Flacăra stacojie. Povestea se repetă

[Addeh]

Heya girls! ^^
"...când am dat foc sălii de sport....[..]" - =))) Soo, tipu` asta e intreg? I mean, imi pare cam increzut si chiar nu stiu la ce sa ma astepta din partea lui. [-( Ce naiba vorbesc ?! De fapt, stiu fooarte bine. Nu e sanatos deloc. E un afemeiat din cate vad, si un profitor mare. Auzi, s-o sarute pe bruneta aia, care sper ca e din intamplare, este prietena lui Chloe... X (
Daa, saraca de ea. Chiar o sa-i dea batai de cap pustiul asta. :]]
But, ca intotdeauna, curiozitatea vine cu urmatoarele capitole, numai ca eu sunt deja. :)) Succes amandurora. >:D<

[Kayla.]

Hey, am ajuns si eu intr-un sfarsit, chiar nu am observat ca ati pus un nou capitol. E destul de bun acest capitol, dar stai, ce tot spun eu, e foarte bun. A avut tot ce ii trebuie: naratiunea e buna, descrierea la fel si dialogul, partea mea preferata. Nu am vazut nici o greseala, de nici un fel. Asezarea in pagina a fost si ea buna, iar actiunea nu a fost deloc grabita. Sunt foarte curioasa cu ce se va intampla intre Angel si Chloe sau mai bine spus daca se va intampla ceva. So, atat am avut de spus. Bafta cu next.

[SnowFlake.]

Capitolul trei - Amintiri

Era aşa de frumos, mult mai drăguţ decât ultima dată când a revenit. Sunt sigură că nu ştiţi la ce mă refer. Cred că ar trebui să încep cu începutul, nu?

Ei, bine .. Acum câţiva ani, eram foarte bolnavă. Nu mai ştiu exact ce boală aveam, dar ştiu sigur că era una gravă. Nu a fost descoperită la timp şi eu eram pe moarte. Eram resemnată într-o oarecare măsură şi împăcată cu gândul ca voi muri, în câteva ore sau poate în câteva minute.
Dar imposibilul a devenit posibil, atunci când acel băiat m-a găsit. Încă nu ştiu cine este şi sincer aş vrea să pot spune că îi sunt veşnic recunoscătoare, dar nu îi sunt. Nu pot să-mi explic cum a reuşit să mă facă nemuritoare printr-o simplă atingere. Nu am simţit nimic atunci când m-a salvat de la moarte. Totul a fost ciudat şi inexplicabil, dar nu mai am nevoie de explicaţii. Aş fi preferat să mor decât să trăiesc în acest chin cumplit. M-a salvat pentru că i-a plăcut de mine, am înţeles asta. Dar de ce nu dispare? De ce nu mă lasă să fiu şi eu fericită alături de Angel?
Asta este cealaltă poveste. După ce m-a salvat misteriosul tip al cărui nume nu-l ştiu, am devenit salvamar. Îmi plăcea această profesie la nebunie pentru că îi ajutăm pe alţii, iar sora mea îşi dăduse acordul.
Într-una din zile l-am văzut pe Angel. Îl urmăream zi de zi şi când lipsea eram tristă, însă pe atunci nu-mi explicam de ce. Era să se înece, iar eu speriată i-am sărit în ajutor. Se pare că ajutorul a fost bun, căci îl salvasem. Partea proastă a acestei întâmplări este că între noi s-a stabilit o legătură. Apare mereu în locurile în care mă aflu, cu acelaşi nume şi aceiaşi înfăţişare.
Atingerea mea nu a fost deajuns pentru ca el să devină nemuritor, aşa că este muritor şi asta mă întristează. Apare o dată la patru ani şi mereu se îndrăgosteşte de mine şi eu încerc să-i rezist, dar nu pot. Eu sunt deja îndrăgostită de el. Cu cât ne apropiem mai mult cu atât ştiu că el va fi mort în scurt timp. De ce? Pentru că acel nemernic care m-a salvat apare de nicăieri şi-l omoară. Nu-i convine că eu să fiu cu altul, vrea să mă păstreze pentru el, ceea ce mi se pare puţin egoist din partea lui.
Dacă nu ar fi fost sora mea eu aş fi fost total distrusă. Am noroc ca este medium.

