Fara speranta !

[Sushiiushii]

Yupii am terminat de citit XD

Tralalalaa XD
Ce pot sa spun, eu sunt o mare fana vampirilor, si mai ales a SF XD Iar tu te descurci minunat la acest capitol :D. Mi-am placut descrierea, cat si actiunea, chiar foarte bine conturata, nu am nimic de obiectat pe tema asta, chiar nici una :P.

Hmm tipul ala cu care o fugit sarmana fata e chiar idiot rau de tot, adica cum si-a perpis :-W . ... Chiar nu are si el putina rusine,daca stia ca totul e o joaca, de ce bunica nu s`o insurat cu vara`sa? Cum o zis si ea :-W..dar sa privim partea buna, macar Cathy a aflat adevarata identitate :D.

Vampirelu` asta e tare hot :-" ..stii vampiri mai moderni sunt niste bunaciuniii 8D

Ahh..ce pot sa spun, astept nexu` =]

Much love, Deea :P

[Teh]

arunc de pe geam. -- arunc pe geam. -- cred că asta e o variantă ceva mai bună decât cea cu '' de pe '' sau mie aşa mi se pare D:
Cred ca daca Geo, nu ar fi foat mereu langa mine nu cred ca as fi supravietuit, m-as fi sinucis cu siguranta. -- [ acel foat - fost , l-a menţionat deja Giulia ] -- deci la început cred apoi iar cred D: nu prea sună bine . E repetiţie , puteai folosi un sinonim or smth. Sau puteai să elimini cel de-al doilea cred . Apoi virgula aceea poziţionată după Geo nu îşi are locu' acolo. So fără acea virgulă.

Am inceput sa mananc pieptul de pui care era pe farfurie, avea o garnitura delicioasa, cred ca era din smantana cu mazare, dar nu i-am dat importanta, imi era foame, puteam manca orice.

E cam mare fraza asta. Ai fi putut să o desparţi în două . Sunt multe virgule şi te poţi încurca uşor D:
vocea lui Agatha -- vocea Agathei .
Cand vreau sa ma ridic, mana mea a atins ceva fin si rece. -- Ai folosit două timpuri diferite... Când am vrut să mă ridic ~ / mâna mea atinge ... Deci una din cele două trebuie schimbate ca să foloseşti acelaşi timp . Altfel nu sună prea corect.
Am deschis-o, 'sfasiind' hartia si am deschis-o. -- ai folosit de două ori ' am deschis-o '
de jun -- dejun
ambil -- amabil ?
aerul incepea sa devina din ce in ce mai repede -- ? hmmm :-? ' adică.. aerul rece? sau cum? : - ? nu prea am înţeles aici
In fiecare zi, pana azi, am asteptat macar o telegrama in care sa-mi spuna ca sunt bine. -- adică să îmi spună că ' sunt bine ' , sau că ' e bine ' ? : - ?

Well well . Mi-a plăcut capitolul D: greşeilie pe care le-am întâlnit eu le-am menţionat mai sus şi sper că nu le-am repetat [ I mean I hope to God that nobody said them already , if so I'll edit the post ] . Aşa.... Ai descris destul de bine sentimentele în acest capitol. Am înţeles ceea ce simţea Cathy deşi eu am impresia că nici ea nu se cunoaşte pe sine prea bine. Nu ne dă atât de multe detalii despre ea. Ori nu îi place să se gândească la sine, ceea ce ar intra în contradictoriu cu primul capitol, ori se transformă, ori pur şi simplu vrei să ne învălui de mister, sau evident nu se cuniaşte nici ea pe sine. Ceea ce mi se pare foarte interesant.
Drăguţă povestea pe care a citit-o ea. Despre vampiri... ce coincidenţă :]]. Ce tare, au venit sătenii =)) cât de tare a fost faza asta deci mi-a venit să râd . M-am simţit şi eu în Epoca Preistorică D: bine exagerez. Dar a fost tare cum ai descris acea epocă, vreau să zic. .. ' săteni ' . Foarte tare. Mi-a plăcut.

Uram sa fiu singura !

E doar o propoziţie dar este foarte intensă. I-am simţit disperarea, furia... singurătatea, tristeţea. Agonia. Ai descris foarte bine aici.
Şi partea de final este foarte intensă... ' era... el ' . MI-a plăcut şi aştept următorul capitol. Să văd ce mai face şi George ! <3 .
Baftă la scris

[Denny]

Multumesc pentru comentarii. Si ma bucur ca va place.
Enjoy !


