Gabytsswh`s One Shots

[Beatrix LaVey]

M-am hotarat sa deschid si eu un topic pentru povestioarele mele.
So.. Lecturare placuta ^^

In lupta cu Destinul

Pe cerul negru precum abanosul se ridica luna precum o regina inghetata ce domneste peste regatul sau. De mii de ani de cand domnea, ea era mereu aceeasi, mereu cea care ocrotea dragostea tinerilor, mereu cea care ocrotea natura si mereu cea care asculta oful fiecaruia. Pe alocuri, pe cerul de noapte isi facea aparitia cate o steluta timida.
In acea noapte tarzie, peste natura se lasase o liniste mortuara. Fiecare vietate intrase in amorteala, secatuita parca de setea unui vampir de a suge si ultima picatura din vlaga fiecaruia. Copacii cu trunchiurile ca taciunii si coroanele ingalbenite de venirea toamnei pustii se intindeau falnici, inca protejand castelul din inima padurii ce acoperea poalele muntilor.
Cativa lupi isi aratau coltii, urland la luna ce domnea mandra pe bolta cereasca. Un iepure alerga speriat din cale-afara, incercand sa scape de o vulpe haina ce dorea sa isi infiga coltii in blana lui alba ca neaua. Plapumi furioase de colb se adunara pe cerul noptii, acoperind mandrul astru si cei cativa slujnici ai acestuia. Picaturi reci de apa incepura sa cada din aceste plumburii aratari care venisera sa strice frumosul peisaj al Carpatilor.
In apropierea frumoasei privelisti pierdute din inima muntilor se auzea susurul bland al unui parau ce gadila auzul padurii cu povestea sa veche de veacuri, rostita iar si iar, intotdeauna la fel de captivant, acelasi glas patrunzator. Aici, in inima naturii, nu calcase picior de om de-a lungul veacurilor.

