06-02-2010, 03:31 PM
scuze de intarziere, dar lenea asta :-". Minim doua sau trei comenturi sau nada next. Nu ma supar daca primesc mai mult :-"
Capitolul 4
Sakura: - Stai aşa, spun supărata si continui, văzându-i nedumerirea de pe chip, nu joci un joc corect, şti? Am dreptul sa ştiu tot! Fiindcă...
- Fiindcă ce? Ma întrerupse si glasul era un pic încordat. Tu eşti doar un muritor, care oricând poate termina cu viata. Nu eşti puternica ca ignis, nu eşti mai rapida ca vârcolaci si mai nobila decât noi, vampiri - spuse cuvântul, fara măcar sa se in strâmbe sau sa tresară. Nu ai nici un drept sa-mi ceri toate răspunsurile.
- Dar democraţia spune, ca am dreptul sa ştiu tot ce vreau...
- Legile muritorilor nu ne privesc pe noi, micuţo. Nu eşti mai mare decât mine la vârsta. Tu ai abia 18 ani împliniţi sau mă insel, pe când eu am 4020 de ani. Diferenţa dintre noi este enorma, îmi spuse si mie îmi pica fata de un metru.
Nu-mi vine sa cred ca are 4020 de ani. Părea atât de tanar si de chipeş, incat nu-i ii dau mai mult de 19 ani si când de fapt avea in spate 4 milenii. Îmi venea sa rad, dar privirea lui foarte atenta si nemişcata, mă făcea sa mă fac mica in fotoliu si sa tac din gura. Persoana lui inspira frica, teama, misteriozitate, regalitate si putere. Îmi întind o mana tremuranda si ii ating uşor fata lui cam alba. La contactul cu pielea lui, simt nişte furnicături pe şira spinări. Brunetul închise ochii si deschide gura, si îmi apăsa mana de fata lui, cu mana lui. Poate ii plăcea bataile inimi mele, care era o adevărata toba din tribul Baluba. Parca am nimerit in romanul Twilight, eu in locul Bellei si vampirul din fata mea, in rolul lui Edward, dar eu nu simţeam nimic fara de el. Oare are un miros aparte sau foloseşte parfum de barbati? Îmi forţez norocul si mă aplec in fata, pentru al mirosi.
Deodată ochii săi se deschiseră si eu am îngheţat de frica, la jumătatea gestului. Vampirul zâmbi amuzat de reacţia mea si mă împinse delicat înapoi, pentru a nu pica pe jos. Se ridica de pe taburetul din fata mea si se aşeza in partea mea stânga, pe braţul fotoliului meu. Ii privesc fata si el ridica rapid de câteva ori din sprâncene, intr-un mod pervers si apoi începu sa rada, parca ar fi fost o gluma. Ma uit la el uimita si fascinata. Rasul sau, părea atât de natural si nu împrumutat cum era la muritori. Uşa se deschise uşor, apoi se închise la fel de uşor. Doar scartaitul ei, m-a făcut sa tresar si sa conştientizez, ca ramasem in camera doar cu el. Oftez si mă ridic de pe fotoliu si m-am dus la masuta de langa fereastra. Am privit cartea aceea idioata, care m-a aduse intr-un cuib de vampiri si tot ea mă v-a scoate de aici.
- Daca cauţi ceva in aceea carte, la pagina 513 la secţiunea vampiri, titlu, "cum scapi de ei?" si paragraful 5, aliniatul 66, nu vei reuşi, îl aud cum îmi spune, lasandu-ma uimita.
De unde ştia unde vroiam sa mă uit? Trag aer pentru a mă calma si a ramane aşa. Cred ca are puterea lui Edward sau a citit azi-noapte cartea? Ma întorc spre el, dar nu-l vad la fotoliu, unde ştiu ca l-am lăsat. Îmi plimb privirea prin camera, care era goala. Ciudat. Ma îndrept spre uşa, dar ceva mă atinse pe cap. Îmi dau cu mana prin par si simt cum sunt prinsa de mana si sunt trasa in sus. Închid ochii de frica si după doua minute, mă trezesc in braţele vampirului si atârnam amândoi de tavan cu capul in jos. Mâinile lui, mă ţineau bine de mijloc, in timp ce mâinile mele se odihneau pe camasa sa neagra din satin. Cum era posibil asta? Cum făcea toate astea? Ma uit la fata lui si vad, ca era mai înalt decât mine cu un cap. Ochii săi, cercetau ceva, aflat inca pe pamant.
- Cum te cheamă? Îl întreb si închid imediat gura, ca îmi venise rău.
Simt cum ne-am desprins de tavan. Podeaua se apropia rapid de noi, dar ne-am oprim la cativa centimetri de ea. Eu eram cu spatele spre podea si el peste mine. Oprirea a fost cam brusca si mi-a adus stomacul din gat, direct in spate. Doamne ce senzaţii idioate am. In loc de greaţa, nu pot sa mă orientez unde este in sus si in jos sau stânga si dreapta. Îmi întorceam capul in toate direcţiile, încercând sa mă orientez cumva, dar nu puteam. Simt cum maxilarul îmi este apucat si îmi fixa capul. Ochii mei ii priveau pe ai lui.
