Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18]

[hiimera]

Multumesc Gaby-chan, esti o scumpa.
Deci am revenit cu nextul, da stiu cam ciudat, bine nu sunt asa de sigura daca a iesit minunat. Dar totusi am ajuns si eu "Aleluia" la faza in care Kei isi arata adevarata faţa, in sfarsit pana si eu asteptam sa ajung aici.
sa fiti gata caci in urmatorul capitol sigur o sa bag scene hentai, sper. >:3

Capitolul 6
-Un sarut violent-

Priveam geamul de la bucatarie, admiram cum fiecare picatura de apa curgea pe el, il atingea cu raceala si se prelingea pana jos pe pamant.De cateva zile in coace nu ma puteam dezlipi de geam, nu faceam nimica altceva decat sa admir zilele care treceau indiferente pe langa mine.
Angela si cu Robert mai treceau pe la mine sa ma vada, ca sa ma poata scoate din acesta transa de nefericire care imi macina, imi devora inima.
Inainte ca acesta disperare sa ma cuprinda, am aflat de la medic ca familia mea se recupera cu bine, au reusit cu success sa scape fara vreo rana letala din acel infern al focului ce-mi cuprinsese casa acum cateva zile. Am avut noroc ca nici casa nu a ars asa de tare si se putea repara, trebuia decat renovata si recontruita bucataria si camera parintilor mei.
Dar nu au trecut multe zile dupa acel incident ca necazurile s-au napustit violent asupra mea, nu stiu de ce anume toate lucrurile rele mi se pot intampla numai mie ? Pana acuma singurele lucruri rele au fost minore, cum ar fi : intarzierea de la ore, pedeapsa dirigintei sau aparintilor ca lipseam de la ore, ma mai luam la certa cu cineva fiindca luam apararea colegilor, prietenilor mei lucruri minore... dar de data acesta totul a luat o intorsatura gravnica.
Cum s-a intamplat ca cineva sa ma jefuiasca pe mine ? Cum de s-a intamplat sa ma ia la bataie toti necunoscuti, huligani de pe strazi atunci cand ma plimbam ? Cum de mi-au disparut anumite carti, teme la scoala ? Cum de mi-a inscenat mie, cineva un furt ? Cum de s-au intamplat toate acestea ? Eu nu am facut nimica rau.
La usa s-au auzit cateva batai incete, o voce feminine s-a auzit din partea cealalalta spunadu-mi clar ca este o cunostinta, era Angela care in ultima vreme mi-a fost alaturi. I-a pasat de mine si m-a vizitat in fiecare zi sa vada daca nu ma mai simt asa de posomorat si suparat. Am raspuns un “da”, iar acesta si-a facut aparitia imediat in locuinta mea, parca era un inger.
Avea pe ia o rochita alba superba cu doua perechi de volanase la genunchi, un decolteu mai mare care ii scotea in evidenta cele doua “mere” care ii conturau fin si sexy acel piept. Iar in picioare o pereche de sandale cu fundite tot albe, arata superb de bine dar asta nu imi schimba prea mult starea de spirit. S-a apropiat de masa, lasand plasele pline cu produse, alimente cumparate pentru mine, s-a apropiat repede de si m-a cuprins in brate, strangandu-ma tare de tot. Stia ca inima ma lasa, stia ca nu ma simt bine, stia ca viata mea era una pur si simplu ingrozitoare asa ca dorea sa-mi aline suferinta si sa o inlocuiasca cu bucurie.
Imi tot repeta aceste cuvinte : “Joshua sunt aici pentru tine, totul o sa fie bine ingeras asa ca nu ai de ce sa te temi.”, erau nobile, de pretuit aceste cuvinte care s-au intiparit in inima si mintea mea. Cu cat acesta ma strangea mai mult in brate si cu cat imi spunea ca totul o sa fie bine, ma facea sa plang. Inima mi se ineca in grija ei patrunzatoare, iar lacrimile imi udau obrajii rosii si rumeni.
Fara sa ezit, am cuprins-o in brate si am strans-o tare de tot, sa-i simt inima cei batea in piept mai aproape de a mea, cu adevarat merita sa-i spui inger.
Parul ei negru si carliontat imi ascundea mainile ce-i cuprindeau talia, picaturile reci ce se prelingeau pe obrajii mei ii atingeau umerii aproape dezgoliti, nu ii pasa asa ca ma lasa sa-i stau in brate. Dupa cateva minute de suspin in bratele calde si primitoare ale prietenei mele, acesta a mers si ia dat de mancare lui Flow, iar dupa aceea a mers sa pregateasca masa in timp ce eu statea tot cu privirea atintita la geam si admiram jocul picaturilor de ploaie. In locuinta au intrat si prietenii mei: Jo, Robert si Michael care desigur au venit si ei sa ma vada si s-mi aline durerea ingrozitoare.

- Joshua, amice tot asa ai ramas ? spune Jo in timp ce sa seaza pe scaun la masa.
- Gata Jo ! Lasa-l in pace pe saracul baiat, nu vezi ca nu vrea sa-ti vorbeasca, spune Angela care amesteca in oala cu supa.
- A da...si tu cine esti ? Avocata lui papuse ? spune Jo pe un ton ironic.
- Ah ! Esti un badaran sa stii...
- Nu mai spune ! E si tu esti o...
- Gata baieti aici nu suntem aici sa ne certam, Jo sa stii ca ii dau dreptate Angelei, taci odata si tu, spune Michael in timp ce se joaca cu Flow.
- Gata prieteni ! Va rog eu nu vreu sa va mai vad certandu-va din cauza mea, spun eu trezindu-ma la realitate, chiar daca mie mi s-au intampalt toate acestea asta nu inseamna ca si voua vi s-au intampalt.
- Joshua scuze daca te-am suparat, dar vrem sa-ti revi din transa acesta enervanta, spune Robert.
-Stiu bine asta Robert, pana si eu tanjesc dupa fericire in momentul asta... dar ma tot intreb cine si de ce ar vrea sa-mi faca rau ? pun eu acesta intrebare lasanu-i pe toti pe ganduri.

Linistea se napusti in incapere, toti ne-am asezat la masa si am mancat cu pofta din delicioasele preparate facute de Angela. Jo si-a restras cuvintele faţa de acesta, spunandu-i ca ii pare rau. Normal ca acesta la iertat, fiindca era o tanara intelegatoare si stia foarte bine ca si el era ingrijorat din pricina mea.
Dupa cateva minute de rasfat culinar, toti au inceput sa se gandeasca in incercarea de a-si da seama cine oare e faptasul si nemernicul care imi tot intinde plase. Nu au stat mult pe gandire si s-au rezumat a spune doar un singur cuvant: “Kei”.
Am ramas stupefiat cand am auzit ca prietenii mei il consider pe acesta un escroc si ca el a fost de la inceput.
Am refuzat dar ei tot incercau sa ma convinga ca acesta este vinovatul si raspunzatorul faptelor intamplat. Nu avea logica doar pentru ca acesta mereu aparea atunci cand aveam nevoie nu-l facea si vinovat, din contra mi-a salvat viata de doua ori, mereu imi spunea ca daca am nevoie de ceva doar sa-l strig, iar el va venit la mine doar ca sa-mi aline durerea.
Pe langa asta, imi era si foarte drag de el, foarte drag numai cand il vedeam doream sa-i sar in brate si sa-l cicalesc din dragoste, nu-i purtam pica era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Chair si in zilele acestea, in care toate au luat o intorsatura neplacuta pentru mine, el a fost acolo si ma consolat. Cum puteau sa-l acuze pe saracul baiat ? Pentru ce ?

