01-01-2010, 06:00 PM
Mersi pentru comenturi. Acum nextul cadou de revelion si la multi ani :D
Capitolul 2
Sakura: Stăteam întinsa pe patul micuţ si citeam scrisul elegant din cartea aceea ciudata, care am luat-o din biblioteca. Deci cei care mi-au măcelărit părinţi era ignis, la fel si la cei care m-a vândut Hinata. Se părea ca sunetele acute, ii transforma in oameni. Interesant. Data viitoare, când mai am de-a face cu ei, trebuie sa produc un sunet acut, dar nu voi surzi si eu? In fine. Trec la vârcolaci, dar nu mă interesau si aşa am trecut mai departe. Când ajung la vampiri, vad ca era scris pe prima foaie, o adresa.
- Conacul The Crow, numărul 1666, spun in şoapta adresa, care era scrisa acolo. Cartea aparţine moştenitorului clanului Uchiha, Sasuke, care v-a plăti o suma frumoasa de bani, daca cartea se întoarce in patrimoniul familiei Uchiha, unde a fost timp de 1000 de ani, pana la al doilea război mondial, când cartea a dispărut, mai citesc, ce scria intr-un colţi, înghesuit, dar citabil.
Ma ridic din pat si iau de pe masa, o harta a Londrei si o privesc. Caut numărul 1666 si vad, ca era la dracu in praznic. Tocmai in capătul nordic al Londrei. Aveam doua variante sa ajung acolo. Cu taxi sau cu metroul, pana la un punct si apoi pe jos. Oftez. Daca aveam mai mulţi bani... Iau telefonul fix si formez un număr si îmi răspunse babaciunea de Tsunade.
- Doamna, mă simt rău. M-a prins o răceala zdravăna si voi ramane acasă mâine si poate poimâine, spun eu si strănut, de fapt mă prefac ca strănut.
- Bine ,dar iţi tai din salariu, îmi spuse, apoi îmi închise.
Dracu sa te cânte babaciune idioata si tâmpita. Sper sa mori in noaptea asta. Oftez si mă bag in pat. Sting becul si adorm...
Kiba: - Idioţilor! Incompetenţilor! Tip din toţi plămâni si ecoul răsuna in mina de cărbuni abandonata. Cum dracu sa nu găsiţi o amarata de fata in acest oraş idiot?
- Sefu' eu am dat cu ochii de un vampir brunet si era sa mă arunce in aer. Mai era cu o vampiroaica, pe care am vrut s-o ucid si s-o mănânc, aud cum îmi spune un idiot.
- Doi? Vampiri aici in Londra? Clar! Fata lui Haruno este in posesia lor. Este un caz pierdut, spun si dau un pumn unui bărbat, pe care îl arunc la doi metri depărtare.
- Frate. Ea nici măcar nu ştie de existenta vampirilor si ei de existenta fetei. L-am urmărit pe seful lor, Sasuke Uchiha si acesta mai mult s-a invarit toata noaptea prin curtea conacului, jucându-se cu pantera lui idioata. Jur ca m-am plictisit de moarte, pe o parte si pe cealaltă, era sa fac cu inima, când veni de 4 ori spre mine si a privit gânditor cu ochii săi roşi, ca focurile Iadului, copacul in care mă aflam. Aveam impresia ca ştie ca sunt acolo, vroia sa-mi pună la încercare răbdarea, îmi spune Kankuro.
Oftez si le spun vârcolacilor, ca diseară plecam la vanatoarea fetei. Cea ce nu ştiam eu, ca am fost ascultaţi de cineva, care nu era deloc prieten cu noi.
Sasuke: Stăteam in camera de zi a conacului si cântam la pian, o melodie dulce si frumoasa. Degetele mele experte, mângâiau uşor si delicat clapele, parca ar fi un nou-născut. Acest instrument mirific si magic, mereu mă liniştea si scotea la suprafaţa, omul adânc îngropat in inima mea, care bătea, numai când respiram. Aud un mic ciocănit in uşa, apoi uşa se deschide. Pe ea intra un tanar de 17 ani si jumătate, cu parul roşcat-sângeriu, tăiat scurt si tot ciufulit. Purta un maiou kaki, plin cu cranii albe de om si o pereche de jeansi negri si adidasi. Mai purta o pereche de ochelari, care ii preschimba culoarea roşie cu trei punctuleţe pe langa pupila neagra.
