine vorbesti! Te-ai schimbat mult de cand nu ne-am vazut! Esti mai repezit si nu mai ai rabdare sa ma asculti� M-am indragostit de Naruto sau mai bine zis ce animeuri..
- Si tu?
- Avem o pasuiune comuna!!
Din clipa aceia am davenit cei mai buni prieteni. Discutam mereu despre matematica si despre animeuri. Mergeam la film, ne plimbam si cel mai mult ne placea sa mergem impreuna la piscina. Parintii mei erau de accord cu prietenia noastra. Intr-o seara cand am intarziat mai mult tata i-a spus:
- Mircea, vad ca esti un baiat responsabil. Te rog sa ai grija de Florina si sa eviti sa ajungeti asa tarziu pentru ca strazile Bucurestiului nu sunt asa sigure noaptea.
Mircea s-a conformat si noi si colegii ne considerau un cuplu pana la olimpiada de matematica cand eu am intrat in lotul national si el nu. Am plecat in Japonia si am participat la finala mondiala. Am luat medalia de argint. Acolo mi-am facut multi prieteni: pe Istvan un ungur simpatic si destept care a luat locul I , pe Hans un lituanian si multi japonezi Jan, Seiko, Sasuri,�.
Am vizitat si studiourile in care se realizeaza animeurile si l-am cunoscut pe cel care-l deseneaza pe Naruto, vocea lui Naruto sip e cel care face scenariul. Mi-pa povestit ca foloseste mult forumurile de\in tarile in care se difuzeaza animeurile: America, Canada, Franta, Anglia etc..si ca-i pare rau ca nu stie romana sa vada si care-I parerea romanilor despre Naruto. Atunci i-am promis ca-l pot ajuta si sa-i aleg de pe forumuri parerile si povestile cele mai interesante si o sa le traduc in engleza si am sa i le trimit.
Cand am venit din Japonia primul soc l-am avut la aeroport cand parintii mei mi-au spus ca l-au sunat si i-au spus ca vin iar el le-a spus ca nu are timp pentru ca are o alta prietena. Nu mi-a venit sa cred ca asa repede, in doua saptamani s-a facut o alta prietena. Eram prea fericita si socul produs de vestea asta a fost atenuat. A doua zi la scoala cand am vazut ca nici macar nu ma mai saluta mi-am dat seama ca ceva s-a rupt in mine. Simteam ca platesc ceva, nepasarea din trecut, succesul de acum sau poate modestia mea putin exagerata. Noua lui prietena erea cea mai populara fata din liceu, cea mai frumoasa, cea mai fitoasa dar si cea mai eleganta�.
M-am retras. M-am izolat dar lui nu-i pasa si asta...Am inceput sa desenez, sa invat japoneza si ..sa corespondez cu un baiat din Osaka, Honi'den Sasori. In curand am inceput sa-i spun tot ce simteam si am capatat toata increderea in dreapta lui judecata. El era un individ putin cam sumbru dar mi se parea matur si cinstit. Treptat am inceput sa ma simt din ce in ce mai atasata de el si astfel am putut sa accept ca Mircea nu ma mai iubeste...
Dupa doi ani de conversatii zilnice netulburate de diferenta de fus orar am realizat ca Honi'den Sasori devenise foarte important pentru mine. Nu vazusem nicio poza clara cu el dar se descrisese cam asa....
Sunt un tip de 180 cm si 80 de Kg ( nu mi s-a parut ca dimensiunile sunt cam anormale pentru un japonez) am parul lung si ochii verzi...etc. imaginea Zburatorului cu negre plete era undeva in subconstientul meu....Deliciul conversatiilor noastre erau insa povestile lui despre petrecerile in care se facea pulbere si simteam si eu gustul sake-ului desi nu bausem alcool niciodata...simteam si gustul tigarilor Gitanes si gustul drogurilor usoare ... Imi povestea uneori si de femeile usoare......si uneori eram geloasa pe ele desi nu ma sarutase macar vreun baiat....
-Buna Raluca! Ce faci? Te gandesti la Fat-Frumos ?
-Da Mircea chiar la el. Dar tu ce faci? Ai pierdut-o pe Zana Zorilor?
-Nu! Ai devenit ironica in ultima vreme... Vreau sa-ti spun ca profa de engleza aspus sa ramai dupa ore..E vorba de un concurs sau o bursa ..nu am prea inteles decat ca ne-a ales pe noi doi...