Patrunzand printre copaci ajungi la frumosul castel ascuns printre brazi ce fusese construit in urma cu cateva secole. Stapanul acestuia murise de mult, iar grandioasa opera de arta fusese lasata sa cada in paragina, pana in momentul in care pe plaiurile romanesti a aparut el, Xenon.
Legendele grecesti spuneau despre el ca ar fi tanar nobil ce fusese torturat de niste demoni cand era om, devenind ca ei intr-un sfarsit, pentru ca, mai apoi, sa isi piarda puterile si sa ajunga vampir. Desigur, putini oameni credeau in aceste creaturi, iar acest Xenon parea un om normal: era inalt, cu parul negru, lung si lucios, ochii de un caprui-rosiatic demonic, pielea alba ca cea a cadavrelor, un trup frumos conturat, precum al zeilor. Ceea ce il scotea pe acest tanar din comun era faptul ca se ferea de soare, avea o purtare stranie si... colti precum lupii. Avea doi canini proeminenti pe care ii folosea in momentul in care sfasia carnea, plus ghearele si o putere incredibil de mare.
Din desisul padurii iesi un lup ce incepu sa maraie la tanar. Aparura alti cinci, incepand si ei sa faca acelasi lucru, insa cu o miscare de mana, Xenon ii inlatura. Animalele incepura sa scherlalaie speriate si fugira inapoi de unde venira. Cine s-ar putea pune cu o creatura care ii putea controla?! Baiatul incepu sa inainteze pe cararea ingusta ce ducea spre castelul vechi din codru. Era, de fapt, un conac vechi, cu zidurile groase, facute din caramida solida si diferite sculpturi din arta gotica. Tanarul pasi pana la intrarea in acest castel de dimensiune mica, insa foarte elegant si pustiu. Ferestrele erau larg deschise, permitand vantului sa se plimbe in voie prin fiecare coltisor din interiorul impunatoarei constructii. Daca te uitai atent, parea viu, arata ca si cum ar veghea ca un rege asupra a tot ceea ce se intampla in jurul sau, avand acea eleganta stranie pe care i-o poti atribui numai unui lucru vechi.
Vampirul intra, simtindu-se in siguranta acolo. Nu era prea batran, era inca vulnerabil in fata semenilor sai mai experimentati, asa ca se pazea destul de bine. Patrunse in conac fara sa intampine macar o dificultate, deoarece acesta nu mai avea stapan si nu avea cine sa il invite. Privi in jurul sau cu ochii lucitori ce taiau perfect intunericul, nelasand niciun colt neinspectat. Mirosul la fel de bine dezvoltat detecta orice iz. Totul mirosea a vechi, a uzat, uneori chiar si a mortaciune, fiindca prin gaurile peretilor isi mai gasise sfarsitul cate un raton sau o veverita. Xenon incepu sa inspecteze colturile camerelor si mobila ce ramasese inca in stare foarte buna. Trebuia doar facut curatenie si aerisit si gata, casa ar fi fost ca noua, perfecta pentru a fi luata in primire de catre acest tanar.
Cand, intr-un sfarsit, termina de cautat prin tot castelul, inspectand toate incaperile secrete si de la cele doua etaje, urma randul pivnitei. Baiatul avea o oarecare retinere, fiindca isi aducea aminte de trecutul sau: in urma cu un deceniu, cand reusise, intr-un sfarsit, sa redevina om prin niste vraji incredibil de complicate ale unui puternic demon, coborase in pivnita castelului pentru a lua o sticla cu cel mai vechi si mai bun vin, insa acolo, surpriza! Era un cosciug lipit de peretele, aflat in picioare. La inceput, Xenon tresari si se apropie de sculptura din lemn, deschizand usa . Insa mai bine nu ar fi facut-o, fiindca in momentul in care se deschise capacul, un cadavru iesi de acolo, miscandu-se singur. Nu il mira, mai intalnise vampiri, insa ii era teama de ceea ce ar putea sa ii faca. Spre nenorocul sau, vampirul se apropie de el si ranji. Se parea ca ii e foame, fiindca nu ii dadu timp sa tipe sau sa faca orice altceva, caci isi infipse coltii in gatul sau si incepu sa bea cu sete tot sangele din tanarul baiat, lasandu-l in scurt timp fara vlaga.
Creatura il privi pentru cateva momente pe Xenon fix in ochi, apoi se reintoarse la el si isi musca venele de la mana stanga, lasand sangele sa picure in gura acestuia. Spre uimirea sa, tanarul intoarse privirea, refuzand acel lichid rosiatic, insa fuse obligat sa bea si se supuse voii vampirului. In fond, nu era prima data cand el bea sange, insa de data asta nu vroia sa bea, fiindca stia ce avea sa se intample: va deveni vampir. Un vampir nenorocit, blestemat sa umble pe pamant pentru eternitate, sau macar pentru momentul in care va fi ucis.
A coborat in pivnita, alungand-si amintirile si incepand sa inspecteze. Totul era in regula, nimic nu parea a fi straniu, cu exceptia unui miros urat ,de putrefactie. Se simtea si sus, insa acolo era slab, se simtea pur si simplu mirosul animalic, insa de data asta era ceva uman. Era ciudat, plus ca Xenon il simtea atat de bine, atat de aproape si totusi atat de departe de el. Mai simtise candva acest iz ingrozitor.