- Daca nu poţi sa te orientezi după repere, uita-te la sprijinul tău in acel moment. Acum eu sunt sprijinul tău, îmi spuse si intre timp mă aduse cu picioarele pe podea. Si şti cum mă cheamă. Sasuke, îmi mai spuse si îmi dădu drumul, dar mă prinse imediat, ca era sa-mi dau grămada.
Eram ameţita si aveam nevoie de aer. Îmi dau ochii peste cap si negru tot...
Sasuke: Am întins-o pe podea si ii ţineam o mana in a mea, luându-i pulsul. Inima ii bătea normal. Probabil ii se făcuse rău, după ce a experimentat imporabilitatea in aer. Aud un ciocănit uşor si pe uşa intrară toţi trei vampiri, care au venit cu mine. Aprob din cap si apoi îmi îndrept mana spre un geam, care se evaporase rapid, parca ar fi fost o picătura de apa in bătaia razelor soarelui de desert. Îmi dau jos camasa si apoi închid ochii. Parul îmi crescuse pana la jumătatea spatelui si deveni albastru. Pielea îmi deveni pamantie. Buzele erau violete si pe nas aveam o cruce neagra. Aveam aripi, in forma de gheare uriaşe, foarte puternice. Ies afara in gradina si privesc cerul. Era înnorat. Numai bun de lansat in văzduh. Konana veni in fuga cu Sakura in braţe si mi-o dădu mie. Purta o geaca neagra, groasa. O aşez mai bine in braţele mele, băgându-mi ghearele in geaca, ca sa o ţin mai uşor, daca mă voi deschilibra. Îmi flexez genunchi si apoi sar. Dau puternic din aripi si mă inalt ca o săgeata in văzduh. Scot un sunet acut, care fusese urmat de alte doua si camarazi mei, mi se alăturară rapid. Am început sa zburam spre vest, unde ne aştepta casa noastră.
Zburam foarte repede, incat întreceam si avionul, dar după o cursa din aceasta fara odihna si contracronometru - trebuia sa ajungem înainte de răsăritul soarelui la Sibiu - ne înfometa peste măsura. Îmi plăcea mult sa zbor, dar nu in contracronometru. Mult timp am zburat purtaţi de vanturile oceanului Atlantic si apoi de cele marii Mediteraneene. După 3 si jumătate de zbor, am simţit mirosul bradului si pinului de România. Coboram in picaj, cu aripile strânse pe langa corp. Vampiroaica tipa de bucurie, ca ii plăcea foarte mult plonjoanele. Pamantul se apropia rapid de noi, pregantindu-se sa ne ia viata, dar îmi deschid aripile si rapid ne redresam si aterizam in siguranţa. Aripile mi le strâng si mi le bag înapoi in spate, iar pielea îmi reveni la normal.
- Konana, strig peste umăr si din gura mea ieşi abur de la gerul din tara.
- Da? Ma întreba, venind in fata mea.
- Ia-o si du-o la mine acasă. La vila nu la castel, ca nu vreau sa devina felul principal si îmbrac-o cu vreo camasa de noapte, ca găseşti la mine prin dulap, spun eu si i-o dau pe rozalie in braţele albăstruii.
- Bine, ca se uite haine prin casa ta, la cate ordine este acolo. Hai, du-te la vanatoare si Itachi sa fi cuminte, mai spuse vampiroaica si pleca cu Sakura.
Îl aud pe Gaara cum face mişto de Itachi, dar mârâitul meu superficial, l-a adus la tăcere. Dimineaţa v-a răsari un soare roşu, ca s-a vărsat sânge înainte ca el sa se ridice pe bolta cereasca.
Sakura: Deschid încet ochii si privesc tavanul fals gri, jumătate, apoi cădea intr-o panta uşoara de 45 de grade, de culoare alba si in plafon erau becuri instalate. Ce bine era in patul asta dublu ,cu lenjerie alba si perne de aceeaşi culoare... Stai aşa! Asta-i nu-i patul meu. Ma ridic rapid si privesc unde mă aflam. Eram intr-un dormitor, mare, cu laminate pe jos, de culoarea nisipului de mare. Pe peretele din spatele meu, se aflau cărămizi arse. Acest tip de cărămizi, le foloseam la şcoala, sa desenam pe jos şotronul. Peste peretele de cărămizi, era un fel de dulap cu diferite lucruri faine, dar ciudate. De o parte si alta a patului erau doua noptiere negre din lemn si cu doua veioze mici si simpatice.
