Fallen in the Dark

[AngelWithBrokenWings]

Buna tuturor.Pai ma gandeam la un fic la ora asta tarzie.
Deci, este vorba despre o tipa ce are o viata complicata din cauza parintilor si a banilor,prietenii ei fiind singura ei familie.
Are o pasiune pentru cursele de masini si se intrece ilegal in diferite curse.
Pana intr-o zi.... va las sa urmariti povestea.

Sfarsitul unei zile

-La dracu’ cu voi cu tot, nu mai am nevoie de voi , vocea mea ridicata peste limita normalului, se aude in intreaga casa.Picioarele imi merg singure si capata viteza urcand in fuga scarile vilei.Deschid usa si o trantesc in urma mea cu piciorul auzindu-se o bubuitura ce provoaca un imens ecou.
Imi vine sa sparg tot prin casa.Asa zisii mei “parinti” daca le mai pot spune asa, fac ce fac si mereu imi gasesc ac in papura.Numai sa se certe cu mine.De mai bine de 9 ani nu am mai auzit de la ei ca ma striga ca pe o fiica, ci mereu o fac rece ca pe o straina.
Ma indrept catre pervazul ferestrei mari ce lasa lumina soarelui sa capteze intreaga camera.O deschid si un zambet buclucas imi strabate intreaga fata cand vad ca jos la inatrea in curtea vilei,dupa portile mari frumos conturate, sta o masina alba sport iar langa ea o fata blonda,frumoasa cu un zambet multumitor si o fire excentrica si un baiat brunet cu un par rebel ce dadea senzatia ca traieste singur pe lume.
-Haide Cami, te asteptam , tipa foarte tare Liliana prietena mea cea mai buna.O fata voioasa si plina de obtimism,eu il cam pierdusem cu timpul,insa ea facea mereu ca totu sa para mai usor.
-Vin imediat Lil, spun tipand si cand dau sa plec de la fereastra,pentru a fugi afara, usa camerei se deschide aproape lovindu-ma.Femeia la 35 de ani, cu un par negru abisal si niste ochii caprui ciocolatii imi sta in usa facand aceiasi mutra ca deobicei, de parca mai avea putin si ma linsa.
-Nu pleci nicaieri Camelia, nu mai iesi din casa dupa ce ai ridicat tonul la mine.
Ahhh…mai bine ma omoara decat sa nu ma lase sa ies,oricum era imposibil sa stau in casa si ea o stia prea bine, dar ii placea sa se joace cu nervii mei.
-Lasa-ma sa plec Amelia,spun privind-o cu ochii mei albastri ca un cer senin dar ce ascundea defapt o ploaie rece, tunete si fulgere pline de tristete.
-Nu pleci si punct.
-Asta sa o crezi tu,spun si ma indrept catre fereastra unde stiam ca “tata” parca deobicei masina sub fereastra camerei mele.Era axact acolo.Ce previzibil.Ma sui pe pervaz si zambesc strengareste numai in ciuda asa zisei mele mame ce iubea mai mult niste hartii colorate,decat sufletul fetei sale.
-Camelia,daca faci asta nu te mai intorci.
-Nici nu o sa ma mai intorc, o sa realizati cine sunt cand va fi prea tarziu,spun tipand scurt, ii arunc o ultima privire ce reflacta o ura imensa, ce mocnea incet in strafundul sufletului meu plapand si sar de la etajul doi al vilei,pe plafonul masinii luxoase a tatalui meu.
Imi sclintesc glezna la aterizare dar reusesc sa zambesc si sa ma dau jos rapid.Alerg schiopatand prin curte pana ajung la poarta si o deschid iesind din perimetrul curtii familiei Rosses.
Privesc in sus, catre fereastra de unde sarisem si o vad pe mama ca se uita la mine.Se uita lung insa nici de la acea distanta nu puteam sa nu ii observ privirea plina de ura si de regrete pentru simplu fapt ca mi-a dat viata.
Ma sui in masina alba pe bancheta din spate,urmata imediat de Liliana si Drew,un baiat inalt, brunet cu un par mereu ridicat in tepi, cu o fata ce aducea a copil morocanos dar in acelasi timp a prieten adevarat.Mereu imbracat sport in general culori inchise ce il prindeau foarte bine.Avea tot ce isi dorea, iar asta ma facea invidioasa deoarece pe langa faptul ca avea bani cu nemiluita, avea si o pasiune ce pe mine ma facea mereu sa zambesc cand il auzeam vorbind de ea.
Ma facea sa cred ca viata lui era mult mai frumoasa si chear era.Avea familie frumoasa, o mama linistita si un tata ce avea grija ca familia lui sa zambeasca.Blonda ce era pe scunul din drapta soferului era sora lui mai mica.Imi devenise si mie ca o sora,imi stia problemele si mereu in preajma ei zambeam.
Sunt trezita din gandirea mea de blonda a carei privire mio inclesteaza pe a mea,citind imediat tristetea ce era ca un nor negru in ochii mei albastri.
-Cami,scumpa mea,iara te-ai certat cu ai tai?
-Da..din nou Lil,spun oftand scurt mutand privirea catre fereastra din dreapta mea.
-Da ce ti-au mai reprosat iarasi? Intreaba Drew ce era atent la drum dar in acelasi timp ma privea prin oglinda retrovizoare, facandu-ma sa rosesc scurt cand ochii sai de ciocolata usor amaruie invadeaza
albastrul ochilor mei.
-Ca deobicei Drew, axact aceleasi probleme…spun incet oftand din nou de data asta auzindu-se mai tare.
-Cursele? Vocea Lilianei se aude in ecou in mintea mea cand pronuntase acel cuvant.
-Da Lil, cursele, ei nu pot accepta ideea ca pentru mine masinile au devenit o pasiune mai mare decat conteaza ei, deoarece ei nu vad ca ma alunga pe mine pe zi ce trece mai mult….cuvintele mele devin din ce in ce mai scancite, simteam inima cum imi bubuie.Ma durea si ma durea al dracului de tare sa stiu ca am parinti dar acestia pretuiesc doar banii, nu copilul care l-au conceput.
-Stai linistita Cam, or sa accepte, nu au de ales,spune Drew si privindu-l in oglinda din fata lui,observ zambetul sau prietenos dar calm si cald.Astia doi reuseau mereu sa ma aduca pe linia de plutire inainte sa ma inec.Devenisera ei parintii mei,chear fara intentie.
-Mergem la Alex? Intreaba Lil cu un zambet strengaresc dar prietenos.Zambetul ei ce facea ca acele buze rozosine sa se ridice incet catre centrul fetei,ma fac sa zambesc fara sa vreau si sa uit atunci pe loc,sau macar sa alung din mintea mea problemele astea.
-Sigur, dar nu e ocupat cumva? Intreb eu facand o fata de ganditoare, ce semana mai degraba a unui copil mic si neajutorat.
-nuuu, sti ca pe tine te primeste oricand,spune ea chicotind copilareste.
-Esti imposibila,spun incepand sa rad.