Capitolul patru

In Germania, frigul se simtea mai tare decat in Franta. E un loc destul de sinistru pentru un om normal, si pentru mine, desi familia vampirilor isi are locul aici, nu-mi place sa vin prea des, chiar deloc, daca ar fi dupa mine. Inaintez pe strazile unde sobolanii isi au regatul. Trebuia ca creaturile ca si noi sa locuim in locuri intunecate, nu prea populare, ca sa nu atragem atentia prea tare. Eu eram exceptie, locuiam la marginea unui oras, ii aveam terorizati pe satenii de acolo, eu eram Dracula de la Paris. Si totusi, imi era teama pentru Cathy, m-am atasat prea mult de ea. Si imi e teama sa nu o ranesc, la fel cum am facut cu ea.
Dintr-o data m-am oprit. Iarasi mi-am amintit de aceea fiinta angelica, de ea, de iubita mea, Alice. Ah ! faptura aceea minunata pe care am ucis-o cu brutalitate. Iubirea mea pentru ea s-a scrus cand am prins-o cu verisorul meu in biblioteca. Insa, nu am ucis-o pe moment. Desigur, atunci a fost si ziua in care m-am transformat in vampir. Ca orice barbat, ranit, ca orice las, m-am dus si m-am imbatat. Imi amintesc foarte clar clipa aceea. O fata tanara, care mi se parea ca semana foarte bine cu Alice, (desi, pe toate femeile pe care le vedeam semanau cu Alice, in momentul acela) m-a dus undeva pe o strada, intunecata ce-i drept, si atunci m-a ucis si tot odata m-a reinviat. Inca tremur cand imi amintesc acele clipe de cosmar (tremuratul nu e prea specific vampirilor, asa se spune, insa nu e chiar asa). Durerile erau foarte mari, nu am cum sa explic si nici nu vreau, doar daca as mai retraii odata as putea sa incerc sa dau o explicatie. Ah, dar setea de sange dupa vreo trei zile de cand m-am 'nascut' a fost foarte mare. Imi amintesc cum am ucis primul meu om. Era barbat. Da, prietenul meu cel mai bun. Si ce sange delicios a avut. Vremuri bune, pot sa spun.
Cu Alice a fost alta treaba, am ucis-o in a cincea zi de nou - nascut. Defapt, eu doar i-a supt sangele, iar pentru a se razbuna,'vampirita' care m-a transformat pe mine, a facut acelasi lucru si cu ea. Desigur ca am fost furios, am vrut sa le ucid pe amandoua, dar au fugit. Au fugit la familie ( de care eu nu auzisem atunci ). M-am dus si eu dupa ele, am locuit o vreme pe acolo, in acel timp am observat imperfectiunea celei pe care am iubit-o. Era o destrabalata, frumusetea ei ca si muritoare a devenit foarte banala ca si vampir. Era un fel de usuratica a vampirilor, toti cei de sexul masculin se foloseau de ea. O incercau odata, de doua ori, a treia oara o arucau ca si pe un obiect care nu mai era bun. Atunci a venit la mine, sa-mi ceara iertare. Desigur, i-am aruncat niste vorbe urate. Si ea a fost cea care s-a suparat. Putin imi pasa. Sau asa cedeam pe atunci.
Acum cand ma gandesc, Alice si Cathy sunt indentice, in toate privintele, ca si frumusete fizica si ca si cea interioara. Istete, amabile, dragute, fermecatoare. Erau, perfecte. Singura diferenta e ca Alice e doar o tarfa ieftina nemuritoare, iar Cathy o fata pura si virgina. Oh da ! Virginele aveau sange bun.
Mi-am inlaturat toate gandurile obscene cand am vazut ca ma apropiam de casa ce domnea pe acele strazi. Aspectul exterior e deplorabil, insa e doar o fatada, inauntru era raiul pe pamant pentru un muritor.
Ma indrept spre usa masiva dintr-un lemn de brad, batut de timp. Bat de cateva ori, nu pre tare. Sunt sigur ca au auzit destul de clar. Dupa cateva secunde apare in fata mea o femeie inalta, satena si supla. Imi zambeste dezvelindu-si coltii. Ma cunostea ? Deisugr, ea era Aimee, vampirul cu care m-am inteles cel mai bine de pe aici.

- Aimee. Ii spun ca si un salut.
- George. Mi-a zis cu un glas ca si un clinchet de clopotei.

Mi-a facut semn sa poftesc inauntru, si asa am facut. M-am indreptat spre sala de zi. Unde i-am simtit pe toti. Mi-am mascat gandurile ca nu cumva sa fie Elizabeth pe acolo, ea citea gandurile. Veneam la ordinul lor, aveam un fel de misiune pentru mine. Din cate stiu voiau sa-mi incredinteze un vampir mai tanar, sa-l 'educ'. Am ajuns in fata usilor care ma desparteau de ei. Am batut odata sibrusc, cu un sunet asurzitor, s-au deschis. Am luat o gura de aer (chiar daca nu aveam nevoie de el) si am pasit inauntru. M-am uitat in jur, i-am vazut pe ei. Cei patru conducatori, si restul familiei. Liderii stateau la o masa, iar ceilalti cinci vampiri din incapere erau mai retrasi de masa. Au zambit la vederea mea. Am facut o plecaciune in semn de respect.

- Bine ai venit acasa, George ! Mi-a urat Tom.
- Bine te-am gasit, parinte. Am raspuns sincer.

Parinte, asta e denumirea lui, asa ii place ca ceilalti sa ii spuna, niciodata nu am inteles de ce.

- Ma incanta faptul ca mi-ai ascultat porunca. Mi-a spus pe un ton foarte calm, pot sa spun ingrozitor de calm.
- Cum as putea sa nu o ascult, domnule ? Am spus plecandu-mi privirea.
- Exact asa ma gandeam si eu.

A ras. Eu m-am rezumat la un zambet.

- Acum sa revenim pentru ce te-am chemat. Aimee ! A spus cu un ton mai ridicat, suficient sa il auda.

Dupa cateva secunde si-a facut aparitia si ea impreuna cu un tanar, avea vreo nouasprezece ani. Ce crud sa fi transformat la o varsta asa de frageda ca si el. L-am privit in ochi iar el mi-a intors o privire foarte urata. Am zambit. Avea sa fie destul de greu cu unul ca si el. M-am uitat in jur dupa Alice. Am observat-o intr-un colt, retrasa, arata deplorabil. mi s-a facut mila pentru ea. In toti acesti patruzeci de ani in care am plecat de la familia, am iertat-o. Nu puteam sa fiu asa de mitocan sa tin ura cincizeci de ani.

- El e cel pe care trebuie sa-l inveti. Mi-a spus Tom.
- Desigur. Am raspuns zambind.
- Vin-o. I-am zis tanarului vampir.

La inceput a ezitat, dar apoi s-a conformat si a venit spre mine. M-am intors spre Tom si am facut o plecaciune. Apoi m-am intors spre copil, l-am luat de dupa gat si am iesit pe usa. odata ce am fost afara din aceea casa, am oftat indelugat. I-am zamcit copilului si am observat ca nu mai era asa de tensionat. Am mers spre casa pe care o aveam aici, in aceasta tara. Tot drumul, el a fost tacut. Cand am ajuns la locuinta mea i-am aratat camera in care avea sa stea vreo doua trei zile pana cand plecam. Ma aflam aici de aproape cinci zile. Nu m-am dus la familie pentru ca nu eram sigur de ceea ce voiam sa fac. Nu i-am scris lui Cathy nicio scrisoare pentru ca stiam ca aveau a afle de ea.
Noaptea a fost destul de linistita, cu exceptia faptului ca il auzeam pe tanar distrugand ceva prin camera lui. Asa am fost si eu.