Ma ridic din pat si vad un covor alb sub pat si in jurul sau. Era atât de pufos si moale, incat am crezut ca este zăpada. Cu siguranţa asta-i nu-i camera mea. Ma uit la mine si raman uimita. Purtam o camasa de noapte, alba, puţin transparenta, si cu decolteu adânc, de îmi expuneau sânii mari si crăpata aproape pana sus, in partea dreapta. Cum dracu am ajuns aia pe mine si când? Aud o muzica de pian, venind de la parter. Era o melodie saltareata si foarte frumoasa. Ma îndrept spre uşa si o deschid uşor, pentru a nu face zgomot. Melodia înceta doar o clipa, apoi reîncepu, parca mai cu mult suflet. Holul nu era atât de lung si nici spaţios. Erau doar patru uşi si toate din lemn de cireş. Pereţi erau de un bej combinat cu auriu, dând un aer de familie. Cobor scara din lemn si cum am prostul obicei sa pic pe scări, daca le cobor încet, am pus greşit piciorul, pe ante-penultima treapta si am picat pe jos, pe laminatele de culoarea mieri, care sclipeau de curatene. Simt cum sunt trasa in sus si pusa pe ultima treapta a scări buclucaşe.
Îmi ridic privirea si raman împietrita. In fata mea se afla Sasuke vampirul. Acesta îmi zâmbi, apoi îmi lua piciorul stâng si îmi ridica rochia, pana deasupra de genunchi. Vad cu groaza, ca îmi julise rotula si groaza mai mare, este ca vampirul isi îndrepta gura spre acel loc. Inima mea începu s-o ia la galop si începu sa curgă mai mult sânge. Sasuke isi ridica alarmat privirea spre mine. Ochii săi mă cercetau foarte atent si puteam sa jur, ca unul dintre punctuleţe, intra pentru câteva secunde in pupila si reveni la loc. Ofta si dispăru, lăsându-mi in aer piciorul, care începu sa pice in jos, dar îl prinse înainte de a se lovi de laminate.
- Alege, îmi spuse, arătându-mi sticla de alcool sanitar si vata si scoate un pic limba lui si o baga înapoi in gura.
- Intre ce spirt si ce? Îl întreb cam tupeista, chiar daca ştiam despre ce era vorba.
- Intre spirt sau eu. Spirtul ustura, pe când saliva mea nu, îmi spuse si apoi puse vata la mine in mana.
Desfăcu capacul de la sticla cu spirt si îmi zâmbi. Isi turna o picătura pe degetul aratator de la mana stânga si scoase un mic şuierat de durere. Se părea ca alcoolul sanitar ii topea... pielea? Scutura rapid degetul si îl baga in gura. Îl scoase si pufni uşor. Era ceva intre amuzament si supărare. Îmi arata degetul si am simţit cum mi se toarce stomacul pe dos. Unde fusese picătura, era rana vie. Am închis ochii si am întors capul. Mai nou, pe vampiri ii arde si alcoolul sanitar, dar apa sfinţita? Cred ca aia ii topeşte.
- Cred ca nu-ti convine sa lucrezi cu spirt, linge-mi tu sângele, dar nu mă voi transforma in vampir, daca saliva ta ajunge in corpul meu? Îl întreb, ca sa fiu sigura ca nu voi deveni o lipitoare, ca el.
- Nu. Ca sa devii vampir... se oprise si mă privi in ochi, ne ştiind sa-mi spună sau nu, cum puteam deveni ca el, apoi hotăra sa continue,... iţi trebuie sângele unui vampir sa curgă prin venele tale. Momentan, nu am de gând sa te transform in vampir, îmi mai spuse si isi îndrepta gura rana, dar se opri rapid.
- Uita-te in alta parte si încearcă sa te calmezi, ca nu cumva sa mă faci sa mă îmbăt de mirosul sângelui tău si sa regret asta, si eu am început sa cercetez sufrageria.
De fapt nu puteam vedea mare lucru din ea. Tot ce ştiam, ca avea pereţi auri, si in fata o uşa ce dădea afara din casa. Mi-am întors privirea si am început sa mă uit la brunet cum îmi curata rana. Limba lui moale, se plimba uşor peste rotula, curatand locul acela de sânge. Ma furnica uşor rana, dar era mai bine decât cu alcoolul ala sanitar. După ce fusese sigur, ca a dezinfectat rana, o acoperi cu un plasture si apoi îmi acoperi piciorul, spunându-mi ca nu-i prea frumos sa-mi arat piciorul unui domn. Acest lucru mă făcu sa mă inrosesc de furie. Am vrut sa-i dau o palma, dar îmi prinse mana si îmi pupa delicat dosul mâini. Cea ce mă uimi, era fapt, ca avea buzele moi, cărnoase, catifelate si puţin călduţe, si nu tari ca piatra si reci ca gheata, cum era in romanul Twilight si cum spuneau toate miturile si legendele despre vampiri. După ce isi desprinde buzele de pielea mea, mă trage încet sus. Îl urmez si vad si restul sufrageriei. Avea tot peretele din sticla si in fata peretelui de sticla avea un L.C.D. si o canapea din piele alba, din trei parti, foarte comoda. In mijlocul canapelei se afla o masuta din sticla, rotunda cu o vaza alba pe ea si in vaza se aflau crini imperiali, foarte frumoşi. Pe petrele opus, celui de langa scara, se afla un şemineu din piatra, in care ardea un foc vesel. In fata şemineului se afla o blana de lup negru, dar era prea mare pentru a fi lup, dar si pentru urs ar fi mare.