Dupa inca cateva discutii simple ajungem la un conac foarte mare,in fata unor porti negre dupa care se ascundea un adevarat peisaj de basm.O gradina extrem de mare cu o fantana arteziana trona in mijlocul curtii,iar pe alocuri tufe de trandafiri albi si o gramada de lalele si flori multicolore ce te facea sa te pierzi intr-un miros dulce si rafinat.
Tipic lui Alex.Desii avea el 22 de ani si era psiholog la o universitate din orasul nostru,avea pasiunea de a avea grija de flori.Ii placeau foarte mult , chear daca prima data cand il cunoscusem acum patru ani,nu parea genu ce ar iubii niste fiinte asa dragalase ca florile,insa am descoperit ca e defapt un adevarat romancier si un adevarat prieten si frate.
Intram pe holul mare al casei sale intampinati de major domnul casei sale.
-Buna ziua domnisoara Camelia,spune Eduard, un major domn,stilat si imbracat mereu elagant,chear daca pe mine ma unfla mereu rasul cand il vedeam,deoarece mi se parea ca arata ca un pinguin in marime naturala.
-Neata ED,unde-I Alex? Intreb scurt dandu-I geaca de pe mine.
-In biroul sau, are un musafir.
-Bine,spun scurt si incep sa urc scarile inca putin schiopatand simtind ca ma inteapa glezna piciorului drept cu care picasem pe masina tatalui meu.
Ajung la o usa mare, de culoarea castanei si bat scurt cu un ciocanit linistit.Aud un “intra” si apas pe clanta aurie intrand in incaperea parfumata.Mirosea a flori de tei, combinate cu un miros scarbos de….tigara? Alex nu fumeaza.Ma apropii zambind ignorand persoana ce statea asezata pe scaun in fata biroului de lemn de stajar lacuit.
-Buna Alex? Ce mai faci? Intreb afisand un zambet strengaresc de copila neajutorata.
Acesta ma priveste si zambeste imediat ca un tata ce eu nu l-am avut niciodata.Trasaturile fetei sale dadeau impresia de om serios,insa el era plin de viata si defapt mai nebun decat lasa sa se vada.
-Salut Cam,uite stateam de vorba cu un domn,spune el accentuand ultimul sau cuvant.Rotesc privirea in camera,observand fumu de tigara ce ma deranja si pe mine cat si pe Alex,dar se pare ca era nevoit sa il accepte.
-Cine e papusica? Intreaba asa zisul “domn” ce statea picior peste picior pe un scaun si ma privea de parca eram urmatoarea sa prada.
-Taylor ea nu este “papusica” pentru tine, ea este Camelia, spune Alex inainte ca eu sa pot lua cuvantul.
-Aha,incantat domnisoara Camelia,spune tipu ce parea incruntat si avea o privirea amenintatoare,cel putin la adresa mea.Ma miram cum de ceilalti baieti pe care ii cunosc, nu au mutra aia ciudata de badaran si nenorocit.Adica,imi parea prea vulgar tipu, un sentiment amenintator imi cutremura trupul cand vad ca se ridica de pe scaun.
Ma dau in spate cativa pasi ajungand langa Alex.
-Umbli cu minore Alex? Intreaba tipu ce ma scarbeste imediat ce deschide gura. “Dracu sa te ia, dar mai repede” imi spune constiinta ce actioneaza imediat.
-Taylor esti liber sa pleci,spune Alex ce ramane indiferent la propozitia spusa de tip inainte, si isi baga mainile in buzunarul blugilor usor largi,albastri cu imprimeuri albe ce erau in general preferatii mei.
-Nu imi dai voie sa iti cunosc amica? Intreaba el facandu-ma sa inzbucnesc la replicile sale seci ce imi faceau stomacu sa se intoarca pe dus si aceiasi reactie se pare ca o are si Alex ce se abtine sa nu ii sara in gat,observandu-I ochii verzui catre albastru cum se incrunta reflectand nervozitate.
-Auzi baiatas, Alex a zis ca esti liber, fa un bine omenirii si iesi din birou,spun ratoindu-ma imediat la tip,scoasa din pepeni de insistentele sale inutile.
-Esti guraliva fetit-o,spune el zambind pervers lasand la vedere dintii galbui ce ma fac sa ma scarbesc mai tare,gandindu-ma la ipocrizia lui.
-Sunt cu cei ca tine, spun ironic punandu-mi mainile in san.
-Nu te-au invatat parintii ca nu e frumos sa vorbesti asa?
Ahhh..tipu asta isi cere scandal.Nu stie el ce inseamna “familie”.Habar nu are cum e sa fii tratata ca o straina si educata de prieteni ce iti devin parinti.Vizualizez ca un film rulat la cinema pentru cateva secunde,clipele grele ce le traiesc in fiecare zi, certurile,scandalurile ce ma fac dese ori sa fug de acasa, sa dorm la prieteni si ce mi-au injectat in sangele pur o pasiune neprielnica unei fete.Pasiunea curselor de masini.Devenise o obsesie din cauza lipsei parintilor,lipsei atingerilor parintesti ce trebuiau sa ma tina acasa, sa ma tina in sguranta,sa-mi ofere caldura si sa ma invete sa fiu cuminte si la locul meu.
Eu nu mai eram asa.Eram rebela,tupeista, pentru va asa invatasem.Invatasem sa ma comport rau din cauza ignorantei oamenilor si a parintilor.Devenisem impulsiva si rece si de cele mai dese ori imi placea sa arat ca o fata poate face ce face un baiat.
Ma trezesc cand aud vocea suava si blanda a lui Alex, ce ma face sa tresar scurt din gandurile mele neplacute.
-Taylor, daca nu pleci in secunda urmatoare, o sa pleci cu forta,spune Alex vazandu-I in privirea deobicei calma,nervozitatea ce doar eu o pot citii asa de bine.
-Bine Alex, am plecat,vorbim cu alta ocazie domnisoara Camelia,spune el ranjind ca un idiot,dar trecandu-ma un fior rece de frica pe sira spinarii.
Speram sa nu il mai vad vreodata in viata asta,deoarece ma speria destul de tare tipu asta ce parea sadic, ascundea ceva sub masca aia de indiferenta ce o afisa,dar nu stiam ce.
-Pot sa stiu cine e melodramaticul asta? Intreb eu ascunzand senzatia de frica, acoperind asta cu o mantie frumoasa de fericire si un zambet strengaresc.
-Un tip doar, i-am imprumutat ceva si a venit sa-mi inapoieze,spune el zambind.Insa o senzatie de miciuna ma invadeaza imediat.Alex ma mintea si eu nu stiam de ce simteam asta.
Ma asez cu fundul pe biroul sau,privind catre fereastra din fata mea,privirea mea reflectand lumina soarelui ce invaluie camera cat si pe mine.
-Te simti bine Cam?
-Da Alex, sunt bine, nu iti este frica de ziua de maine? Intreb eu fara sa il privesc dandu-mi seama ca gandeam cu voce tare.
-Nu, de ce mi-ar fi? Ziua de maine este…doar un maine..si un nou inceput…
Avea dreptate, de maine avea sa fie un nou inceput,pe care nimeni nu avea sa il cunoasca sau sa il recunoasca mai bine decat mine si cei din juru nostru ce sufereau alaturi de noi sau ne facusera sa suferim.