[center]*[/center]

In cele trei zile in care am mai ramas, m-am inteles foarte bine cu vampirul nou-nascut. Se pare ca s-a obijnuit cu mine. Am aflat si cum ii era numele : Christian. Era din Anglia. Ma intreb care a fost vampirul care l-a creat. Nu cred ca a fost unul dintre lideri, ei ies afara doar ca sa vaneze. Se tem ca familia ce domina in America sa nu vina si sa atace casa. Erau intr-un razboi de un secol. Eu am aflat dupa cinci ani cum statea treaba.
Eram pe punctul de a pleca, insa ceva ne-a retinut. Am fost surprins sa o vad pe Alice lausa mea. Ochii ei aveau o privire taioasa. Apoi mi-am amintit cine avea ochii asa. Chris. Desigur ! Ea a fost cea care l-a transformat. Exista o chestia a vampirilor, foarte ciudata de asemenea, in primii ani, cel care a fost transformat seamana foarte mult cu cel care l-a transformat. E o chestie tare ciudata. Si eu am semanat cu Matilde in primii ani. Ea a fost cea care m-a creeat, era mana dreapta a lui Tom, nu pentru ca era foarte puternica, 'parintele' era atras de ea, fizic si psihic. Jumatatea lui, asa cum o numeau si altii.

- Ce doresti, Alice ? Am pronuntat numele ei cu calm.
- Sa-l vad. A spus ea foarte incet.

Desigur, creatorul este legat de creatura. Asa a fost si Matilde cu mine, dar a tinut mai mult la Alice. Era femie. Tipic lor. Cel cu care m-am inteles perfect a fost Tom.

- Pofteste inauntru. I-am spus si m-am dat din usa.
- Multumesc, George.

Cu asta spusa a fugit in camera unde l-a simtit pe Chris. Nu m-am dus la ei. Aveau nevoie sa fie singuri. Cred ca era ca si o mama pentru el. Pacat de ea. Avea sa sufere cand o sa plecam. Am stat asteptand o ora sa termine reuniunea aceea. Cand am vrut sa-i intrerup a venit Alice la mine, in loc sa ma duc eu la ei.

- George, te rog, pentru ce ai mai sfant, lasa-ma sa vin cu voi. M-a rugat uitandu-se in ochii mei.

Am meditat timp de cateva minute. Nu aveam nimic impotriva. Ba chiar avea sa fie interesant. Alice sa o vada pe Cathy, si inver. Erau parca doua clone.

- Bine. Am spus iar apoi am oftat.
- Presupun ca o sa fie bine pentru Chris, asa ca poti veni. Ai bagaje ? Am intrebat-o iar apoi am zambit.
- Multumesc mult ! Mi-a spus iar apoi m-a imbratisat.

Nu m-am asteptat la asta. Era o fire schimbatoare. I-am raspuns la imbratisare. Era ca si cum as fi avut-o pe Cathy in bratele mele. Nu pe Alice. S-a desprins din imbratisare si a fugit afara, cred ca a mers la casa familiei. Eu m-am dus la Chris, s-a uitat la mine cu o privire intrebatoare, iar eu i-am zambit si i-am dat din cap. Stiam la ce s-a gandit "O lasi pe Alice sa vina cu noi ?". Era bucuros. Se vede foarte tare legatura aceea dintre creator. Era chiar interesanta. Pacat ca eu nu prea am avut parte de ea. Dupa aproximativ douazeci de minute, ea a fost inapoi. I-am pus bagajul in trasura iar apoi am pornit. Desigur, trasura era doar pentru aparente. Aveam sa mergem pe jos, sa fugim, mai exact pana in Franta.

Am ajuns la casa mea pe la ora cinei. Am intrat pe usa din spate. Le-am spus lor sa mearga sus sa-si aleaga o camera. I-am avertizat ca aveam companie umana. A fost foarte amuzanta fata lui Chris cand a auzit acel lucuru. Eu m-am dus in holul care ducea la intrare. Am auzit niste voci furioase necunoscute, a Aghatai si a lui Cathy. Am intrat in spatiul vizual al oamenilor. M-am dus la Cathy si am luat-o de talie. S-a intors si m-a vazut, ochii ii erau uimiti.

- Ce se intampla aici, oameni buni ? Am intrebat usor ironic.
- Vampirule !

M-am uitat perplex la cel ce a spus acel cuvant si am inceput sa rad. Trebuia cumva sa ii fac sa creada ca nu sunt asa ceva, chiar daca eram.

- Eu nu sunt un vampir. Am spus sec.
- Daca as fi fost, cred ca deja ati fi fot toti morti, nu ? Am spus iar apoi am zambit.
- Va rog sa va retrageti la casele voastre.

Am auzit-o pe Cathy spunand pe un ton care-i tremura. S-a intors spre mine si m-a privit cu ochi rugatori. Cred ca stiam ce avea sa urmeze. ' De ce nu mi-ai scris ?' mi-a spus in gand singur.

- De ce nu mi-ai scris ? I-am auzit glasul, iar apoi am ras.
- Am uitat. I-am raspuns pe un ton inocent.
- Vin-o vreau sa cunosti pe cineva. I-am spus iar apoi m-am indreptat spre biblioteca, unde stiam ca aveau sa fie ei.