- Gaara, ce dracu cauţi imbracat ca un boschetar? Îl întreb eu, oprindu-mă din cântat la instrumentul sufletului meu întunecat.
- Vezi ca am spionat pe vârcolaci. La noapte, ei ies in căutarea Sakurei Haruno. Trebuie s-o ţinem aici la noapte, îmi spune roşcatul facandu-ma sa mă încrunt si sprâncenele mele negre, se uniră si formară un unghi ascuţit.
- Deci Kankuro era aici pentru a mă supraveghea, crezând ca nu sunt in căutarea micuţei florii de cireş, spun eu, prizându-mi bărbia cu o mana si nişte cute îmi apăru pe frunte, de la expresia încruntata pe care o aveam.
- Wow. Asta-i buna. Daca vârcolaci s-au înjosit atât de mult, incat sa ne urmărească non-stop, iţi dai seama, venirea aici a Sakurei, este foarte riscanta sau tu te bazezi pe ceva ce mie îmi scăpa?
Zâmbesc si ii spun, ca pune cam multe întrebări. Roşcatul isi cere scuze si parasi încăperea. Dau negativ din cap si mă întorc cu fata la pian, dar parca îmi trecuse pofta de cântat. Oftez supărat. De 2000 de ani încoace, eram parca mai bătrân ca niciodată. Daca făceam ceva si cineva mă întrerupea, numai aveam chef sa continui lucrul acela după. Poate ca nu aveam cu cine sa impartasesc micile bucuri. Ma ridic de la instrumentul meu de suflet, după flaut, si mă îndrept spre canapeaua, de moda veche si o masuta de lemn langa. Pe masuta se afla o vaza alba, plina cu trandafiri de toate culorile. Erau proaspeţi culeşi si mireasma lor fermecătoare, umplea încăperea un pic sumbra. Dau la o parte draperiile groase de catifea vişinie si lumina difuza intra prin geam si perdelele de culoarea zăpezi le permitea sa-mi atingă fiinţa mea, lipsita de batranete.
Ma uit la ceasul cu pendul langa biblioteca mare si plina cu carti, care se v-a muta toata când vom pleca de aici, la Bran. Chiar daca deţineam un castel in România, aveam casa, unde locuiam singur, dar eram vizitat de oameni si eram si profesor la o şcoala de la Sibiu. Ceasul muritor îmi arata ora 7:30. Aveam la dispoziţie jumătate de ora, sa mă pregătesc pentru tânăra. Ies din încăpere si mă duc la etaj. Pe coridorul întunecos, vad conturul lui Itachi cum se lingea cu Konana. Simţeam cum stomacul meu se întoarse pe dos. Nu ca se sărutau, dar cum stăteau. Vampiroaica, avea picioarele încolăcite pe talia lui, cu fusta ridicata si lipita de un perete. Vampirul avea camasa pe la coate si pieptul ii era mângâiat de mâinile ei. In strâmb din nas si intru in camera mea. Dau tare cu uşa, care ceda si pica cu o bufnitura surda in podea veche. Gaara si cei doi amorezi, veniră sa vadă cei cu mine si de ce era uşa de la camera pe jos.
- Ştiu ca vampiri sunt nişte creaturi, cu un apetit sexual mai ridicat decât normal si pot fi parteneri magnifici in pat, dar si ei au puţin obraz si isi mai infraneaza poftele trupeşti, spun eu, strângând din pumni, arătând ca sunt nervos.
- Stăpâne iartă-ne pentru ce ai văzut pe coridor si jur ca nu se v-a mai repeta, spune Konana punându-se în genunchi si isi pleca fruntea plina de umilinţa.
- Daca o data va mai prind, va veţi gândi de doua ori unde veţi mai face sex. Acum dispăreţi dracului din fata mea! Tip si toţi trei dispărură rapid, ne aşteptând sa li se spună de doua ori.