[Pixxie.']

Buuuun, comentez acum pentru ca imi pieri somnu' : ))
Deci ce pot spune dear, imi place stilul tau de a scrie, si de asemenea imi place cum ai inceput ficul. Nu stiu insa de ce, dar titlul nu se prea potriveste cu ce ai scris tu pana acum :-? Sau poate ma insel, cine stie.
Oricum, am vazut niste mici greseli de tastare:
"chear" - chiar
"mio" - mi-o
"rozosine" - aici vrei sa spui "rozalii" nu-i asa? O_o
"inzbucnesc" - izbucnesc
"sguranta" - siguranta
"va" - presupun ca era "ca" : ))
Actiunea nu este grabita, dialogul nu este sec iar descrierea se imbina perfect cu naratiunea. Totusi ar trebui sa descrii mai indetaliat fiecare personaj pentru ca cititorul sa-si faca o parere despre el. Pana acum personalitatea Cameliei m-a vrajit total : )). Ce mult ne asemenam <3

Cam atat am avut de spus, sper sa nu te deranjeze ;;). Astept cu nerabdare urmatorul capitol, sa ma anunti cand il postezi ;o3. Bafta la scris >:D<.

Kiss and hug.

Portoo a trecut pe aici ;]]

[AngelWithBrokenWings]

Cap 2.

Apar problemele de parca imi lipseau!