- Joshua tu esti chiar prost ! Tu nu-ti dai seama ca el este cauza acestor intamplari bizare si nenorocite, striga Robert din coltul usii de la dormitorul meu.
- Nu are cum..., spun eu ingrijorat.
- Ba da are, spune Angela, nu vezi ca el a fost acolo mai mereu cu tine, inainte si dupa accidentul din seara acea in care tu ai fost rapit si aproape violat de nebunii aia.
- Si partea in care casa ta a luat foc, spune Jo.
- Sa nu uitam si de faptul ca acuma doua zile cand huliganii aia aproape ca te-au luat la bataie, dar ce ca te-au luat la bataie, asta au si facut, el nu cumva te-a ajutat ? Intreaba Robert.
- Ba da, a venti prin minune si i-a amenintat pe toti, speriindu-i, spun eu inghitind in sec.
- Asculta-ma Joshua, eu stiu un lucru care cu siguranta imi confirma faptul ca prietenul tau Kei este un netrebnic, un impostor cu doua feţe si stii de ce ?
- De ce ? intreb eu curios.
- Fiindca el este capetenia clanului Joisuke, mai pe scurt aproape ca este o mafie, spune serios cu o rpivire taiaoasa Michael.
- Mafie ? tresare Angela uimita.
- Inca nu stiu sigur daca ei sunt rai sau buni, dar cred ca are legatura cu ceva legat de tine si mai cred ca el s-a dat usor pe langa tine din ziua in care am fost la sediul lor, astfel el a reusit sa se infiltreze in colectivul tau si te-a manipulate incetul cu incetul, spune incruntat Michael.
- Asta inseamna ca el a inscenat totul, isi atinteste privirea spre mine Jo.
- Nu, nu se poate una ca asta, dar el..
- Stiu ca vrei sa-i iei apararea dar nu are rost, el este vinovatul pentru tot ce ti s-a intamplat, spune Michael luandu-ma in brate pentru ca eu sa nu plang.

Dar nu ma puteam abtine, lacrimile au inceput din nou sa pice din privirea mea care era complet fara viata. Inima imi secase complet, chiar nu doream sa cred una ca asta, era un singur mod de a afla daca acest lucru era adevarat. Era un singur lucru de facut si acela era sa merg si sa-l intreb personal in faţa.
Dupa doua ore aproximativ prietenii mei si-au luat ramas bun de la mine si au plecat spre casele lor, eu insa am ramas in ploaie si ma uitam fix la cer cum parca nu incerca sa se rupa si sa lase soarele acela orbitor sa-si strapunga razele in pamantul acum udat de dansul ploii.
Natura era placuta si atunci cand ploua, nu aveam nici o umbrela stateam doar in blugi negri si un tricou alb mulat pe corp care acuma era ud fleasca, la fel ca parul meu care se ingreuna cu fiecare picatura de apa ce curgea din cerul cenusiu. Mergeam cu pasi mici si inceti, nu ma grabeam caci nu aveam o destinatie sigura, dar doream sa merg prin parc undeva unde numai natura putea sa-mi asculte oful care ma nelinistea de cateva zile.
Nu bagam in seama zgomotul masinilor ce navaleau pe strazi, sau cum unele fete isi sopteau cate o barfa, sau cum lumea trecea nepasatoare pa langa mine, nimica deosebit ma simteam gol. Caci asa eram, un lucru m-a facut sa tresar din acea visare si gandire.
Simteam ca ma tulbur, simteam ca sunt urmarit din toate punctele posibile, eram o prada mult prea usoara care nu avea nici ghiare, nici colti si nici forta. Am auzit pasii repezi in spatele meu care se apropiau mai mult si mai mult de mine.
Am inceput sa maresc pasul, fiindca nu doream ca alt incident sa se petreaca. Nu mai doream sa fiu victim si de data asta, dar ma simteam vulnerabil, nu am cutezat sa imi intorc privirea dar nici corpul, am continuat sa merg, pana cand am ajuns in parc.
Mi-am marit pasul si am inceput a fugi, caci teama din nou imi cuprinsese corpul. Persoana din spatele meu ma urmarea in continuare, pana cand am fost prins in capcana lui din nou.
Am vrut sa ma ascund dupa un copac dar din nefericire acesta a reusit sa ma imobilizeze doar prin a trage cu pistotul in scoarta dura a copacului. In momentul acela am inlemnit complet, tremuram, iar ochii incepeau sa se umezeasca, o lacrima calda a picat pe obrazul meu rosu.
Barbatul din spatele meu s-a apropiat de mine, m-a apucat de mana si m-a intors cu faţa la el, trandindu-ma de acel copac din spatele meu. Ochii mi s-au marit, atunci cand am vazut ca persoana aceea era chiar Kei, lacrimile au inceput sa scape din ce in ce mai repede din privirea mea, lasandu-mi capul in jos. Nu puteam sa cred una ca asta, era imposibil, de ce el ?
Mi-a strigat odata numele, pe un ton calm facandu-ma sa tresar si sa-mi ridic privirea spre el, am vrut sa afisez un zambet, in speranta ca acesta doar glumea. Dar zambetul mi s-a sters imediat.
Ranjea, aproape ca-l apuca rasul, ma privea cu atata ura dar si cu interes de parca dorea sa obtina ceva de la mine. Imi era teama, eram confuz.
Simteam cum ma molesesc, simteam cum ochii aceia de un albastru intens care se ascundeau dupa lentilele negre ale ochelarilor lui ma urmareau, am vrut sa-mi mut privirea in alta parte dar nu am reusit.
Kei s-a impins fortat in mine, imobilizandu-ma complet in acel copac, strangandu-ma tare de ambele brate, reusind sa ma faca sa scot un scrancet de durere.
Buzele lui s-au unit cu ale mele, intr-un sarut violent. Am incercat sa ma eliberez dar nu am putut, era mult prea puternic pentru mine. Limba lui s-a strecurat usor printre buzele mele intalnind-o pe a mea, reusind sa ma faca sa tresar pentru o secunda. Corpul meu incetul cu incetul a inceput sa se incalzeasca, inima imi batea fara incetare, fiind vulnerabil in prezenta lui, eu eram prada, iar el era bestia care ma degusta. Limba lui se juca cu a mea, nu a cutezat sa imi dea drumul, parea ca-i place ce face, pentru mine era complet ciudat ca doi barbate sa se sarute asa.
Nu am mai putut rezista, Kei nu se opera de loc din acel sarut, doream sa inceteze. Nu mai imi simteam picioarele, tremuram din toate incheieturile, ma moleseam. A trebuit cumva sa opresc acest lucru si asa am facut.
L-am apucat de ambele brate si l-am impins cat de tare am putut, rupand acel sarut lung. Inima si-a marit din nou acceleratia, am picat pe jos in genunchi pe iarba proaspat inflorita, Kei se uita de sus la mine si imi ranjea, rasul a inceput sa-l stapaneasca. Ma umilisem prea mult in fata lui, chiar am avut incredere in el, cum putea sa-mi faca una ca asta si de ce ? Care era motivul ?

- Kei de ...
- Joshua esti asa un boboc dulce, chiar credeai ca vei scapa usor, spune aceta apropiindu-se de mine.
- Nu, nu te apropia de mine nenorocitule ! Strig eu in timp ce ma ridit in picioare si-mi lipesc spatele de scoarta dura a copacului.
- Nu te teme de mine prietenul meu bune, caci nu vreu sa-ti fac nimica rau inca, spune acesta punandu-si mana stanga pe copac si apropiindu-si buzele de urechea mea, vei fi al meu, vrei nu vrei.

S-a indeparta incet de mine, lasandu-ma tot in ceata, ma simteam gol, inima imi era sfasiata. De ce oare a facut toate acestea ? De ce ? Ce i-am facut eu lui ?

[Beatrix LaVey]

Sa incepem cu greselile [ :D ]:
In coace = incoace
nimica = nimic
success = succes
ia = ea
``grija patrunzatoare`` e nepotrivit spus
cei batea = ce-i batea
s-mi aline = sa-mi aline
papuse = papusa
lasanu-i = lasandu-i
intampalt = intamplat
a venti = a venit
rpivire = privire
manipulate = manipulat
`` personal in faţa. `` e pleonasm.
victim = victima
``iarba proaspat inflorita`` - iarba nu infloreste, incolteste.
Cam atat din punct de vedere gramatical, acum, referitor la ceea ce se intampla, sunt uimita O_O. Adica de ce Kei? :(( El, care parea asa bun si de treaba! Dar asta e, nimic nu e ceea ce pare!
Imi pare rau pentru Joshua, insa actiunea e prea condimentata ca sa imi mai pese mie de ceea ce se intampla pe acolo, deci nu imi pasa:)).
Abia astept continuarea, sa vad ce show se desfasoara intre cei doi! :>. Aaah, da! Abia astept! :X
In concluzie a fost un capitol super, care ma face sa imi doresc nextul:> Deci spor la scris:*!