Aud un mârâit si de sub patul dublu, cu aşternuturi din satin, roşii ca sângele, ieşi o pantera neagra cu ochii verzi. Aceasta veni langa mine si se freca de piciorul meu. Ii zâmbesc uşor si apoi îmi dau jos camasa pe care o purtam si pantaloni din stofa neagra. Raman intr-o pereche de boxeri negri, care îmi punea in evidenta trupul plin de muşchi, care se încordau la fiecare mişcare pe care o fac. Deschid un dulap si iau de acolo o bluza neagra, pe gat si din lâna si o pereche de blugi, cam largi, tot negri. Iau de pe masa o cutiuţa micuţa si o deschid. Iau de acolo nişte lentile de contact, de sticla, ca nu aveam nevoie de ochelari, dar sticla, îmi făcea culoarea sinistra a ochirilor sa se transforme la culoarea lor, iniţiala, înainte ca, creatorul meu sa mă transforme. Îmi pun lentilele si ochii mei, deveniră negri. Clipesc o data, ca mi s-a incetosat uşor.
- Cerbes, vreau sa stai aici in camera te rog. Azi vine la mine un muritor si cum tu eşti obişnuit cu nemuritori si cu parfumul lor de trandafir, te rog nu ieşi din camera, spun eu panterei si o mângâi drăgăstos pe cap. Sa speram, ca totul sa iasă bine si sa nu pună întrebări despre mine sau sa se taie.
Aud un ding-dong puternic si eu oftez. Mai mă uit o data la imaginea mea in oglinda si apoi plec jos.
Sakura: Stăteam in fata unei uşii mari si duble, ca in Familia Addams, dar in loc de cripte si de ceata aceea idioata, era iarba uscata si lumina difuza. In ferestrele mari, erau trase draperii vişini din catifea, dându-i un aer sinistru. Aud un corb cum croncani si simt o senzaţie stranie pe şira spinări. Îmi aranjez geaca neagra mai bine, strângând-o mai pe langa corp. Clădirea avea doua etaje si părea in stilul aristocratic. In fine. Ridic din umeri si mai sun o data. Poate nu-i nimeni acasă. Când vreau sa mă întorc, nişte paşi tropăind pe podelele din casa, îmi atrase atenţia. Uşa se deschise cu un scartait înfiorător si in prag isi făcu apariţia un băiat foarte frumos si ciudat. Avea parul negru ca pana corbului, tăiat scurt, făcut ţepi in spate si doua suvite pe langa chip, făceau o aura de mister in jurul persoanei lui. Ochii negri ca un hau adânc, sporeau aceea aura. Avea chipul puţin palid, arătând ca un mort-viu. Avea pe el, un plover negru, din lâna pe gat si o pereche de jeansi negri si in picioare nişte adidasi.
- Da? Ma întreba, ridicând din sprâncenele lui negre.
- Salut. Ma numesc Sakura si am citit o carte si am văzut ca are scris pe o pagina, adresa conacului si îl caut pe Sasuke moştenitorul familiei Uchiha, ca el căuta cartea si eu am găsit-o si... si..., am început sa mă bâlbâi ca numai aveam aer, fiindcă am vorbit ca o moara stricata.
- Stai, stai, ca nu am inteles nimic din ce ai spus. Respira si calmează-te. Hai înăuntru, ca este frig si nu vreau sa îngheţ si sa mă întorc la facultate toba de răcit, spuse tanarul si îmi făcu loc sa intru.
Daca conacul arata sinistru pe afara, in interiorul sau, arata ca o casa de vampiri, tot ce mai lipsea muritori atârnaţi in lanţuri de tavan, craniile umane stivuite si sicriele cu creaturile alea inspaimantatoare, care sunt in stare sa te ucidă fara sa le pese chiar daca ii implori. Îl urmez pe brunet pe coridorul întunecat. Mergea atât de uşor, parca plutea si elegant, incat mă făcu sa mă cert in gând ca merg ca o rata constipata. Deschise o uşa dubla si îmi făcu semn sa intru. Încăperea in care am intrat, era o sufragerie mare, frumoasa si luminoasa. Era de moda veche, cu biblioteca plina de carti imbracate in piele si un foc in şemineu, încălzind camera.
- Stai jos, ca nu te pap, îmi spuse el amuzat, in timp ce mai arunca nişte lemne, ca sa hrănească focul lacom.
