11-06-2009, 01:07 PM
Hello! Hmm m-am gandit sa fac un mic...cap..de 2 parti privit din perspectiva lui Rouge. Sper sa va placa!
Rouge
Partea I
Locul
Vineri ajunsesem la universitate. M-am instalat şi am început să cunosc şcoala. Ceea ce aşteptam de fapt cu nerabdare era ziua în care colega mea de cameră avea să vină. Nu scapam de infinitele întrebari ce îmi bombardau capul fară voia mea.
Ziua de sâmbată începu cu o mică ploicică dar totul era bine. Stateam la o cafea cu Sam şi alte fete încercând să îi atrag atentia când Larry veni în spatele meu anunţându-mă că a vazut-o pe Doyle intrând în camera mea cu o fată. „Vai mie! O altă victimă!”
Am alergat într-un suflet până la uşa camerei. M-am oprit pentru a-mi trage rasuflarea, moara stricată de Doyle deja pusese stapânire pe biata fată. Am inspirat adânc şi am intrat în cameră aruncându-i lui Doyle o privire cu subînteles.
- Miss Doyle, sunteti chemată la receptie!i-am spus facându-i cu mâna în semn de „Pa pa!” Se parea că o placea pe fată deoarece şi-a luat la revedere de la ea într-un mod placut. Am aşteptat să iasă din cameră apoi m-am întors spre ea prezentându-mă:
- Rouge Arwin!
- Chloe Raymond, mi-a raspuns strângându-mi mâna.
- Doyle este o adevarată moară stricată şi nu scapi de ea decât expediind-o, deşi e bine să o ai de partea ta.
- Presupun că tu nu o ai!mă ghicise din prima. Se parea că era genul ce analizează fiecare cuvânt. Pacat…poate facea asta pentru a se apara.
- Am ajuns ieri, am cautat pe cineva care să mă ajute dar nu era decât ea…după două ore de “taca taca taca” am plecat din cameră închizând uşa după mine…Pledez vinovată!
Avea un ten foarte alb şi neted nu prea încercat de semnele adolescentei; parul castaniu ciufulit de vântul de pe drum, observasem că îi statea foarte bine cu aceea bentiţă galbenă. La prima vedere crezusem că avea ochii maro, dar nu era aşa, îi avea caprui..atât de schimbatori. Prima impresie lasată de aceasta a fost destul de placută. Din câte auzisem mama ei era un designer, nu ar fi trebuit să mă mire faptul că era aşa de elegantă şi atentă cu ceea ce spune.
- Dacă face aşa de fiecare dată…însemnă că nimeni nu o suportă.
Avea dreptate într-adevar, dar atinsese un subiect în care trebuia să zic ceea ce aflasem.
- Mmm am facut “cercetari”, Carsoni sunt preferati ei.
- Carsoni..dar, ieri?se bâlbâi aceasta impresionată, am continuat.
- Toti îi ştiu…tatal lor este directorul adjunct şi profesor de istorie, iac nici aici nu scap de ea, oricum sunt doi baieti şi o fată, toti frati dar şi o protejată..ştii tu, dar se zice că fratele cel mare şi protejata sunt împreună! Şi cum a fost zborul?
- Groaznic.
Se parea că nu prea avea chef de vorbit între fete. Am decis să fac o baie şi să o las să se odihnească.
- Eu mă duc să fac o baie!
Când am ieşit din baie, Chloe deja dormea. Posibil ca imediat după ce eu intrasem ea să se fi aşezat în pat şi să fi adormit. „Ar fi placut să despachetam împreună. Pariu că are o multime de haine super…şi ar fi o ocazie sa ne cunoaştem.”
Furie
Dimineața urmatoare m-am trezit devreme, Chloe încă dormea . Am vrut să o trezesc să mergem împreună la masă; dar am renuntat când i-am vazut chipul. Era ca cel al unei printese. Pentru prima dată îmi aparuse în minte cuvântul nobil. Mai că eram invidioasă…până şi când dormea o facea cu eleganţă şi un aer aparte.
Mi-am luat camera de filmat şi m-am dus în cantină. L-am recunoscut imediat pe Sam; cel mai frumos baiat din lume; şi m-am îndreptat spre masa la care el statea. Am vorbit un pic apoi am deschis camera şi am început să îi filmez pe fiecare, parte în parte avea o altă personalitate, alte gesturi demne de a fi imortalizate.
- Hei Rouge! Unde e colega ta?!mă întrebă Sam.
- Trebuie să apară şi ea în orice moment!
- Da..pariez pe 50 de dolari ca e o ciudăţenie urâtă!nu ştia ce vorbeşte…nu avea de unde.
- Hei uite-o!