Vampirul incepu sa cotrobaie prin fiecare coltisor al pivnitei. Era o incapere rece, mirosind, printre altele si a mucegai. Avea o incarcatura spirituala puternica acest loc. Dintr-o data, o aparitie fantomatica trecu prin spatele baiatului, dandu-i fiori de groaza pe sira spinarii. Ciudat, nu mai simtise asta niciodata. S-a intors cu fata spre acel fum albicios care acum incepuse sa prinda contur: era o tanara femeie. Era incredibil de frumoasa, purtand o rochie stransa pe trup, cu un decolteu adanc ce ii lasa sanii proeminenti sa iasa in evidenta si talia mladioasa. Era greu sa te pronunti in ceea ce priveste culoarea rochiei, fiindca totul arata ca un fum. Trasaturile fetei erau elegante, frumoase precum ale unei printese. Doar ochii pareau a fi ramas vii: o culoare de un albastru-marin foarte frumos, chiar angelic. Avea genele arcuite si lungi, sprancenele frumos formate, subtiri, iar buzele erau apetisante, parand dulci, senzuale. Parul ii era lung, trecand de umeri, ondulat, cazandu-i in bucle pe spate. Era o aparitie incantatoare, de o frumusete morbida.
Xenon privi lung la aceasta entitate care disparu trecand printr-un perete. Da, asta era cel mai ciudat lucru pe care il vazuse pe plaiurile Romaniei, insa frumusetea si puritatea locurilor il faceau sa se astepte la multe din partea acestei tari. El, fiind grec de origine si fiind transformat in demon, vazuse si simtise multe, insa niciodata nu se asteptase sa vada asa ceva.
Si iata, cautand si tot cautand, vampirul dadu peste o crapatura in zid. A mormait usor cateva blasfemii la adresa acestui mister ce se lasa invaluit intr-un miros incredibil de neplacut, apoi a inceput sa caute o cale de intrare pe acolo.
Tanarul gasi ca acea dunga in perete se intindea pana in spatele unui fel de tablou de lemn masiv. Datorita fortei sale supraomenesti, Xenon reusi sa inlature pictura, descoperind o gaura din care navali un miros incredibil de dezgustator.
Baiatul a continuat sa mearga, descoperind ceva ce nu credea ca ii va fi dat ochilor sa vada: de la acea spartura in zid era o scara lunga ce cobora in jos si din ce in ce mai jos, in intuneric. In ciuda vederii sale foarte bune, ii era imposibil sa intrezareasca ce era la capatul acelui tunel. Cuprins de o oarecare teama, a inceput sa coboare, miscandu-se inca sfios. Singurul sunet care se mai auzea acum erau doar pasii sai aproape silentiosi, si, din cand in cand, vantul ce trecea pe langa el, dandu-i fiori.
Xenon se opri, crezand ca a auzit ceva, insa era de fapt o liniste totala, asa ca incepu sa inainteze din nou, insa i se paru ca aude ceva. Nu era nicio vietate acolo jos, deci nu stia ce ar putea fi. Ar fi simtit asta, cu siguranta.
Continua sa coboare, miscandu-se din ce in ce mai incet, parca lipsit de vlaga. Se tot uita in spatele sau, convins ca daca ar fi fost atacat, nu ar fi avut nicio sansa de scapare.
Ajuns, intr-un sfarsit, la capatul scarilor, dadu peste doua usi masive din lemn de stejar, grele si, la prima vedere, inaccesibile. Se impinse cu putere in ele si dadu buzna intr-o camera mare, ce parea a fi o sala de bal sau ceva asemanator. Cert este ca era foarte spatioasa. Plus ca aici se gaseau niste lucruri incredibil de ciudate: statui ale unor zei daco-romani, la prima vedere, un fel de templu micut inchinat lui Zeus din Olimp, ceea ce il uimi pe moment, insa trecu mai departe. Ajunse in mijlocul incaperii si privii in jurul sau: pe pereti erau tablouri ce infatisau lupte dintre ingeri si demoni, luminate de niste torte ce ardeau cu o flacara albastra. Tanarul se uita din nou in jurul sau. In mijlocul incaperii zari statuia unei frumoase femei - cel putin asa parea la prima vedere.
Pe loc, baiatul ramase uimit de gingasia acestei fapturi. Era o femeie inalta si gratioasa, imbracata intr-o rochie tipic greceasca, taiata in partea dreapta de la talie in jos. Vesmantul alb se aseza perfect peste sani, aratand perfectiunea conturului. La maini avea cateva bratari aurii, la fel si la gat. Cand ii vazu fata, Xenon ramase impietrit: era statuia fantomei pe care o vazuse mai devreme. Unica diferenta dintre cei doi este ca aceasta opera de arta era murdara de sange la gura.
In spate se simti un curent rece, apoi un zgomot asurzitor. Usile masive de stejar se inchisesera. Nu se putea sa se fi facut curent fiindca vantul nu se mai simtea de ceva timp, nu se mai auzea. Totul era ingropat intr-o liniste de mormant. Baiatul tresari la auzul acestui puternic sunet si se intoarse sa vada ce s-a intamplat, insa ceea ce vedea il facu sa zambeasca: fantoma pe care o vazuse cu putin timp in urma trecand prin spatele sau se afla acum in fata lui, privindu-l cu acei ochi de cristal, trimitandu-i parca fiori in tot corpul. Ciudat cum era aceasta femeie si ce fel de putere avea.