- Vârcolac, îmi răspunse la întrebarea nerostita. A aparţinut tatălui lui Kiba. Am păstrat-o ca trofeu de mândrie, ca mi-a omorât creatorul meu, Sakura, îmi răspunse si mi-am acoperit gura cu ambele mâini, când am văzut cum arata capul cu gura deschisa si plina de colţi albi.
Doamne! Existau astfel de creaturi? Ma dau in spate si mă lovesc cu fundul de ceva tare. Ma întorc si vad un pian, mare si negru, cu partea din spate ridicata, la fel si cea de la clape. Taburetul cu perna de catifea vişinie, era sub pian, aşteptând sa fie trasa afara si sa se stea pe ea, pentru ca interpretul sa-i cânte o melodie la maiestosul instrument a lui Bethoveen, Motzart si Strauss. Îmi trec mana peste clapele fine si alunecoase. Mereu mi-a plăcut pianul si mama mea mi-a predat lecţii de pian in particular, dar m-am plictisit repede, si numai am vrut...
Simt ceva pufos si din lâna îmi era pus pe umeri. Ma uit si îl vad pe vampir cum îmi aranja o pătura din lâna alba pe umeri mei si îmi acoperea din adins gatul. Ii apuc marginile si le strâng mai pe langa corp. De ce se purta atât de frumos cu mine? Eram doar un ied încolţit de un lup flamand, dar atunci de ce lupul se purta atât de bine cu iedul? De ce s-a ajuns aici? De ce toate legendele cu monştri au devenit realitate si aveau un singur scop. Sa mă distrugă pe mine. Am început sa plâng cu lacrimi cristaline, sărate si mari. Doua mâini puternice mă imbratisara pe la spate, lipindu-mă de el. Respiraţia sa rece, îmi gâdila pielea obrazului meu. Parfumul sau cu aroma de trandafir, mă făcu sa mă îmbăt. Ii simţeam pieptul cum se ridica si cobora in ciclul vieţi. Ma întorc cu fata spre el si îmi pun capul pe pieptul sau puternic. Ii auzeam inima cum bătea uşor si constant, parca ar fi un pendul. Ritmul ei, mă linişti, dar ce s-ar întâmpla, daca s-ar opri?
- Calmează-te. Totul v-a fi bine, atâta timp cat eşti cum mine, cu noi, îmi şopti si mă pupa pe creştetul capului.
- Bine, spun si închid ochii, bucurându-mă de aroma corpului sau...
Kiba: Stăteam si ii ascultam pe doi idioţi, care minune, reuşise s-o localizeze pe fata. Trebuia sa fiu atent cum vorbesc, ca unul vorbea foarte repede si celalalt uita rapid ce vroia sa spună. Kankuro stătea intr-un colt întunecos si chicotea de cei doi clovni ai haitei.
- Stai sa pricepem Boris, spun eu plictisit. Fata locuieşte intr-un cămin din zona famata a Londrei, dar nu a mai trecut pe acolo de doua nopţi. De unde şti?
- Fiindcă am urmărit de sub pat daca vine sau nu si s-o înşfac si sa ti-o aduc ţie, îmi spuse repede si cu precipitaţi, ca abia am inteles un cuvânt.
Fratele meu, pufni si spuse, ca fata era deja la vampiri, ca aceştia si-au luat zborul din Londra, cea ce îmi confirma, Jimmy. Oftez. Aceşti vampiri s-au întins cam mult cu plapuma si s-a rupt. Spun băieţilor sa se pregătească de plecare. Plecam in căutarea cuibului de vampiri. Daca dădeam de vampiri, dădeam si de Sasuke si atunci îmi voi răzbuna tatăl.
- Dar şti unde sunt? Ma întreba Kankuro.
- Luam fiecare oraş in parte si ii găsim. Haide mişcaţi-va! Tip cat mă ţineau plămâni.
Era timpul sa iau ce îmi aparţine de drept. Fiica lui Haruno...
Poze:
http://media.photobucket.com/image/sasuk...o-kage.jpg - Sasuke ca vampir transformat, fara sabie si ţoalele alea :-"
http://img.condo.ro/images/article_pictu...292308.jpg - Dormitorul lui Sasuke si al Sakurei
http://www.firmeproduse.ro/pictures/prod...918729.jpg - Rochia de noapte a Sakurei
http://www.arhitectul-meu.ro/pics/arhite...onal-0.jpg - Vila lui Sasuke din Sibiu
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=2xdcp-hWdcQ - Melodia care o auzi Sakura de la parterul vilei
Capitolul 4
Sakura: - Stai aşa, spun supărata si continui, văzându-i nedumerirea de pe chip, nu joci un joc corect, şti? Am dreptul sa ştiu tot! Fiindcă...