M-am aşezat pe o canapea moale si încep sa cercetez o vaza alba, plina cu trandafiri de toate culorile si proaspeţi. Aud sunetul unei ape si tanarul îmi întinse un pahar cu apa. Accept apa si vad cum brunetul se aşeza in fata mea, pe un fotoliu, picior peste picior si isi prinse genunchiul cu mâinile si ochii săi negri, mă priveau curioşi.
- Acum ca suntem la căldura si nu in frig, poate îmi spui cine eşti si ce doreşti, dar te rog numai vorbi repede, ca nu înţeleg nimic, îmi spuse si glasul sau, suna atât de melodic si de frumos, incat m-a făcut sa mă întreb la ce facultate este.
- Ma numesc Sakura. Lucrez la biblioteca naţionala din oraş si am găsit intr-o carte adresa ta si am venit aici, spun rar, parca as fi vorbit cu un extraterestru.
- Deci Sakura, ai venit sa-mi înapoiezi o carte? Ce carte? Ma întreba el, ridicând din sprâncene.
Scot cartea aceea frumoasa si i-o întind. Acesta o apuca rapid, poate prea rapid pentru ochii mei, fiindcă deodată m-am trezit cu mana goala si cu cartea in mana lui. Ridic din sprâncene si mă las pe spate, privind pe geamul mare, apoi ceasul de pe perete. Cred ca era timpul sa plec. Vreau sa mă ridic, dar glasul sau, mă opri. Ma ruga sa mai raman cu el puţin. Am aprobat din cap si m-am aşezat la masa. Am aflat ca in cheamă Sasuke, ca pe autorul carti si este student la facultatea de muzica. Studia pianul. S-a oferit sa-mi cânte la pianul mare. Se aşeza la pian si începu sa cânte o melodie, foarte frumoasa. Degetele sale, alunecau pe clape, parca nici atingându-le si ele formau sunetul dorit de el. Ascultam fermecata sunetul instrumentului, fara sa bag de seama, cat de repede zboară timpul si abia când orologiul bătu ora 10 noaptea, mi-am amintit si eu, ca trebuie sa ajung acasă.
- Sasuke, trebuie sa plec, spun eu luându-mi geanta si geaca.
- Stai. De ce nu dormi aici? Sunt destule camere in care sa dormi sau crezi ca sunt vreun vampir care sa-ti sugă sângele? Ma întreba, privindu-mă cu neîncredere.
- Bine, voi ramane, dar daca intri la noapte peste mine, iţi rup capul, spun eu, foarte serioasa si el ridica mana dreapta in semn de inteles.
Ma ruga sa-l urmez si urcam la etajul intai si vad ca aici era mai scarry decât jos. Pe sus erau atârnate pânze de păianjen, facandu-ma sa mă întreb de când timp nu a fost Sasuke aici la conac? Am fost trezita din visare, când îmi arata spre o uşa, care era camera de oaspeţi. Deschid uşa dubla si raman uimita. Camera era mare, decorata frumos in stil aristocratic. Aveam pat cu blanchiu negru si cu perdele albastre, trase înlături, arătând cearceafurile albe din satin. In fata patului era un şemineu din piatra, in care Sasuke, făcea acum focul. Aveam o micuţa masuta rotunda acoperit cu o fata de masa, alba. Mai aveam un dulap dublu cu oglinda.
- Sper sa fie comod pentru tine, in aceasta noapte, îmi spuse si închise uşile, făcând o mica plecăciune.
Ciudat. Arunc geanta si geaca pe jos si îmi scot cizmele negre, apoi mă urc in pat. Doamne ce moale si comod era, in cat m-am scufundat atât la propriu, incat si la figurat in salteaua moale, iar aerul călduţ din camera, mă scufunda intr-un somn adânc...