[Teh]

Hei tu D:

GreÅŸeli :
Trebuia ca creaturile ca si noi sa locuim in locuri intunecate-- well dacă te-ai referit la '' acele creaturi '' atunci trebuia să zici '' să locuiască '' ... Deşi presupun că te-*ai referit atât la creaturi cât şi la '' noi '' dar oricum acordul nu mi se pare prea bine făcut. Şi o altă chestie care nu se vede prea bine aici... '' ca creaturile ca '' sună cam aiurea, ar trebui să încerci o mică reformulare. Gen : trebuia ca şi creaturile asemenea nouă să locuiască ~ .... sau ceva de genul ăsta D: [ e doar o părere ]
Ah ! faptura -- Faptura [ Făptura ]
Ca orice barbat, ranit, -- dacă te refereai aici sctrict la un bărbat rănit, atunci virgula ce desparte cele două cuvinte nu îşi are locul acolo [ bărbat , rănit] deci încearcă să o tai de acolo, nu merge. Dacă te-ai fi referit generalizând la bărbat, care un bărbat normal e şi rănit, atunci ar fi mers dar nu e deloc cazul aici D:
doar i-a supt -- i-am
Erau, perfecte -- ... hmm eu zic că merge fără virgula aia .
pre tare -- prea
Deisugr -- Desigur
sibrusc, -- ÅŸi brusc
Liderii, deigur stateau in capul mesei. -- desigur. Şi a doua problemă, ai zis că erau patru conducători. Păi cum stăteau toţi liderii în capul mesei? I mean, erau patru : - ? era o masă atât de mare încât aveau loc doi la un cap şi doi la celălalt cap? : - s
.odata - Odată
de la familia -- de la familie : -? cred că era aici. Doar dacă nu îi zice pur şi simplu ' familia ' but dunno, cred că era cu 'e ' la sfârşit. Vezi că dacă e un întreg, aşa ca o instituţie, ar trebui să fie scrisă cu literă mare.
zamcit -- zambit
aceea casa
Tot drumul, el a fost tacut. -- El a fost tăcut tot drumul. Tot drumul a fost tăcut. / parcă e mai bună una dintre aceste două variante, vreau să zic şi aia mi se pare corectă dar virgula aia şi felul în care se citeşte nu e prea.. I mean, duunnooo nu mi se pare că sună aşa bine.
a afle de ea. -- sa afle
obijnuit -- obiÅŸnuit [ cu ' s ' / ' ÅŸ ' ]
Am aflat si cum ii era numele -- în loc de cum , eu aş folosi ' care ' . e mai corect
lausa -- la usa
creeat - creat
inver -- invers
chestia a vampirilor -- chestie
lucuru -- lucru

Aşa , acum despre capitol. Mi-a plăcut , adică ideile au fost tare interesante : - ? relaţia ditnre creator şi cel ce este creat m-a surprins cel mai tare. Adică mi se pare foarte tare, relaţia asta de ataşare... Şi totuşi, acea Matilde nu fusese atât de ataşată de George, ci mai degrabă de una de acelaşi ' sex ' ? asta e chiar interesant : )) pe bune, chestiile astea mi-au plăcut la nebunie. Cât şi trecutul lui George. Nu mi se pare să fi suferit prea tare, adică nu ştiu dacă a făcut-o, dar dacă da, e clar că nu are chef să se dea prea tare drept victimă. Sau poate că nici nu e chiar aşa o victimă. Îmi place că ia totul cu uşurinţă şi această ideea a ' familiei ' este iar foarte ok.
Cât despre acea Alice, nu ştiu ce să zic. Mi se pare cam ciudat faptul că Geo a acceptat să meargă cu ei. Şi familia nu a avut nimic de comentat în privinţa asta? Hmm oricum ar fi nu îmi place. Dacă ea e o clonă a lui Cathy, sau invers, asta poate duce la probleme.
Poate. Adică nu ştiu. Tu ai ideile tale şi eu de abia aştept să le aflu. Prin intermediul fiecărui capitol desigur.
Şi vreau să văd ce se mai întâmplă şi cu Chris , îmi place de el.

Baftă la scris. Vreau să văd ce reacţie are Cathy când îi vede. Aştept next chap . bye :*

[Denny]

Multumesc Honey de comm >:D<. Si multumesc si celor care citesc.
Am venit cu capitolul cinci. Sper sa va placa.
Apropo, am scris o parte din el si din perspectiva lui Alice :>.

Enjoy !


Capitolul cinci

[center]*Chaty's p.o.v*[/center]

Am fost destul de suparata pe raspunsul lui George asupra intrebarii mele care a fost mai degraba un repros. M-a cufundat intr-un abis al curiozitatii cand mi-a spus sa-l urmez in biblioteca. Ma asteptam la ceva rau, nu stiam de ce. Asa imi striga instincul meu. Mintea imi spunea sa incetez, sa nu mai pasesc inainte, dar corpul mi se misca in voia lui, fara sa-i pese de minte. Dintr-o data s-a oprit. Am observat ca usile care ne desparteau de camera erau inchise. Apoi s-au deschis. Nici nu am vazut cand a facut un gest pentru a le deschide. A pasit inauntru iar eu l-am urmat. Cand am simtit caldura ce a luat stapanire camera am simtit ca ma topesc. Era prea placut. Cu gandurile mele la temperatura camerei nu l-am vazut pe George cand s-a intors spre mine. Ii vedeam ochii verzi, cum se uitau la mine cu o expresie usor linistitoare. Gura ii era arcuita intr-un zambet atat de inocent, care se incadra perfect in rostrul lui palid.

- Cathy, vreau sa-ti prezit pe cineva. Mi s-a adresat el.

Mi-am arcuit sprancenele si m-am holbat la el. A adus pe cineva cu el ? Nu am spus nimic, caci el s-a dat din fata mea. Am observat doua persoane. Prima era un ... copil, daca l-as putea numi asa. Ochii lui negrii ca niste perle ma priveau curiosi. Dupa cateva secunde de priviri intense mi-a zambit. Si eu am facut la fel. Apoi m-am uitat la el mai atent, avea parul brunet iar chipul ii era alb, precum a lui George. Mi-am schimbat privirea spre a doua persoana. Care parea a fi o femeie. Cand am vazut-o nu am putut sa nu scot un scancet de uimire. Mi-am dus mana la gura pentru a astupa-o. Era ca si cum m-as privi in oglinda. Acelasi par, aceiasi ochi, pana si tenul il aveam la fel. Buzele, formele corpului. Tot. Ca si cum am fi gemene. Insa, din cate stiam eu eram singura fiica pe care au avut-o parintii mei. Din instinct am facut un pas inapoi. L-am privit pe George, crezand ca e vreo gluma ieftina, insa el avea aceeasi expresie linistita. Am cautat ceva de care sa ma sprijin. Respiratia imi era din ce in ce mai accelerata. Simteam cum rochia parca ma strangea si incerca sa ma lase fara aer. Totul se invartea, mai putin ea. Ea ramanea in raza mea vizuala, nemiscata, ca si o statuie facuta special sa ma sperie pe mine. Dintr-o data, si imaginea ei a inceput sa se miste intr-un ritm alarmant. Intunericul a pus stapanire pe mine nepermitandu-mi sa ma misc. Am inchis ochii, iar apoi nu am mai stiut de mine.