Aud un sunet , ce ma face sa deschid ochii si sa bag mai mult fata in perna alba sperand sa se termine.Dar nici o sansa.Sunetul ma face sa ma ridic plina de nervi si sa caut sursa ce imi stresa urechile.Sursa era defapt celularul meu ce suna ca toti dracii, pus pe noptiera de langa mine.
Adormisem la Alex acasa din nou, din cauza certurilor cu parintii de cele mai dese ori nu dormeam acasa.
Pun nama pe telefon si observ ca ma suna Liliana.
-Da?
-Cami,intarzii la scoala,unde esti? Intreaba vocea Lilianei ce aducea a ingrijorare.
-Scoala? Ce… ahhh..sa ma…azi e luni,spun punandu-mi o mana pe fata acoperind jumatate din ea.
-Da femeie nebuna,azi e luni, incepem orele la facultate, haide ca in mai putin de cinci minute venim sa te luam de la Alex.
-Bine,bine nu tipa,spun chicotind.
Inchid telefonul in nas Lilianei si ma ridic din pat indreptandu-ma catre fereastra camerei imense vopsite albastru sters ce dadea o senzatie de siguranta si libertate.Deschid fereastra mare si las lumina soarelui de dimineata sa patrunda in camera.Imi ciufulesc parul si tremur incet cand simt aerul rece ce ma loveste prin pijamaua albastra prea subtire pentru luna septembrie.
Fac stanga imprejur si ma duc rapid la dus scapand pe drum de hainele de pe mine,lasand apa din cabina de dus,fierbinte,sa imi mangaie corpul.
Ma tot gandesc…se pare ca parintii mei chear erau neinteresati de soarta mea.Nu ma sunasera deloc,chear daca nu dormisem acasa.Se pare ca eram in totalitate neinteresati de mine.Ma simteam..josnic.De ce nu puteam sa am si eu o familie ca oricare alta? Nu…eu trebuia sa am parinti bogati dar care sa iubeasca doar hartiile acelea multicolore ce ei spun ca aduc “fercirea”.Mie sigur nu mi-o aduceau, dar ei nu vedeau asta pentru ca lor le aducea bucurie.
Ma trezesc insa cand aud un claxonat.”La dracu a ajuns Lil cu Drew” imi spun repede in cap si ies cu un prosop alb pe mine din baie,imbracandu-ma cu niste haine gasite la nimereala prin dulapul mare ce nu era al meu.
In general nu ma interesa cum aratam in fata celorlalti,nu hainele ma faceau, sau bine zis nu gandeam pitipongeste.
Ies din camera cu celularul in mana si pe scarile conacului, ce duceau catre living si holul de la intrare ma lovesc de Alex.
-Neata,esti asteptata de…
-Stiuuu ,am intarziat,spun eu repede incaltandu-ma in fata usii.
Alex incepe sa rada copilareste cand imi vede fata de copil neajutorat,insa asta ma face sa ma simt mult mai bine.In general Alex era cel mai apropiat mie, ii spuneam orice si imi spunea orice,ii ceream sfaturi chear daca cateodata ma inducea in eroare cu gandirea lui de psiholog.Si mereu ii spuneam sa vorbeasca romaneste cu mine,nu in limba lui de psiholog,ca eu oricum nu il inteleg.
-Multumesc de gazduire Alex,spun fericita si ii sar in brate,imbratisandu-l ca un copil ce isi imbratiseaza un parinte.Era asa de bine in bratele sale,ma simteam protejata si inteleasa.Nimeni cred ca nu ma intelegea asa cum o facea el.Iar pentru mine el era mai presus decat parintii.
-Cu multa placere pitic-o,in caz ca mai ai probleme vi deseara la mine,iti pregatesc pastele milaneze asa cum iti plac,spune el dandu-mi drumu din imbratisare si privindu-ma cald cu acei ochii verzui ce bateau catre un albastru deschis ca un cer senin.
-Pai poate ma invit la masa,spun incepand sa rad si ies pe usa salutandu-l.
In fata portii mari,eram asteptata de Lil si Drew ce erau la aceiasi facultate de drept cu mine.Ma sui in masina pe bancheta din spate,intinzandu-ma ca o felina lenesa,fara chef de scoala.
-Iar dormi ca ursoaica pana tarziu?vocea Lilianei imi mangaie urechile ce inca nu faceau bine diferenta intre sunete din cauza ca inca dormeam pe mine.
-Dorm cat vreau eu, spun si ii scot limba jucaus punandu-ma intre cei doi pe mijlocul banchetei privindu-l pe Drew cum conduce.
-Cine te-a invatat sa conduci asa? Intreb eu chicotind,observandu-l ca nu avea chef de condus,mergand alene.
-Cine vorbeste, ce sa-ti povestesc,spune Drew dandu-si ochii peste cap.
Ii scot limba copilareste,acesta incepand sa rada imediat.Rad si eu deoarece ma simteam foarte bine in prezenta lor.Nu aveam insa de unde sa stiu ca azi chear avea ca viata mea sa se schimbe mai mult decat credeam ca ar putea sa se schimbe pentru o fata de nouasprezece ani.
Brusc privindu-l pe Drew, observandu-I trasaturile fetei din profil,ce aduceau a copilas,dar in acelasi timp a barbat in toata firea ce ascundea o perversitate critica in el, sunt impinsa usor in fata de frana pusa de el.
-De ce ai…franat…insa simt ca tremur ca un copil nejutorat cand in fata masinii noastre stateau doua masini negre,sport .
Privindu-le doar schitez un zambet pervers simtind ca inima deja imi bubuie si adrenalina nu imi da pace.
Ii blocasera drumul lui Drew catre facultate,punandu-se in fata noastra.Ies din masina imediat si ma apropii cu pasi mici catre una din masini.
Drew iasa si el alaturi de Lil,insa raman langa masina.Nu le aud strigatele lor disperate, strigatele de avertizment date de ei,deoarece eram cu sufletul la gura sa stiu cine avusese curajul sa ma opresca in drum catre scoala.
Din una din masinile negre,iasa un barbat,cam la doua zeci si cinci de ani, cu un par negreu abisal,niste ochii ca un neant in care te puteai pierde imediat, ce te faceau sa crezi ca pici in gol si in realitate,cu o forma a corpului bine facuta,inalt si imbracat sport cu un trening negru Addidas ce ii dadea un aer de rebelitate maxima.
Simteam ca de undeva il cunosc, dar…dar de unde imi parea asa familiar.
Brusc beculetul mintii mele se aprinde si instinctiv ma apropii mai mult facand ochii mari realizand cine statea in fata mea.
-Andrew? Intreb incet cu o voce ragusita de parca eram stransa de gat atunci pe loc de cel mai negru cosmar al meu.
-Frumoasa si tupeista Camelia, imi pare bine sa te revad frumusete, te-ai facut buna rau,spune el punandu-si o mana la barbie facand pe inteligentul si masurandu-ma din cap in picioare cu acei ochii negri ca o noapte fara luna.
-Tu..tu sa taci ratatule,spun revenindu-mi vocea la cea normala imediat ce ii aud glasul ce simt ca ma face sa i-au foc imediat.El era defapt cosmarul meu negru, el fusese primu meu iubit si primu mau baiat din viata mea.Fusesem naiva crezand ca un golan ca el ar putea iubi.
Crezusem in vorbele sale dulci in urma cu doi ani, cand eram impreuna.Ma alinta si era mereu alaturi de mine, stia totul despre mine iar eu il credeam un zeu.Insa picasem se pare in bratele sale din prostie,promitandu-mi ca ma va iubi pentru totdeauna.Iar eu ca o vaca proasta, ca altfel nu imi pot spune, am crezut fiecare cuvintel spus de el, ce la sfarsit se dovedise a fi doar o minciuna gogonata.
Dupa ce se folosise de mine,intr-o noapte cu luna plina, pur si simplu a plecat si m-a lasat singura, nu l-am mai vazut de atunci, dar nici nu am putut sa iert si sa uit.Desii noaptea aceea fusese frumoasa,presarata cu saruturi calde si dulci, se terminase prea repede si prea brusc pentru mine.
Nu puteam sa iert faptul ca se folosise de mine, dupa care plecase de parca nu m-ar fi cunoscut deloc.
-Vorbeste frumos pustoaic-o,altfel nu o sa mai ai parte de inca o noapte ca aia,spune el ranjind imediat pervers,stand langa portiera masinii sale.Simteam in mine,un foc ce mocnea si ardea,ura fata de el nu imi dadea pace si ma facea ca atunci pe loc sa fac orice sa ii demonstrez ca pentru mine ajunsese doar un rahat.
-Chiar ai impresia ca as mai vrea o noapte cu tine? Te inseli baiatas,te inseli amarnic, nu mai sunt fetita mica si inocenta ce eram,iar daca nu vrei scandal si daca nu vrei sa-ti aduni dintii de jos fa bine si muta-ti rabla din drum,vreau sa merg la scoala,…. Vocea mea rece,iar ochii mei albastri plini de ura ce il reflectau pe el,il fac pe Andrew sa chicoteasca si sa zambeasca de parca inca ma avea la mana.
-Iubirea mea, am auzit ca iti place sa te joci, sa te jocu cu multi cai putere… “La dracu.. de unde stie?” .Un zambet strengasesc imi rasare triunfator in coltul gurii,facand inima mea sa bubuie de nerabdare,nerabdarea pentru ce avea sa urmeze.
-Da, imi place,imi place sa ma joc cu caii putere ce tu sigur nu ai putea sa ii conduci cum o fac eu,spun cu o voce ce imi devine din ce in ce mai calda si calma,dar ce reflecta prin fiecare cuvant ura dar mandrie,mandria ca eram printre prea putinele fete ce stiau sa conduca o masina de curse mai bine ca un baiat.Eram mandra ca iubeam sa pot controla o fiara salbatica pe patru roti,cum poate un barbat in toata firea nu ar fi reusit, ca puteam sa mentin adrenalina in frau si ca eram in totalitate emotiva cand venea vorba de viteze peste limita normalului.
-Esti asa sigura? Uite….te las sa pleci,dupa ce faci o mica cursa cu mine,sau iti este frica de cearta lu mami si tati? Intreaba el facand o voce ce stia ca ma enerveaza si mai ales cand venea vorba de ai mei.Stia ca ma enervez imediat, mai ales cand era constient de situatia mea,constient ca eu cu ai mei nu ma inteleg deloc si ca decat sa ma mai tina mai bine m-ar ucide proprii parinti ca sa scape de o cheltuiala in plus.
Intorc privirea catre Drew si Liliana ce ma priveau deja incruntati,dar Drew se pare ca zambeste imediat in coltul gurii si imi arunca cheile de la masina lui alba.
Un Nissan alb, ce stiam ca face fata curbelor bruste si drifturilor pe centrul orasului.
-Pai sa zicem…sa zicem ca facem o cursa scurta pe oras,daca pierzi dispari dracului din viata mea, asa cum ai disparut atunci,spun scurt si ma intorc cu spatele mergand contra directiei sale catre masina alba ce ma astepta deja.Drew zambeste si se da din portiera masinii lasandu-ma sa ma sui la volan.Ma priveste cu drag, adica ochii sai ma reflecta imediat.Simteam ca Drew ascunde ceva,insa nu stiam sigur ce.Ascundea ceva ce avea legatura cu mine,prin simpla sa privire,ma face sa tresar scurt si sa raman prinsa in acei ochii ciocolatii dar plini de viata.
-Cam, te asteptam la linia de sosire, bafta, desii nu ai nevoie,spune el facandu-mi cu ochiul copilareste si inchizand portiera masinii.
Mereu cand facea faza asta ma roseam si zambeam de parca eram indragostita pana peste cap de el.Insa nu era asa,cel putin asa credeam eu.Mereu il vazusem pe Drew ca pe un frate mai mare, el avand doua zeci de ani,mereu era prietenos ,dar orgolios avand o fire tamperamentala si impulsiva dar prietenoasa si dragalasa daca il cunosteai mai bine.
Bag cheia in contact,reglandu-mi scaunul si punandu-mi centura.Eram deja incantata de idee,fiind bucuroasa ca pot conduce din nou.
Pornesc incet lasandu-l pe Andrew sa plece primu catre linia de start.Acesta fiind defapt un semafor ce era acuma rosu.De acolo,trebuia sa ajungem in celalalt capat al orasului pe un drum plin cu pietoni,masini ce circulau regulamentar si obstacole care mai de care mai greu de trecut.
Stiam orasul ca in palma si stiam ca nu pot fii invinsa.
Ajung la linia de start,turand putin motorul pentru a ma obisnuii cu masina.Nu condusesem prea des masina lui Drew, iar asta ma facea putin nesigura,dar stiam ca masinile nu ma vor trada.
Ma uit la lumina semaforului simtind cum intreg sangele imi curge repede prin vene.Simteam un imens gol in stomac de emotii dar in acelasi timp de incantare.
Incep sa tremur cu mainile pe volan si o senzatie de frica ma face sa tresar scurt.Simteam ca ceva nu e bine, nu aveam aceiasi senzatie ca in alte curse.Aveam un fel de avertizment undeva in minte ce incerca sa ma faca sa nu mai plec.Insa ignor in totalitate acel avertizment,vrand sa ii arat unui nenorocit ca nu mai sta de vorba cu micuta si naiva Camelia, aceea de care el se folosise ca un nenorocit si o parasise cand avea mai mare nevoie de el.
Lumina rosie a semaforul ma face sa vibrez incet,turez usor motorul ,dand sanzatia de salbatic.Simt masina cum toarce sub usoarele mele reactii iar asta ma face mai incurajata de ideea castigului si a mandriei lui Andrew ce avea sa pice.
Eram gata pentru orice, nimic nu imi putea sta in cale, sa ii calc pe orgoliu si mandrie unui tip ce nu facuse decat rau in viata mea,iar asta ma face sa ignor si sa alung avertizmentele date de mintea si de inima mea ce abia daca mai avea loc in piept din cauza adrenaliei si emotiilor coplesitoare.