- Chloe! Trezeşte-te din transă. Te strig de câteva minute bune.
Am auzit-o pe Lissa ţipând. Cel puţin m-a trezit din lumea suferinţei, din păcate doar pentru moment. Starea mea va reveni când vom începe orele.
- Scuză-mă Liss! Mă gândeam ..
- La ziua de ieri? Haide te rog! Ştiu că e frumos, dar eu l-am ochit prima! Jos mâinile de pe el, domnişoară.
- La ce te referi? am întrebat-o surprinsă, deşi aveam o mică idee despre ce vorbea.
- La Angel. E aşa superb şi nu te las să mi-l iei.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu aveam de gând să mă cert pe tema asta cu Lissa. Totuşi ceva îmi spune că ar trebui măcar să încerce să fie fericită alături de el. Sinceră să fiu, eu aş lasă-o să umble cu el, dar cu siguranţă mi-aş semna sentinţa la moarte. Brusc mi se făcuse rău. I-am făcut semn Lissei că vreau să fiu singură şi să o ia la pas spre clasă. Din fericire m-a ascultat şi nu s-a împotrivit deloc aşa cum are ea prostul obicei.

Am început să mă plimb de colo colo. Chiar nu aveam stare şi detestam să fiu aşa.
Totul s-a complicat, de parcă ar fi fost vreodată simplu. Am început să merg spre grădina din faţa şcolii pe care o adoram aşa de mult. Ştiu că sunt pe lume mii de flori, dar trandafirii sunt cei care îmi dau fiori. Culoarea lor roşie îmi aduce aminte de sânge, ştiu că pare greţos, dar mie îmi place. Am zărit un băiat care stătea jos pe o bancă. Ce caută aici? Era locul meu şi al Lissei de când mă ştiu.
Sau mai bine spus, de când am venit aici.
M-am apropiat de el şi am încercat să-l studiez mai bine. Avea părul şaten şi cam atât pot spune momentan. Îl privesc din spate doar.
- Bună, am spus eu cu o voce aproape neauzită.
S-a întors cu faţa spre mine şi am constatat că are ochii verzi.
- Salut! Tu trebuie să fii Chloe. Am auzit multe despre tine.
Ei, drăcie! Asta chiar m-a luat prin surprindere.
- Serios? am întrebat în timp ce mă aşezam lângă el, la o distanţă considerabilă.
- Serios. Ai nişte prietene pe cinste care la beţie spun totul.
Lissa! O s-o omor pe fata asta şi i-am spus de atâtea ori să nu mai bea sau măcar să nu mai vorbească când e beată căci spune doar prostii.
În obraji mi-au apărut două pete mici şi roşii.
- Stai liniştită. Nu mi-a spus nimic de rău. Că tot veni vorba eu sunt Derek.
Derek? Ce nume drăguţ are.
Clopoţelul enervant a început să sune, iar eu am tresărit. Nu mă aşteptam să apare sunetul chiar acum.
- Se pare că trebuie să ne luăm la revedere. Ce zici dacă ne vedem mai târziu? Poate te scot în oraş sau ceva... dacă şi tu vrei.
Asta e a două oară când mă ia prin surprindere, dar trebuie să recunosc e aşa drăguţ când se bâlbâie.
- Ne putem de acord mai târziu. Vorbeşte cu Lissa să-ţi dea numărul meu sau adresa sau vezi tu cum faci. Eşti băiat inteligent.

A zâmbit şi a început să fugă spre clasă. Eu nu fug niciodată, prefer să merg doar. Pe hol l-am întâlnit pe Angel.
- Chloe! Trebuie să vorbim.
De asta mă temeam.
- Ce vrei Angel? Scuză-mă dacă sunt nepoliticoasa, dar nu am chef de nimic acum şi mă simt şi rău.
Nu-mi place că l-am minţit, dar nu aveam chef să-mi spună cine ştie ce prostie şi eu să-i cad la picioare pentru că-l iubesc atât de mult.
- Vroiam să te invit în oraş. Accepţi?
Când l-am auzit îmi venea să cad pe jos sau să sar în sus de bucurie, însă ceva mă împiedică.
Lissa era îndrăgostită de el, iar eu trebuia să-l ţin la distanţă dacă nu vroiam să moara din nou.
- Îmi pare rău. Deja am o întâlnire diseară cu Derek. Nu cred că-l cunoşti. Ne mai vedem pe aici.
Şi i-am întors spatele, dar chinul deabia acum începe. Orele vor fi infernale şi voi număra fiecare secundă ce trece.