- Fiindcă ce? Ma întrerupse si glasul era un pic încordat. Tu eşti doar un muritor, care oricând poate termina cu viata. Nu eşti puternica ca ignis, nu eşti mai rapida ca vârcolaci si mai nobila decât noi, vampiri - spuse cuvântul, fara măcar sa se in strâmbe sau sa tresară. Nu ai nici un drept sa-mi ceri toate răspunsurile.
- Dar democraţia spune, ca am dreptul sa ştiu tot ce vreau...
- Legile muritorilor nu ne privesc pe noi, micuţo. Nu eşti mai mare decât mine la vârsta. Tu ai abia 18 ani împliniţi sau mă insel, pe când eu am 4020 de ani. Diferenţa dintre noi este enorma, îmi spuse si mie îmi pica fata de un metru.
Nu-mi vine sa cred ca are 4020 de ani. Părea atât de tanar si de chipeş, incat nu-i ii dau mai mult de 19 ani si când de fapt avea in spate 4 milenii. Îmi venea sa rad, dar privirea lui foarte atenta si nemişcata, mă făcea sa mă fac mica in fotoliu si sa tac din gura. Persoana lui inspira frica, teama, misteriozitate, regalitate si putere. Îmi întind o mana tremuranda si ii ating uşor fata lui cam alba. La contactul cu pielea lui, simt nişte furnicături pe şira spinări. Brunetul închise ochii si deschide gura, si îmi apăsa mana de fata lui, cu mana lui. Poate ii plăcea bataile inimi mele, care era o adevărata toba din tribul Baluba. Parca am nimerit in romanul Twilight, eu in locul Bellei si vampirul din fata mea, in rolul lui Edward, dar eu nu simţeam nimic fara de el. Oare are un miros aparte sau foloseşte parfum de barbati? Îmi forţez norocul si mă aplec in fata, pentru al mirosi.
Deodată ochii săi se deschiseră si eu am îngheţat de frica, la jumătatea gestului. Vampirul zâmbi amuzat de reacţia mea si mă împinse delicat înapoi, pentru a nu pica pe jos. Se ridica de pe taburetul din fata mea si se aşeza in partea mea stânga, pe braţul fotoliului meu. Ii privesc fata si el ridica rapid de câteva ori din sprâncene, intr-un mod pervers si apoi începu sa rada, parca ar fi fost o gluma. Ma uit la el uimita si fascinata. Rasul sau, părea atât de natural si nu împrumutat cum era la muritori. Uşa se deschise uşor, apoi se închise la fel de uşor. Doar scartaitul ei, m-a făcut sa tresar si sa conştientizez, ca ramasem in camera doar cu el. Oftez si mă ridic de pe fotoliu si m-am dus la masuta de langa fereastra. Am privit cartea aceea idioata, care m-a aduse intr-un cuib de vampiri si tot ea mă v-a scoate de aici.
- Daca cauţi ceva in aceea carte, la pagina 513 la secţiunea vampiri, titlu, "cum scapi de ei?" si paragraful 5, aliniatul 66, nu vei reuşi, îl aud cum îmi spune, lasandu-ma uimita.
De unde ştia unde vroiam sa mă uit? Trag aer pentru a mă calma si a ramane aşa. Cred ca are puterea lui Edward sau a citit azi-noapte cartea? Ma întorc spre el, dar nu-l vad la fotoliu, unde ştiu ca l-am lăsat. Îmi plimb privirea prin camera, care era goala. Ciudat. Ma îndrept spre uşa, dar ceva mă atinse pe cap. Îmi dau cu mana prin par si simt cum sunt prinsa de mana si sunt trasa in sus. Închid ochii de frica si după doua minute, mă trezesc in braţele vampirului si atârnam amândoi de tavan cu capul in jos. Mâinile lui, mă ţineau bine de mijloc, in timp ce mâinile mele se odihneau pe camasa sa neagra din satin. Cum era posibil asta? Cum făcea toate astea? Ma uit la fata lui si vad, ca era mai înalt decât mine cu un cap. Ochii săi, cercetau ceva, aflat inca pe pamant.
- Cum te cheamă? Îl întreb si închid imediat gura, ca îmi venise rău.
Simt cum ne-am desprins de tavan. Podeaua se apropia rapid de noi, dar ne-am oprim la cativa centimetri de ea. Eu eram cu spatele spre podea si el peste mine. Oprirea a fost cam brusca si mi-a adus stomacul din gat, direct in spate. Doamne ce senzaţii idioate am. In loc de greaţa, nu pot sa mă orientez unde este in sus si in jos sau stânga si dreapta. Îmi întorceam capul in toate direcţiile, încercând sa mă orientez cumva, dar nu puteam. Simt cum maxilarul îmi este apucat si îmi fixa capul. Ochii mei ii priveau pe ai lui.