[Addeh]

Heyz!:D TRec si eu pe la ficul tau,ca am avut netu' picat timp de o zi si naaa',asta e.:))Capitolul a fost extraordinar,greseli gramaticale nu am vazut(sau am fost eu prea adancita in citit,din cauza ca a fost foarte reusit),Nu ma asteptam la asa cv din parte lui Kei,dadea dovada de un tip bun si de treaba,mai ales cu Joshua...Totusi,ma bucur ca ai mai ''condimentat'' ficul,ii trebuia actiune,iat-o!Acum ramane de vazut ce se va intampla intre cei doi,cum va reactiona acum Joshua pt ca am observat ce socat este...:-?Saracutul...imi e mila de el,stiu ca ai niste idei traznite rau de tot=))M-ai facut curioasa.te pup si astept capitolul urmator,cand ai timp,nu te grabi,ok?:*

[hiimera]

Multumesc fetelor de comm sunteti dulci :*:*
Well am revenit cu nextul, sper sa va placa si acest capitol caci deja mai e umpic si intru si in alta actiune :> :)).
E putin cam scurt si nu prea am avut timp sa-l mai corectez inca odata, o sa incerc sa vin cu un edit :3.
Insa sper sa va placa ce am scris... o sa vina in curand si poate in urmatorul capiol nici eu nu stiu sigur scenele fierbinti :)).
Ok va las sa citit, accept critica, dar nu dura ok :-)
Arigato. >:D<

Capitolul 7
- Prizonierul-

- Joshua tie iti plac filmele de actiune ? intreaba Kei in timp ce-si pune manusile din pele neagra.
- Intr-un fel da, dar de ce intrebi ? intreb eu ridicandu-mi privirea spre el.
- Pentru ca tu o sa fi starul acestui film, vei fi prizonierul care nu va scapa din ghiarele dragonului japonez, spune acesta pe un ton serios, scotandu-si la iveala ranjetul periculos.
- Cum ? raman eu stupefiat si nedumerit.
- Luati-l baieti ! pocneste din doua degete, iar eu imediat sunt asaltat de doi barbate care ma leaga la ochi, maini si gura si ma arunca intr-o dubita.

Tot ce puteam vedea era numai intuneric, eram inchiti in intregime. Frica avea stapanire pe corpul meu, tremuram, plangeam, nu mai stiam ce este de facut.
Stateam jos pe materialul metallic al vehicolului, cu genunchi la gura plangandu-mi de mila. Tot ce ceream era un miracol, ca Dumnezeu sa coboare din ceruri un inger si el sa ma salveze. Dar din pacate chiar daca Dumnezeu ma auzea nu putea sa ma ajute, fiindca El era atotputernicul, chiar si asa avea multe de facut, iar eu am cazut singur in plasa acestui “Dragon Japonez”, care avea sa faca din mine sushi.
Nu mai aveam speranta, eram terminat insa si asa tot nu-mi dadeam seama care era motivul intemeiat al liderului clanului Joisuke, ce ii facusem eu ? Dupa cateva ore bune de mers, am fost coborat jos din acea masina si am fost luat pe sus de cineva, nu aveam cum sa-l vad la faţa fiindca inca eram legat la ochii.
Din inauntru se auzeau strigate, nu de disperare sau de alta natura, pareau mai mult ca se antrenau acele persoane, insa nu eram sigur. Dupa ce am trecut din galagie in liniste, am fost asezat pe un scaun.
Simteam ca nu eram singur, ci erau mai multi in acea incapere care se pare ca avea si ecou, deci era foarte mare. Am inchitit in sec cand am auzit pasii apropiindu-se de mine, imediat materialul ce-mi acoperea ochii a fost indepartat, lasand lumina sa-mi atinga ochii de un albastru deschis, la fel si acel petec ce-mi acoperea gura mi-a fost indepartat.
Am privit in jur, asa cum banuisem eram intr-o sala mare,cu multi barbate care se uitau ficsi la o tinta anume, iar acea tinta era chiar liderul lor, Kei. Acesta mi-a ranjit din nou, insa de data acesta am incetat sa ma mai smiorcai, trebuia sa fiu puternic nu trebuia sa-I arat latura mea slaba ci pe cea puternica.

- Te simti confortabil ? intreaba acesta.
- Hmm avand in vedere in ce situatie m-ai adus nu prea cred ca ma simt bine, ii raspund eu incepand sa iau atitudine.
- Interesanta atitudine Joshua dar sa stii ca nu o sa-ti mearga asa de usor cu mine, se apropie repede de mine si-mi loveste cu pumnul stomacul, facandu-ma sa scot un tipat de durere.
- Ahh...
- Imi place sa te vad cum te plangi, bobocelule. Dar nu de asta te-am adus aici, cred ca te si intrebi de ce oare amicul, prietenul tau cel mai bun iti face toate acestea hmm ?
- Crezi asta ? Mi-am pus intrebarea acesta de la inceput, ii rspund eu in timp ce scuip o picatura de sange din gura.
- Chiar esti admirabil sa stii, baieti, se adreseaza el la toate matahalele lui, luati exemplu de la prietenul meu Joshua care folosinduse de bunatatea si curajul sau a reusit sa ajunga aici la noi, striga el in toata sala de antrenament.
- Huh... mai bien decat sa fiu necinstit, badaran, escroc si mafiot ca tine, nici nu termin propozitia bine ca din nou acesta ma pogneste, insa in faţa. Ma apuca zdravan e par si imi drage capul in spate.
- Nu ai dreptul sa-mi vorbesti asa... nici macar nu stii despre ce este vorba asa ca iti propun sa taci, imi spune acesta enervate de atitudinea mea.
- Atunci fa ma sa inteleg Kei, tresar eu enervate, daca tot vrei asa de mult sa te razbuni pe mine fa-o odata, dar nu inainte de a-mi spune de ce faci toate astea ?
- Fiind ca tatal meu a fost inchis in puscarie multi ani neindreptatit pentru ceva ce nu a comis.
- Si ce legatura are acesta cu mine, cad oar eu nu-s politest..
- Nero, iti suna cunoscut numele asta ? intreaba el pe un ton serios.

Raman uimit si stupefiat, chiar stiam acel nume, tatal meu l-a arestat pe acel Traficant de droguri acuma multi ani in urma. Dar nu aveam de unde sa stiu ca tatal lui Kei era chiar el, privirea mi s-a lasat in jos, dar vocea lui Kei s-a auzit din nou in acea incapere facandu-ma curios.

- Tatal meu nu a fost niciodata traficant de droguri, si noi nu suntem chiar o mafie, spune el intristandu-se, familia noastra a fost amenintata de cativa mafioti acuma mult timp in urma, stiau de afacerile lui tata impreuna cu politia asa ca au dorit sa profite de ocazie si ne-au amenintat cu moartea. Tata a luptat cu curaj dar chiar si asa a fost infrant, pana la urma a fost invinovatit si inchis de tatal tau care nu avea habar de ce facea toate aceste transporturi cu droguri, si stii de ce ? ma intreaba acesta.
- De ce ? intreb eu.
- Pentru ca dorea sa-si apere familia, mai ales pe mine urmatorul lider al acestui clan puternic, spune el strangand din pumni.
- Kei daca stiam toate acestea puteam sa rezolv prostia..
- Nu, nu puteai face nimica la fel ca sia Cuma, sa nu crezi ca toata vorbaria asta si depanarea de amintiri o sa te scoata de sub puterea mea ? E gandestete de doua ori, caci vei fi al meu vrei nu vrei.