[Addeh]

Aww, ce bine imi pare ca ai vanit cu nextu`. :o3
Btw, cred ca am vazut o singura greseala. o.o'
" Ne putem de acord mai târziu - cred ca mergea mai bine " ne punem de acord.. "
In rest... :] E ok.
Btw, atmosfera pare ca se schimba; deci.. sa recapitulam... Este tipul ala Angel, care se pare ca o place pe Chloe.. Acum vad ca a intrat in " peisaj " un alt tip. Derek. [ Imi place numele totusi ] . Sunt curioasa ce rol va avea in viata lui Chloe. :-? Ca nu este bagat din greseala in fic, right? : > Well, este deja capitolul 3 , iar eu deja sunt curioasa. :]]
Bafta fetelor ! * hug *

PS: Paste Fericit ! :*

[Kayla.]

Am aterizat si eu pe aici :]. Ma bucur ca ai adus next.
Am vazut cateva greseli de tastare, data viitoare corecteaza mai bine capitolul inainte sa-l postezi. Alte greseli nu am vazut, decat cele de tastare. In rest asezarea in pagina a fost buna, nu am ce comenta. Stai destul de bine la capitolul estetica. Naratiunea e si ea buna, descrierea cam scartie, incearca sa o imbunatatesti, iar dialogul mi se pare in acest capitol cam mult si sec, fara suparare. Puteai sa transformi unele linii de dialog in vorbire indirecta. Nu prea mai am altceva de spus decat bafta cu next si poate ma anuntati. :]

[Vero]

UUuuu nu pot sa cred ca am pierdut doua nexturi. Merci Carina ca m-ai anuntat -_-”. Oricum... au fost doua nexturi ft interesante. Imi place caracterul lui Angel. E asa narcisist si increzut... si obsedat sexual.. Cu descrierea stati bine amandoua nu prea am ce comenta. Naratiunea este buna, actiunea nu e grabita si dialogul nu este sec. Greseli de tastare nu am vzt deci e bn. Astept nextu sh de data asta va rog sa ma anuntati cand il puneti. Buh bye! :*

[KarinaD]

Îmi pare sincer rău pentru capitolul ăsta. Ştiu că am dat-o în bară rău de tot -.-".