[center]*Alice's p.o.v*[/center]


Ma simteam asa de bine ca eram aici cu Chris si cu George. George .... el m-a luat din nou sub aripa lui ocrotitoare. Nu stiu cum de am putut fi asa de proasta sa-l insel cu varul lui. Desi, acel baiat m-a atras prin sarmul lui eu am preferat sa tac. Pana la urma, am fost si eu o persoana nu ? Cu defecte si calitati, cu slabiciuni mai mari sau mai mici. El nu m-a iertat. Ba chiar a vrut sa ma ucida dupa ce a devenit el vampir. Hm, mi se pare ca trebuie sa iau atitudine si sa-l recuceresc, din nou. Trebuie sa-l am. Mi s-a parut ciudat sa simt mirosul unei fiinte umane aici. Am presupus ca era servitoarea. Am urcat la etaj imrepuna cu Chris si ne-am ales camerele la intamplare. Dupa aceea l-am putut auzi pe George vorbind cu cineva. Vroia sa ne prezinte pe noi acelei persoane. Urmau sa fie in biblioteca. Am mers dupa Chris si i-am spus sa vina dupa mine. Am coborat la fel de repede precum am si urcat, am mers spre locul unde am mirosit hartie veche si cerneala. Locul unde era biblioteca. Am intrat usor in incapere si m-am asezat pe unul dintre fotolii. Indata ce am auzit pasi in apropierea camerei m-am ridicat in picioare si m-am dus langa Chris. Usile s-au deschis, pe ele si-a facut aparitia George si cu o tanara. I-a spus niste vorbe pe care nu le-am inteles. Nu m-am uitat la ea de prima data ci mi-am fixat privirea in podea. Era sotia lui ?! S-a casatorit ?! Nu, nu. Nu putea fi casatorit. El trebuia sa fie al meu. Doar al meu. M-am simtit fixata cu privirea de cineva. Mi-am atintit ochii asupra persoanei care se holba la mine. Ca si ea, care statea in fata mea, am avut un soc. Eram ... identice. Dar nu se putea, eu apartineam altei familii, in plus aveam saptezeci si trei de ani. Daca punem cei cincizeci de ani de inmortalitate. Ii auzeam inima cum ii batea cu putere. Am privit-o timp de un minut atent. Am vazut ca nu ii era bine, dar inainte sa spun ceva s-a prabusit in fata mea. Lesinase. Femei umane slabe. Am vazut grija lui George. Panica era legata de el in acele momente. Nu-l mai vazusem ani de zile asa de ingrijorat. Am vazut ca a luat-o pe sus si a disparut cu ea. Am mers si eu dupa el, ghidata de miroul fetei. Am intrat in camera in care se presupunea ca statea ea. Am vazut-o asezata pe pat iar George langa ea.

- Adu niste spirt, Alice. A zis George.

M-am incruntat. Ce naiba ?! Eu eram servitoare aici sau ce ?! Cine era ea ca sa-i dea atatea privilegii. Lesinase ce naiba !

- Te rog ! L-am auzit din nou.

M-am intors pe calcaie si am fugit pana in bucatarie, unde am simtit mirosul spirtului pe langa cel al mancarii. Am luat repede sticluta din dulapul unde se afla si am mers inapoi in camera. I-am dat-o lui George care a desfacut-o si a udat un material cu acel lichid. L-am vazut si pe Chris langa fata. Ce naiba aveau toti cu ea ?



[center]*Cathy's p.o.v*[/center]


Simteam un miros puternic care ma obliga sa-mi revin. Ochii mei refuzau sa se deschida, insa au incetat sa se impotriveasca. Pleoapele mi s-au ridicat incetul cu incetul pentru a-mi permite sa vad ce era in jur. M-am uitat in stanga si in dreapta. Am clipit de cateva ori ca sa ma obisnuiesc cu lumina. M-am uitat in staga mea si l-am vazut pe baiatul care a venit aici impreuna cu George. Mi-am mutat privirea in dreapta si l-am vazut pe George. Chipul lui exprima o stare de neliniste, am zambit, inconstienta de acest gest. Dupa cateva minute mi-am revenit. M-am ridicat in sezut si m-am uitat spre baiatul din stanga mea. Iar apoi privirea mi s-a mutat spre usa. Din nou, am vazut-o pe ea. Fiinta care imi semana atat de mult, insa nu o cunosteam, si nici ea pe mine.

- Cine sunt ei ? Am spus cu un glas stins.
- Prieteni. Mi-a raspuns George sec.

M-am uitat urat catre el iar apoi mi-am mutat privirea spre baiat. Mi-am intins mana spre fata lui si i-am atins-o. Dintr-un motiv anume ma simteam atrasa de acest copil, ca si cum ar fi al meu.

- Cum te numesti ? L-am intrebat uitandu-ma in ochii lui.
- Numele meu e Christian, doamna. Mi-a spus pe un glas mult prea ingeresc.

Am inceput sa rad. Ma numise 'doamna'.

- Nu sunt doamna, pentru tine sunt Catherine sau Cathy, cum imi spune si George. I-am raspuns zambind.
- Iar domnisoara cum se numeste ? L-am intrebat pe el.
- Alice. Ea e ... . A vrut sa-mi spuna ceva insa George a intervenit.
- Ea e alta prietena, Cathy. Ar fi bine sa te odihnesti, maine e o noua zi.
- Bagaciosule. Am replicat eu amuzata.