Imi cer scuze de greseli, dar ma grebesc sa plec la scoala:P
Sper sa va placa:D

[Pixxie.']

Dau edit cand termind de citit xD

spamspamspamspamspamspamspam

_________________________________

Asaaa, am venit si cu editul. Ce pot spune dear, o continuare foarte promitatoare din punctul meu de vedere. Mi-a placut schimbul de replici dintre Cami si Lil, foarte funny : ))
Am vazut cateva greseli de tastare si de exprimare, dar nu este prea mare necaz:
"nama" - mana
"Inchid telefonul in nas Lilianei si ma ridic din pat indreptandu-ma catre fereastra camerei imense vopsite albastru sters ce dadea o senzatie de siguranta si libertate.Deschid fereastra mare si las lumina soarelui de dimineata sa patrunda in camera." - sunt de parere ca aici suna mai bine daca nu foloseai de doua ori cuvantul "fereastra" si "camera"
"chear" - din nou, aceeasi problema. se spuna "chiar" >.>
"un claxonat" - suna mult mai bine daca ai fi scris "un claxon"
"deseara" - diseara
"Desii" - desi
"jocu" - joci
"triunfator" -triumfator

Partea de la finalul capitolului cand Drew o priveste in felul acela pe Cami ma duce cu gandul ca cei doi simt mai mult decat o simpla amicitie :-?. Oricum, vom tri si vom vedea : )). Astept nextul dear, bafta la scris :*.

Kiss and hug >:D<.

Portoo a fost aici ;]].

[Camelie.]

Am citit ambele capitole acum si trebuie sa recunosc ca imi place ideea in jurul careia se axeaza actiunea.Imi place cum evolueaza actiunea si ca nu e grebita.Ador felul in care te exprimi si cum descrii totul.Am vazut atat greseli de ortografie cat si de tastare insa au fost enumerate mai sus deci trec cu vederea peste.
Si ce imi place cel mai mult la acest capitol este ca ne'ai lasat in suspans,iar din acea cauza te rog sa postezi next'ul cat mai curand xD

[AngelWithBrokenWings]

Cap3.Ingerul salvator!