- Daca nu poţi sa te orientezi după repere, uita-te la sprijinul tău in acel moment. Acum eu sunt sprijinul tău, îmi spuse si intre timp mă aduse cu picioarele pe podea. Si şti cum mă cheamă. Sasuke, îmi mai spuse si îmi dădu drumul, dar mă prinse imediat, ca era sa-mi dau grămada.
Eram ameţita si aveam nevoie de aer. Îmi dau ochii peste cap si negru tot...
Sasuke: Am întins-o pe podea si ii ţineam o mana in a mea, luându-i pulsul. Inima ii bătea normal. Probabil ii se făcuse rău, după ce a experimentat imporabilitatea in aer. Aud un ciocănit uşor si pe uşa intrară toţi trei vampiri, care au venit cu mine. Aprob din cap si apoi îmi îndrept mana spre un geam, care se evaporase rapid, parca ar fi fost o picătura de apa in bătaia razelor soarelui de desert. Îmi dau jos camasa si apoi închid ochii. Parul îmi crescuse pana la jumătatea spatelui si deveni albastru. Pielea îmi deveni pamantie. Buzele erau violete si pe nas aveam o cruce neagra. Aveam aripi, in forma de gheare uriaşe, foarte puternice. Ies afara in gradina si privesc cerul. Era înnorat. Numai bun de lansat in văzduh. Konana veni in fuga cu Sakura in braţe si mi-o dădu mie. Purta o geaca neagra, groasa. O aşez mai bine in braţele mele, băgându-mi ghearele in geaca, ca sa o ţin mai uşor, daca mă voi deschilibra. Îmi flexez genunchi si apoi sar. Dau puternic din aripi si mă inalt ca o săgeata in văzduh. Scot un sunet acut, care fusese urmat de alte doua si camarazi mei, mi se alăturară rapid. Am început sa zburam spre vest, unde ne aştepta casa noastră.
Zburam foarte repede, incat întreceam si avionul, dar după o cursa din aceasta fara odihna si contracronometru - trebuia sa ajungem înainte de răsăritul soarelui la Sibiu - ne înfometa peste măsura. Îmi plăcea mult sa zbor, dar nu in contracronometru. Mult timp am zburat purtaţi de vanturile oceanului Atlantic si apoi de cele marii Mediteraneene. După 3 si jumătate de zbor, am simţit mirosul bradului si pinului de România. Coboram in picaj, cu aripile strânse pe langa corp. Vampiroaica tipa de bucurie, ca ii plăcea foarte mult plonjoanele. Pamantul se apropia rapid de noi, pregantindu-se sa ne ia viata, dar îmi deschid aripile si rapid ne redresam si aterizam in siguranţa. Aripile mi le strâng si mi le bag înapoi in spate, iar pielea îmi reveni la normal.
- Konana, strig peste umăr si din gura mea ieşi abur de la gerul din tara.
- Da? Ma întreba, venind in fata mea.
- Ia-o si du-o la mine acasă. La vila nu la castel, ca nu vreau sa devina felul principal si îmbrac-o cu vreo camasa de noapte, ca găseşti la mine prin dulap, spun eu si i-o dau pe rozalie in braţele albăstruii.
- Bine, ca se uite haine prin casa ta, la cate ordine este acolo. Hai, du-te la vanatoare si Itachi sa fi cuminte, mai spuse vampiroaica si pleca cu Sakura.
Îl aud pe Gaara cum face mişto de Itachi, dar mârâitul meu superficial, l-a adus la tăcere. Dimineaţa v-a răsari un soare roşu, ca s-a vărsat sânge înainte ca el sa se ridice pe bolta cereasca.
Sakura: Deschid încet ochii si privesc tavanul fals gri, jumătate, apoi cădea intr-o panta uşoara de 45 de grade, de culoare alba si in plafon erau becuri instalate. Ce bine era in patul asta dublu ,cu lenjerie alba si perne de aceeaşi culoare... Stai aşa! Asta-i nu-i patul meu. Ma ridic rapid si privesc unde mă aflam. Eram intr-un dormitor, mare, cu laminate pe jos, de culoarea nisipului de mare. Pe peretele din spatele meu, se aflau cărămizi arse. Acest tip de cărămizi, le foloseam la şcoala, sa desenam pe jos şotronul. Peste peretele de cărămizi, era un fel de dulap cu diferite lucruri faine, dar ciudate. De o parte si alta a patului erau doua noptiere negre din lemn si cu doua veioze mici si simpatice.