Mi-am îndreptat camera de filmat spre intrarea în cantină. S-a oprit pentru câteva secunde în pragul uşii fară să se mişte. Nu era forte aranjată; se vedea că nu facuse decât să arunce la întâmplare acele haine. Şi totuși arata așa de bine…era drept ca un simplu om să arate aşa? Parul îi statea să îi iasă din acel coc prins neglijent, fata care până în ziua precedentă avea câteva urme ale adolescentei, semana mai nou cu o mască de gheișă iar îi obraji aveau bujori. Înaintă în cantină mergând exact ca o felină în cautarea prazi. Sam facu un comentariu despre tricoul ei apoi o strigă „Hei cap de mort!”. Am vazut ca nu raspunse. Larma din cantină era prea mare aşa că m-am dus după ea şi am tras-o de umar.
- Chloe! Nu auzi când te striga lumea?
- M-ai strigat?mă întrebat în timp ce o conduceam spre masă.
- Da „Cap de mort” ! a raspuns în locul meu Sam.
S-a uitat confuza la mine, probabil nu întelese faza, i-am raspuns vazând cât de încurcată era.
- Prostuto, craniul de pe tricou!
Instinctiv s-a uitat în jos apoi a încercat să îşi vadă spatele. Era foarte haioasă, şi nici macar nu încercase să facă o glumă. Elegantă şi gratioasă, amuzantă şi inocentă. Mă facuse să analizez o persoană pentru prima dată în viaţă, pentru prima dată mi se parea o persoană atât de interesantă. A stat un pic cu noi, savurând glumele colegilor apoi a cerut indicatii spre secretariat.
Parfum
După ce Chloe s-a dus la secretariat am plecat şi noi afară, fiecare jucând câte ceva sau alte activităţi. Eu am jucat cu Sam şi Larry fotbal apoi spre după amiază am mers în camera pentru a-mi schimba tricoul plin de iarbă. Chloe era deja acolo îmbracată în pijama şi bagată sub patură. Încă nu îşi desfacu bagajele! Acel lucru mă facu să mă întreb daca nu cumva o deranjam, daca avea de gând să se mute. Nu prea doream asta. M-am apropriat de ea, avea buzele muşcate şi sângera, iar bujori din obraji disparuseră facând-o să pară bolnavă. Semana cu o statuie de marmură a unei mari regine de pe timpuri.
În miez de noapte
În cursul nopti avusesem un vis destul de ciudat. Chloe îmi cerea scuze dar nu ştiam pentru ce. Când m-am trezit nu mă simteam odihnită, deşi dormisem destul de mult. Automat am cautat-o cu privirea prin camera.
„Deja s-a trezit…”
Am renuntat la a mai mă gândi la ea şi m-am grabit la cursuri.
Rouge
Partea I
Locul
Vineri ajunsesem la universitate. M-am instalat şi am început să cunosc şcoala. Ceea ce aşteptam de fapt cu nerabdare era ziua în care colega mea de cameră avea să vină. Nu scapam de infinitele întrebari ce îmi bombardau capul fară voia mea.
Ziua de sâmbată începu cu o mică ploicică dar totul era bine. Stateam la o cafea cu Sam şi alte fete încercând să îi atrag atentia când Larry veni în spatele meu anunţându-mă că a vazut-o pe Doyle intrând în camera mea cu o fată. „Vai mie! O altă victimă!”
Am alergat într-un suflet până la uşa camerei. M-am oprit pentru a-mi trage rasuflarea, moara stricată de Doyle deja pusese stapânire pe biata fată. Am inspirat adânc şi am intrat în cameră aruncându-i lui Doyle o privire cu subînteles.
- Miss Doyle, sunteti chemată la receptie!i-am spus facându-i cu mâna în semn de „Pa pa!” Se parea că o placea pe fată deoarece şi-a luat la revedere de la ea într-un mod placut. Am aşteptat să iasă din cameră apoi m-am întors spre ea prezentându-mă:
- Rouge Arwin!
- Chloe Raymond, mi-a raspuns strângându-mi mâna.
- Doyle este o adevarată moară stricată şi nu scapi de ea decât expediind-o, deşi e bine să o ai de partea ta.
- Presupun că tu nu o ai!mă ghicise din prima. Se parea că era genul ce analizează fiecare cuvânt. Pacat…poate facea asta pentru a se apara.
- Am ajuns ieri, am cautat pe cineva care să mă ajute dar nu era decât ea…după două ore de “taca taca taca” am plecat din cameră închizând uşa după mine…Pledez vinovată!
Avea un ten foarte alb şi neted nu prea încercat de semnele adolescentei; parul castaniu ciufulit de vântul de pe drum, observasem că îi statea foarte bine cu aceea bentiţă galbenă. La prima vedere crezusem că avea ochii maro, dar nu era aşa, îi avea caprui..atât de schimbatori. Prima impresie lasată de aceasta a fost destul de placută. Din câte auzisem mama ei era un designer, nu ar fi trebuit să mă mire faptul că era aşa de elegantă şi atentă cu ceea ce spune.
- Dacă face aşa de fiecare dată…însemnă că nimeni nu o suportă.
Avea dreptate într-adevar, dar atinsese un subiect în care trebuia să zic ceea ce aflasem.
- Mmm am facut “cercetari”, Carsoni sunt preferati ei.
- Carsoni..dar, ieri?se bâlbâi aceasta impresionată, am continuat.