In trecut, aceasta fusese ducesa. Era cunoscuta pentru teroarea pe care o semanase in inimile taranilor. Era de origine austriaca. Cand nu avea nici 17 ani fusese obligata sa se casatoreasca cu un batran ce detinea acest conac. Ce nu se stia despre aceasta fata era ca era foarte periculoasa: era o vrajitoare in slujba Diavolului. Stia tot ce trebuie sa faca pentru a ucide o persoana, ceea ce si facu. Incepu sa pregateasca diferite potiuni vrajitoresti cu matraguna si multe alte plante daunatoare oamenilor si i le puse in hrana de fiecare data sotului ei. La scurt timp de la casatoria celor doi, barbatul muri de cauze necunoscute, lasandu-i consoartei sale, care insa nu ii daruise niciun mostenitor, conacul, averea si tot ceea ce mai avea.
La un an dupa acest lucru, tanara fata se pregatea sa mearga de Sabat la intalnirea cu ceilalti vrajitori si cu mult iubitul lor stapan. Pentru asta trebuia sa se unga cu niste alifii preparate din plante otravitoare, insa a gresit doza, lesinand. In scurt timp, tanara incepu sa se simta euforic, sa cante de una singura, uitand de Sabat. In scurt timp,aceasta se simti din ce in ce mai rau. Cobori in pivnita unde se afla acum Xenon si incepu sa faca o Liturghie Neagra, apoi adormi in somnul de veci.