Stateam cu un piciorul pe ambrajul calcat la podea,in timp ce acceleratia era gata sa fie calcata.Simteam cum sangele ce curge rapid in vene,ma face sa ma rosesc si sa ma incalzesc fara voia mea.Scot din buzunarul blugilor celularul lasandu-l pe bancheta de langa mine.
Strang tare volanul simtind cum imi transpira mainile inainte sa incep.Extazul maxim la care eram supusa ma face sa zambesc fara sa vreau.Masina torcea ca o felina gata de atac, sau gata sa arate ce poate.
Lumina semaforului se face verde,atunci pornesc cu un scartait de roti ce lasa un fum albastrui in spatele meu, iar vitezele masinii incep sa urce cu cat pedala de acceleratie era mai tare apasata catre podea.
Stiam ca eram in oras, iar riscul sa pot lovii pe cineva era imens.Trebuia sa imi concentrez atentia mai mult decat am facut-o vreodata in viata mea.
Masina neagra a lui Andrew, era paralel cu mine.In primele minute si primele curbe doar ne tastam putin puterea si reflexele.
Acul kilometrajului din bord urca la fel ca acele ceasornicului, iar eu numaram fiecare secunda pierduta.
“La dracu’ cu el cu tot, gata joaca”.
Calc pedala la podea vazandu-ma pe un drum mai liber al orasului si conduc cu o viteza peste limita legala dar si peste limita suportabila unui om.
Privesc in oglinda si ma cuprinde iar un sentiment de frica cand observ ca il lasasem in urma pe Andrew.Dar era…era imposibil.Ceva nu se lega, nu se poate lasa batut asa de usor.
Ocolesc cu grija si in viteza masinile parcate sau cele ce circulau regulamentar pe strada.Incerc sa-mi alung orice gand m-ar putea deruta si mi-ar putea distrage atentia.
Dupa inca cateva minute de liniste, prea multa liniste ma simt din ce in ce mai rau la volan din cauza fricii ce incepuse sa ma acapareze imediat.
Simteam un gol in stomac imens, un gol ce parca imi spunea sa ma opresc ca asa e mai bine.Dar nu, nu il ascult, nu pierd si nu renunt in fata unui pampalau cu gura mare.Eu nu sunt asa si punct.
Brusc sunt trezita din gandurile mele de Andrew ce apare cu viteza langa masina mea.Eram pe o strada cu patru benzi,cate doua pentru fiecare sens.
Ma priveste pe geamu lui deschis si realizez din privirea sa rece si din acel zambet pervers ce ii trona in coltul gurii, ca aceasta cursa avea sa imi aduca necazuri.
Brusc vad ca trage dreapta de volan si imi izbeste violent masina incercand sa ma faca sa pierd controlul volanului.Insa nu reuseste, aveam mainile lipide de volan de parca erau prinse cu super glue.
Zambesc parsiv,dandu-mi seama ca nu joaca corect.Ma asteptam de la el la asa ceva.Mereu era un las, niciodata nu era in stare sa duca o treaba pana la capat de unu singur.
Ma simteam prinsa, prinsa din cauza ca langa masina mea din cealalta parte mai apare o masina neagra ce merge in fata mea si ma face sa nu pot marii viteza.Mai apare una brusc in stanga mea si in spatele meu.
“La dracu, m-a incoltit..nu imi vine sa cred… ce las nenorocit”
Stiam ca nu pot face fata la patru cursanti deodata.Trebuia sa ma descotorosesc de ei pe drum.
Dar stiam ca singura imi va fi prea greu, plus de asta, nu era masina mea, nu doream sa ii distrug masina lui Drew.
Simteam ca asta e cursa mortii, o cursa din care nu stiam daca mai am norocul sa scap vie.
Tin o mana pe volan,incercand sa nu arat ca ma cuprinsese frica, chiar daca transpirasem deja peste limitele normalului, cateva picaturi de sudoare invadandu-mi fruntea si obrajii.Aveam nevoie de ajutor si singurul ce stiam ca poate face exact ce fac si eu este Drew.
I-au telefonul si conduc atenta inainte,lasandu-ma incoltita de cei patru ce parca ma escortau in pozitia din care erau pusi.
Apas continuu doi, tasta rapida pentru numarul lui Drew si il pun pe maini libere lasandu-l pe bord.
-Da Cam?
-Drew, trebuie sa ma ajuti, spun eu mai mult tipand decat vorbind normal.
-Ce s-a intamplat Cam? Unde esti?
La dracu…avea o voce diferita Drew acuma.Parea,parea ingrijorat pentru mine, iar asta nu era stilul lui.Insa stiam ca ma pot baza pe el,deoarece facea ce fac si eu si era printre cei mai buni cursanti ce ar putea sa imi tina mie piept, fara sa gandesc ca ar putea fi ingrijorat pentru mine din alte motive spun direct.
-Andrew triseaza, sunt incoltita,trebuie sa ma ajuti cumva…
Devenisem deja agitata respiram din ce in ce mai sacadat si deschid geamu masinii simtind nevoia de aer.
-Unde esti? Spune unde esti ca vin imediat…
-La.. intersectia patru cu cea ce duce catre judecatoria “Angels”, dar am viteza mare si patru tipi pe urmele mele…
-Bine, tine-I departe, o sa te prind din urma cat de repede se poate,..ai grija te rog Cam…
Sa am grija..am grija dar vocea lui din telefon ma sperie.Adica parea intredevar ingrijorat pentru mine, nici nu ma mir, doar eram ca o sora pentru el.
Alung orice gand cand aud ca telefonul pica de pe bord undeva sub scaunul din dreapta.
-Ahh..la dracu.. mai rau se poate? Intreb cu voce tare.
Da se putea, se pare ca cei patru sparsesera acea grupare deoarece erau nevoiti sa fereasca alte masini de pe drum.
Profit de asta si calc acceletaria la podea prinzand o viteza la care nu ajunsesem niciodata de cand conduceam o masina.
Inima imi batea asa de tare ca nu ma lasa sa respir pe nas,fiind nevoita sa respir pe gura deschisa deja.
Sunt din nou izbita de Andrew, iar asta ma face sa intorc volanul maxim stanga si sa il izbesc violent si eu.Acesta aproape scapa de sub control masina sa,insa prin norocul ca langa el era alt tip ce il ajuta scapa fara sa faca accident.
-Vrea sa triseze, ii arat eu, nimeni nu ma triseaza pe mine,spun cu voce tare,plina de nervi.Toti dracusorii din mine strigau sa il omor, sa il fac sa moara intr-un accident , sa moara sa scap lumea de un ratat.
Sunt insa zbita din dreapta acuma de alta masina.Se pare ca tipii astia nu doreau sa renunte.
Simt si aud motorul cum deja o luase razna la propriu.Nu mai torcea incet ca o felina, acuma parca maraia ca un tigru prins in cusca ce dorea sa se elibereze.
Abia puteam vedea in jur,iar atentia imi este acaparata de o masina rosie ca focu,un ferrari ce apare brusc dintr-o intersectie si il sperie pe tipu ce era in dreapta mea facandu-l sa scape controlul masinii si sa ajunga cu masina intr-un sant de pe marginea drumului.Imediat masina rosie vine pe urmele mele, as fi recunoscut stilul ala de condus si masina oriunde.Era Drew.
Masina era se pare a lui Alex, iar cine conducea era Drew.Incep sa respir putin usurata simtindu-ma in siguranta cu Drew pe urmele mele.
Acesta statea in spatele meu asteptand o miscare din partea mea.Eram debusolata deoarece in fata imi statea unu din tipii ce nu vroia sa ma lase sa accelerez.
Brusc Drew prinde viteza si ajunge in fata masinii mele rapid, acesta se lupta violent cu tipu ce-mi statea in fata reusind sa il faca si pe acesta sa piarda controlul volanului.Drew se da din fata mea automat lasandu-ma sa accelerez eliberandu-mi calea.
Incepusem sa ma simt din ce in ce mai bine.Brusc aud telefonul ce suna sub bancheta din spate de undeva.Tin o mana pe volan si privesc scurt inainte observand ca era liber drumu.Ma las sub scaun controland cu o mana masina reusind sa o tin pe traseu si reaspund la telefon tinandu-l pe maini libere pe bancheta de langa mine.
-Cam..Cam esti ok?
-Da Drew, sunt bine..multumesc de ajutor, deacu' ma poti lasa singura.
-Nici gand Cam,tipu joaca murdar.
Asa era..Andrew juca murdar si in orice secunda puteam murii din cauza lui.Iar atentia mea trebuia concentrata la maxim.
Aud o voce de fata ce ma face sa tresar si sa ma sperii mai tare.
-Drew..sper ca nu ai luat-o pe Lil cu tine, ca iti smulg dintii din gura.
-Nu a vrut sa stea acasa, sti ca e incapatanata, spune el realizand ca se certa si cu ea in acel moment.
-Idiotule, nu te gandesti ca poti patii ceva acuma? O mai tragi dupa tine si pe sora ta…imi crescusera nervii,insa trebuia sa accept.Sarise sa ma ajute, nimeni nu ar fi facut-o.
-Nu vom patii nimic,fii atenta la drum ca nu mai ai mult.Brusc aud tonul de apel,inchisese telefonul.Dar avea dreptate,nu mai era mult pana la “Finish”
Mai aveam cam un kilometru pana la semaforul din celalalt capat al orasului unde trebuia sa ne oprim.
Accelerez vazand drumu liber,fericita ca aveam avans.Stiam ca trebuia sa fiu atenta,insa bucuria ca aveam sa calc pe mandria lui Andrew, ma face sa pierd pentru o secunda concentrarea.
Si exact la cativa metri de semafor imi iasa din intersectie o masina neagra ce ma loveste frontal.Ma izbeste si ma lovesc cu capu de geam destul de tare, defapt asa de tare ca sparsesem geamu masinii cu capu.
Simt cum o durere imi cuprinde capu si o dara de sange fierbinte isi face loc prin bretonul meu curgand pe obraji.Masina inca nu se oprise,dar era grav avariata, atunci inainte sa ametesc calc acceleratia si cu norocul unui avans dinainte cand ma ajutase Drew, trec asa zisa “linie de sosire” prima.
Odata ce trec realizez ca frana nu mai acctiona.Ma durea ingrozitor capu si ameteam destul de tare.Iar inainte sa apuc sa trag frana de mana, sunt izbita din nou de alta masina din acea intersectie exact in partea mea.
Simt doar cum corpul imi este strapuns de o gramada de cioburi, dau cu capu de volan si incep sa vad negru.
Masina mi se opreste imediat se pare, facand un accident in centrul intersectiei.Eram lovita frontal din amandoua partile, respiram greu si simteam cum incet incet,pierd ratiunea cat si contactul cu realitatea.
Eram prinsa intre fiarele contorsionate si lovita grav.
Dar reusisem sa vad ca trecusem prima semaforul,asta insemna ca reusisem sa castig.La limita dar reusisem.Daca Andrew nu trisa castigam cursa cu avantaj foarte mare.
Aud o voce in ecou, credeam ca mintea imi joaca feste,deoarece nu imi mai simteam corpul,iar negrul in care ma adancisem ma facea sa cred ca o sa ma inec.Defapt in realitate chiar ma inecam cu propriul sange,avand hemoragie interna.
Vocea imi mangaia urechile si ma facea sa cred ca nu o sa mor niciodata.
Vocea devine din ce in ce mai aproape de mine,iar cand realizez cine era, zambesc scurt, chear daca eram plina de sange pe fata.
-Drew.. spun incet de tot cu o voce slaba, insa fara sa pot sa ii vad chipul.
-Cami, Cami, Camelia, ramai treaza ma auzi? Te implor..ramai treaza, nu ai voie sa mori…. Vocea si cuvintele ma fac sa cred ca imi vorbeste un inger.Cuiva ii pasa de mine, iar eu nu stiam asta.Nu eram inca constienta in ce sens ii pasa lui Drew de mine,insa in starea mea actuala nici nu puteam gandii logic.
Simt cum bataile inimii mele se accelereaza,incepand sa tusesc din ce in ce mai tare,lasand mainile pe langa corp in masina distrusa.
Pierd contactul cu realitatea si se pierde vocea lui Drew si a Lilianei ce incercau sa ma tina treaza.
Nu stiam daca o sa ma mai trezesc vreodata dupa acel accident si nu stiam daca cuiva ii va pasa de posibila mea moarte, sau daca parintilor mei le va pasa ca acel copil caruia i-au dat viata,acuma zace pe patul de spital,incercand sa lupte cu moartea,pentru a nu pleca departe de Pamant intr-o calatorie interminabila catre cerurile albastre.
Sincera, nu imi pasa de nimeni daca muream, nu imi pasa decat de prietenii mei ce imi fusesera ca niste parinti si care stiam ca vor suferii daca eu plec departe.Cred ca acesta a fost singurul motiv ce a reusit sa ma tina in viata dupa o operatie grava la spitalul din orasul meu,unde la mana si la cap mi s-au implantat niste tije de argint, ce trebuiau sa ma mentina in viata din cauza oaselor rupte si a loviturilor grave primite in accident.
Ce avea sa se intample cu mine? Nici eu nu stiam, prima data trebuia sa ma trezesc din acel neant negru si rece,pentru a putea intelege si realiza ce aveam sa fac mai departe cu viata mea.