Ma ridic din pat si vad un covor alb sub pat si in jurul sau. Era atât de pufos si moale, incat am crezut ca este zăpada. Cu siguranţa asta-i nu-i camera mea. Ma uit la mine si raman uimita. Purtam o camasa de noapte, alba, puţin transparenta, si cu decolteu adânc, de îmi expuneau sânii mari si crăpata aproape pana sus, in partea dreapta. Cum dracu am ajuns aia pe mine si când? Aud o muzica de pian, venind de la parter. Era o melodie saltareata si foarte frumoasa. Ma îndrept spre uşa si o deschid uşor, pentru a nu face zgomot. Melodia înceta doar o clipa, apoi reîncepu, parca mai cu mult suflet. Holul nu era atât de lung si nici spaţios. Erau doar patru uşi si toate din lemn de cireş. Pereţi erau de un bej combinat cu auriu, dând un aer de familie. Cobor scara din lemn si cum am prostul obicei sa pic pe scări, daca le cobor încet, am pus greşit piciorul, pe ante-penultima treapta si am picat pe jos, pe laminatele de culoarea mieri, care sclipeau de curatene. Simt cum sunt trasa in sus si pusa pe ultima treapta a scări buclucaşe.
Îmi ridic privirea si raman împietrita. In fata mea se afla Sasuke vampirul. Acesta îmi zâmbi, apoi îmi lua piciorul stâng si îmi ridica rochia, pana deasupra de genunchi. Vad cu groaza, ca îmi julise rotula si groaza mai mare, este ca vampirul isi îndrepta gura spre acel loc. Inima mea începu s-o ia la galop si începu sa curgă mai mult sânge. Sasuke isi ridica alarmat privirea spre mine. Ochii săi mă cercetau foarte atent si puteam sa jur, ca unul dintre punctuleţe, intra pentru câteva secunde in pupila si reveni la loc. Ofta si dispăru, lăsându-mi in aer piciorul, care începu sa pice in jos, dar îl prinse înainte de a se lovi de laminate.
- Alege, îmi spuse, arătându-mi sticla de alcool sanitar si vata si scoate un pic limba lui si o baga înapoi in gura.
- Intre ce spirt si ce? Îl întreb cam tupeista, chiar daca ştiam despre ce era vorba.
- Intre spirt sau eu. Spirtul ustura, pe când saliva mea nu, îmi spuse si apoi puse vata la mine in mana.
Desfăcu capacul de la sticla cu spirt si îmi zâmbi. Isi turna o picătura pe degetul aratator de la mana stânga si scoase un mic şuierat de durere. Se părea ca alcoolul sanitar ii topea... pielea? Scutura rapid degetul si îl baga in gura. Îl scoase si pufni uşor. Era ceva intre amuzament si supărare. Îmi arata degetul si am simţit cum mi se toarce stomacul pe dos. Unde fusese picătura, era rana vie. Am închis ochii si am întors capul. Mai nou, pe vampiri ii arde si alcoolul sanitar, dar apa sfinţita? Cred ca aia ii topeşte.
- Cred ca nu-ti convine sa lucrezi cu spirt, linge-mi tu sângele, dar nu mă voi transforma in vampir, daca saliva ta ajunge in corpul meu? Îl întreb, ca sa fiu sigura ca nu voi deveni o lipitoare, ca el.
- Nu. Ca sa devii vampir... se oprise si mă privi in ochi, ne ştiind sa-mi spună sau nu, cum puteam deveni ca el, apoi hotăra sa continue,... iţi trebuie sângele unui vampir sa curgă prin venele tale. Momentan, nu am de gând sa te transform in vampir, îmi mai spuse si isi îndrepta gura rana, dar se opri rapid.
- Uita-te in alta parte si încearcă sa te calmezi, ca nu cumva sa mă faci sa mă îmbăt de mirosul sângelui tău si sa regret asta, si eu am început sa cercetez sufrageria.
De fapt nu puteam vedea mare lucru din ea. Tot ce ştiam, ca avea pereţi auri, si in fata o uşa ce dădea afara din casa. Mi-am întors privirea si am început sa mă uit la brunet cum îmi curata rana. Limba lui moale, se plimba uşor peste rotula, curatand locul acela de sânge. Ma furnica uşor rana, dar era mai bine decât cu alcoolul ala sanitar. După ce fusese sigur, ca a dezinfectat rana, o acoperi cu un plasture si apoi îmi acoperi piciorul, spunându-mi ca nu-i prea frumos sa-mi arat piciorul unui domn. Acest lucru mă făcu sa mă inrosesc de furie. Am vrut sa-i dau o palma, dar îmi prinse mana si îmi pupa delicat dosul mâini. Cea ce mă uimi, era fapt, ca avea buzele moi, cărnoase, catifelate si puţin călduţe, si nu tari ca piatra si reci ca gheata, cum era in romanul Twilight si cum spuneau toate miturile si legendele despre vampiri. După ce isi desprinde buzele de pielea mea, mă trage încet sus. Îl urmez si vad si restul sufrageriei. Avea tot peretele din sticla si in fata peretelui de sticla avea un L.C.D. si o canapea din piele alba, din trei parti, foarte comoda. In mijlocul canapelei se afla o masuta din sticla, rotunda cu o vaza alba pe ea si in vaza se aflau crini imperiali, foarte frumoşi. Pe petrele opus, celui de langa scara, se afla un şemineu din piatra, in care ardea un foc vesel. In fata şemineului se afla o blana de lup negru, dar era prea mare pentru a fi lup, dar si pentru urs ar fi mare.