- Toti îi ştiu…tatal lor este directorul adjunct şi profesor de istorie, iac nici aici nu scap de ea, oricum sunt doi baieti şi o fată, toti frati dar şi o protejată..ştii tu, dar se zice că fratele cel mare şi protejata sunt împreună! Şi cum a fost zborul?
- Groaznic.
Se parea că nu prea avea chef de vorbit între fete. Am decis să fac o baie şi să o las să se odihnească.
- Eu mă duc să fac o baie!
Când am ieşit din baie, Chloe deja dormea. Posibil ca imediat după ce eu intrasem ea să se fi aşezat în pat şi să fi adormit. „Ar fi placut să despachetam împreună. Pariu că are o multime de haine super…şi ar fi o ocazie sa ne cunoaştem.”
Furie
Dimineața urmatoare m-am trezit devreme, Chloe încă dormea . Am vrut să o trezesc să mergem împreună la masă; dar am renuntat când i-am vazut chipul. Era ca cel al unei printese. Pentru prima dată îmi aparuse în minte cuvântul nobil. Mai că eram invidioasă…până şi când dormea o facea cu eleganţă şi un aer aparte.
Mi-am luat camera de filmat şi m-am dus în cantină. L-am recunoscut imediat pe Sam; cel mai frumos baiat din lume; şi m-am îndreptat spre masa la care el statea. Am vorbit un pic apoi am deschis camera şi am început să îi filmez pe fiecare, parte în parte avea o altă personalitate, alte gesturi demne de a fi imortalizate.
- Hei Rouge! Unde e colega ta?!mă întrebă Sam.
- Trebuie să apară şi ea în orice moment!
- Da..pariez pe 50 de dolari ca e o ciudăţenie urâtă!nu ştia ce vorbeşte…nu avea de unde.
- Hei uite-o!
Mi-am îndreptat camera de filmat spre intrarea în cantină. S-a oprit pentru câteva secunde în pragul uşii fară să se mişte. Nu era forte aranjată; se vedea că nu facuse decât să arunce la întâmplare acele haine. Şi totuși arata așa de bine…era drept ca un simplu om să arate aşa? Parul îi statea să îi iasă din acel coc prins neglijent, fata care până în ziua precedentă avea câteva urme ale adolescentei, semana mai nou cu o mască de gheișă iar îi obraji aveau bujori. Înaintă în cantină mergând exact ca o felină în cautarea prazi. Sam facu un comentariu despre tricoul ei apoi o strigă „Hei cap de mort!”. Am vazut ca nu raspunse. Larma din cantină era prea mare aşa că m-am dus după ea şi am tras-o de umar.
- Chloe! Nu auzi când te striga lumea?
- M-ai strigat?mă întrebat în timp ce o conduceam spre masă.
- Da „Cap de mort” ! a raspuns în locul meu Sam.
S-a uitat confuza la mine, probabil nu întelese faza, i-am raspuns vazând cât de încurcată era.
- Prostuto, craniul de pe tricou!
Instinctiv s-a uitat în jos apoi a încercat să îşi vadă spatele. Era foarte haioasă, şi nici macar nu încercase să facă o glumă. Elegantă şi gratioasă, amuzantă şi inocentă. Mă facuse să analizez o persoană pentru prima dată în viaţă, pentru prima dată mi se parea o persoană atât de interesantă. A stat un pic cu noi, savurând glumele colegilor apoi a cerut indicatii spre secretariat.
Parfum
După ce Chloe s-a dus la secretariat am plecat şi noi afară, fiecare jucând câte ceva sau alte activităţi. Eu am jucat cu Sam şi Larry fotbal apoi spre după amiază am mers în camera pentru a-mi schimba tricoul plin de iarbă. Chloe era deja acolo îmbracată în pijama şi bagată sub patură. Încă nu îşi desfacu bagajele! Acel lucru mă facu să mă întreb daca nu cumva o deranjam, daca avea de gând să se mute. Nu prea doream asta. M-am apropriat de ea, avea buzele muşcate şi sângera, iar bujori din obraji disparuseră facând-o să pară bolnavă. Semana cu o statuie de marmură a unei mari regine de pe timpuri.
În miez de noapte
În cursul nopti avusesem un vis destul de ciudat. Chloe îmi cerea scuze dar nu ştiam pentru ce. Când m-am trezit nu mă simteam odihnită, deşi dormisem destul de mult. Automat am cautat-o cu privirea prin camera.
„Deja s-a trezit…”
Am renuntat la a mai mă gândi la ea şi m-am grabit la cursuri.
Din focul iubirii adunam taciuni
Ce se nasc din incandescenta ploii de soare...
Unde-a ramas visul tainic de pe maini
Schitat de priviri cu-a lor patima-arzatoare?
Noi suntem iluzii a ceea ce este muritor, iar scena este o iluzie a vieţii.
"El nu credea in nimic, cu exceptia viciului insasi si a unui zeu viu care exista pentru singurul scop de a face posibila satisfactia fata de rau."
Emyleene, chibi-ul lui fake_fate