________________________________

Multumesc de commurile ce le voi primii:d sper sa va placa:d

[Camelie.]

Imi place afectiunea lui Drew pentru Camelia [cat imi place numele asta xD].
Ai greseli de tastare si de ortografie insa nu sunt foarte importante, adica nu sunt foarte multe.
chear - chiar
fasa - face
pierd - pierd
si nu mai enumar altele fiindca sincer mi'e lene.
Deci imi place felul in care evolueaza actiunea si sunt curioasa cum va evolua relatia dintre Camelia si Drew ^^

Cam atat am avut de spus si stiu, iar am inceput cu gramatica.Dar sa stii ca sincer imi place cum descrii si povestesti, ai un mod unic de a nara actiunea.

[Virusel]

Aiii, ce mi-a placut capitolul asta, revin cu editu` ! =))

[AngelWithBrokenWings]

Dulapul scolii!

“Tic, tac “ aud continuu acest sunet ce in prima faza se aude incet in ecoul mintii mele.Insa cu cat ma trezesc mai mult realizez ca se aude din ce in ce mai tare.Deschid ochii albastri ca cerul fara nici un nor si privesc in sus ,evitand cat pot lumina alba ce imi acaparase inainte retina ochilor.
Ceata groasa de pe ochii mei dispare in cateva secunde si realizez ca acel sunet cat si acel tavan alb, mirosul groaznic de pastile si injectii sunt defapt semnele clare ca sunt intr-un salon de spital.
Rotesc privirea prin camera, unde sunt lovita imediat de niste ochi verzi-albastrui, altii ciocolatii si altii negri ca o noapte intunecata si infrigurata.
Realizez imediat ca acele perechi de ochii is defapt, privile ingrijorate si pline de spaima ale prietenilor mei si singura mea falimie adevarata.
Acel “tic,tac” este defapt un aparat mare si alb,ce imi lua constant bataile inimii,iar mirosul ma face sa ma stramb scurt simtind ca mi se face greata.
-Te-ai trezit Cami, ce fericita sunt…aud vocea Lilianei ce ma priveste fericita de parca vazuse un inger si imi sare in brate in patul cu asternuturi albe.Pe un fotoliu era Alex ce ma privea si in coltul gurii ii apare un zambet strengaresc si plin de bucurie,iar la pervazul ferestrei era Drew, ce cand intoarce privirea catre mine, ma face sa inghet pur si simplu.Ochii sai caprui erau atent accentuati in culoare de lumina apusului din geam.Nu ii puteam citii, nu puteam realiza ce incerca sa imi spuna prin privirea fixa aruncata mie, insa simteam parca un fior rece ce ma cuprinde dupa care o senzatie de caldura.
Sunt trezita de vocea lui Alex, ce era calma si relaxata
-Pitic-o, ne faci numai probleme, de ce nu poti tu sa stai locului?
Ma unfla rasul si atunci realizez ca ma doare tare capu si parca imi era putin mai greu,ca si cum as avea ceva in plus in el.
-Poate pentru ca asa am invatat de la tine?! Spun ironic incepand sa rad, simtindu-ma bucuroasa ca erau acolo.
-Cam, ne-ai ingrijorat , era sa mori pe masa de operatie.. Vocea lui Drew era usor diferita.Incerca sa imi exprime in totalitate altceva, fata de cum vorbea deobicei si ce exprima in general.In general exprima seriozitate dar sentimente ca de la frate la sora, acuma…era diferit.
-Sunt bine,linistita-va…spun eu incercand sa ii fac sa ma si creada.Apropo… nu am fost vizitata si de….
-Ai tai? Nu. spune serios Alex privindu-ma sprijinindu-si capu intr-o mana.
Simt cum ma doare ceva in mine, nu imi venea sa cred cata indiferenta si rautate.Era sa mor si ei nici mcar nu s-au interesat de soarta mea.
-Au plecat dincolo cu treburi cica, ia lasat Lilianei bani de spitalizare si pentru inca cateva luni, au zis ca le faci doar probleme si nu vor sa te mai vada, spune serios Alex.Vocea lui calma si blanda, ma face intr-un fel sa ma linistesc,insa ma lovesc lacrimile cand ma gandesc ca proprii parinti ma vroiau moarta si poate erau chiar fericiti daca ma vedeau ucisa in accident.
-Cami, noi suntem langa tine, cine are nevoie de parintii cand ne ai pe noi?!
Avea si ea dreptatea ei, insa ca orice fiinta umana, dragostea parinteasca era cea mai importanta pentru oricine.Eu insa nu aveam parte de ea,iar asta ma termina pe zi ce trece mai mult.Desii paream rebela si rece, eram defapt slaba, slaba cand ma gandeam ca am fost conceputa..din greseala.
Ma trezesc din gandurile mele cand mana lui Drew imi sterge lacrimile de pe obraji.Ma face sa tresar dar sa schitez un zambet copilaresc plin de obtimism.
-Haide Cam, avem nevoie de Cami aia rea, spune el chicotind indepartandu-se.
-Andrew? Intreb scurt vrand sa aud ce patise cel ce era sa ma ucida din cauza ca trisase ca un las nenorocit.
-A fost prins de politie si arestat pentru tentativa de omor, speram sa fie inchis mult si bine, spune Alex ce chicoteste si se ridica de pe fotoliu din salon.
-Te lasam sa te schimbi,se pare ca poti fi externata azi…spune Alex zambind mergand catre usa urmat de Lil si Drew.
-Drew…iarta-ma ca ti-am distrus masina…spun eu incet privind lung dupa el.Se intoarce catre mine zambind si imi face un semn militaresc cu degetele de la mana.
-Stai linistita Cam, e un fleac masina aia, am luat deja alta mai buna,spune el chicotind si iasa pe usa lasandu-ma singura .
Dupa acea zi, in care ma trezisem amortita ca dupa un somn de cateva zile si chiar dormisem cateva zile se pare din cauza comei, ajung si eu intr-o zi de miercuri la scoala dupa inca doua zile de lenevit pe acasa fericita ca parintii plecasera pentru luni bune iar linistea domnea in toata vila.
Ajung in curtea facultatii, cascand de zor ,plictisita de moarte,urmata de Lil si Drew ce ma luasera de acasa cu masina ca in fiecare dimineata.
Observ imediat ca toti ma privesc ciudat si incep sa susoteasca care mai de care cum si ce barfa despre mine.
Raman indiferenta la asa ceva, continuandu-mi traseul catre intrarea in cladirea foarte mare.
-Ce ore ai azi? Intreaba Lil, fiind obisnuite amandoua sa iesim in pauze pe hol deoarece nu eram in aceiasi clasa nici cu ea nici cu Drew, acesta fiind cu un an mai mare ca mine.
-Pai..psihologie, biologie, sport, chimie…numai ore de rahat, spun scotand un oftat scurt si dandu-mi ochii peste cap.
Aud soneria si ma simt nevoita sa ma despart de cei doi ce fiecare merg pe cai diferite catre clasa lor.
Prima ora psihologie, nu fac decat sa dorm la acea ora, deoarece profesoara facea ce facea si vorbea adormindu-ne pe toti.
A doua ora insa, aveam sport si sunt trezita de soneria ce anunta pauza.Ma ridic repede luand din geanta pantalonii de trening albi mulati usor pe corp si un maieu alb usor decoltat.Ies din clasa si pe hol ma intalesc cu Lil.
-Ce ora ai?
-Sport, spun facand o fata fericita.Chiar imi placeau orele de sport, faceam cu un profesor tinerel ce mereu dadea avantaj fetelor lasandu-le sa faca ce vor.Asta insemna handbal si gimnastica pentru mine.
-Pot sa vin la ora ta? Am matematica si nu am chef de un mare patru ca ne asculta azi,spune ea facand o fata de catelus plouat, nu as fi putut refuza acea fata niciodata.
-Daca crezi ca nu iti vei accentua problemele…de ce nu? Spun ironic zambind si lunand-o de dupa gat mergand catre vestiarul fetelor de langa sala mare de sport.
Odata ajunse ma duc in vestiar si ma dezbrac imediat de blugii mulati luand pantalonii si maieul.
-Ma duc inainte in sala, imi place de profu tau,spune ea chicotind si Lil iasa pe usa vestiarului fericita.
Raman putin acolo legandu-mi sireturile adidasilor de sport si ies pe usa prinzandu-mi pe drum in coada parul.
Insa ma opresc cand in drum spre sala de sport aud galagie multa fiind liniste pe hol din cauza ca se sunase de ora.Raman putin pe loc si dupa cateva secunde dupa ce cred ca doar mi se paruse,il vad pe Drew ce vine de dupa colt in fuga lovindu-ma aproape picand de pe picioare.Parea grabit tare, dar pe langa asta parea usor speriat si nervos.
-Hei tantalaule, ai grija spun incepand sa rad dandu-mi seama cine era.
Ma priveste scurt,iar ochii sai ciocolatii ma acapareaza imediat.Se uita putin inapoi si ma prinde de mana imediat tragandu-ma dupa el.
-Hei Drew, ce faci frate…?sun debusolata usor nervoasa urmarindu-l, defapt trasa fortat de el.Ajung la vestiarul fetelor si deschide usa intrand.
-Nu ai voie aici,spun vrand sa ma smucesc ,neintelegand ce dracului e in capu lui.
Aud galagie in spatele sau iar brusc ma simt prinsa in brate si bagata fara sa vreau intr-un dulap din vestiar.Dulapurile de fier erau inalte dar mici in latime.In general fetele isi puneau pe umerase hainele, schimbandu-se pentru ora de sport. Inchide usita mica dupa el,lasand ca intunericul sa ne acapareze,doar cateva raze de lumina sa se vada prin niste dungi ce tineau drept aerisere sau ceva de genu.
Eram lipita cu spatele de capatului dulapului de fier,iar Drew era lipit de mine in totalitate.Nu intelegeam de ce fugise asa si dorea neaparat sa se ascunda.Foarte rar il vazusem asa debusolat si nervos.Prea rar in acesti patru ani de cand ne stim.