Tanarul vampir insa nu avea cum sa stie toate aceatea. In acel moment, fantoma se apropie tot mai mult de el. Cand se afla doar la cativa centimetrii distanta, directia i se schimba. Se ridica in aer, apoi intra in statuia ce o infatisa. Cine s-ar fi gandit?! Acea Liturghie Neagra fusese menita sa ii transforme trupul intr-o statuie, in timp ce sufletul avea sa ii bantuie imprejurimile pana ce va gasi momentul perfect sa reintre in stana si sa isi reia viata de la capat.
In momentul reintruparii, vampirul isi scoase coltii, simtindu-se amenintat. Statuia cobori de pe lespedea din piatra si se indrepta spre el. Arata natural, in niciun caz iti era imposibil sa te gandesti ca ar fi fost o stana de piatra pentru mai bine de doua sute de ani. Desigur, ramase tanara. Se simtea insa in jur batranetea, plutea izul trecutului in jurul ei, o aura neagra ii inconjura trupul.
Baiatul se dadu cativa pasi in spate, timp in care fata se apropie tot mai mult. Lumanarile din jurul lor incepura sa palpaie, semn ca ceva se intampla.
Vrajitoarea incepu sa mormaie niste vorbe de neinteles, intr-o limba veche, probabil de mult pierduta. Xenon insa o cunostea. Stia si ceea ce desemneaza vorbele fetei: invocarea Diavolului. Fusese candva un puternic demon, iar Iadul fusese casa lui, pana in momentul in care a renuntat la puterile sale, in favoarea vietii umane. In fond, cine si-ar fi dorit viata vesnica? El se afla pe pamantul asta care ii provoca lehamite de cateva mii de ani. Se saturase. In urma unor eforturi uriase, reusi sa primeasca natura umana, ramanad sa revedina demon dupa moarte, insa soarta i se schimbase in urma cu un deceniu, cand isi intalnise creatorul. Acum era un vampir demn de dispret. Ii era frica de moarte, stia ce inseamna sa mori acum.
O privi pe slujitoarea lui Satan pentru cateva momente, in timp ce pasea in spate. Se produse un curent puternic, vantul incepu sa se invarta furios prin camera, scotand sunete ce iti dadeau fiori. Toate lumanarile se stinsera, iar in aceasta pivnita in care se desfasurasera de atatea ori orgii se raspandi un miros puternic de putrefactie.
Tanara fata tresari. Pentru prima data in viata ei, ii era fricam fiindca ea stia de unde venea mirosul.
Acea lespede de mormant pe care statuse stana adapostea locul in care era ingropat sotul ei. Nimic nu era la voia intamplarii acum: mortul fusese, de fapt, in viata lui, un mare vrajitor negru. Nu degeaba o luase pe ea de sotie - stia ca e o vrajitoare destul de puternica ce ii putea indeplini dorinta: Dracul sa fie liber. Insa nu s-a gandit niciodata ca fata se va intoarce impotriva sa si il va ucide cand puterile ii vor fi scazut.
Acum, lespedea se misca si din aceasta iesi un schelet. Trecerea timpului ii mancase fiecare bucatica de carne de pe el. Orbitele, in loc sa fie negre, acum erau rosii. Tanara vrajitoare nu stia la ce sa se astepte, in timp ce Xenon prindea curaj. Simtea in aer mirosul razbunarii. Acea adunatura de oase fu inconjurata de un fum albastru si incepu sa isi formeze un trup. Greu de ghicit ceea ce avea sa se intample de acum incolo, insa iata-l pe marele Vrajitor Negru stand in carne si oase in fata sotiei sale si in fata lui vampirului. Purta o carte in mana, iar jos se crea o pentagrama, provocand un curent urias in pivnita.
Se auzi un sunet puternic, moment in care baiatul tresari speriat, la fel si vrajitoarea. Se uitau unul la altul, nestiind ce sa creada. Daca pana in acel moment fusesera dusmani, acum aveau un dusman si mai mare: sotul femeii. Toate lumanarile se aprinsera acum, arzand cu o flacara albastra precum sulful, si imprastiind in jur un miros imbatator. Vrajitorul ii facu semn baiatului sa o prinda pe femeia ce continua sa mormaie incantatia pentru invocarea Stapanului Infernului. Crezand ca si-l poate castiga aliat si va scapa de femeia ce avea de gand sa il sacrifice, vampirul se afla langa fata, infigandu-i ghearele in gat. O duse pe altar, unde o lega cu niste franghie la maini si la picioare, apoi celalalt barbat se apropie si o privi cuprins de ura. Ridica un pumnal si i-l infipse fetei in dreptul inimii. Sangele incepu sa curga, facandu-i pofta tanarului vampir.
Se apleca peste fata ce il privea acum speriata, insa privirea ii fu atrasa de pentagrama ce incepu sa straluceasca, iar in mijlocul ei se crea un vartej prin podea. Parea ca acolo este o poarta catre Lumea de Apoi, o Poarta catre Infern! Cand vru sa se intoarca la vrajitor, sa il opreasca, un pumnal de argint i se infipse in inima, facandu-l sa geama de durere, semn ca totul s-a incheiat acum. Oricum ar fi ajuns in Iad mai devreme sau mai tarziu...
Se simti tras catre acea pentagrama. Ironia sortii: crezuse ca vrajitorul il ajuta in momentul in care ceruse sa ii captureze sotia, dar iata! El, Xenon, era sacrificiul adevarat. Totul fusese doar o capcana pentru el. Se simti tras in jos, in acel vartej. Trupul ii ardea acum, iar in urechi auzea un mars funebru, un cantec ce ii alina sufletul acum. In fata ochilor vedea fantasme jucand un joc ciudat, dansand parca pentru el, razant vesele de faptul ca el va fi sacrificat.
Tanarul era tras acum in Iadul fierbinte, in locul celor mai mari orgii, in locul din care iesise cu putin timp in urma. Poate nu merita sa pateasca asta, dar nu simtise nicio durere. Invatase sa se impace cu ceea ce ii rezerva destinul. El fusese sacrificiul pentru Diavol, insa acesta se lasa asteptat.
Totul insa era cufundat in tacere. Cantul mortuar fusese indrerupt, fantasmele se oprisera din dans, iar vartejul il inghitise complet. Nici macar lumina nu mai era. Era bezna acum. Se sfarsise? Luase parte la o Liturghie Neagra.Ciudat totusi ca se sfarsise fara niciun rezultat.

Iesind din conac vedeai peisajul mirific: muntii dominand mandrii imprejurimile, brazii de un verde crud stand de straja, covorul de iarba uscata si frunze asternut printre copaci. Totul parea ca la inceput, nimic nu se schimbase. Nimic in afara de faptul ca undeva, in satul de la poalele acestui munte, o tanara fata fusese damnata sa poarte in pantece un copil din flori - pe EL.
Pana la urma Liturghia avusese un rost si Stapanul avea sa se nasca!

Astept orice fel de critici>:D<

[Moony691]

O sa incep cu partile care mi'au placut mai putin,ca dupa aceea sa indulcesc restul comentariului.
Dupa cum probabil ca te'ai prins,nu imi plac repetitiile (,,o regina inghetata ce domneste peste regatul sau. De mii de ani de cand domnea, ea era mereu aceeasi, mereu cea care ocrotea dragostea tinerilor, mereu cea care ocrotea natura " ).Nu stiu daca tu ai folosit'o in scopuri stilistice,dar mie cand mi se pune pe creier ceva,tot insist.Am zarit un ,,vroia" ,nu imi amintesc pe unde, iar eu stiu ca era fara ,,r",dar se mai intampla.
Acum urmeaza partea a doua.
Imi place conditia ca un vampir sa fie invitat intr'un loc de proprietar pe care ai inclus'o,deasemenea si inspirarea din viata contesei B.Sfarsitul este criminal,potrivit.:x Nu am nimic de reprosat la descriere,mie mi'a placut mult.Cred ca e singura data cand imi place ceva legat de chimie,datorita tie.

[DeDal N.]

