30-09-2012, 09:54 PM
Mandria unui suflet egoist
Nu stiu cat de originala poate fi ideea acestei lucrari. Gandindu-ne la tema, nu sunt foarte multe povesti, iar cele care exista au ceva destul de asemanator cu ceea este prezentat in aceasta lucrare. Totusi, conteaza foarte mult cum este dezvoltata ideea, pentru ca uneori asta o poate face originala. Cum s-a mentionat si mai sus, cu totii stim de tipica fata din provincie si care ajunge in oras cu valizele incarcate de vise si idealuri. Totusi, mi-a placut enorm felul in care a fost prezentata metropola respectiva. Ceea ce a dat un iz de originalitate a fost caracterul tinerei, felul in care ea s-a prins atat de repede de faptul ca lupta pentru supravietuire este mult mai intensa la oras si ca, evident, cel mai puternic supravietuieste. Nu s-a lasat purtata de “visul american”, din cate am inteles, si a muncit pe branci sa ajunga acolo unde este. Asta e ceea ce da de inteles lucrarea. Daca este altceva atunci imi pare rau. Iar titlul se potriveste perfect, complex, da o idee despre ce s-ar putea citi in lucrare, si evident, diferit.
Am dat de ceva greseli de tastare si nu peste tot ai pus spatiul alocat. Ceea ce a fost suparator, pentru ca da senzatia unei scrieri repezite, neglijente si, automat, cand se confrunta cu asa ceva, cititorii nu se asteapta la ceva calitativ. In fine, ai facut o treaba buna cu naratiunea si descrierea – mie una mi-a placut descrierea acestei lucrari, cursiva. Iar asta a ajutat mult la intarirea senzatiei de “urban”. Totusi... parca s-a terminat cam brusc. Nu stiu, e posibil sa fie doar parerea mea.
In rest ce pot sa zic, potentialul este evident in aceasta lucrare, se vede ca esti o persoana cu multe in cunostinte in acest domeniu si care stapanesti suficient de bine aceasta arta a limbajului, literatura. Ideea desi cliseica a fost dzevoltata in asa fel incat sa fie mai mult sau mai putin originala, titlul e foarte potrivit cu subiectul lucrarii. E ok.
Am plantat otel
Mie, personal, imi place lucrarea asta din toate punctele de vedere, enorm de mult. Are evident cateva scapari, pe care am sa le mentionez mai jos, dar ceva mai bun de atat si care sa se potriveasca mai bine cu tema nu cred ca as fi putut intalni. Ideea este una cat se poate de originala si mai mult fascinanta. E atat de complexa si impresionanta ca aproape mi-e ciuda ca este doar o lucrare scurta, caci actiunea pare foarte grabita, desi asta ajuta la unele aspecte. Chestia cu organizatia OUOV – sper ca nu am pocit numele – mi s-a parut geniala, iar ideea unei ploi care in loc de efect benefic, distruge si ultima farama de suflet din om mi s-a parut mai mult de atat. Iar titlul, superb!
Ma rog, mie mi-a placut mult, repet, ideea lucrarii; modurile de expunere prin care se realizeaza dezvoltarea ideii si formarea firului epic propriu-zis se imbina foarte bine, as spune chiar perfect. Lucrarea a reusit sa-mi capteze atentia si asta mai mult datorita dinamismului dat de diversitatea de verbe, figuri de stil si a imaginilor artistice, de imbinarea perfecta a modurilor de expunere – dialogul a fost savuros. Replicile lui Alecsander au fost superbe, iar Jake mi s-a parut atat de complex, imi pare rau ca nu s-a putut dezvolta mai mult acest personaj. Nu stiu de ce imi aducea aminte de Eliade in al sau Roman al adolescentului miop. Ma rog, asta probabil mai mult din cauza firului epic. – care ma transpuneau pur si simplu acolo, la momentul si locult actiunii. Practic, in timp ce lecturam lucrarea, imi inchipuiam scene dintr-un film regizat de Spielberg, si peisajele unui oras dintr-o lume post-apocaliptica. Cum zice diriga mea, de info, pentru asta ai o bila alba! Pentru ca eu una, cand spun urban, asta am in cap. Peisaje post-apocaliptice. Oi parea sucita, dar vorbesc foarte serios serios.
Totusi au existat, cum ziceam, si ceva scapari. In naratiune, desigur, dar nu atat de grava incat sa fie mentionate si mai mult de scriere. Si ma refer mai mult la faptul ca au existat multe propozitii care incepeau cu litere mici. O fi fost de la word, nu stiu, dar la o reevaluare mai atenta a lucrarii ar fi trebuit sa se vada oricum si sa fie corectate.
Ma opresc aici, desi sunt singura ca in timp ce scriam am uitat sa mentionez anumite lucruri, dar, per ansamblul, acestea au fost opiniile mele in legatura cu cele doua lucrari si anunt ca votul meu merge spre a doua lucrare si anume Am plantat otel . Totusi, tin sa le mentionez ambilor concurenti ca ii admir pentru curajul lor si le apreciez efortul depus.