Poze:
http://media.photobucket.com/image/cool%...scicle.jpg - Gaara Sabaku
http://www.magic-gift.ro/poze/79_21%20tr%20asortati.jpg - Vaza cu trandafiri.
http://media.photobucket.com/image/black...anther.jpg - Cerbes
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=h0VJBvaO5G4 - Melodia care o cânta Sasuke la pian
http://www.youtube.com/watch?v=KpKhjNwco...re=related - Melodia care i-a cantato Sasuke, Sakurei
Capitolul 2
Sakura: Stăteam întinsa pe patul micuţ si citeam scrisul elegant din cartea aceea ciudata, care am luat-o din biblioteca. Deci cei care mi-au măcelărit părinţi era ignis, la fel si la cei care m-a vândut Hinata. Se părea ca sunetele acute, ii transforma in oameni. Interesant. Data viitoare, când mai am de-a face cu ei, trebuie sa produc un sunet acut, dar nu voi surzi si eu? In fine. Trec la vârcolaci, dar nu mă interesau si aşa am trecut mai departe. Când ajung la vampiri, vad ca era scris pe prima foaie, o adresa.
- Conacul The Crow, numărul 1666, spun in şoapta adresa, care era scrisa acolo. Cartea aparţine moştenitorului clanului Uchiha, Sasuke, care v-a plăti o suma frumoasa de bani, daca cartea se întoarce in patrimoniul familiei Uchiha, unde a fost timp de 1000 de ani, pana la al doilea război mondial, când cartea a dispărut, mai citesc, ce scria intr-un colţi, înghesuit, dar citabil.
Ma ridic din pat si iau de pe masa, o harta a Londrei si o privesc. Caut numărul 1666 si vad, ca era la dracu in praznic. Tocmai in capătul nordic al Londrei. Aveam doua variante sa ajung acolo. Cu taxi sau cu metroul, pana la un punct si apoi pe jos. Oftez. Daca aveam mai mulţi bani... Iau telefonul fix si formez un număr si îmi răspunse babaciunea de Tsunade.
- Doamna, mă simt rău. M-a prins o răceala zdravăna si voi ramane acasă mâine si poate poimâine, spun eu si strănut, de fapt mă prefac ca strănut.
- Bine ,dar iţi tai din salariu, îmi spuse, apoi îmi închise.
Dracu sa te cânte babaciune idioata si tâmpita. Sper sa mori in noaptea asta. Oftez si mă bag in pat. Sting becul si adorm...
Kiba: - Idioţilor! Incompetenţilor! Tip din toţi plămâni si ecoul răsuna in mina de cărbuni abandonata. Cum dracu sa nu găsiţi o amarata de fata in acest oraş idiot?
- Sefu' eu am dat cu ochii de un vampir brunet si era sa mă arunce in aer. Mai era cu o vampiroaica, pe care am vrut s-o ucid si s-o mănânc, aud cum îmi spune un idiot.
- Doi? Vampiri aici in Londra? Clar! Fata lui Haruno este in posesia lor. Este un caz pierdut, spun si dau un pumn unui bărbat, pe care îl arunc la doi metri depărtare.
- Frate. Ea nici măcar nu ştie de existenta vampirilor si ei de existenta fetei. L-am urmărit pe seful lor, Sasuke Uchiha si acesta mai mult s-a invarit toata noaptea prin curtea conacului, jucându-se cu pantera lui idioata. Jur ca m-am plictisit de moarte, pe o parte si pe cealaltă, era sa fac cu inima, când veni de 4 ori spre mine si a privit gânditor cu ochii săi roşi, ca focurile Iadului, copacul in care mă aflam. Aveam impresia ca ştie ca sunt acolo, vroia sa-mi pună la încercare răbdarea, îmi spune Kankuro.
Oftez si le spun vârcolacilor, ca diseară plecam la vanatoarea fetei. Cea ce nu ştiam eu, ca am fost ascultaţi de cineva, care nu era deloc prieten cu noi.
Sasuke: Stăteam in camera de zi a conacului si cântam la pian, o melodie dulce si frumoasa. Degetele mele experte, mângâiau uşor si delicat clapele, parca ar fi un nou-născut. Acest instrument mirific si magic, mereu mă liniştea si scotea la suprafaţa, omul adânc îngropat in inima mea, care bătea, numai când respiram. Aud un mic ciocănit in uşa, apoi uşa se deschide. Pe ea intra un tanar de 17 ani si jumătate, cu parul roşcat-sângeriu, tăiat scurt si tot ciufulit. Purta un maiou kaki, plin cu cranii albe de om si o pereche de jeansi negri si adidasi. Mai purta o pereche de ochelari, care ii preschimba culoarea roşie cu trei punctuleţe pe langa pupila neagra.