WooooW. OK, un capitol luuuunnngggg.
Anywho, sa revenim. In afara de greselile mentionate mai sus, nu am vazut alta. Uhm, pentru inceput, nu stiu cum iti tii imaginatia in frau. Adica, ce ai scris tu m-a dat peste cap. In afara de cartile fantasy pe care le-am citit, this is a first. Ai folosit imagini ce au legatura cu Biblia si cu Apocalipsa din cate imi dau eu seama. Asta, plus vampiri...nu poate iesi decat bine.
Ce mi se pare nepotrivit in descriere, sunt folosite foarte multe verbe. Incearca sa le mai amesteci cu alte cuvinte si cu mai multe epitete si metafore.
In rest, totul e in ordine. Astept si alte creatii. Buh Bye !!!

[Beatrix LaVey]

Multumesc pentru comentariu, fetelor>:D< Am venit cu... :-? O scurta compunere facuta pentru tema unui bun prieten al meu:X Sper sa va placa ! :*


Visul

Stateam in pat, fiindca nu puteam adormi. Cerul noptii se ridica deasupra orasului adormit, iar luna domnea mandra, insotita de cateva stele ce luceau blande.
Atmosfera stranie era amplificata de linistea mortuara lasata peste lume, iar camera mea, intunecata ca de fiecare data, adapostea umbre care mai de care mai fioroase si mai amenintatoare.
S-a auzit un sunet puternic, ceea ce m-a facut sa tresar speriat, aruncandu-mi plapuma peste mine si ascunzandu-ma in ea, in speranta ca a fost doar plasmuirea imaginatiei mele mult prea bogate.
Nu stiu cum, insa am reusit, cu chiu, cu vai, sa adorm, insa somnul meu nu a fost nici pe departe linistit. Ma aflam la mijlocul unui pod vechi ce statea sa cada intr-un lac al carei apa era involburata. Se crease un vartej sub mine, parca dorind sa ma inghita. Vantul batea puternic, vrand parca sa ma impinga in apa, spre a-mi gasi sfarsitul.
Ma tineam in zadar cu mainile de parapetul din lemn al podului, incercand sa raman pe pod, insa se parea ca toata natura este impotria mea, fiindca s-a iscat o furtuna puternica, intensificandu-se si vantul si incepand sa ploua cu stropi mari de apa si bucati de gheata.
Se lasase o ceata densa, pe care o puteai taia cu cutitul. Am auzit pe cineva strigandu-ma si m-am intors intr-acolo. Se intrezarea o silueta inalta. S-a apropiat de mine astfel incat i-am putut deslusi trasaturile: era un batranel cu chipul bland, cu fata brazdata de riduri, cu parul alb ca neaua si imbracat saracacios.
M-a luat de mana si a inceput sa fuga cu mine pe pod, in ciuda varstei inaintate pe care o avea. Am ajuns la marginea acesteia si atunci apa s-a ridicat, prinzand conturul unei maini. batranelul a fost prins de aceasta si tras in apa, zbatandu-se. Am incercat in zadar sa sar dupa el, sa il salvez la randul meu, insa o forta invizibila ma imobilizase. Cateva lacrimi cristaline au inceput sa imi curga pe chip, amestecandu-se cu stropii de ploaie.
M-am trezit in acel moment. Tremuram tot si inima imi batea alert, parand a vrea sa-mi sparga pieptul, M-am uitat pe fereastra si am constatat ca e dimineata, asa ca am iesit din camera mea, indreptandu-ma spre bucatarie.
Am ajuns in bucatarie si am dat drumul la televizor: un batranel cazuse intr-un lac cu o noapte in urma, in timpul unei furtuni. Autoritatile aratasera o poza cu el: era chiar batranelul din visul meu!

[Moony691]

impotria mea

ai papat un "v"

prinzand conturul unei maini. batranelul a fost prins de aceasta si tras in apa, zbatandu-se.

Inceputul celei de'a doua fraze era cu majuscula.

Tremuram tot si inima imi batea alert, parand a vrea sa-mi sparga pieptul,

Era un punct la sfarsit.

Da,sunt afurisita ca am pus fiecare chichita,dar vei corecta si gata.Bun,acum comentariul per total:mie mi'a placut aceasta povestire,dar mi se pare ca sfarsitul a fost cam brusc.Bine,poate am eu ceva probleme,dar asta ma bantuie pe mine acuma,n'am ce face!In concluzie,mai astept cu nerabdare si alte intamplari!

[Addeh]

Deciiii, am trecut si eu pe la one-shots`urile tale:)
Pentru inceput, vreau sa stii ca ador cum descrii, imi place ca pui suflet in descrierile tale.
*In lupta cu destinul- mi s-a parut deosebita povestea; tipul, Xenon are o alura misterioasa(da, cred ca am devenit o obsedata cu misteru`:))), mi-a placut cel mai mult cum ai descris-o pe vampirita aia, ai pus accent pe trasaturile atat de fine ale ei- ca oricare vampir....
Apoi, am fost devastata sa aflu ca bietul Xenon a fost muscat de un vampir+ transformarea lui:(((ok, asta trebuia sa o spun mai devreme, dar sper ca e ok:*
*Visul- este cam scurta dar mie imi place. Si ce cauta acel batranel tocmai acolo? prima data cand am citit, nu mi-a venit sa cred, mai ales ca mai si fugea la varsta lui:)) Am ramas masca afland ca visul persoanei ce povestea(ma rog, u mai degraba) s-a adeverit.:-?
Ai facut o treaba buna, te felicit si scz ca am venit cam tarziu cu commu`... te pup si astept urmatoarea poveste:D

[Beatrix LaVey]

In lupta cu prorpiul ''eu''
- yaoi -



Disclaimer: Nu detin niciunul din personajele din Shaman King si nu obtin profit pe urma acestora.