Acesta a poruncit garzilor sale sa ma ia si sa ma duca la “insemnare”, numele nu parea prea prietenos. Am incercat sa-l conving ca totul o sa fie bine si ca am putea rezolva si prin alte moduri toata acesta problema, dar nu a vrut sa ma asculte. Imediat ce am patruns in acea camera, o caldura arzadoare s-a napustit asupra mea, parea ca si o fierarie mai mult dar totusi ceva nu era in regula.
Cei doi barbai care ma tineau de maini au inceput sa ma stranga si mai tare, un alt tip a luat de pe fox un bat din fier care avea la capat o forma, nu stiam exact ce este, dar nu stiam exact nici ce vrea sa faca cu ea. Acesta s-a apropiat incet de mine cu acel pier incins pe care la lipit de peptul meu, ma rdea, ma sfasia, nu am putut rezista asa ca de durere am strigat cat ma tinut gura. Era un fel de a-si chinui dusmani, sau ce dorea mai exact sa faca ?
Imediat ce a indepartat acel fier incins de pe peptul meu, a aruncat cu apa iar forma a prins contur pe pelea mea alba si fina. Era un dragon, care statea in ingenunchiat in ghiare si cu privirea inainte, cateva lacrimi au picat incet pe obrajul meu rosu, amuzandu-I pe cei ce se aflau in acea incapere. Imediat dupa asta m-au dus intr-o cmera si m-au lasat acolo in liniste, spuneau ceva de prizonier insa eu nu prea eram atent. Durere imprimata pe peptul meu era mult mai sagetatoare decat ce aveau aia sa spuna.
In incapere a parut kei, era intr-un kimono de antrenament, s-a asezat pe scaunul de langa geam si a inceput sa-mi vorbeasca :

- Sper sa-ti placa capodopera pe care ti-am facut-o, spune el razad.
- Hmp, iti multumesc dar nu prea, poti sa-mi explicit ce-I cu asta ? intreb eu nedumerit, in timp ce-mi ridic privirea spre el.
- Sanzuko Senai este numele dragonului de pe pieptul tau, care reprezinta predarea si devenirea ta in prizonierul meu, spune acesta ranjind.
- Aha foarte interesant si acuma ce ai de gand sa faci cu mine ? intreb eu ametit.
- Ai sa vezi.. spune acesta, in timp ce se ridica si se apropie de mine.

Vederea mea a fost luata imediat, eram ametit asa ca am picat jos inecat in visare, asteptand sa vad ce se va alege de mine atunci cand voi deschide ochii.

[Beatrix LaVey]

Bine, iubita, am venit si eu pe aici! :x
Greselile:
barbate = barbati
inchiti= ??? wtf O_O ?
[...] acoperea ochii a fost indepartat, lasand lumina sa-mi atinga ochii[...] - repeti ``ochii``
se uitau ficsi = se uitau fix [ se face acordul cu predicatul ]
sa-I arat = sa-i arat
folosinduse = folosindu-se
mai bien = mai bine
ma pogneste = ma pocneste
[...] zdravan e par = zdravan de par
fa ma = fa-ma
enervate = enervat
Fiind ca = fiindca
nimica = nimic [ !!! Corecteaza-te !!! Nu ti-o spun cu rautate, da` tu pierzi facand ceva gresit! ]
sia Cuma = si acum [ cred ca asta incerci sa spui ]
arzadoare = arzatoare
fox = foc
pier = fier
rdea = ardea
peptul = pieptul
amuzandu-I = amuzandu-i
cmera = camera
kei = Kei
devenirea ta in prizonierul meu - fara ``in``
inegat = ??? O_O [ poate te-ai referit la ``inecat`` ]
Atat am vazut :)
Referitor la continut, e nemaipomenit! O_O Ma uimeste rautatea lui Kei, dar imi place mult de tot cum te-ai gandit la faza cu ta-so, drogurile si familia. Asta a fost chiar tare:x.
Da` totusi se razbuna degeaba pe bietul Joshua [ Nu ca mi-ar pasa:)) ]. Si faza cu dragonu` mi-a placut! Esti sadica >:) Imi place!
Abia astept sa vad ce se va intampla =p~! Spor la scris! :*

[Addeh]

Scuza-mi intarzierea draga mea...:(( Nu prea am avut timp sa ma trec pe la tn, dar oricum eu o sa-ti citesc ficul pana la capat.
Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea lui Kei.X-( Auzi si u, sa-l rapeasca, sa-l bata si pe deasupra il mai si ''insemneaza'' ca si cum ar fi sclavul lui! Si acum eu sunt sigura ce se va intampla, da... sa nu intarzii.;) Ca de obicei, te-ai oprit unde nu trebuia, sa ma faci sa fierb de nerabdare si curiozitate:))
Eu iti cunosc deciziile si ideile, dar nu comentez nimic:D E totul bn pana acum, tine-o tot asa;)
Te pup si te astept cu urmatorul capitol:*

[hiimera]

OMG, sunt eu uimita ca am reusit sa scriu urmatorul capitol, dupa ceva timp. Mi-a luat mult timp, fiindca nu am avut idei si m-am blocat complet. Sper ca pe viitor sa am idei mai bune atunci cand incep un fic, nu sun ca acest fic nu-mi place, idea e buna, iar eu am niste idei de sparg gheata sa spunem [da ma laud singura ce proasta sunt :))].
Oricum am sa incerc sa revin, fiindca am idei, nu m-am mai blocat.
Deci acest numar, 8 de la capitol pentru mine acum a fost de belea. :))

Legat de capitol, pai normal nu se putea sa am greseli, m-am corectat odata, deci sper sa nu fie multe . Si sper sa va placa, chiar daca e cam urat pentru ca nu am ami scris un fic de cav vreme.. [minciuna ca am facut unul Naruto, dar acum ma refeream la unul yaoi. :))]

Capitolul 8
-Adevar sau provocare ?-

“- Joshua ! Adevar sau provocare ?
- Provocare !
- Hmm...esti gata de actiune.”

M-am trezit brusc, transpirat si nelinistit. Ce vis ciudat, se facea ca joc “adevar sau provocare” cu Kei, iar eu ca prostul am ales provocare. Nu stiam ce urma sa patesc, zambetul acela strengar si misterios al prietenului meu nu disparea de loc de pe chip, ma tulbura, ma ametea chiar si in vis.
Mi-am dus mana in dreptul inima, batea mai rau ca ceasul de parca mai avea umpic si sarea de tot. Eram transpirat, tulburat , iar prin mintea mea se derulau toate segventele cutremuratoare pe care le traisem acum opt ore cat timp am fost capturat de Kei.
M-am uitat in jur sa vad unde ma aflu si spre surpinderea mea eram la mine in bloc, in apartamentul meu. Flow statea la usa si pazea mai rau ca un soldat. M-am ridicat cu greu de pe canapea , durerile de burta m-au luat deja in intampinare. Catelusa mea vazand starea in care ma alfu a venit singura la mine si a inceput sa ma linga pe faţa.
Un bilet misterios era agatat de zgarda, am ramas umpic socat intr-un fel, eu niciodata nu-i luasem lui Flow zgarda. Am luat biletul de la ea si l-am deschis, cititnd cu atentie mesajul:

“Am rugat-o pe Flow sa te pazeasca imediat dupa plecarea mea, stiu ca ti se va parea ciudat insa Flow chiar merita din plin acea zgarda din argint.
Joshua sper ca esti pregatit de provocarea pe care ti-am ales-o, nu uita tu esti actorul principal al acestui mic triller in care joci.
O sa ne revedem curand dragul meu prieten, nu ai scapat asa de usor.
Cu dragoste Kei.”

Nu se putea, am ramas socat, nemernicul chiar mi-a intins o cursa, iar visul acela se poate sa fi fost realitate. Nu eram sigur de ceea ce aberam, insa stiam ca prietenul meu era un sarlatan si nu avea de gand sa ma elibereze asa de usor, nu inainte de a se juca cu mine ca si soarecele si pisica.
- Flow, nu-ti face griji, am sa scap eu , spun eu in timp ce-mi frec burta ca sa-mi ameliorez durerea insuportabila.
- Raf, Raf ! latra aceasta la mine.

O mangai umpic pe cap, iar dupa aceea ma indrept spre cabina de dus. Ajuns in baie, ma descotorosesc de tot ce aveam pe mine si ma var in cabina si dau drumul la apa calda ca sa ma revigoresc umpic dupa cate sau intamplat. Mi-am dus pivirea in jos spre partea superioara a corpului si am privit ca si la un tabou. Eram insemnat cu acel dragon blestemat, care nici acum nu stiam ce insemna, isi batea joc de bine.