- Vârcolac, îmi răspunse la întrebarea nerostita. A aparţinut tatălui lui Kiba. Am păstrat-o ca trofeu de mândrie, ca mi-a omorât creatorul meu, Sakura, îmi răspunse si mi-am acoperit gura cu ambele mâini, când am văzut cum arata capul cu gura deschisa si plina de colţi albi.
Doamne! Existau astfel de creaturi? Ma dau in spate si mă lovesc cu fundul de ceva tare. Ma întorc si vad un pian, mare si negru, cu partea din spate ridicata, la fel si cea de la clape. Taburetul cu perna de catifea vişinie, era sub pian, aşteptând sa fie trasa afara si sa se stea pe ea, pentru ca interpretul sa-i cânte o melodie la maiestosul instrument a lui Bethoveen, Motzart si Strauss. Îmi trec mana peste clapele fine si alunecoase. Mereu mi-a plăcut pianul si mama mea mi-a predat lecţii de pian in particular, dar m-am plictisit repede, si numai am vrut...
Simt ceva pufos si din lâna îmi era pus pe umeri. Ma uit si îl vad pe vampir cum îmi aranja o pătura din lâna alba pe umeri mei si îmi acoperea din adins gatul. Ii apuc marginile si le strâng mai pe langa corp. De ce se purta atât de frumos cu mine? Eram doar un ied încolţit de un lup flamand, dar atunci de ce lupul se purta atât de bine cu iedul? De ce s-a ajuns aici? De ce toate legendele cu monştri au devenit realitate si aveau un singur scop. Sa mă distrugă pe mine. Am început sa plâng cu lacrimi cristaline, sărate si mari. Doua mâini puternice mă imbratisara pe la spate, lipindu-mă de el. Respiraţia sa rece, îmi gâdila pielea obrazului meu. Parfumul sau cu aroma de trandafir, mă făcu sa mă îmbăt. Ii simţeam pieptul cum se ridica si cobora in ciclul vieţi. Ma întorc cu fata spre el si îmi pun capul pe pieptul sau puternic. Ii auzeam inima cum bătea uşor si constant, parca ar fi un pendul. Ritmul ei, mă linişti, dar ce s-ar întâmpla, daca s-ar opri?
- Calmează-te. Totul v-a fi bine, atâta timp cat eşti cum mine, cu noi, îmi şopti si mă pupa pe creştetul capului.
- Bine, spun si închid ochii, bucurându-mă de aroma corpului sau...
Kiba: Stăteam si ii ascultam pe doi idioţi, care minune, reuşise s-o localizeze pe fata. Trebuia sa fiu atent cum vorbesc, ca unul vorbea foarte repede si celalalt uita rapid ce vroia sa spună. Kankuro stătea intr-un colt întunecos si chicotea de cei doi clovni ai haitei.
- Stai sa pricepem Boris, spun eu plictisit. Fata locuieşte intr-un cămin din zona famata a Londrei, dar nu a mai trecut pe acolo de doua nopţi. De unde şti?
- Fiindcă am urmărit de sub pat daca vine sau nu si s-o înşfac si sa ti-o aduc ţie, îmi spuse repede si cu precipitaţi, ca abia am inteles un cuvânt.
Fratele meu, pufni si spuse, ca fata era deja la vampiri, ca aceştia si-au luat zborul din Londra, cea ce îmi confirma, Jimmy. Oftez. Aceşti vampiri s-au întins cam mult cu plapuma si s-a rupt. Spun băieţilor sa se pregătească de plecare. Plecam in căutarea cuibului de vampiri. Daca dădeam de vampiri, dădeam si de Sasuke si atunci îmi voi răzbuna tatăl.
- Dar şti unde sunt? Ma întreba Kankuro.
- Luam fiecare oraş in parte si ii găsim. Haide mişcaţi-va! Tip cat mă ţineau plămâni.
Era timpul sa iau ce îmi aparţine de drept. Fiica lui Haruno...
Poze:
http://media.photobucket.com/image/sasuk...o-kage.jpg - Sasuke ca vampir transformat, fara sabie si ţoalele alea :-"
http://img.condo.ro/images/article_pictu...292308.jpg - Dormitorul lui Sasuke si al Sakurei
http://www.firmeproduse.ro/pictures/prod...918729.jpg - Rochia de noapte a Sakurei
http://www.arhitectul-meu.ro/pics/arhite...onal-0.jpg - Vila lui Sasuke din Sibiu
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=2xdcp-hWdcQ - Melodia care o auzi Sakura de la parterul vilei