L-am auzit pe Chris razand. Avea un raset minunat. Ce naiba era cu mine ? Nu-l cunosteam nici de zece minute si ma simteam foarte atasata de el. De cand am venit in Paris doar lucruri ciudate mi s-au intamplat.

[Teh]

Bau :*
GreÅŸeli :
Era ca si cum m-as privi in oglinda. -- nu prea sunt în concordanţă timpurile ~ Era ca şi cum m-aş fi privit în oglindă . ~ aşa sună ceva mai bine.
o persoana nu ? -- o persoasnă, nu?
a devenit el vampir. -- nu cred că este necesar acel ' el ' acolo. Merge şi fără .
miroul -- mirosul
staga -- stânga
ma simteam atrasa de acest copil, ca si cum ar fi al meu. -- ca şi cum ar fi fost al meu [ dacă ai spus acolo ' mă simţeam ' , că altfel nu prea sunt timpurile în concordanţă ]
Doar atât am văzut.

Despre capitol :

Ce naiba aveau toti cu ea ?

=)) e clar Alice e foarte , dar foarte geloasă pe Cathy a noastră. Se poate vedea de la o poştă. Totuşi, nu mă aşteptam ca ea chiar să mai simtă ceva pentru George. Adică, nu mă înţelege greşit... personal nu îl simpatizez în mod special pe George [ chris îmi place mai mult ] DAR care e problema ei? L-a înşelat, nu doar că i-a înşelat încrederea, iubirea etc ci şi ... well, l-a trădat cu trupul. Şi te rog, cine vrea să şteargă aşa ceva cu buretele? Mie încă nu îmi vine să cred că Geo a luat-o în casa lui. Vampirii sunt creaturi ciudate : )) nu îmi vine să cred, eu niciodată nu aş fi făcut aşa ceva. Doar dacă nu... Dar nu, mai bine nu zic. Aştept să văd ce se va întâmpla. Îţi zic din start, nu-mi place Alice. O prefer pe Cathy.

De cand am venit in Paris doar lucruri ciudate mi s-au intamplat.

Clar aşa e : )) doar că ea încă nu ştie tot. Nu ştie tot adevărul şi nu prea ştie cine sunt aceşi prieteni ai lui George. Şi cine este el, de fapt ce este el cu adevărat. Să vedem atunci, dacă va afla vreodată, dacă va fi un şoc = )) probabil că da. Oare o să leşine şi atunci?
Cam slabă de îngeri Catherine a noastră. A leşinat destul de rapid . Hei, nu ai auzit de clone? Neah păi e de abia în secolul 16 [ parcă ] nu ştiu ei ce înseamnă termenul ăsta. Oricum tare replica : ))
Ţin să menţionez că habar nu am dacă ştiau ăia de spirt în secolu' ăla dar e ok. E alcool deci trebuia să fi existat , nu ? = )) exagerez, I know.
Hmm.. Chris mi-a plăcut în mod special în acest capitol. Oare e atras de Cathy? Nu-l condamn! şi totuşi, parcă îl ador pur şi simplu <333 poate vrea să-i bea sângele * laughs * asta poate o să aflu cândva. Adorabil vampiraş X: .
Baftă la scris şi aştept următorul capitol. [ apropo mi-a plăcut că ai scris din perspectiva celor două : ) ]

[Denny]

Mersi Honey de comm. PCaptol din perspectiva lui George si a lui Chris. :>
Enjoy !


Capitolul sase

[center]*George's p.o.v*[/center]

Aseara, cand Catherine a lesinat cred ca era sa dau coltul ( pentru a doua oara). Acum, stateam in biblioteca, linistit si citeam ziarul pe care mi l-a adus Aghata azi din sat. Las ziarul pe masa indata ce o simt pe Alice in fata mea. Ma privea cu niste ochi dornici de ceva anume. Eu in schimb ma uitam indiferent la ea, de parca nu ar fi chiar nimic interesant. Vad ca isi duce mainile la spate si incepe sa si le miste. Dupa cateva secunde rochia rosie care ii acoperea trupul a alunecat usor pe pielea ei in jos. Era goala. A zambit dezvelindu-si dantura frumoasa pe care o avea. S-a apropiat de mine si s-a pus pe genunchii mei. Nu am facut nicio miscare, stiam ca daca nu-i arat interes o sa se plictiseasca. Imi acapareaza buzele intr-un sarut violent, ma zgaria cu coltii. I-am simtit limba in gura mea, plimbandu-se in voie. Mi-a dus o mana pe sanii ei dar eu am coborat-o repede de acolo.

- Oh, haide, George ! Mi-a spus cand a incheiat acel sarut, daca se poate numi asa.
- Ce ? Am spus ranjind.
- Idiotule ! Mi-a zis ridicandu-se de pe mine.
- Vulgar cuvand pentru o 'lady'. I-am zis zambind.

S-a uitat urat la mine si s-a aplecat dupa rochie. Avea un fund frumos, trebuie sa recunosc. M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat spre ea. Inainte sa fac vreo miscare am auzit usa de la biblioteca deschizandu-se. M-am intors spre ea si am vazut-o pe Cathy cu o expresie plina de groaza. Hm, nu mi-am dat seama decat dupa cateva clipe de ce se uita asa de urat. Alice era goala, aplecata, iar eu in spatele ei. Ce putea fi mai clar de atata ? Am vrut sa spun ceva insa Cathy a plecat de acolo. Am oftat. Urma sa intre iarasi intr-o depresie. Am surprins-o pe Alice zambind. A avut un plan de la bun inceput. Am inceput sa aplaud, eu am luat-o ca si un gest foarte ironic.

- Bravo ! Am spus iar apoi m-am intors spre iesirea din camera.