- La naiba ! dau eu cu pumnul in perete si imi lipesc fruntea de faianta lucioasa si rece.

De ce avea sa mi se intample tocmai mie, chiar daca tata l-a arestat pe Nero, care se presupune sa-i fie tata lui Kei, asta nu insemna ca eu eram de vina. Nu ma implicasem cu nimic in treaba pe care o avea tata cu tatal lui. Insa il credeam, tot ce-mi spusese, parea real despre tatal lui ca nu a fost el cel vinovat , cu durere in inim aveam sa recunosc ca avea dreptate. Chiar daca nici eu nu eram sigur de asta. Ma simteam asa de prost, ma simteam vinovat pentru tot ceea ce patise, de parca eu am fost cel care la arestat pe tatal lui.
Nu am putu sta mult pe ganduri, caci telefonul a inceput sa rasune in apartament, am tresarit in sus atunci cand l-am auzit si am iesit repede din baie fuga spre pentru al ridica sa vad cine este.
Din fericire nu era Kei, era Angela care isi facea griji ca iara am sa intarzi la orele dirigintei. Cand m-am uitat la ceas si am vazut cat este, am tras un tipat de a rasuant in tot cartierul. Am inchis repede telefonul, am alergat fulgerator spre camera mea de unde m-am imbracat fara cap, mi-am aruncat cateva carti si caiete in rucsac si am iesit repede pe use.
Alergam ca nebunul pe strazii in jos, toti se uitau la mine ca la un taur in corida si radeau pe seama mea, nu am bagat un asemenea aspect in seama si mi-am vazut de drum. Cu noroc am ajuns chiar inainte de doamna Fleminghen in clasa, m-am asezat in banca si mi-am aranjat camas ape mine. Nu aveam cum sa ma prezint asa in faţa dirigintei mele prea mult iubita asa, in tot halul.
Cand aceasta si-a facut aparitia in clasa, l-a poftit si pe partenerul ei de afaceri Kei inauntru. Imediat ce a pasit pe usa, privirea lui s-a atintit asupra mea, facandu-ma sa ma nelinistesc si mai rau decat eram, iar prin mintea mea se derulau toate intamplarile. Eram un om mort deja, nu stiam ce sa fac, nu aveam cum sa ma intorc si sa vorbesc cu prietenii mei, caci fiecare miscare era monotorizata de diriginta si cu siguranta avea ceva pregatit pentru mine, cum ar fi o pedeapsa.
Kei ca si un adevarat gentleman s-a prezentat din nou si ne-a anutat ca in decursul acestei zile el va fi mereu in clasa cu noi, asistand la orele noastre. Pixul pe care il tot rasuceam printre degete se fransese din cauza nervilor mei incontrolabili pe care ii avea, iar doamna Fleminghen auzise acel zgomot mic si imi facuse o avertizare:

- Domnule Joshua, daca mai aud ceva de la dumneavoastra va promit o excursie pe afara si in acelasi timp si o absenta nemotivata la orele mele, se rasteste ia la mine.
- Dar doamna diriginta, nu am vrut pur si simplu..
- Doamna Fleminghen, va rog lasati baiatul macar pentru o zi in pace, intervine acesta oprinduma din vorbit. Poate are emotii, poate este incantat de prezenta voastra aici, asa ca sa lasam razboiul si sa facem pace in clasa.
- Aveti dreptate domnule Joisuke, imi cer scuze ca va deranjez cu cearta aceasta intre mine si elevul meu neastamparat, spune ea in timp ce chicoteste.

Din nou imi luase apararea, ii placea asa de mult sa ma vada umilit si suferind. Nu malasam cu una cu doua asa ca ma rastisem la el fara sa bag de seama ca intreaga clasa avea sa ma auda.

- Stiti ceva domnule Joisuke, eu cred ca prea va palce sa va bateti joc de altii, strig eu la el lasand intreaga clasa muta.
- Nu inteleg ce doresti sa-mi comunici, dar eu ..
- Tu ce ? A vrei sa spui ca tu nu esti genul de persoana care ii place sa-si vada prietenii, amici umiliti, sau ca tu sa le provoci suferinta. Asta doreai sa spui nu ?
- Joshua, cred ca ai exagerat umpic, spune Angela din spate.
- Domnule Joshua, pentru un asemenea comportament te poftesc afara si cu absenta nemotivata, striga diriginta la mine in timp ce ma da afara din clasa.

Inainte ca usa sa mi se inchida in faţa i-am observat ranjetul acela strengaresc a lui Kei, care imi facea toate incheieturile sa-mi tremurei. M-am intors spre stanga, mi-am bagat mainile in buzunar si am iesit pe usa afara. Cartea mea preferata cu poezi, era in clasa, nu mai aveam cum sa o recuperez. Trebuia sa astept pana cand clopotelul avea sa sune, asa ca m-am decis sa merg la fantana aceea arteziana din spatele scolii pentru a ma calma putin.
Sunetul naturii am incanta, iar cantecele armonioase pe care pasarile le cantau ma linisteau. Totul era perfect atata timp cat nu aveam sa dau din nou ochii cu Kei. M-am asezat pe marginea din piatra a fantanii, inchizandu-mi ochii si lasandu-mi grijile la o parte, era vremea sa ma mai bucur si eu de viata, chiar daca stiam ca nu mai aveam acea libertate continua si ca apartineam pe jumatate lui Kei, dar asta nu insemna ca ma putea controla, faceam ce doream.
Mi-am intors privirea spre apa cristalina si rece ce tasnea din fantana, cativa stropi de apa mi-au udat chipul, facandu-ma sa rad pentru cateva secunde.
Insa linistea armonioasa a naturii a fost sparta de glasul lui Kei, care isi facuse aparitia. Era imbracat intr-o pereche de blugi si o camase neagra din matase, deschisa la primii trei nasturii, astfel reuseai sa observe putin din trupul bine lucrat al acestuia. M-am intimidate repede la vazul lui, iar privirea aceea albastra ma ametea dea intregul. Statea rezemat de un copac si se uita in continu la mine si im zambea. Se comporta de parca nu se intamplase absolut nimic, trecuse din pozitia aceea si ajunse in pozitia de trept, cu pasi mari incepu sa se apropie de mine.
Eram speriat, iar bataiile inimii isi accelerau ritmul, obrajii mi simteam asa de aprinsi, incat credeam ca am sa lesin. M-am dat umpic in spate, insa nu prea mult fiindca stiam ca nu mai aveam unde sa ma duc, numai daca nu doream sa fac inca o baie.
Ma speriasem atunci cand chipul lui era la aceiasi inaltime cu al meu, distanta dintre mine si el nu era mare, isi pusese mainle pe suprafata rece din piatra a fantanii ca sa se sprijine.

- La fel ca prima data, spune el ranjind.

Mi-am dat imediat seama la ce se referise, era aceiasi scena ca prima data, atunci cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut. Simteam cum mi se urca sangele in obrajii, am vrut sa-mi intorc privirea in alta parte insa, acesta mi-a apucat barbia intre primele degete ale mainii sale drepte, imobilizandu-ma pentru cateva clipe.

- Nu vrei sa simti din nou acel val de caldura pe care la-i simtit prima data cand te-am sarutat ? ma intreaba in timp ce-mi zambeste strengareste.

Am vrut sa-i raspund cu un “nu”, insa nu am reusit fiindca acesta a incercat din nou sa ma sarute. M-am panicat asa ca m-am dus in spate si am cazut in apa.

[Addeh]

Oh, serios acum! Kei a devenit mai nesuferit decat era! Chiar vrea sa-i faca viata un cosmar bitului Joshua?:crazy: Offfff X-( Deci ficul tau a aluat o intorsatura ciudata, tocmai cand credeam ca o sa fie linsite si pace, intervine latura furioasa si nemernica al lui Kei. Aaaah, si acum sa nu-mi spui ca o sa-l sarute sau ca o sa-l rapeasca! Din nou....
Lasand la o parte grozaviile din fic, chiar ma intrebam cand o sa pui capitolul. In cele din urma, ai reusit, deci ma bucur ca ti-e revenit inspiratia>:)
Multumesc ca m-ai anuntat:* Te astept cu urmatorul capitol>:D< Bye

[Beatrix LaVey]

Bun, I`m here!
Corectura:


Capitolul 8
-Adevar sau provocare ?-




“- Joshua ! Adevar sau provocare ?
- Provocare !
- Hmm...esti gata de actiune.”