Capitolul trei - Gelozie

Se îndepărtează graţios de mine lăsându-şi parfumul în urmă şi paşii răsunându-i în hol. Nu pot să cred că m-a refuzat. Este prima fată care a făcut aşa ceva. Serios, cine ar refuza pe cineva ca mine? Sunt visul oricărei femei, mai puţin al ăsteia. Nici nu mă aşteptam să mi se întâmple aşa ceva. La fosta mea şcoală, fetele s-ar fi bătut pentru o întâlnire cu mine. Sunt arătos, frumos şi inteligent. Se pare că nici nu-i pasă de mine, nici nu ştiu de ce m-aş complica. S-a dus la ore, numai de asta nu-mi arde acum. Mă întorc plictisit şi o zăresc pe Lissa care pare încurcată în propriile gânduri. O văd cum se aproprie de mine, cu capul aplecat în jos şi cu nişte cărţi în mână. Zâmbesc ştrengar şi încerc să spun ceva, dar se pare că azi e ziua mea ghinionistă. Trece pe lângă mine, neobservându-mă. Nu pot să cred. Puicuţa asta era înnebunită după mine, acum nu mă mai bagă în seamă? O strig şi aceasta tresare privind buimacă în jur. Îşi aţineşte ochii pe mine şi nu se opreşte din a mă privi. Roşeşte puţin în obraji şi mă întreabă ce s-a întâmplat.
- Ieşi cu mine deseară? Am fost aşa de direct încât mă uimesc şi pe mine.
Lissa se bâlbâie încercând să spună că acceptă cu mare plăcere. Chicotesc şi îmi pun mâinile pe umerii ei zgâlţâind-o puţin, trezind-o la realitate. Ochii mei îi găsesc pe ai ei şi îi spun că o iau după ore. O urmăresc până ce intră în clasă şi plec în grădină. În drum spre aceasta mă opresc până la orar care era lipit pe un perete. Observ că Lissa este liberă după ora asta, dacă nu chiuleşte şi sincer să fiu, chiar aş vrea să facă asta. Acum are matematică. Dacă şi ea iubeşte matematica la fel cum o iubesc eu, cred că acum se dă cu capul de bancă. Holul este gol, iar eu sunt singur. Încep să înaintez până ce zăresc un afiş mic, aproape că nici nu-l observasem, prin care ne spune că toţi profesorii vor participa într-o şedinţă. Perfect, tot ce trebuie să fac acum este să aştept cinci minute. Unde să o duc la aşa zisa " întâlnire"? Parcurile mă plictisesc, plimbările mă fac să adorm ... Încep să bag mâinile în buzunarele de la blugi căutând ceva bani pentru cofetărie. Găsesc, într-un final nişte mărunţiş perfect pentru un suc. Aud uşa blestematei clase deschizându-se şi pe ea iese blonda urmată de Lissa care mă caută cu privirea. Ochii îmi rămând fixaţi pe blonda care priveşte pe geam şi într-un sfârşit tresaltă când îşi găseşte un punct fix la care să privească insitent. Deodată o văd pe Lissa în faţa mea cum îmi zâmbeşte ca un papagal. O iau de mână şi ieşim din şcoală aproape neobservând că aceasta vorbeşte cu mine.
- Deci aşa e? întreabă aceasta insistent
- Ăăă da, sigur că da ...
Am răspuns că idiotul la o întrebare gen: " M-ai aşteptat tu pe mine până când am ieşit? ". Uneori spui lucruri fără să gândeşti. Aceasta începe să zâmbească satisfăcută şi cred că mai are puţin şi începe să ţopăie, nu că mi-ar lipsi asta. În drum am ascultat toate aiurelile ei despre cum a fost la şcoală azi şi sincer, acum aş fi ales parcul. Era spre binele meu. Deschid uşa cofetăriei şi o las pe domnişoară să o ia înainte. Aceasta se pune la masa din dreptul ferestrei, gândind că e romanitic probabil. Mă aşez lângă acesta şi comand două sucuri. Trag cu ochiul prin local în timp ce partenera mea vorbeşte la telefon. Într-un colţ al cafenelei o văd pe blondină stând la masă cu un băiat. Sunt aşa discreţi încât mă uimesc şi pe mine. Simt cum sângele-mi fierbe, iar această senzaţie mă exasperează. De ce mi-ar păsa cu cine se întâlneşte? Sincer nici nu-mi pasă, dar de ce nu-mi pot dezlipi ochi de la ea? O văd cum se uită la mine şi îi spune ceva partenerului ei, apoi se ridică de la masă şi pleacă. Trebuia să fiu eu în locul acelui dobitoc în seara asta. În schimbul ei m-am ales cu o altă dobitoacă care mai cere un suc, încă fiindu-i sete. O privesc exasperat în timp ce soarbe cu paiul din sucul ăla până îl termină. O iau de mână, plătesc nota şi o duc acasă cu pretextul că am teme de făcut. Nu că le-aş face vreodată. Dacă ziua de azi a fost aşa, mă întreb cum va fi cea de mâine.

Scuzaţi, din nou ^^"

[Vero]

Hello Puk. ^^ Merci ca m-ai anuntat. Cam scurt capitolul intr'adevar dar merge. Nu a fost cine stie ce actiune dar sper ca pe viitor va fi. Dar oricum merge si asa. Mie una mi-a placut. A fost foarte dragut si doamne cee ma amuza baiatul asta. :]]. E asa modest si ingamfat. Descrierea este la locul ei, naratiunea e si ea ok, actiunea nu foarte grabita, dialogul nu mi s-a parut sec si greseli de tastare nu ai avut. Ce as mai putea sa mai spun?? Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Bafta la scris! Buh bye! :*



Edit: Primaaaaaaaa b-)

[Kayla.]

Hello :] Am ajuns si eu intr-un sfarsit pe aici. A fost un capitol cam scurt, dar a fost dragut. Good work! ;) Naratiunea a fost buna, descrierea la fel, desi puteai sa mai descrii putin sentimentele, iar dialogul a fost cam putin, incearca pe viitor sa folosesti mai mult. Greseli de tastare nu am observat si oricum daca au fost, nu le-am bagat in seama, am fost captivata sa citesc capitolul. Actiunea nu a fost grabita deloc, ceea ce e foarte bine. So, that's all, i guess. Bafta in continuare si va rog, anuntati-ma cand postati next-ul. Spor la scris! >:D<