Nu stiu cat de originala poate fi ideea acestei lucrari. Gandindu-ne la tema, nu sunt foarte multe povesti, iar cele care exista au ceva destul de asemanator cu ceea este prezentat in aceasta lucrare. Totusi, conteaza foarte mult cum este dezvoltata ideea, pentru ca uneori asta o poate face originala. Cum s-a mentionat si mai sus, cu totii stim de tipica fata din provincie si care ajunge in oras cu valizele incarcate de vise si idealuri. Totusi, mi-a placut enorm felul in care a fost prezentata metropola respectiva. Ceea ce a dat un iz de originalitate a fost caracterul tinerei, felul in care ea s-a prins atat de repede de faptul ca lupta pentru supravietuire este mult mai intensa la oras si ca, evident, cel mai puternic supravietuieste. Nu s-a lasat purtata de “visul american”, din cate am inteles, si a muncit pe branci sa ajunga acolo unde este. Asta e ceea ce da de inteles lucrarea. Daca este altceva atunci imi pare rau. Iar titlul se potriveste perfect, complex, da o idee despre ce s-ar putea citi in lucrare, si evident, diferit.
Am dat de ceva greseli de tastare si nu peste tot ai pus spatiul alocat. Ceea ce a fost suparator, pentru ca da senzatia unei scrieri repezite, neglijente si, automat, cand se confrunta cu asa ceva, cititorii nu se asteapta la ceva calitativ. In fine, ai facut o treaba buna cu naratiunea si descrierea – mie una mi-a placut descrierea acestei lucrari, cursiva. Iar asta a ajutat mult la intarirea senzatiei de “urban”. Totusi... parca s-a terminat cam brusc. Nu stiu, e posibil sa fie doar parerea mea.
In rest ce pot sa zic, potentialul este evident in aceasta lucrare, se vede ca esti o persoana cu multe in cunostinte in acest domeniu si care stapanesti suficient de bine aceasta arta a limbajului, literatura. Ideea desi cliseica a fost dzevoltata in asa fel incat sa fie mai mult sau mai putin originala, titlul e foarte potrivit cu subiectul lucrarii. E ok.
Am plantat otel
Mie, personal, imi place lucrarea asta din toate punctele de vedere, enorm de mult. Are evident cateva scapari, pe care am sa le mentionez mai jos, dar ceva mai bun de atat si care sa se potriveasca mai bine cu tema nu cred ca as fi putut intalni. Ideea este una cat se poate de originala si mai mult fascinanta. E atat de complexa si impresionanta ca aproape mi-e ciuda ca este doar o lucrare scurta, caci actiunea pare foarte grabita, desi asta ajuta la unele aspecte. Chestia cu organizatia OUOV – sper ca nu am pocit numele – mi s-a parut geniala, iar ideea unei ploi care in loc de efect benefic, distruge si ultima farama de suflet din om mi s-a parut mai mult de atat. Iar titlul, superb!
Ma rog, mie mi-a placut mult, repet, ideea lucrarii; modurile de expunere prin care se realizeaza dezvoltarea ideii si formarea firului epic propriu-zis se imbina foarte bine, as spune chiar perfect. Lucrarea a reusit sa-mi capteze atentia si asta mai mult datorita dinamismului dat de diversitatea de verbe, figuri de stil si a imaginilor artistice, de imbinarea perfecta a modurilor de expunere – dialogul a fost savuros. Replicile lui Alecsander au fost superbe, iar Jake mi s-a parut atat de complex, imi pare rau ca nu s-a putut dezvolta mai mult acest personaj. Nu stiu de ce imi aducea aminte de Eliade in al sau Roman al adolescentului miop. Ma rog, asta probabil mai mult din cauza firului epic. – care ma transpuneau pur si simplu acolo, la momentul si locult actiunii. Practic, in timp ce lecturam lucrarea, imi inchipuiam scene dintr-un film regizat de Spielberg, si peisajele unui oras dintr-o lume post-apocaliptica. Cum zice diriga mea, de info, pentru asta ai o bila alba! Pentru ca eu una, cand spun urban, asta am in cap. Peisaje post-apocaliptice. Oi parea sucita, dar vorbesc foarte serios serios.
Totusi au existat, cum ziceam, si ceva scapari. In naratiune, desigur, dar nu atat de grava incat sa fie mentionate si mai mult de scriere. Si ma refer mai mult la faptul ca au existat multe propozitii care incepeau cu litere mici. O fi fost de la word, nu stiu, dar la o reevaluare mai atenta a lucrarii ar fi trebuit sa se vada oricum si sa fie corectate.
Ma opresc aici, desi sunt singura ca in timp ce scriam am uitat sa mentionez anumite lucruri, dar, per ansamblul, acestea au fost opiniile mele in legatura cu cele doua lucrari si anunt ca votul meu merge spre a doua lucrare si anume Am plantat otel . Totusi, tin sa le mentionez ambilor concurenti ca ii admir pentru curajul lor si le apreciez efortul depus.