M-am trezit brusc, transpirat si nelinistit. Ce vis ciudat, se facea ca joc “adevar sau provocare” cu Kei, iar eu ca prostul am ales provocare. Nu stiam ce urma sa patesc, zambetul acela strengar si misterios al prietenului meu nu disparea de loc de pe chip, ma tulbura, ma ametea chiar si in vis.
Mi-am dus mana in dreptul inima, care batea mai rau ca ceasul, de parca mai avea umpic si sarea de tot. Eram transpirat, tulburat, iar prin mintea mea se derulau toate secventele cutremuratoare pe care le traisem acum opt ore, cat timp am fost capturat de Kei.
M-am uitat in jur sa vad unde ma aflu si, spre surpinderea mea. eram la mine in bloc, in apartamentul meu. Flow statea la usa si pazea mai rau ca un soldat. M-am ridicat cu greu de pe canapea, fiindca durerile de burta m-au luat deja in intampinare. Catelusa mea, vazand starea in care ma aflu, a venit singura la mine si a inceput sa ma linga pe faţa.
Un bilet misterios era agatat de zgarda. Am ramas umpic socat intr-un fel, eu niciodata nu-i luasem lui Flow zgarda. Am luat biletul de la ea si l-am deschis, cititnd cu atentie mesajul:

“Am rugat-o pe Flow sa te pazeasca imediat dupa plecarea mea. Stiu ca ti se va parea ciudat, insa Flow chiar merita din plin acea zgarda din argint.
Joshua, sper ca esti pregatit de provocarea pe care ti-am ales-o, nu uita tu esti actorul principal al acestui mic thriller in care joci.
O sa ne revedem curand dragul meu prieten, nu ai scapat asa de usor.
Cu dragoste Kei.”

Nu se putea! Am ramas socat. Nemernicul chiar mi-a intins o cursa, iar visul acela se poate sa fi fost realitate. Nu eram sigur de ceea ce aberam, insa stiam ca prietenul meu era un sarlatan si nu avea de gand sa ma elibereze asa de usor, nu inainte de a se juca cu mine ca si soarecele si pisica.
- Flow, nu-ti face griji, am sa scap eu, spun eu in timp ce-mi frec burta ca sa-mi ameliorez durerea insuportabila.
- Raf, Raf ! latra aceasta la mine. ( Drace! :)) E un caine, la dracu`, nu scrii ce spun cainii si ce ciripesc pasarile si mai stiu eu ce sunete scot animalele=)))

O mangai umpic (un pic) pe cap, iar dupa aceea ma indrept spre cabina de dus. Ajuns in baie, ma descotorosesc de tot ce aveam pe mine, ma var in cabina si dau drumul la apa calda ca sa ma revigoresc(revigorez) ( Drace! Din nou! Cum dracului conjugi!?) umpic un pic dupa cate s-au intamplat. Mi-am dus pivirea in jos spre partea superioara (inferioara) a corpului si am privit ca si la un tabou. Eram insemnat cu acel dragon blestemat, care nici acum nu stiam ce insemna. Isi batea joc de bine.

- La naiba ! dau eu cu pumnul in perete si imi lipesc fruntea de faianta lucioasa si rece.

De ce avea sa mi se intample tocmai mie? Chiar daca tata l-a arestat pe Nero, care se presupune sa-i fie tata lui Kei, asta nu insemna ca eu eram de vina. Nu ma implicasem cu nimic in treaba pe care o avea tata cu tatal lui, insa il credeam (fara virgula) tot ce-mi spusese, parea real despre tatal lui, ca nu a fost el cel vinovat. Cu durere in inim aveam sa recunosc ca avea dreptate, chiar daca nici eu nu eram sigur de asta. Ma simteam asa de prost, ma simteam vinovat pentru tot ceea ce patise, de parca eu am fost cel care l-a arestat pe tatal lui.
Nu am putu sta mult pe ganduri, caci telefonul a inceput sa rasune in apartament. Am tresarit in sus (pleonasm. Fara '' in sus ''!) atunci cand l-am auzit si am iesit repede din baie fuga spre pentru a-l ridica[b,[/b] sa vad cine este.
Din fericire nu era Kei, era Angela, care isi facea griji ca iara (iar!) am sa intarzi la orele dirigintei. Cand m-am uitat la ceas si am vazut cat este, am tras un tipat de a rasunat in tot cartierul. Am inchis repede telefonul, am alergat fulgerator spre camera mea, de unde m-am imbracat fara cap, mi-am aruncat cateva carti si caiete in rucsac si am iesit repede pe use(usa!).
Alergam ca nebunul pe strazi (doar un ''i'') in jos. Toti se uitau la mine ca la un taur in corida si radeau pe seama mea. Nu am bagat un asemenea aspect in seama si mi-am vazut de drum. Cu noroc am ajuns chiar inainte de doamna Fleminghen in clasa, m-am asezat in banca si mi-am aranjat camasa pe mine. Nu aveam cum sa ma prezint asa in faţa dirigintei mele prea mult iubita, in tot halul.
Cand aceasta si-a facut aparitia in clasa, l-a poftit si pe partenerul ei de afaceri, Kei, (apozitie) inauntru. Imediat ce a pasit pe usa, privirea lui s-a atintit asupra mea, facandu-ma sa ma nelinistesc si mai rau decat eram, iar prin mintea mea se derulau toate intamplarile. Eram un om mort deja, nu stiam ce sa fac, nu aveam cum sa ma intorc si sa vorbesc cu prietenii mei, caci fiecare miscare era monotorizata de diriginta si cu siguranta avea ceva pregatit pentru mine, cum ar fi o pedeapsa.
Kei, ca (si) (fara) un adevarat gentleman, s-a prezentat din nou si ne-a anutat ca in decursul acestei zile el va fi mereu in clasa cu noi, asistand la orele noastre. Pixul pe care il tot rasuceam printre degete se fransese din cauza nervilor mei incontrolabili pe care ii aveam, iar doamna Fleminghen auzise acel zgomot mic si imi facuse o avertizare:

- Domnule Joshua, daca mai aud ceva de la dumneavoastra va promit o excursie pe afara si in acelasi timp si o absenta nemotivata la orele mele, se rasteste ia la mine.
- Dar, doamna diriginta, nu am vrut pur si simplu..
- Doamna Fleminghen, va rog lasati baiatul macar pentru o zi in pace, intervine acesta oprindu-ma din vorbit. Poate are emotii, poate este incantat de prezenta voastra aici, asa ca sa lasam razboiul si sa facem pace in clasa.
- Aveti dreptate, domnule Joisuke, imi cer scuze ca va deranjez cu cearta aceasta intre mine si elevul meu neastamparat, spune ea in timp ce chicoteste.

Din nou imi luase apararea. Ii placea asa de mult sa ma vada umilit si suferind. Nu ma lasam cu una, cu doua, asa ca ma rastisem la el fara sa bag de seama ca intreaga clasa avea sa ma auda.

- Stiti ceva, domnule Joisuke, eu cred ca prea va place sa va bateti joc de altii, strig eu la el lasand intreaga clasa muta.
- Nu inteleg ce doresti sa-mi comunici, dar eu ..
- Tu, ce? A, vrei sa spui ca tu nu esti genul de persoana care ii place sa-si vada prietenii, amici, umiliti, sau ca tu sa le provoci suferinta. Asta doreai sa spui, nu ?
- Joshua, cred ca ai exagerat umpic( un pic), spune Angela din spate.
- Domnule Joshua, pentru un asemenea comportament te poftesc afara si cu absenta nemotivata, striga diriginta la mine in timp ce ma da afara din clasa.