- Gaara, ce dracu cauţi imbracat ca un boschetar? Îl întreb eu, oprindu-mă din cântat la instrumentul sufletului meu întunecat.
- Vezi ca am spionat pe vârcolaci. La noapte, ei ies in căutarea Sakurei Haruno. Trebuie s-o ţinem aici la noapte, îmi spune roşcatul facandu-ma sa mă încrunt si sprâncenele mele negre, se uniră si formară un unghi ascuţit.
- Deci Kankuro era aici pentru a mă supraveghea, crezând ca nu sunt in căutarea micuţei florii de cireş, spun eu, prizându-mi bărbia cu o mana si nişte cute îmi apăru pe frunte, de la expresia încruntata pe care o aveam.
- Wow. Asta-i buna. Daca vârcolaci s-au înjosit atât de mult, incat sa ne urmărească non-stop, iţi dai seama, venirea aici a Sakurei, este foarte riscanta sau tu te bazezi pe ceva ce mie îmi scăpa?
Zâmbesc si ii spun, ca pune cam multe întrebări. Roşcatul isi cere scuze si parasi încăperea. Dau negativ din cap si mă întorc cu fata la pian, dar parca îmi trecuse pofta de cântat. Oftez supărat. De 2000 de ani încoace, eram parca mai bătrân ca niciodată. Daca făceam ceva si cineva mă întrerupea, numai aveam chef sa continui lucrul acela după. Poate ca nu aveam cu cine sa impartasesc micile bucuri. Ma ridic de la instrumentul meu de suflet, după flaut, si mă îndrept spre canapeaua, de moda veche si o masuta de lemn langa. Pe masuta se afla o vaza alba, plina cu trandafiri de toate culorile. Erau proaspeţi culeşi si mireasma lor fermecătoare, umplea încăperea un pic sumbra. Dau la o parte draperiile groase de catifea vişinie si lumina difuza intra prin geam si perdelele de culoarea zăpezi le permitea sa-mi atingă fiinţa mea, lipsita de batranete.
Ma uit la ceasul cu pendul langa biblioteca mare si plina cu carti, care se v-a muta toata când vom pleca de aici, la Bran. Chiar daca deţineam un castel in România, aveam casa, unde locuiam singur, dar eram vizitat de oameni si eram si profesor la o şcoala de la Sibiu. Ceasul muritor îmi arata ora 7:30. Aveam la dispoziţie jumătate de ora, sa mă pregătesc pentru tânăra. Ies din încăpere si mă duc la etaj. Pe coridorul întunecos, vad conturul lui Itachi cum se lingea cu Konana. Simţeam cum stomacul meu se întoarse pe dos. Nu ca se sărutau, dar cum stăteau. Vampiroaica, avea picioarele încolăcite pe talia lui, cu fusta ridicata si lipita de un perete. Vampirul avea camasa pe la coate si pieptul ii era mângâiat de mâinile ei. In strâmb din nas si intru in camera mea. Dau tare cu uşa, care ceda si pica cu o bufnitura surda in podea veche. Gaara si cei doi amorezi, veniră sa vadă cei cu mine si de ce era uşa de la camera pe jos.
- Ştiu ca vampiri sunt nişte creaturi, cu un apetit sexual mai ridicat decât normal si pot fi parteneri magnifici in pat, dar si ei au puţin obraz si isi mai infraneaza poftele trupeşti, spun eu, strângând din pumni, arătând ca sunt nervos.
- Stăpâne iartă-ne pentru ce ai văzut pe coridor si jur ca nu se v-a mai repeta, spune Konana punându-se în genunchi si isi pleca fruntea plina de umilinţa.
- Daca o data va mai prind, va veţi gândi de doua ori unde veţi mai face sex. Acum dispăreţi dracului din fata mea! Tip si toţi trei dispărură rapid, ne aşteptând sa li se spună de doua ori.