[center]*Christian's p.o.v*[/center]

Am venit la casa lui George cu scopul de a invata ce inseamna sa fiu un vampir. Totusi nu credeam ca sederea in aceasta casa avea sa fie atat de placuta. Prietena muritoare a lui George ma facea sa ma simt prea atras de ea. Nu stiu daca este asemanarea izbitoare cu mama-Alice, sau daca este altceva. Insa vorba despre iubire nu cred ca poate fi, o creatura ca si mine cu inima inghetata putea sa simta ceva atat de profund. De unde stiu ca e profund ? Asa reiese in cartile de dragoste, unde iubirea este un element imposibil datorita diferitor factori, clase sociale diferite, nu apartin aceleiasi natiuni sau chiar ca unul e muritor iar celalalt nemuritor. Am simtit imediat sentimentul de geloziea a lui Alice asupra muzei lui George. Nu stiu de ce, Catherine avea ceva mult mai special decat Alice. Cathy era inocenta, pura, un copil. Pe cand mama, e doar un vampir, obisnuit ( in viziunea mea) care a trecut deja de timpul ei. Nu mai are acelasi farmec. Cathy era calda, ii puteam simtii inima cum bate, sangele cum ii curge prin vene, in timp ce Alice ... ea nu avea niciuna dintre ele, nici sange, nici inima care mai bate, era ... moarta. Si pentru mine, un tanar de nouasprezece ani, moartea nu e prea atragatoare. Insa, aveam nevoie sa stau cu ea, sau cel putin asa am patit in Germania. Tom mi-a explicat despre ce e vorba, legatura dintre creator si creatura. Trecea dupa cinci ani, abia asteptam acest lucru, sa ma pot desparti de ea, si sa ma las in voia vietii moarte pe care o am.
Eram in sufrageria spatioasa si ma uitam pe acolo la diferitele tablouri expuse pe perete. Am auzit o usa trantindu-se iar apoi pe cineva fugind. Am mirosit aerul in speranta de a gasi un parfum cunoscut. Si da, l-am gasit, era a lui Cathy. Am urmat urma lasata de ea si a am ajuns in gradina. Statea pe o banca si din cate auzeam plangea. M-am dus catre ea si m-am asezat pe locul liber din dreapta ei.

- Ce s-a intamplat ? Am intrebat-o in timp ce ma uitam spre ea.
- Nimic, doar o prostie. Mi-a raspuns cu glasul tremurandu-i.
- Daca ar fi fost o prostie nu ai fi plans, nu-i asa ? Am intrebat-o in timp ce mi-am indreptat privirea spre cer.
- Probabil ca da, insa nu vreau sa vorbesc despre asta.
- Hm, atunci iti ofer umarul meu sa te descarci in tacere. Am raspuns intorcandu-mi privirea spre ea.

Atunci si-a lasat capul pe umarul meu si a inceput sa planga si mai tare. Cred ca nu se observa in aceste momente diferenta de temperatura dintre noi doi. Ii mangaiam parul cu o mana in timp ce cealalta ii cuprindea talia. Ce n-as fi da acum sa-i vorbesc cu ea, sa o cunosc mai bine. Insa, umarul meu acum era alinarea ei. Eu eram cel care i-a oferit sa se descarce, ma simteam important, pentru prima data in viata mea de nemuritor.



[center]*George's p.o.v*[/center]

Reactia lui Catherine a fost una demna de mila, de unde sa stiu eu ca avea sa apara in momentul nepotrivit ? Adica, nu faceam nimic, desi asa parea. Nu m-am dus dupa ea caci l-am observat pe Chris cand se indrepta spre locul unde am simtit-o, in gradina. Baiatul acesta avea sa-mi dea dureri de cap daca se apropia asa de mult de Cathy. Acum ca am pus-o fata in fata cu Alice vedeam diferenta dintre ele. Alice un vampir obisnuit, fara farmec. Catherine o muritoare demna de admiratie. Spre deosebire de vampirita, ea nu venea la mine in biblioteca sa mi se dezbrace in fata si sa pretinda sa ii urmez jocul pervers. Trebuia sa lamuresc aceste lucruri cu viitoarea mea sotie, da, aveam sa o fac pe Cathy sotia mea, dupa aceea o voi transforma in vampir. Trebuia sa-i spun ca nu s-a intamplat nimic intre mine si Alice, desigur asta o sa se intample diseara, dupa cina.
Orele au trecut destul de repede aducand cu ele regatul noptii. Intunericul a pus stapanire pe cer facandu-ma sa ma simt mai confortabil. Christian nu s-a despartit de Cathy pana cand ea s-a refugiat in camera ei, a sarit peste cina. Ma indrept cu pasi hotarati spre camera ei, ajuns in fata usii si bat de doua ori. Nu imi raspunde nimeni, asa ca intru fara sa-mi pese. Ma uit prin camera si o observ pe pat. M-am indreptat spre locul unde era ea si m-am asezat acolo.

- De ce ai venit ? M-a intrebat atintindu-si privirea spre fereastra.
- Ca sa lamurim niste lucruri. I-am spus pe un ton calm.
- Sunt lucruri de lamurit ? M-a intrebat, din nou feridu-mi privirea.
- Da. Am raspuns sec.
- Atunci te ascult.
- Nu s-a intamplat nimic intre mine si Alice. I-am spus scurt.
- Bine. Mi-a raspuns inapoi.
- Doar atat ? Am intrebat-o furios.
- Iesi din camera. Mi-a zis privindu-ma cu ura.

Am sagetat-o cu privirea iar apoi m-am ridicat de pe pat. Nu aveam sa ma mai milogesc in fata ei. Am iesit din camera trantind usa destul de tare, norocul meu a fost ca nu am rupt-o. Era imposibil sa vorbesti cu ea !



[center]*Christian's p.o.v*[/center]

L-am auzit pe George trantind usa de la camera lui Cathy, semn ca se certase cu ea. Hm, imi convenea. M-am dus spre usa de la camera ei si am intrat fara sa bat. Cand m-a zarit s-a indreptat catre mine si m-a imbratisat. Ah ! Cat ii adoram parfumul de iasomie. Mi-am cufundat nasul in parul ei in timp ce ea ma tragea mai aproape de trupul ei.