-Drew frate..ce-I cu tine? Intreb eu lasand mainile pe langa corp,simtindu-l pe el lipit de mine.
-Iarta-ma Cam, dar nu puteam risca sa ma dai de gol…spune incet de tot, atunci imi aduc aminte de vocea angeleasca ce o auzisem inainte sa cad inconstienta in masina.El vorbise atunci si ca acuma,imi dadea senzatia de siguranta.
-Sa te dau de gol?Drew esti prost sau te faci..mi-as fi dat seama ca aia nu-ti sunt prieteni…suntem amici Drew..crezi ca te-as fi….insa nu apuc sa zic ceva ca imi pune o mana pe gura,facandu-ma sa tac.O liniste de mormant se lasa intre noi cand aud in vestiarul mare mai multe voci de barbati.
Respir greu pe nas,stiind ca trebuie sa fac liniste.Drew ma priveste imediat, iar eu ii fac semn din cap ca nu o sa vorbesc.
I-a mana calda de pe gura mea, simtind cum respira sacadat si odata cu mine.Prea putina lumina era in acel loc mult prea mic, ce il facea pe Drew nevoit sa ma atinga la maxim.Ii simteam pieptul mare si bine lucrat,lipit de mine,strivindu-mi cu blandete sanii.Ma rosesc imediat cand il vad asa de aproape, toate trasaturile fetei,erau extraordinar de frumoase.Avea niste ochii caprui ciocolatii mortali, ce te faceau sa te pierzi in ei prea repede, o forma ovala a fetei si un corp lucrat.Era mai inalt ca mine cu un cap, iar mainile sale erau puse in juru meu pe marginea de fier facandu-ma sa ma simt incoltita.Dar la dracu… observandu-l asa aproape..ii fac instinctiv conturul buzelor cu ochii mei albastri,in care batea prea putin lumina ce intra pe micile gauri ale dulapului.
Muta privirea catre mine si el,tintuindu-ma in ochii.Simt ca ma i-au niste calduri extreme si niste frisoane ca dupa o raceala crunta cand ma priveste.
Observ ca ma studiaza si el atent asa cum o facusem eu inainte.Reusesc sa ii vad zambetul cald si prietenos dar in acelasi timp ce ascunde ceva ce ma face sa tremur incontrolata.Ochii aia ma fixasera si ma incoltisera foarte bine.Si nu puteam spune nu,era ca un drog ce il primisem fara voia mea iar acuma suportam efectele.
In vestiar se face liniste, o liniste moarta.Auzim usa de la vestiar cum se tranteste,semne ca tipii plecasera.
Abia puteam respira de emotii,in acesti patru ani,niciodata nu ma atinsesem de Drew asa de mult, ne mai jucam noi,ne mai gadilam copilareste, dar nici de cum nu ajunsesem intr-o ipostaza ca asta.Nu credeam ca as putea tine la Drew din alta perspectiva sau ca el ar putea tine la mine diferit de o sora.
-Drew..cred ca au plecat..spun incet de tot, respirand pe gura din cauza lipsei de aer din acea zona si a pulsului marit la maxim simtind ca inima nu vrea sa stea in piept.Daca as fi putut pica din picioare o faceam,insa locul nu imi permitea.Sunt insa surprinsa cand mana lui Drew imi cuprinde talia si urca incet pe spate pe sub maieul alb.Ma face sa tresar si sa imi mentin echilibrul foarte greu.
-Drew.,..eu…
-Ssssssst… Cam ..eu..te iubesc, spune el incet de tot.Vocea sa angeleasca ma face sa nu mai pot respira la auzul cuvintelor sale.Genunchii nu faceau fata sentimentului puternic ce-mi invadeaza intregul corp.Un sentiment de drag si placere.O caldura ce ma invaluie imediat ce acesta imi mangaie spatele pe sub maieu.Ma face sa ma arcuiesc incet si sa ma lipesc mai mult de el gafaind incet.
-Drew…eu…. Simteam acei fluturasi in stomac, iar o bucurie imi invadeaza intregul corp facandu-ma sa uit unde sunt.Adica inchisa intr-un dulap.Ridic mainile de pe langa corp punandu-le incet pe piepul lui, ridic privirea iar acei ochii de ciocolata ma privesc si ma fac sa raman fixata in ei.Se apropie mult de mine si imi cuprinde buzele intr-un sarut copilaresc prima data, insa limba lui calda si jucausa imi mangaie buzele subtiri facandu-ma sa deschid gura instinctiv ,lasandu-l sa-mi exploreze gura si sa-mi intalneasca limba incepand un joc intens intre cele doua.Ma rosisem mai mult ca oricand in toata viata mea, si niciodata nu simtisem acea placere, nici macar cu Andrew.Era,parca un inger.Ma las dusa de val,uitand ca era defapt cel mai bun prieten al meu, simteam ca ma iubeste,iar asta era pentru mine ceva prea perfect ca sa pot refuza.Scoate mana de sub maieu si isi plima amandoua mainile pe talia mea, coborand si prinzandu-ma de fese cu amandoua mainile.
Gem in timpul sarutului scurt,simtind cum un val de caldura si placere ma facusera obligata sa ignesc.Zambeste imediat ce ma aude si nu ma pot abtine sa nu ridic mainile sa il cuprind in juru gatului si sa ii dezmierd parul brunet cu atingeri calde.Rupe sarutul simtind ca am nevoie de aer si isi continua drumul pe gatul meu in jos, sarutand fiecare parte a gatului meu deja incins.Ii caut cu mana intrarea tricoului si il prind de catarama curelei blugilor tragandu-l mai aproape de mine.Gafai din ce in ce mai tare respirand pe gura deschisa,incercand sa nu mai scot din nici un sunet.Insa cine putea cand baiatul asta se juca cu corpul meu facandu-ma sa am spazme si valuri de placere la fiecare mica atingere.
Mai scot un geamat scurt cand ii simt buzele langa decolteul maieului meu.
Il tineam strans in brate si de par, nedorind sa mai termine vreodata.Il simteam si pe el cum sacada si respira greu,dar incerca sa-mi ofere mie acea placere,indiferent ca el abia putea trage aer corect.
Ma strangea tare de fese iar eu mai scot un ignet ce il face si pe el sa scoata un ignet scurt dar placut urechii mele.
Brusc cand totul decurgea prea bine aud usa vestiarului mare si vocea Lilianei ma trezeste parca dintr-un basm ce aveam sa il traiesc in dulapul din vestiarul salii de sport cu cel mai bun prieten al meu, ce defapt descoperisem ca ma iubeste.
Simt cum inima imi bubuie si il imping pe Drew de pe mine, asta fiind reactie nagativa de frica sa nu fim prinsi, acesta ma prinde de mana iar usa dulapului de deschide cand el de dezechilibreaza si pica inafara dulapului pe spate tragandu-ma dupa el.
Pic peste el, el picand pe spate si lovindu-se usor cu capu de una din bancile lungi din vestiar.
Raman putin peste el,privindu-l in ochii, acuma reusind sa citesc ceea ce nu reusisem niciodata.Citeam defapt gragostea ce o purta pentru mine.
-Hei hei..voi doi porumbeilor..pot sa stiu..ce faceati intr-un dulap? Intreaba Lil trezindu-ne pe amandoi facandu-ne sa rupem contactul vizual.
Nu ma puteam misca deloc,corpul nu ma asculta,insa scutur din cap incet incercand sa leg o fraza pentru ai raspunde Lilianei.
-Aaa..noi am..fugit..de..a trebui sa…
Lil ne priveste intrebator punandu-si mainile in san.Incepe brusc sa rada vazandu-ne rosii la fata si ca tremuram amandoi.
-Fugeati de ce? De profu de sport ? sau in loc sa va invoiti sa va iubiti, mai bine chiuliti si va ascundeti in vestiarul fetelor in dulap, spune ea chicotind , incepand sa rada in hohote de noi.
-Surioara, am fost urmati de tipii aia din anu patru, erau zece pe urma mea si din greseala am tras-o in asta si pe Cam, dar totul e bine…spune Drew,incercand sa para sigur de el,chear daca vocea ii tremura.
-Serios? Atunci de ce sunteti rosii la fata, de ce Drew ai urma de glos roz de-al Cameliei in coltul gurii, si de ce Cam abia poate respira si tremura la fel ca tine? Intreaba ea suspicioasa, facand o fata de ganditoare.
Uram cand stia defapt despre ce era vorba,dar ii placea sa ii faca pe cei din jur sa recunoasca si sa zica cu gura lor.
-Ca era cald acolo, glosul meu e pentru ca..a…aaa..nu conteaza si eu tremur ca este racoare, spun repede si ma ridic rapid tragandu-l dupa mine pe Drew in picioare si ,ii pun o mana pe fata zambind lasciv stergandu-I cu un deget urma de glos din coltul gurii.Acesta zambeste imediat citindu-I dorinta ce se aprinsese in el,la fel ca in mine,dar deocamdata, nu eram nici unu din noi siguri ca asta nu e doar o farsa a inimilor noastre asa ca trebuia sa fim precauti,chiar daca cuvintele sale “Te iubesc” ma facusera sa pic cumva intr-o gaura neagra si sa incerc sa cred ca este adevarat.

[Pixxie.']

Oooo, in sfarsit. Cat te-am mai batut la cap in legatura cu acest capitol =)). Si cat te mai stresez in continuare >:). Aiaiai : )).
Dear, ai evoluat fantastic, altceva nu am ce sa spun. Am vazut cateva mici greselute de tastare, dar nu sunt asa foarte importante, asa ca ii las pe altii sa le corecteze. In seara asta sunt prea fericita sa-mi mai pese =)). Oricum ti-am zis, imi place la nebunie faza din dulap :> ti-am zis-o si pe mess ;)). Si abia astept urmatoarele capitole sa vad cum va evolua relatia dintre cei doi 8->. Dear, bafta la scris si multa, multa inspiratie.

Kiss and hug >:D<.

Portoo a fost aici ;]].