Aud un mârâit si de sub patul dublu, cu aşternuturi din satin, roşii ca sângele, ieşi o pantera neagra cu ochii verzi. Aceasta veni langa mine si se freca de piciorul meu. Ii zâmbesc uşor si apoi îmi dau jos camasa pe care o purtam si pantaloni din stofa neagra. Raman intr-o pereche de boxeri negri, care îmi punea in evidenta trupul plin de muşchi, care se încordau la fiecare mişcare pe care o fac. Deschid un dulap si iau de acolo o bluza neagra, pe gat si din lâna si o pereche de blugi, cam largi, tot negri. Iau de pe masa o cutiuţa micuţa si o deschid. Iau de acolo nişte lentile de contact, de sticla, ca nu aveam nevoie de ochelari, dar sticla, îmi făcea culoarea sinistra a ochirilor sa se transforme la culoarea lor, iniţiala, înainte ca, creatorul meu sa mă transforme. Îmi pun lentilele si ochii mei, deveniră negri. Clipesc o data, ca mi s-a incetosat uşor.
- Cerbes, vreau sa stai aici in camera te rog. Azi vine la mine un muritor si cum tu eşti obişnuit cu nemuritori si cu parfumul lor de trandafir, te rog nu ieşi din camera, spun eu panterei si o mângâi drăgăstos pe cap. Sa speram, ca totul sa iasă bine si sa nu pună întrebări despre mine sau sa se taie.
Aud un ding-dong puternic si eu oftez. Mai mă uit o data la imaginea mea in oglinda si apoi plec jos.
Sakura: Stăteam in fata unei uşii mari si duble, ca in Familia Addams, dar in loc de cripte si de ceata aceea idioata, era iarba uscata si lumina difuza. In ferestrele mari, erau trase draperii vişini din catifea, dându-i un aer sinistru. Aud un corb cum croncani si simt o senzaţie stranie pe şira spinări. Îmi aranjez geaca neagra mai bine, strângând-o mai pe langa corp. Clădirea avea doua etaje si părea in stilul aristocratic. In fine. Ridic din umeri si mai sun o data. Poate nu-i nimeni acasă. Când vreau sa mă întorc, nişte paşi tropăind pe podelele din casa, îmi atrase atenţia. Uşa se deschise cu un scartait înfiorător si in prag isi făcu apariţia un băiat foarte frumos si ciudat. Avea parul negru ca pana corbului, tăiat scurt, făcut ţepi in spate si doua suvite pe langa chip, făceau o aura de mister in jurul persoanei lui. Ochii negri ca un hau adânc, sporeau aceea aura. Avea chipul puţin palid, arătând ca un mort-viu. Avea pe el, un plover negru, din lâna pe gat si o pereche de jeansi negri si in picioare nişte adidasi.
- Da? Ma întreba, ridicând din sprâncenele lui negre.
- Salut. Ma numesc Sakura si am citit o carte si am văzut ca are scris pe o pagina, adresa conacului si îl caut pe Sasuke moştenitorul familiei Uchiha, ca el căuta cartea si eu am găsit-o si... si..., am început sa mă bâlbâi ca numai aveam aer, fiindcă am vorbit ca o moara stricata.
- Stai, stai, ca nu am inteles nimic din ce ai spus. Respira si calmează-te. Hai înăuntru, ca este frig si nu vreau sa îngheţ si sa mă întorc la facultate toba de răcit, spuse tanarul si îmi făcu loc sa intru.
Daca conacul arata sinistru pe afara, in interiorul sau, arata ca o casa de vampiri, tot ce mai lipsea muritori atârnaţi in lanţuri de tavan, craniile umane stivuite si sicriele cu creaturile alea inspaimantatoare, care sunt in stare sa te ucidă fara sa le pese chiar daca ii implori. Îl urmez pe brunet pe coridorul întunecat. Mergea atât de uşor, parca plutea si elegant, incat mă făcu sa mă cert in gând ca merg ca o rata constipata. Deschise o uşa dubla si îmi făcu semn sa intru. Încăperea in care am intrat, era o sufragerie mare, frumoasa si luminoasa. Era de moda veche, cu biblioteca plina de carti imbracate in piele si un foc in şemineu, încălzind camera.
- Stai jos, ca nu te pap, îmi spuse el amuzat, in timp ce mai arunca nişte lemne, ca sa hrănească focul lacom.