[Teh]

Hei :*

GreÅŸeli :
Acum, stateam in biblioteca, linistit -- Acum, stăteam în bibliotecă liniştit [ fără virgula aia de acolo că nu îşi are locu ' : ) ]
cuvand -- cuvânt
clar de atata -- clar de atât
geloziea -- gelozie
Am urmat urma -- > nu sună prea bine aici cu urmărirea urmei : ))) .... pff încearcă un sinonim D:
ce cealalta ii cuprindea talia -- > ce cealaltă acolo nu sună prea bine... poate ' ce cu cealaltă îi curpindeam talia ' sau nu ştiu, ceva asemănător ca să nu mai fie ' ce ' - ' ce [.. ] ' acolo

Despre capitol :

cand Catherine a lesinat cred ca era sa dau coltul ( pentru a doua oara)

Frate :)) cât de tare a fost replica asta. Bine o aud destul de des când vine vorba de lucrări cu vampiri dar de fiecare dată mă amuză. Mi se pare pur şi simplu prea funny chestia asta cu să mor pt. a doua oară, în cazul de faţă ' a da colţu' ' =) bestial <3

Si pentru mine, un tanar de nouasprezece ani, moartea nu e prea atragatoare.

Cât de tare a sunat replica asta =)) deci am murit de râs. Prea tare, moartea nu e atrăgătoare, ha ? : )) nu ştiu de unde ţi-a venit să scrii asta dar a fost cu adevărat o replică foarte interesantă. Dacă şi pe mine m-a amuzat = )) hei m-am îndrăgostit de Chris X: dacă tot nu-i plac moartele, pot să-l iau eu? : ))

cu viitoarea mea sotie

Pe Cathy a întrebat-o ceva? E prea plin de el să mor dacă nu : ))) ah nu ştiu ce am cu el = )) chiar nu ştiu. Trebuia să se fi dus după Cathy, nu ? bine, nu . Mai bine aşa. am avut mai multă parte de scumpicul de Chris : )) şi oricum, el şi planurile lui exagerate : )) mai are puţin şi dă vina pe Cathy că a venit în birou. Ah , nu . Şi ea ar fi trebuit să bată la uşă! Sau asta s*a întâmplat în bibliotecă ? = )) de abia am citit şi am şi uitat.

Deci e clar. Mi-a plăcut foarte mult capitolul. Mai ales atunci când a povestit Chris :)) şi la final a fost bestial cum a intrat Chris în cameră La Cahty, fără să bată că veni vb. şi după ea să îl îmbrăţişeze aşa... deci mi-am imaginat perfect scena, minunat! mi-a plăcut la nebunie. Nu prea mi-a plăcut de George pe parcursul acestui capitol asta până la sfârşit cu ultimele replici : )) asta pt. că mi-a plăcut discuţia pe care a avut-o cu Cathy şi faptul că e foarte orgolios, n-o să se milogească el de Cathy = )) doh normal că nu o să facă aşa ceva. Deci acum mi-a câştigat şi Geo admiraţia X: îl adooooooooor adorabil : )) nu de fapt Chris este adorabil, Geo e macho man : )) sau aşa ceva. În fine, mi-a plăcut mult şi fazele au fost foarte tari. Îmi place cum ai descris şi apropo o detest pe Alice. Nici Cathy nu e favorita mea, dar o prefer în comparaţie cu paraşuta de Alice. Ăh şi că veni vorba e interesant cum vampiraşii ăştia au gusturi asemănătoare. O plac amândoi pe Cathy muritoarea. E interesant că Geo vrea să o transforme pe Cathy în vampir, deşi încă nu a întrebat-o şi ea nu ştie că el e vampir. Detalii. Apropo mi se pare că al nostru Chris nu o suportă prea tare pe Alice ci se simte obligat să fie cu ea = )) ceea ce-mi convine, damn he's so adorable X: .
So baftă la scris aştept next.

[Flash]

So, am trecut şi eu pe la ficul tău şi am rămas plăcut uimită de ideea ficului în primul şi în primul rând căci mi-a plăcut cum a început totul, dar în primul capitol puteai totuşi să mai oferi cititorilor mai multe informaţii despre personaje, eu ştiu ceva să mai detaliezi, parcă lipsea anumite lucruri.
Dar dacă stăm să privim aşa în ansamblu, mi-a plăcut căci ai avut o descriere fumoasă, ai relatat esenţaliul şi pe lângă faptul că am sesizat greşeli cam multe, Teh ţi le-a menţionat, dar sunt de părere că le vei corecta în timp. Oricum nu sunt grelşeli grave, exemplu îţi pot da, cele de gramatică. Ficul tău are câteva greşeli, dar nu grave, ceea ce le poţi corecta în timp...ele fiind deja menţionate. Oricum, acum să nu mai spun de greşeli să încep să-ţi înşir miliardele de lucruri care mi-au plăcut la nebunie la ficul tău. Evident că nu am să spun tot ce îmi place e foarte mult, well vreau să spun în primul şi în primul rând Denn, că ficul tău are o idee foarte frumoasă. Mi-a plăcut şi nu mă aşteptam deloc schimbarea prin care a trecut personajul, deşi mi s-a părut oarecum brusc schimbarea lui Cathy...schimbarea ei bruscă de sentimente şi emoţii pe care a simţit-o faţă de Jared, dar a fost oarecum brusc din partea ei. Mă aşteptam la o reacţie mai plină de ea, adică o reacţie care să o traumatizeze cumva, căci Jared a minţit-o pânp la urmă. Dar totuşi personajul a avut un comportament mai bun cum să spun, adică nu a reacţionat urât de tot...A rămas raţională şi a putut continua în ciudat trădării şi a tuturor lucrurilor ce i s-au întâmplat. Acţiunea a curs frumos şi ai găsit nişte nume foarte frumoase personajelor...numele Alice îl ador, cred că şi ştii de ce : )) şi Agatha...tot numele meu favorit este.
Ficul este frumos, so vreau să ştiu ce se mai petrece.

[Denny]

Ah, las ficul balta :-s nu mai am nicio idee sa-l continui, din cauza unei chestii pe care am facut-o in capitolul trecut mi-e cam greu sa ma apropiu din nou de ideea originala. En fin, cu regret o sa-l inchid si o sa-l trimit la older. Multumesc ca mi-ati citit 'capodopera', sa speram ca o sa revin cu altceva mai repede :)).