- Yoh, in picioare! Se auzi vocea tunatoare a profesorului. Tanarul cu parul putin lung, de culoare satena si cu vesnicele sale casti pe urechi isi ridica cu greu capul de pe banca, deschizand ochii mari, caprui si somnorosi. Se intinse nemultumit, apoi se ridica in picioare.
Silva il analiza pe tanar din cap pana in picioare, zambind usor in coltul gurii. Cand Yoh se intoarse cu fata spre geam si vazu silueta in miscare a acestuia.
‘’ Silva… ‘’, se trezi spunandu-si in gandul sau.
- Asakura! Striga profesorul exasperat. Trezeste-te la realitate, ramai corigent!
Yoh isi dadu ochii peste cap, deschizand gura sa spuna ceva, insa nu mai avu timp, fiindca se auzi clopotelul sunand. Tanarul isi lua rucsacul in spate si iesi pe usa inaintea profesorului. Amidamaru, fantoma sa protectoare, aparu zambindu-i.
- Hei, Yoh! Se auzi vocea lui Morty din spate. Micutul se indrepta in fuga spre prietenul sau, zambindu-i. Ce faci?
Dupa un cascat lung, satenul catadicsi sa raspunda:
- Ma car acasa!
Cei trei incepura sa rada. Abia atunci, Morty realiza ca ei doi se afla in prezent, ca Yoh castigase in urma cu ceva timp turneul pentru Regele Shaman si acum detinea puterea totala. De catva timp insa, satenul era alta persoana.
Micutul se intoarse catre fantoma protectoare a prietenului sau, Amidamaru. Fostul samurai il privi zambindu-i. Ochii sai negrii aveau aceeasi viata ca si in trecut, erau superbi, te atrageau, iti dadeau speranta si incredere in tine. Parul lung si argintiu, prins intr-o coada lunga, i se rasfira acum pe spate. Hainele usor transparente si albe erau usor rupte pe alocuri.
Continuara drumul spre casa Annei. Tanara nu era acasa acum, ci era in orasul Dobi, avand nevoie de ajutor de la cei ce organizasera turneul pentru Shamanilor.
Aleea ingusta era strabatuta pe margini de copaci inalti, avand niste coronae vesnic verzi. Scoartele lor batrane erau acoperite de cruste, iar pe una dintre ele era scrijelit numele lui Yoh. Se parea ca are admiratori, insa nu ii pasa. In acea seara avea sa se intalneasca cu vechiul sau prieten, Tao Len. Desi la inceput fusesera dusmani, totul se schimbase cu timpul, devenind destul de buni prieteni.
Morty nu avea sa il insoteasca, fiindca avea sa faca teme, spre deosebire de Yoh, care nu le facea niciodata. Micutul se indeparta rapid de prietenul sau, salutandu-l resprectuos si pe el, sip e Amidamaru, apoi dadu coltul, nemaivazandu-se.
- Ce crezi ca are de gand sa iti spuna Tao Len? Se auzi vocea samuraiului.
- Cine stie?! Intreba Yoh nesigur, afisand un zambet simpatic. Poate sa imi multumeasca fiindca am scapat-o pe Tao Jun de acea problema? Sugera acesta uitandu-se la fantoma sa protectoare.
Intrasera deja in gradina spatioasa din curtea Annei. Casa parea pustie acum, fara alte spirite care sa o populeze cat timp ea era plecata. SPiritele mereu se aflau cu Anna, fiindca ea era capabila sa le ajute.
- Hei, Yoh! Se auzi vocea lui Len, iar cand satenul se intoarse, il vazu pe prietenul sau stand cu fata spre el si zambind. In spatele sau era fantoma protectoare, Bason.
- Len, spuse satenul zambind usor. Te asteptam.
Tao Len ii facu strengareste cu ochiul, apoi se apropie de el, punandu-si mana pe umarul sau. Amidamaru si Bason disparura in acel moment, lasandu-i pe cei doi singuri. Acestia intrara in casa, instalandu-se in fata televizorului, locul favorit al lui Yoh. Cu o gramada de mancare inainte si floricele de porumb, cei doi incepura sa urmareasca un film de groaza.
Intunericul din camera crea o atmosfera destul de romantic. Tao Len profita de acet lucru, apropiindu-se tot mai tare de prietenul sau. Cum erau asezati in canapea, el si-a pus capul pe umarul lui Yoh, facandu-l pe acesta sa tresare usor. Nu era obisnuit ca un baiat sa se comporte asa cu el, insa nu a schitat niciun gest, ci a continuat sa se uite atent la film sis a bea din sucul sau.
A tresarit din nou in momentul in care Len si-a dus mana in zona sa intima, atingand usor cu degetele locul.
- Ce faci? I se auzi vocea lui Yoh, schimbata insa, usor tremuranda.
Len insa nu raspunse, ci isi puse cealalta mana in jurul gatului satenului, asezandu-si degetele pe chipul sau si impingandu-i-l spre chipul sau. Buzele i s-au unit cu ale lui Yoh intr-un sarut bland. Desi uimit, acesta nu refuza sarutul. SI-a intredeschis buzele la un moment dat, permitandu-i limbii lui Len sa se strecoare in lacasul acela umed, sa inspecteze.
Nevenindu-i sa creada ceea ce face, Yoh incepu sa se joace usor cu limba celuilalt, atingand-o, frecandu-si limba de cealalta. Si-a incolacit bratele in jurul gatului celuilalt, insa ii era ciudat tot ceea ce se intampla intre ei. Niciodata nu permisese sa se intample asta cu alt baiat. De fapt, niciun alt baiat nu daduse semne ca are de gand sa faca asta cu el.
Lucrurile continuara, Len strecurandu-si mainile pe sub bluza lui Yoh si incepand sa mangaie pielea fina, urcand in sus, pe piept. Incepu sa isi treaca buricele degetelor peste sfarcurile usor intarite ale lui, facandu-l sa geama usor de placere. Rupand sarutul, s-a indreptat spre gatul tanarului, muscand usor pielea fina, in timp ce se chinuia sa ii dea bluza jos.
Cand duse la bun sfarsit ceea ce isi dorise, lasandu-l pe Yoh fara tricou, incepu sa ii sarute abdomenul, sa ii muste sfarcurile si sa isi treaca limba peste ele. Cand dadu sa ii desfaca slitul, Yoh reusi sa articuleze:
- Stai… Ce faci?!
Len se uita fix in ochii sai, dandu-si bluza jos si aruncand-o prin camera, apoi desfacandu-se la pantaloni. Satenul privea neputincios la ceea ce face, speriat chiar. In mintea lui se gandea carui fapt i se datoreaza strania purtare a lui Tao Len, insa nu gasea nimc satisfacator.
- Ssst! sopti Len la urechea sa, muscand lobul cu dintii, iar cu mainile desfacandu-i slitul si impingandu-i pantalonii jos, lasandu-l doar in boxeri, ca si el, de altfel. Incepu s ail mangaie in acel loc ascuns in boxeri, sarutandu-i pielea fina.
In ciuda faptului ca lui Yoh nu i se parea normal, nu se putea impotrivi. S-a lasat dus de Len in camera sa, unde a fost dezbracat de tot si intins pe pat. Celalat baiat se urca deasupra lui, continuand sa ii sarute buzele cu mult mai multa pasiune. Si-a dus mana intre picioarele sale, incepand sa isi treaca mainile peste organul sau intarit. S-a dat usor in jos, prinzand mandria prietenului sau intre buze si incepu sa isi treaca limba peste ea, sa faca miscari tot mai rapide de sus in jos.
Dupa o buna bucata de timp, incepu sa isi treaca din nou mana peste barbatia lui Yoh, facandu-l pe acesta sa geama de placere. Nemaiputand rezista, acesta elibera tot lichidul albicios pe mana lui Tao Len, imbujorandu-se la fata. Acesta il saruta zambind, apoi isi continua jocul.
I-a desfacut mai apoi picioarele, pozitionandu-se intre ele. Yoh incepu sa tremure in acel moment, fiindu-i clar ceea ce se va intampla in continuare. A simtit ceva tare la instrarea dintre fesele sale cum apasa amenintator, dorind sa patrunda. Len se impinse usor, penetrandu-l cu blandete.
Satenul insa scanci puternic, dorind sa se retraga, Trupul ii fusese invadat de o durere insuportabila, facandu-i lacrimile sa inceapa sa ii curga din ochii sai mari si caprui. Tot sangele ii urcase in obraji, iar inima incepuse sa ii bata din ce in ce mai tare.
Len insa nu dadea semne ca ar vrea sa se opreasca, din contra, incepu sa se miste lent in interiorul lui Yoh, facandu-l pe acesta sa se prinda cu mainile de umerii lui, in speranta ca durerea va disparea. Lacrimile ii siroiau pe fata, iar prietenul sau il saruta pe buze, incercand sa il linisteasca.
- O… Opreste-te! Se auzi vocea gatuita de durere a lui Yoh, dar Tao Len dadu negativ din cap, marind viteza cu care se misca. Satenul urla de durere, aceasta fiind ingrozitoare. Dupa alte cateva minute, care insa parura o eternitate pentru tanar, Tao Len ejacula in interiorul sau, gemand multumit si lasandu-si trupul extenuate sa cada peste cel al lui Yoh.
- Esti o figura! Ii spuse la ureche, muscand lobul, insa tanarul inca plangea din cauza a ceea ce se intamplase. Isi ascunse chipul in scurbura gatului brunetului, adormind intr-un final amandoi…