Inainte ca usa sa mi se inchida in faţa i-am observat ranjetul acela strengaresc a lui Kei (fara virgula) care imi facea toate incheieturile sa-mi tremure. M-am intors spre stanga, mi-am bagat mainile in buzunar si am iesit pe usa afara. Cartea mea preferata cu poezii fara virgula era in clasa, nu mai aveam cum sa o recuperez. Trebuia sa astept pana cand clopotelul avea sa sune, asa ca m-am decis sa merg la fantana aceea arteziana din spatele scolii pentru a ma calma putin.
Sunetul naturii am incanta, iar cantecele armonioase pe care pasarile le cantau ma linisteau. Totul era perfect atata timp cat nu aveam sa dau din nou ochii cu Kei. M-am asezat pe marginea din piatra a fantanii, inchizandu-mi ochii si lasandu-mi grijile la o parte. Era vremea sa ma mai bucur si eu de viata, chiar daca stiam ca nu mai aveam acea libertate continua si ca apartineam pe jumatate lui Kei, dar asta nu insemna ca ma putea controla, faceam ce doream.
Mi-am intors privirea spre apa cristalina si rece ce tasnea din fantana, cativa stropi de apa mi-au udat chipul, facandu-ma sa rad pentru cateva secunde.
Insa linistea armonioasa a naturii a fost sparta de glasul lui Kei, care isi facuse aparitia. Era imbracat intr-o pereche de blugi si o camasa neagra din matase, deschisa la primii trei nasturii, astfel reusea sa observe putin din trupul bine lucrat al acestuia. M-am intimidat repede la vazul lui, iar privirea aceea albastra ma ametea de-a intregul. Statea rezemat de un copac si se uita incontinuu la mine si imi zambea. Se comporta de parca nu se intamplase absolut nimic. Trecuse din pozitia aceea si ajunse in pozitia de drept sicu pasi mari incepu sa se apropie de mine.
Eram speriat, iar bataiile inimii isi accelerau ritmul, obrajii mi-i simteam asa de aprinsi (fara virgula) incat credeam ca am sa lesin. M-am dat umpic in spate, insa nu prea mult, fiindca stiam ca nu mai aveam unde sa ma duc, numai daca nu doream sa fac inca o baie.
Ma speriasem atunci cand chipul lui era la aceeasi inaltime cu al meu. Distanta dintre mine si el nu era mare. Isi pusese mainle pe suprafata rece din piatra a fantanii ca sa se sprijine.

- La fel ca prima data, spune el ranjind.

Mi-am dat imediat seama la ce se referise, era aceiasi scena ca prima data, atunci cand isi unise buzele cu ale mele intr-un sarut. Simteam cum mi se urca sangele in obrajii, am vrut sa-mi intorc privirea in alta parte, insa (fara virgula) acesta mi-a apucat barbia intre primele degete ale mainii sale drepte, imobilizandu-ma pentru cateva clipe.

- Nu vrei sa simti din nou acel val de caldura pe care la-i (l-ai) simtit prima data cand te-am sarutat ? ma intreaba in timp ce-mi zambeste strengareste.

Am vrut sa-i raspund cu un “nu”, insa nu am reusit, fiindca acesta a incercat din nou sa ma sarute. M-am panicat, asa ca m-am dus in spate si am cazut in apa.


Vesnicele si groaznicele greseli! :(( Drace, cred ca am vorbit degeaba de fiecare data cand ti-am corectat fiecare cuvintel si virgulita din fiecare din capitole! Ma doare capu` de nu mai pot! :((
Foloseste si tu cuvinte care-ti sunt cunoscute si stii sigur cum se scriu! Faci greseli si la cele mai banale cuvinte cum ar fi '' usa '', '' camasa '' sau '' un pic ''!
Speram ca n-o sa am de corectat la tine, ci doar de felicitat:((
Nu vad carui motiv se datoreaza spatiul ala dintre naratiune si momentul in care incepe dialogul (enter-ul). Crezi ca nu intelegem fara el? Ba da, o facem, sta acolo degeaba;) Sau poate sa-ti faca noul capitol mai mare 8-). Nu stii cand e punct, cand e virgula, cand incepe o propozitie si cand nu! :((

Capitolul... Ce sa zic? E bun, mai mult nu comentez, n-am ce, dupa ce am vazut cum e scris:-s...
Imi pare rau ca sunt asa acum, nu sunt in general asa, dar nu pot sam abtin, chiar ai greseli mari si grave! Poate o sa zici sa nu mai corectez daca nu-mi place, dar o fac pentru ca-mi place si sper ca astfel te vei indrepta, intentiile-mi fiindu-mi bune, te asigur...:-<
Bafta la scris in continuare si roaga si tu pe cineva sa-ti modifice capitolele, sa ti le corecteze, sa apara bine pe site...
:-h

[hiimera]

Hi Hi !!
Yey ma bucur ca am reusit sa revin cu urmatorul capitol, multumesc fetelor pentru comm va raman datoare si deja stiti cum ar trebui sa va raman datoare.
Gaby-chan tu oricum ramai scumpa mea, ti-am citi tot ce mi-a corectat si ce mi-ai criticat si ce mi-ai spus. Recunosc am o problema mare cateodata.. nu mi se intampla asa de des.. cred insa ti-am urmat sfatul si am scris fara sa ma mai uit la taste. Pentru ca sa-mi fie mai usor sa-mi dau seama unde am gresit, asa pe langa ca mi-am corectat odata ficul am reusit sa-l corectez de doua ori, caci citeam si dupa ce finalizam propozitia. Insa chiar si asa Wordul asta al meu 2010 are el ceva de imi corecteaza cateodata gresit.. si se poate intampla sa fi scapat o litera sau sa o fi lipit de alta prop.
Legat de anumite cuv. de ex : "usa", cateodata uit si scriu gresit, iar cateodata corect, aici trebuie sa am grije. :-) Mersii de comm.
Asa cum am promis am venit cu nextul, scuze ca a durat atat de mult, sper sa fie mai itneresant acesta decat celalalt. >u<
Nu e mult insa mai bine decat nimic. :))
A si de data aceasta m-am decis sa nu mai als un loc liber atunci cand incep dialogulm mercii Gaby-chan, insa eu il puneam ca sa na.. sa va dati seama unde incepe, dar cred ca si asa va dati seama.. :))

Capitolul 9
-Accidentul-

- Haha, Joshua asta e a doua oara cand cazi in fantana.
- Asa si care e treaba, ce de parca tu nu ai cazut atunci, spun eu bosumflat.
- Nu ma mai satur de tine, esti asa haios, spune Kei in timp ce-si duce mana la burta si incepe sa rada.
- Nu te preface, sa stii joci bine teatru, spun eu ridicandu-ma in picioare si privindu-l pe acesta foarte serios.
- Insa dintre toti, tu esti cel mai talentat, spune el in timp ce ma priveste cum ies din fntana si ma indrept spre un copac pentru a ma descalta de adidasi.
- Esti un nemernic, stiai asta, il jignesc eu in timp ce ma sprijin cu cotul de scoarta dura a copacului pentru am scoate si celalalt adidas.
- Poate ca sunt, dar chiar si asa ma distrez de minune, se apropia si mai mult de mine, simteam acest lucru. Mi-am lasat repede incaltamintea din maini si mi-am intors privirea spre el, pentru a ma asigura daca nu cumva incerca sa ma pacaleasca din nou.
Zambetul lui nu disparea sub nici o forma de pe chip, cu ochii ma analiza din cap pana in picioare. Pentru cateva momente m-am rusinat, obrajii mei ardeau numai cand imi duceam ochii spre el, asa ca mi-am lasat privirea spre pamant ca acesta sa nu-si dea seama de slabiciunea mea. Ma intimidam numai cand ma priviea, sau ma atingea. Eram ca si un soarece la mila pisicii.
- Nu te apropia, am spus eu dandu-ma umpic in spate. Dar degeaba el tot venea spre mine, iar cand a ajuns in dreptul meu m-a lipit de trunchiul copacului, in timp ce mi-a imobilizat manile cu manile sale ridicandumi-le in sus.
- Nu si de data aceasta, mi-a soptit el la ureche. Mi-a muscat pavilionul, apoi a coborat in jos sarutandu-mi pielea uda a gatului si sorbind fiecare picatura cere se prelingea pe gat in jos din firele mele rebele. Simteam cum intreg corpul imi lua foc, inima batea in mine cu o viteza uluitoare, o puteam auzi si cu siguranta si el putea. S-a oprit pentru o clipa, cu siguranta dorea sa mi se adreseze, iar de data aceasta avea din nou de gand sa ma faca sa ma rusinez.
- Inima ta e ca o bomba care asteapta sa fie activate si sa explodeze, pot face eu onorurile ? ma intreaba el in timp ce-mi saruta buzele, sorbind din ele toata dulceata lor.
Nu a durat mult pana cand i-am simtit din nou limba strecurandu-se printre buzele mele, a inceput sa-mi cerceteze fiecare coltisor al cavitatii, jucandu-se cu limba mea si reusind sa o manevreze dupa propiria dorinta. Sorbea din mine toata energia, imi provoca corpul sa reactioneze dupa placul lui, in anumite feluri in care eu nu doream sa reactioneze. Eram manevrat, eram posedat aproape de catre fiinta lui, care nu-mi dadea drumul si ma facea sa tremur, imi simteam fiecare particica a trupului violata de catre acesta.
Clopotelul a sunat mai tarziu decat am crezu, insa a reusit sa opreasca urmatoarea miscare pa care acesta dorea sa mi-o aplice. Dar chiar si asa, acesta nu se opera, chiar nu se temea ca cineva avea sa ne vada intr-o ipostaza asa de “intima”.
“Nu, nu este asa.. trebuie sa se termine aici.” Imi spun eu in gand si imi adun energia ramasa si mi-o concentrez in maini. Reusesc sa-l imping de langa mine, fara sa ma mai uit in spate sa vad daca cumva se ridica, alerg in graba in clasa. Uit complet de adidasi, care se pare ca ii uitasem pe iarba si ma indrept spre clasa de unde aveam de gand sa imi iau ghiozdanul si sa-mi caut cartea.
- Nu este aici ? tip eu socat. Dar am .. lasat-o.. aici.. unde e !? Cine mi-a luat-o, strig eu din nou uitandu-ma la colegii mei. Angela se apropie de banca mea, se aseaza cu fundul pe suprafata din lemn si spune ca nimeni nu mi-a luat-o, cel putin ea nu a vazut pe nimeni fiindca in timpul orei a dormit.
Imi venea sa ma strang de gat, bine poate exageram cand era vorba de cartii, mai ales de cele preferate. Carte aceea avea o valoare foarte mare pentru mine, una chiar sentimentala. Mama mea mea mi-a dat-o, caci stia ca de aici am sa inteleg ce este cu adevarat arta poeziei, si mult mai mult de atat. Pe langa ca ea stia ca eu adoram sa citesc, trebuia sa o gasesc. Imi duc mana la gura si imia copar buzele cu palma, nu stau mult si imediat imi dau seama ca faptasul era Kei. Cine altcineva putea sa-mi ia cartea, inafara de el. Cu siguranta dorea sa ne mai intalnim si pentru ca eu aveam sa-i dau ca raspuns un “nu”, sa gandit ca mai bine imi ia ceava ce-mi apartine. Deoarece la cat de mult ma atasez eu de anumite lucruri cu siguranta avam sa merg sa le recuperez de la persoane necunoscute.
- Smecherul de el, spun eu in timp ce dau negative din cap.
- Poftim ? ma intreaba Angela.
- Nimic, tocmai mi-am adus aminte ca am uitat ceva.. mai degraba mi-a luat cineva ceva, adaug eu nervos.
Toata ziua a decurs bine, as putea spune. A trebuit sa ma imprumut de noi pantofii de la un coleg. Caci asa daca ma vedea diriginta sigur imi taia gatul. Oricum deja facu-se acest lucru, toate orele ei ma ascultase numai pe mine, norocul meu era ca imi invatasem ca de fiecare data. Lectiile le pricepeam din clasa atunci cand ni le preda, sau ma uitam in carte si le conspectam mai repede.
Insa in clasa se afaa un parazit si acela era Kei. Privirea lui ma facea sa iau orazna, nu ma puteam concentra aproape de loc, fiindca de nenumarate ori imi aduceam aminte cu spaima de saruturile pe care mi le dadu-se adineauri. Mi se parea total gresit, aiurea ca doi barbate sa se sarute asa, chiar nu i se parea ciudat, sau doar facea misto de mine. Trebuia sa stau pe poziti si sa fiu cu ochii in patru, nu stiam de ce era in stare, imi aratase o parte din puterea lui, dar doar cea fizica.
Dupa terminarea orelor, a trebuit sa ii inapoez colegului meu pantofii asa ca am ramas descult in sosete. Eram la iesirea din cladire si am uitam la toti cum plecau linistiti spre casa. A trebuit sa-i mint pe prietenii mei ca ma duc la bunica si sa am grije de ea, insa adevarul era altul.
Aveam de gand sa-l astept pe Kei sa iasa din biroul directorului si sa-l iau la rost pentru carte si sa-l rog sa-mi dea inapoi adidasii. Usor de zis, greu de facut, parea simplu atunci cand ziceam si se pare ca momentul adevarului venise.
Acesta iesise partial pe usa, dand mana cu directorul. L-am urmarit pana in momentul in care s-a desparti de acesta si s-a indreptat spre iesire, de unde m-a observat si mi-a zambit strengareste.
S-a oprit la o distanta nu prea mare de mine, de unde mi-a intins in faţa o plasa unde se aflau adidasii. Un gest dragut, insa nu se stia ce punea la cale.
- Multumesc ! Frumos din partea ta, spun eu cu jumatate de gura.
- Nu ai pentru ce, imi raspunde el zambind.
- Bine, atunci eu plec..
- Nu crezi ca ai uitat ceva ? ma intreaba el aducandu-mi aminte de cartea mea care nu o mai gasisem in banca.
- Cartea ! strig eu si am reped la el ca sa o iau din mana, fiindca o tinea sus la vedere. Dar am esuat tragic, nici nu reusisem sa am aproprii prea mult si deja am simtit cum mana lui dreapta imi cuprinde talia si ma trage aproape de el. Eram sigur ca dorea din nou sa ma sarute asa ca am ripostat incercand sa-l conving prin vorba.
- Stai ! E gresit ! Nu.. spun eu in timp ce incercam sa-l imping.
- Daca este asa cum spui tu, atunci de ce mi-ai permis sa fac un asemenea gest, chiar daca la sfarsit mi te-ai opus ? ma intreaba el in timp ce afiseaza o privire serioasa.
- Eu.. eu.., nu stiam ce sa spun, totul era incetosat, iar eu nici ca mai stiam cum sa reactionez, sunt o persoana foarte sensibila. Si eu am punctele mele sensibile, era normal sa ma agit in felul acela. Trebuia sa-i dau un raspuns, caci daca o tineam tot asa privirea aceea albastra avea in curand sa ma topeasca.
Mi-am ridicat privirea trista spre el si derutata si i-am raspuns la intrebare, chiar daca stia ca aruncam vorbe in vant.
- Cum doreai reaction, normal ca erama gitat de mama focului.. nu ti se pare de loc ciudat sa faci un asemenea lucru cu un barbat, bagand de seama ca si tu esti unul ? Nu sunt jucaria ta si nu o sa mai accept un asemenea gest din partea ta.. mereu ma faci sa tre..., nu am reusit sa-mi termin intreaga propozitie, caci deja acesta a aruncat carte ape jos si si-a trecut degetele prin parul meu argintiu, ravasindu-l. M-am panicat, caci altceva nu stiam ce sa fac in momentul acela, asa ca m-am eliberat, impingandu-l pe jos.
Am alergat afara din cladire, Kei a strigat dupa mine de cateva ori, insa eu nu aveam de gand sa-i dau un raspuns si am tot alergat pana in momentul impactului.
Atunci cand am ajuns pe mijlocul drumul o masina gonind in viteza m-a lovit si m-a daramat compet pe undeva pe strada.
Eram intins pe jos si aproape de mai vedeam ceva, tot ce am reusit sa observ era faptul ca l-am vazut pe Kei cum alerga ingrijorat si speriat la mine impreuna cu directorul, directoatea si inca cativa angajati care imi strigau speriati si inspaimantati numele. Iar dupa aceea totul s-a inegrit in faţa ochilor mei, reusind sa lesin.