M-am aşezat pe o canapea moale si încep sa cercetez o vaza alba, plina cu trandafiri de toate culorile si proaspeţi. Aud sunetul unei ape si tanarul îmi întinse un pahar cu apa. Accept apa si vad cum brunetul se aşeza in fata mea, pe un fotoliu, picior peste picior si isi prinse genunchiul cu mâinile si ochii săi negri, mă priveau curioşi.
- Acum ca suntem la căldura si nu in frig, poate îmi spui cine eşti si ce doreşti, dar te rog numai vorbi repede, ca nu înţeleg nimic, îmi spuse si glasul sau, suna atât de melodic si de frumos, incat m-a făcut sa mă întreb la ce facultate este.
- Ma numesc Sakura. Lucrez la biblioteca naţionala din oraş si am găsit intr-o carte adresa ta si am venit aici, spun rar, parca as fi vorbit cu un extraterestru.
- Deci Sakura, ai venit sa-mi înapoiezi o carte? Ce carte? Ma întreba el, ridicând din sprâncene.
Scot cartea aceea frumoasa si i-o întind. Acesta o apuca rapid, poate prea rapid pentru ochii mei, fiindcă deodată m-am trezit cu mana goala si cu cartea in mana lui. Ridic din sprâncene si mă las pe spate, privind pe geamul mare, apoi ceasul de pe perete. Cred ca era timpul sa plec. Vreau sa mă ridic, dar glasul sau, mă opri. Ma ruga sa mai raman cu el puţin. Am aprobat din cap si m-am aşezat la masa. Am aflat ca in cheamă Sasuke, ca pe autorul carti si este student la facultatea de muzica. Studia pianul. S-a oferit sa-mi cânte la pianul mare. Se aşeza la pian si începu sa cânte o melodie, foarte frumoasa. Degetele sale, alunecau pe clape, parca nici atingându-le si ele formau sunetul dorit de el. Ascultam fermecata sunetul instrumentului, fara sa bag de seama, cat de repede zboară timpul si abia când orologiul bătu ora 10 noaptea, mi-am amintit si eu, ca trebuie sa ajung acasă.
- Sasuke, trebuie sa plec, spun eu luându-mi geanta si geaca.
- Stai. De ce nu dormi aici? Sunt destule camere in care sa dormi sau crezi ca sunt vreun vampir care sa-ti sugă sângele? Ma întreba, privindu-mă cu neîncredere.
- Bine, voi ramane, dar daca intri la noapte peste mine, iţi rup capul, spun eu, foarte serioasa si el ridica mana dreapta in semn de inteles.
Ma ruga sa-l urmez si urcam la etajul intai si vad ca aici era mai scarry decât jos. Pe sus erau atârnate pânze de păianjen, facandu-ma sa mă întreb de când timp nu a fost Sasuke aici la conac? Am fost trezita din visare, când îmi arata spre o uşa, care era camera de oaspeţi. Deschid uşa dubla si raman uimita. Camera era mare, decorata frumos in stil aristocratic. Aveam pat cu blanchiu negru si cu perdele albastre, trase înlături, arătând cearceafurile albe din satin. In fata patului era un şemineu din piatra, in care Sasuke, făcea acum focul. Aveam o micuţa masuta rotunda acoperit cu o fata de masa, alba. Mai aveam un dulap dublu cu oglinda.
- Sper sa fie comod pentru tine, in aceasta noapte, îmi spuse si închise uşile, făcând o mica plecăciune.
Ciudat. Arunc geanta si geaca pe jos si îmi scot cizmele negre, apoi mă urc in pat. Doamne ce moale si comod era, in cat m-am scufundat atât la propriu, incat si la figurat in salteaua moale, iar aerul călduţ din camera, mă scufunda intr-un somn adânc...
Poze:
http://media.photobucket.com/image/cool%...scicle.jpg - Gaara Sabaku
http://www.magic-gift.ro/poze/79_21%20tr%20asortati.jpg - Vaza cu trandafiri.
http://media.photobucket.com/image/black...anther.jpg - Cerbes
Cântece:
http://www.youtube.com/watch?v=h0VJBvaO5G4 - Melodia care o cânta Sasuke la pian
http://www.youtube.com/watch?v=KpKhjNwco...re=related - Melodia care i-a cantato Sasuke, Sakurei