Amidamaru -

Yoh -

Tao Len -

Morty -

Bason -

[Addeh]

Oh :perv:
Pentru inceput, cand am citit acolo -yaoi-, era sa fac infarct! Si mai ales ca e din Shaman King:X Cu Tao Len si Yoh, cat de tare.:X
Scena a fost super-fierbinte daca intelegi ce vreau sa spun:))
Insa, replica lui Len la final, ma face sa-mi imaginez lucruri groaznice. Cum adica?!daca a profitat de el? mai ai vreun capitol pentru noi? Eu-s nerabdatoare;)
Astept! :bye:

[Beatrix LaVey]

Multumesc de comentariu! :*
Deci... Unul nou. E un... Semi-yuri, daca ii pot spune asa.

Nebunia Julietei
~yuri~


Ma intreb ce dracului caut eu aici, la o petrecere plina de baieti! Ma simt... Ca dracu`! Adica... Doar eu si alte doua fete, in rest numai si numai baieti! Incepusem sa intru la idei, gandindu-ma ca prietenii mei sunt homosexuali sau mai stiu eu ce de au invitat atat de putine fete, dar ma rog.
Se parea ca nu eram singurele eu si prietenele mele, caci in scurt timp isi facu aparitia... Julieta. Chiar Julieta, Julieta a lui Shakespeare. Ma uimea chestia asta, stiam ca sarbatoritul este fanul acestui scriitor, insa nu ma asteptam si sa aduca un personaj. In fine, zis si facut, Julieta incepu sa faca furori, sa danseze, sa faca mai stiu eu ce ca sa ne distreze.
Nemaiputandu-ma abtine, m-am indreptat spre baie, spunand si unde ma duc, fiindca nu voiam sa na trezesc cu dragii mei prieteni peste mine. Julieta isi ridica usor poalele rochiei, apoi spuse scurt:
- Vin si eu.
Ma gandeam ca are sa ma astepte afara, dar nu, ea intra cu mine in baie. Cum dracului ma... eliberez eu cu ea de fata?! Insa parea ca nu se sinchiseste de chestia asta. In speranta ca isi va da seama ca nu pot face nimic cu ea de fata, m-am spirijinit cu mainile de chiuveta, privindu-mi chipul usor palid in oglinda din fata acesteia.
Julieta nimic, statea in spatele meu, sprijinita de un perete. Am vazut-o cum se apropie de mine, apoi am simtit cum fundul imi este mangaiat. Mana i se strecura peste fustita mea, incepand sa imi mangaie pielea si sa traga de lenjeria mea.
M-am intors brusc, speriata din cale-afara si cu rasuflarea intretaiata. Julieta insa nu era deranjata de treaba asta, ci se apropie rapid de mine, lipindu-se de trupul meu incins astfel incat sanii ni se presau.
- Ce... Dracului faci?! intreb cu vocea tremurandu-mi de teama si uimire.
- Ssst! a spus, apoi si-a lipit buzele de mine.
Am vrut sa ma retrag, insa mi-a prins capul intre maini, tinandu-mi buzele lipite de ale sale. I le-am simtit intredeschizandu-se, apoi limba dandu-mi contur alor mele. Am strans puternic din dinti cand am simtit-o incepand sa mi-i linga usor, iar mana mea i se infipse in par, tragand intr-o parte cu putere, dar se pare ca nu... era parul ei, fiindca am ramas cu peruca blonda in mana, descoperindu-i in acelasi timp un par cret si lung pana la baza gatului, saten.
Mi-a prins mainile amandoua, dezlipindu-si mainile de mine, apoi ma lega cu o curea agatata de cuierul de pe usa, strangand puternic astfel incat mi-am simtit incheieturile pulsandu-mi de durere sub legatura.
Si-a dus apoi mana sub fusta mea, jucandu-se cu danteluta lenjeriei, dupa care mainile incepura sa se miste usor acolo jos, facandu-ma sa scap cateva scancete, fiindca eram speriata. Buzele i se lipira din nou de ale mele, cautand sa-si strecoare limba in lacasul umed.
Nu-mi venea sa cred! Eram pe cale sa fiu violata... De o fata! Eram dezgustata, din cale-afara de dezgustata de ceea ce se intampla.
- Annie, ce faci?! am auzit vocea cunoscuta a lui Tomy din cadrul usii.
Abia acum am sesizat si eu ca fata imi era brazdata de lacrimi de teama, nesiguranta si jignire.
Julieta se dadu rapid in spate, razand cu pofta.
- Ma jucam si eu!
- Te jucai cu Michelle?! Esti nebuna?! Are doar 16 ani!
Tomy veni repede la mine si ma dezlega la maini, dupa care ma saruta usor pe frunte, cum numai el stia sa o faca pentru a ma simti bine. Mi-a sters lacrimile de pe fata, insa altele continuara sa planga.
- Hai ca nu i-am facut nimic! spuse Julieta trecandu-si limba peste buze. Sa stii ca pustoaica nu se lasa usor, nici macar s-o sarut n-am reusit.
- Afara! i-am auzit vocea bunului meu prieten, neinduplecata cum n-o mai vazusem de cand ii spusese mamei sale sa se desparta de tatal sau vitreg.
Fata se conforma, luandu-si hainele de strada si iesind rapid din apartament, fara sa spuna nimic referitor la ceea ce s-a intamplat. Am ajuns in camera de zi, unde erau stransi toti, cu Tomy tinandu-ma in brate si cu o atitudine nervoasa.
- Ce s-a intamplat? au intrebat toti ceilalti privindu-ma cum plangeam.
- Nu conteaza. A plecat tarfa?
Cineva aproba, iar apoi am fost luata si dusa in dormitor, unde Tomy ma intinse pe pat si se intinse langa mine, incepand sa ma mangaie pe obraz mai tandru decat niciodata.
- Imi pare rau pentru ceea ce ti-a facut Annie.
Am dat afirmativ din cap, nestiind ce sa spun, apoi mi-am inchis ochii, adormind in bratele celui mai bun prieten al meu si multumindu-i lui Dumnezeu ca venise la timp, altfel cine stie ce se mai intampla...


Astept orice fel de comentarii, critici, etc. :*

[Addeh]

Nu prea citesc eu yuri, dar este un inceput:D Semi-yuri, hm? Da, am vazut... Saraca Michelle...:( Era sa fie violata de nenorocita de Julieta, insa ma bucur ca nu s-a intamplat nimic grav; chiar s-a agitat si n-a fost de-acord cu chestia asta, deci e ok.;)
Si...mai are vreun capitol? Nu stiu...:-? Poate ceva intre Tomy - salvatorul si Michelle?;))
Scumpo, eu te astept, ca si ceilalti, de altfel:* :bv: