FOTM - Noiembrie - Lucrari

[Unia]

Imi pare rau de intarziere, dar am fost mai obosita decat credeam.

Lucrarile vor fi postate in ordinea in care le-am primit si vor fi anonime.

Perioada de votare
Votarea va dura o saptamana, de astazi, miercuri, 24 noiembrie, pana marti, 30 noiembrie.

Cum votati?
Am atasat un poll in care puteti vota o singura optiune acestui topic. Initial am vrut sa fac un poll cu alegere multipla, dar am hotarat ca varianta asta e mai buna. Votul in poll este obligatoriu si valoreaza 1 punct. Argumentarea votului din poll printr-un post e optionala, in acest caz votul valoreaza 3 puncte.
O data cu premiile pentru ficurile castigatoare se va acorda si premiul pentru cea mai buna critica.

Lucrarile:

Lucrarea 1.

Nebunia Albă

Groază! Furie! Durere! Disperare! Mâhnire! Iubire! Şi apoi nimic. Un ciclu nesfârşit. Un ciclu al ororilor sufleteşti. Şi unde duc acestea? La moarte! Dar ce fel de moarte? Una albă, a nebuniei pure.

Se agita, prins în capcana propriei conştiinţe, legat cu chingi, imobilizat de către semenii lui. Se zbătea, urlând obscenităţi, dorind moartea celor care îl izolaseră în acest iad alb. Răcnea către duhuri şi spirite ce existau doar în mintea lui, cerând dreptate, implorând eliberarea. Dar nu i se răspundea din nici o parte.

Atunci îşi izbi corpul de uşa capitonată, crezând că forţa brută ce exista totuşi în el îl va scăpa de chinurile la care era supus, crezând că doar trecând de partea cealaltă a pragului va scăpa de demonii care râdeau în fundal, întinzându-şi degetele scheletice şi pline de sânge către el. Degete ca ale celor doi părinţi care îl maltrataseră atâţia ani. Degete firave, lungi, cu unghii curbate care aşteptau să îl înhaţe şi să îi rupă carnea. Degete mânjite de sânge atunci când el îi înjunghiase, scârbit şi înnebunit pe deplin de grozăviile la care fusese martor.

Ţipa, deznădăjduit, către cei aflaţi pe coridoare, cerând libertate, căci pereţii albi ai celulei păreau să îl sufoce. Cum nimeni nu părea să îl audă, deşi vedea neliniştea, ba chiar şi mila de pe chipurile lor, furia îl copleşi.

Se întoarse pe călcâie, alergând dintr-un colţ în altul, muncindu-se să scape de jacheta pe care o purta. Îi era cald, iar setea devenise o nevoie aproape psihică. Muşcându-şi buzele până la sânge continuă să se izbească ba de un perete, învelit în acea masă pluşată albă, ba de altul, scâncind mereu. Nu îl durea, dar parcă ar fi preferat usturimea unei lovituri în locul liniştii depline care îl împresura.

Obosi repede, dar nu se dădu bătut. Iadul acesta alb nu îl va ţine captiv prea mult timp. Nu făcuse nimic rău. Doar le luase viaţa celor doi asupritori ai săi. Nu dorise decât ca totul să înceteze. Nu mai dorise mângâierile soioase şi perverse, sau muncile grele la care era supus. Nu mai dorise jocurile sexuale impertinente din partea celor doi. Voise să scape, să fugă către o lume mai bună. O lume care să îi înţeleagă suferinţa, care să îl asculte. În schimb, nimerise aici.

Urletele sale agonice se transformară, treptat, în mici scâncete dureroase, iar el căzu în genunchi. Nu era prima dată când îl închideau aici, şi ştia că, oricât s-ar zbate, albul din jurul lui nu se va diminua. Intensitatea dureroasă pe care o aveau pereţii nu va dispărea, aşa că închise ochii. Şi se concentră.

Se concentră să alunge nălucile înfometate care se apropiau de el. Deja le simţea respiraţiile fetide mângâindu-i pielea. Dacă ar fi deschis ochii, probabil că le-ar fi văzut şi chipurile respingătoare care îi zâmbeau sardonice, dar nu le dădu satisfacţia asta. Continuă să se roage către un Dumnezeu care l-ar fi ascultat chiar dacă se afla în celula asta blestemată.
Se rugă ca ei să dispară. Se rugă ca iadul alb în care se afla să se transforme în altceva. Se rugă, iar şi iar, ca el să moară. Ştia că nu mai avea nici un viitor în această lume. Cine ar fi ascultat un nebun?

“Dar cine e mai nebun? Eu care încerc să scap de lumea asta spurcată, sau voi care ignoraţi tot şi vă uitaţi cu superioritate la mine!? Cine e mai nebun? “ şi râsul începu să îi gâlgâie în piept.

Nu mai avea decât o singură scăpare... Dar ea întârzia să apară.

O boare rece îi mângâie pielea, îngheţându-i broboanele de sudoare, alungând spiritele rele care salivau după sufletul lui. Dar el nu îndrăzni să deschidă ochii. Cine era? Nu mai conta! Avea să scape? Un nebun nu scapă niciodată! Dar era el nebun cu adevărat? Nu, dar oricum nu mai avea nici un sens. Ori aici, ori afară, totul avea să fie la fel.

Un murmur slab sparse liniştea apăsătoare. O atingere rece rupse vălul subţine al apatiei în care se învelise de bună voie. Curiozitatea învinse. Deschise ochii. O figură blândă, zâmbitoare se apropie de el. Era perfectă, oricine ar fi fost. Însă, Groaza îl trezi din contemplarea noului venit, iar el se târî neputincios spre spatele cămăruţei.

Alb! Prea mult alb! O moarte albă! Tremurând, cu lacrimile curgând şiroaie pe obrajii îngălbeniţi de frică, nu reuşi să articuleze nici măcar un cuvânt. Nu dorea o astfel de moarte. Orice numai ea nu!

Dar nici de data asta nu fu ascultat, iar mâna, osoasă, aproape scheletică, cu unghii lungi, se întinse spre el, apucându-l de gât.

-Cu toţii suntem datori cu o moarte, Sebastian! A ta va fi mai blândă şi mai albă decât toate celelalte. Acordă un elogiu nebuniei tale, căci numai ea ţia făurit un astfel de destin.

Şi totul se termină cu aceste ultime cuvinte.

Gâtul îi fu frânt, întors într-un unghi nefiresc, iar sufletul său se desprinse din carcera albă în care fusese întemniţat şi pluti către Iadul care îi fusese hărăzit. Cei care îl descoperiră a doua zi, nici nu se mirară de moartea sa. Nimic nu îi mai înspăimânta.

Nebunii albi pot face orice.


Lucrarea 2.

Ai fost un naiv.

Iubitule... eÅŸti un monstru, ÅŸtiai?
Ai apărut în viaţa mea atunci când îmi era lumea mai dulce. Vezi tu, eu mi-am promis, mi-am jurat că nu mă voi îndrăgosti de unul ca tine. De ce îmi spulberi toate juramintele? Vezi tu, ele pentru mine sunt sacre. Când mă gândesc ce fiori îmi treceau prin corp când îţi întâlneam privirea, cum mi se încălzea sufletul când tu mă priveai atât de rece... Cum reuşeai? Mă distrugi cu indiferenţa ta. De ce mă consideri inferioară ţie? Am avut şi eu un suflet alb, pur, atât de inocent.
Şti ceva? Nu îmi mai pasă!
Nici ţie nu ţi-a păsat de inima mea, de sentimentele mele. Mi de ce mi-ar păsa de tine acum? Mi-ai spus că mă placi, de ce te-aş crede oare? Sunt numai nişte vorbe uşoare purtate de vânt, iar eu.. eu ca o proastă am avut încredere în ele. Eşti un nimeni de acum pentru mine. Reţine asta. Vei deveni în curând o umbră pentru inima mea distrusă. De ce mi-ai pătat inima atât de albă? A trecut aproape un an de când tu mi-ai sucit minţile. Ştiai despre sentimentele mele... Dar ce? Ţie ţi-a păsat câtuşi de puţin? Nu, tu continuai să îmi arunci mereu acelaşi zâmbet seducător. Un chip atât de alb, atât de divin. Erai îngerul meu, ştiai? Un demon cu înfăţişarea unui înger atât de pur. Totuşi semănăm atât de bine cu doi copii care nu ştiu să se joace cu o jucărie.
M-ai crede oare acum dacă ţi-aş spune că tu eşti drogul meu? Nu, probabil vei râde de mine, la fel cum o faci când auzi de mine. Ai fost un naiv, nu ai ştiut să preţuieşti dragostea adevărată şi nici nu vei şti vreodată dacă aceasta îţi va apărea. Nu îmi mai pasă! Te urăsc!
Eram atât de fericită, atât de copilă... Până te-am cunoscut pe tine. Speram să mă iubeşti şi tu la fel cum am făcut-o eu. Da, chiar am făcut-o cu adevărat, iar tu ai dat cu piciorul la tot. Aşa să faci în continuare. Foarte bine, chiar te felicit. Ai reuşit sa mă joci pe degete. Continuă să fi orb încontinuarea. Oricum eşti un distrus.
Am fost slabă, s-a văzut. Dar să şti că nu mă las eu călcată în picioare de tine. Te voi ucide... Îţi voi da să guşti din otrava mea. În aşa fel încât albul meu să fie pătat cu roşul tău dulceag.
Ai fost un naiv că ai gustat din otrava mea!

Lucrarea 3.

Andante

Åži s-a depus praful.

Fluxul normalităţii şi al raţiunii a fost clar dat peste cap ! Totul merge în direcţia opusă. Sunt sfidată şi nu pot găsi nici măcar o explicaţie cât de cât plauzibilă care să îmi clarifice situaţia. Zgomotul îmi răneşte timpanul, iar atmosfera tensionată îmi ia şi ultima fărâmă de aer ce îmi atenua căderea. Da, cădere este cel mai bun cuvânt pe care îl pot rosti. Mă aflu în cădere liberă.

Am clacat.

Glasurile ce străbat camera de aşteptare îmi răpesc luciditatea, eu nu mai sunt coerentă. Nervoasă, agonizată, trădată, bulversată, stupefiată.
Îmi vine să zbier, să sugrum realitatea mult prea cruntă şi să revin la ce a fost odată.
Sunt privită, urmărită de nişte ochi cu o stălucire ciudată, ştiu sigur ! Aceste persoane, aceşti patru pereţi albi, totul mă sufocă.
Toţi vorbesc, râd, sunt fericiţi, dar eu sunt stocată pe o muchie dintre trecut şi prezent. Trei nenorocite de cuvinte stagnează în fiinţa mea, doar trei cuvinte...

Ai picat examenul.

Ce uşor a fost să le spună. Ochii îi erau goi, iar pe faţa îmbătrânită, aspră nu era nimic întipărit. Totul era atât de rece şi lipsit de expresivitate.
Dar cum s-a ajuns la acest stadiu? E întrebarea la care nu pot răspunde cu toate că tânjesc după cauza acestui mic infern.

E atât de frig afară. Afară? Când am ieşit? Ce comportament infantil şi prostesc. Şi încă îndrăznesc mă numesc o fiinţă matură, raţională, îmi vine să râd.
Vreau să mă eliberez, iar fuga părea opţiunea cea mai potrivită. Este inadmisibil ! Mă comport absurd, nu dau dovadă de inteligenţă, stăpânire de sine, curaj, frivolitate. Persoana de odinioară s-a spart şi au rămas doar cioburile. Ce trist, ce ironic.

Åži timpu-Å£i curge,
ceasul se-ntoarce,
totul se sfărâmă
în propria-ţi neputinţă.

Doi bătrâni stau pe bancă, probabil nu s-au văzut de ceva timp şi îşi istorisesc anumite întâmplări sau poate că singurătatea îi omoară şi încearcă să o ignore într-un anumit fel. Da, cu siguranţă acesta este motivul.
Dar eu simt privirile celorlalţi aţintite asupra mea. Voi fi învinuită, certată şi de nişte străini? Îmi vor reproşa că nu am dreptul să greşesc, că trebui să îmi păstrez atitudinea de învingătoare, să demonstrez că sunt premiantă. Este absurd ! Comportamentul meu lasă de dorit. Cât de mult am decăzut.
Nu mă pot abţine şi dau drumul unui râs isteric. Stau pe loc şi râd, da, râd de penibilitatea ieşită din comun ce mă înconjoară. Toţi se uită la mine, probabil cred că sunt nebună, dar nu îmi pasă.
Nu mai vreau să ştiu nimic.

Cuvinte indicibile, lacrimi ascunse, clipe pierdute pe veci în acordurile ticăitului dulce, o melodie îngropată şi amintirea zilei de ieri. Totul se îmbină perfect, doar că sincronizarea îţi provoacă greaţă.

Continui să fug, este cea mai bună alternativă. Ignor persoanele enervate ce ripostează prin fel şi fel de cuvinte. Să mă comport frumos şi să fiu atentă la ceea ce fac au devenit ultimele puncte de interes în acest moment.
Un sunet subţire atinge cote maxime, devenind de-a dreptul deranjant. Cineva mă trage de mână şi eu mă prăbuşesc la pământ. Nu mai înţeleg nimic, ceaţa e prea densă. Privesc pierdută în jur şi observ încetinirea cursului monoton. E din cauza mea, sunt conştientă, dar nu mai pot face nimic.

Totul se mişcă în reluare.

Fiecare gest al lor emite nepăsare, ignoranţă, nu le pasă, dar zâmbesc.
Cu toate vorbele alese şi gusturile rafinate întărite de o gândire sclipitoare, debordând eleganţă, eu clachez.
Am ţintit perfecţiunea şi nu am atins nici măcar mediocritatea, dar nu voi cerşi îndurare. Nu am nevoie de milă. Voi savura dispariţia lucidităţii şi scânteiele nebuniei temporare.

Iar din mătasea odată albă nu a rămas decât o umbră învechită şi ascunsă în încuietoare arsă a unui suflet pierdut.

Lucrarea 4.

Alb e negru si negru e alb

Culori sau nonculori ? In ce se exprima viata mea? Cred ca in nonculori. Fara gri. Doar alb si negru. De ce? Nu intrebati ca nici eu nu stiu de ce.

Alb. Ce e alb? Pentru mine albul exprima simplitatea, banalitatea, normalul, nimic iesit din comun. Dar negrul? Negrul ce este? Negrul probabil ca e opusul lui alb: extravaganta, deosebitul, diferitul si orice e iesit din comun.

Dar sa o luam altfel. Albul mai inseamna si fericirea, implinirea, puitatea, si altele care la varsta mea ar trebui sa ma reprezinte dar care nu o fac, precum negrul mai inseamna si tristetea, deznadejdea, disperarea si chiar moartea.

Daca ar fi sa aleg una din aceste doua nonculori sa-mi reprezinte viata as spune negru pentru ca e ceva obijnuit pentru mine pe cand albul imi coloreaza foarte rar viata.

Acum parca se leaga dar e cam aiurea. Albul e normalul si arata ce e bun in viata iar negrul e diferitul si arata ce e rau in viata. Asta e partea normala si in regula dar acum vine partea ciudata: daca negrul e partea normala a vietii si nu albul? Atunci cum e? Daca tristetea si deznadejdea sunt ceva normal in viata de zi cu zi?

Presupun ca atunci albul e negru si negrul e alb!


Lucrarea 5.


Întrebări

Zornăit de lanţuri străpung liniştea mormântală. Dar oare unde sunt eu? Şi tot singur îmi dau raspunsul, nicăieri. Într - un abis al nimicului. Totul e alb; nici măcar o pată de culoare orcât de mică ca să îmi dea de înteles că totul înca mai trăieşte .
Merg şi iar merg, dar nu ajung nici de cum la poarta de care mi se povestea înainte de a paşi în această lume nevăzută. O poartă care te poate scapa din această ' închisoare ' fară de care noi, suflete goale nu am putea rezista. Acel zgomot de matale ciocnindu - se mă tot urmăresc, la fiecare pas, la fiecare oprire. Simţeam cum înnebuneam. Doar eu şi prezenţa mea. Existăm dar totuşi nu existăm. Nici umbră nu am - ce teroare, ce mister . Acel alb mă aducea la disperare. Priveam cum lanţurile timpului parcă se contopesc cu mâna mea prin atingerea de gheaţa ce o lasă aceasta. Un chicotit din senin se auzi şi astfel străpunse acea linişte, parca îmi soptea ' Hai să ne jucăm! ' . Era un glas dulce ce te ducea cu gandul la un copil crescut in pantecele celei mai nobile familii , era ca un sunet armonios ce îmi gâdila timpanele. Dar oare chiar era reală acea voce ? Sau încep să o iau razna cu fiecare minut trecut?
Simţeam cum sângele mi se scruce din încheieturi şi cum dispare în neanţ, nu era nici o durere, doar o macinatura pe suflet , o mică rană întiparită în adâncul sufletului meu . Mă uit împrejur; nu e nimic, nici măcar un tablou al vrunui anotimp. Dacă a fii nemuritor înseamnă a uita cum este să iubesti, să zâmbeşti şi să te gandeşti cât de frumoasă şi imprevizibilă e viaţa atunci... chiar nu mai vreau să fiu doar un contur ce suferă pentru a nu murii . Dar oare chiar trăiesc? Atâtea întrebări . Aş fi vrut ca măcar în ultima clipă când am închis ochii să pot spune " adio " vieţii .

Lucrarea 6.

Alb imaculat

Alb. Numai asta vedeam... Un alb ce trebuia pătat cu negru, dar cerneala nu voia să curgă, să păteze. Nu dorea să facă asta... voia să lase acea culoare să mă înnebunească.

Nimic. Doar un alb imaculat.

M-am ridicat de pe scaun și pășesc în încăpere, în căutarea ideilor ce pot convinge cerneala să curgă și să păteze. Dar nu găseam. Soarta nu ținea cu mine, voia să mă cufund în marea de lucruri ce nu mă inspiră, să mă prăfuiesc, să dispar din ochii criticilor neîndurători. Poate că asta aș vrea și eu, poate că aceta e destinul meu. Dar nu am să dipar acum de pe scenă, înainte ca spectacolul să fi început. Nu voiam să nu mai fiu orbit de acele reflectoare deranjante.

Un alb ce-mi întunecă mintea.

Am ieșit din casă în căutarea muzei mele. Mergeam agale pe străzile aglomerate, dar, totodată, goale. Nimic nu-mi atrăgea atenția. Totul era comun, dar ieșit din comun. Nu știu cât am mers și n-am văzut nimic, de parcă luminița de la capătul tunelului era doar o simplă vorbă, imposibilă. Poate că era adevărată această vorbă, dar se pare că eu nici măcar nu parcursesem jumătate din tunel.

Un alb precum negrul.

Și am continuat să merg orbește pe străzi, cufundat în albul negru. Nimic interesant. Părea că reflectoarele nu mă mai doreau, stiloul mă detesta, hârtia nu voia să fie pătată de mine. Eram respins de instrumentele cărora îmi dedicasem viața. Deodată, am văzut lumina. De la depărtare era perfectă, potrivită ca să-mi fie muză. Dar s-a prăbușit și a devenit imperfectă, detestabilă. O frunză veștejită, atâta tot.

Respins de foaia pe care scriam de-o viață.

Pierzându-mi orice speranță în a-mi găsi ideea, am pornit înapoi spre casă, fără să mai privesc drumul. Eram pierdut în vremurile când albul imaculat se umplea imediat de negru, când ideile curgeau precum apa unei cascade. Se părea că vremea mi s-a dus... Că foaia nu mă mai dorește, s-a plictisit de mine. Și ce aș putea face? Simplu, nimic. Poate doar să accept că asta mi-e soarta și să o îmbrățișez cu o fericire falsă.

Și așa, visul mi s-a spulberat.

Am intrat în casă la fel de impasibil ca de obicei. Am privit preț de o secundă încăperea ordonată, dar dezordonată și m-am așezat la birou, ațindindu-mi privirea spre maldărul de file fără nimic scris pe ele. M-am uitat la ele minute, zile sau chiar ani. Nu mai țineam evidența timpului. Eram doar eu și filele mele ce m-au respins cu atâta cruzime. Când am ridicat capul, nu am făzut nimic colorat, numai o singură nonculoare.

Numai un alb imaculat ce mi-a deschis porțile spre tărâmul nebuniei.

Lucrarea 7.

Alb de întuneric

Hi. Hi. Am murit. Nu-i aşa că-i frumos? Peste tot în jurul meu se derulează precum un videoclip, fâşii nestinse de alb. Ştiam că voi ajunge aici, în Rai, la îngerii la care am visat toată viaţa ca un copil neputincios. Era şi normal, doar nu am fost eu mereu Elizabeth cea scumpă şi amabilă?
Încep să râd şi să dansez în jurul unui cerc imaginar ce îmi place la nebunie. Ce frumos este să simţi vibraţiile muzicii când eşti fericit! Sunt împlinită cu sufletul şi trupul.
M-am oprit brusc, privind nedumerită la alb. Era o culoare frumoasă. Preoţii spun că reprezintă puritatea îngerilor şi a lui Dumnezeu. Hm... acum sunt deci o persoană pură.
Râd din nou, zâmbind ca un copil tembel la acel alb infinit. Mă întreb însă, dacă totul aici este atât de alb, atunci eu ce culoare am? Am întins mâinile, vrând să-mi observ nuanţele ce mi le aduceam aminte ca fiind creole.

Alb.

Închid ochii pentru câteva secunde. De ce alb? Asta ar presupune că nu sunt cu nimic specială, ceea ce bineînţeles că este imposibil. Pe Pământ eram fiică de conte. Probabil e un fel de glumă care ar trebui să îmi ridice moralul. Am zâmbit, redeschizând ochii şi privindu-mi mâinile.

Alb.

Zâmbetul mi-a pierit de pe faţă, afişându-se o expresie de om disperat, temător şi nemulţumit. Încep să râd, închizând ochii. Gluma asta a mers cam departe, ar fi cazul să înceteze. Râd zgomotos, cu o voce spartă. Îmi deschid ochii, cu temere.

Alb.

Faţa mi se crispase. De ce dracu nu văd nimic?! Încep să râd isteric. Stai! Care râs? De pe care faţă? Îmi prind cu brutalitate părul roşcat. Stai! Care mâini? Care păr? Care!... roşcat?
Încep să mă rotesc nebuneşte în jurul cercului meu imaginar. Stai! Cu ce picioare? Privesc în jos.

Alb.

Ţipătul zguduitor, scos parcă de un animal însetat de sânge care şi-a încolţit prada, s-a auzit ca un ecou nebun în acel... infinit? Da? Asta era. Acolo mă aflam. Într-un infinit albicios, fără dovada existenţei mele, aruncată într-un abis pur ce mă cuprindea cu întunericul lui.
Am îngenunchiat (improbabil), privind pierdută ( la fel de improbabil) la acest alb. Dacă aş fi ştiut că asta înseamnă moarte, atunci nu-i doresc nimănui să o experimenteze într-un înveliş atât de ipocrit.



Lucrarea 8.

Alb…

Alb,
Zăpadă,
Lumină,
O coală de hărtie fără pic de inspiraţie,
Caloriferul din baie,
Crin,
Fereastra de la ’mess,
Ouă,
Dubiţa ce fură copii,
Fata în alb,
Lapte,
Pene de gâscă,
Camera de spital,
Iarnă,
Un nor pierdut pe cer,
Ghiocel,
Chiloţii lui Abel,
Rochie de mireasă,
Gumă,
Porumbelul pacii,
Hitler,
Spaghete fără sos,
Perdea,
Bluza Silviei,
Urs polar,
Părul bunicii,
Stea,
Masina lui James Bond,
Lună,
Fata în alb,
Un fulg ce zboară,
Åži niÅŸte aluat.
Luminiţa de la capătul tuneluilui
Åži...
Åži...
...
Åži...
Negru...

Lucrarea 9.


Un alb gol.

Atât de alb. Atât de clar. Atât de pur.
Şi totuşi… Atât de gol! Un alb pur care e gol e atât de frumos, atât de pustiu, si atât de fragil! Dacă stai in faţa lui nu trebuie ca umbra ta sa ajungă pe acel alb. Nu ar mai fi gol. Umbra ta i-ar acoperi goliciunea lăsându-l să fie un alb la fel de intens, dar fără acel gol special. Iar dacă nu ar fi gol atunci nu ar fi pur. Ar fi pătat, impur, urât, dar totuşi alb. Un alb ce nu merită atenţia ta.
Ce e un alb gol? E acel alb imaculat in care să te pierzi. Să nu ştii încotro să o iei. Exact ca un labirint dar poate totusi mai complicat. Într-un labirint iti poţi marca drumul pe care ai trecut. Într-un alb gol, unde nu ai nimic, nu ai ce recunoaşte. E doar o mare imensă de zăpadă ce te orbeşte si fascinează in acelaşi timp. Frumuseţea lui te-ar provoca să îl priveşti. Dar puritatea lui iţi jenează ochii, făcându-te să îi strângi din ce în ce mai tare, iar apoi, in cele din urma, sa ii inchizi.
Acum realizez ca albul gol seamana cu un sentiment: dragostea. E la fel de frumoasa si de orbitoare. La fel de pura si fragila. La fel de usor te pierzi in ea. Cum se spune: “ Dragostea e oarba. “ Poate ca are dreptate. Dar un sentiment pe cat e de puternic pe atat e de fragil. Poate ca dragostea e nemarginita si oarba. Dar raneste mai mult ca si orice. O singura vorba gresita si puritatea ei s-a dus! Ranile ei se vindecă în timp dar niciodată complet. Întotdeauna ramane o urmă care te bantuie.
Şi totuşi, un alb gol e defapt vidul, nu? La fel de pustiu, la fel de inselător si la fel de gol.
Şi ştiu ca vidul este totodată cunoaşterea absolută. Ce ar trebui să însemne asta? Că atunci cănd eşti într-un alb gol totul pare mai logic? Sau că totul capătă un sens?
Cine ar putea şti? Oricum nimeni nu a ajuns acolo vreodată…

__________________________________________
Mult succes! Daca apar probleme sau daca am gresit ceva, trimiteti-mi un PM.

[candy_cane]

Sunt prima care se apucă de comentat. Ceea ce e pe de o parte bine, şi pe de o parte rău *leneşilor*.


~Lucrarea 1: Nebunia Albă


Titlu: După cum sper să creadă şi restul celor care vor citi această lucrare, eu zic că e un titlu ales destul de bine, ţinând cont şi de idea exprimată în text. Totuşi, cred că se putea alege unul şi mai bun. Nu că nu aş şti câte eforturi sunt depuse în mod normal în alegerea unui titlu cu rezonanţă, dar tot cred că se putea formula altfel. Nu că nu ar atrage, dar până şi titlul te duce cu gândul la un nimic alb. Pare destul de anost, sau poate mă înşel eu.


Aspectul textului: Pot spune că îmi place. E uşor de citit, capitolele sunt împărţite corespunzător, astfel că un cititor mai obosit decât restul nu se pierde între rânduri. E uşor de urmărit acţiunea. Aici ai un punct în plus, mai ales că m-am uitat şi peste celelalte lucrări, aşa în mare, şi am observat că nu prea au această delimitare.


Ortografie: Nu am văzut greşeli, de nici un fel. Nici repetiţii, nici cuvinte scrise greşit... Nimic. Asta e bine, totuşi, cred că puteai munci un pic mai mult. Pare uşor banal ca nivel de limbaj, pueril aş putea spune. Ai diacritice, şi pentru asta mă plec uşor în faţa ta. Folosirea diacriticelor, într-o lucrare de orice fel, chiar şi într-un comment ca acesta, e destul de anevoioasă. Fiecare lucru are asperităţile lui, aş putea spune, dar tu te descurci destul de bine.



Originalitate: Ei bine... Aici chiar am de comentat un pic. Idea nu mi se pare chiar aşa de originală. Adică, da, are tente psihologice, atinge anumite probleme mentale pe care ni le-am putea pune toţi, ba chiar dai o notă de filozof pe ici pe colo, dar, pentru că mereu există un dar, am văzut destul de multe poveşti care prezintă nebunia şi moartea ca pe ceva alb, un lucru imaculat, aproape pur în naivitatea şi durerea care le caracterizează. Nu văd cu ce ai ieşi tu în evidenţă la o asemenea lucrare. E drept că prezinţi idea asta în alte nuanţe, iar stilul tău pare unic, şi e chiar frumos, însă mă lasă cu un gust amar. Bine! Să nu exagerez, mă simt ca şi cum am molfăit o lămâie.

Adevărul pe care ni-l prezinţi în atât de multe cuvinte e destul de şocant, dar parcă tot duce lipsă de sentimente adevărate. Ceva pare fabricat la tine. Poate chiar sentimentele? Nu te cunosc chiar aşa de bine ca să îţi spun, dar după idea din această poveste, aş spune că vrei să ne transmiţi un singur mesaj : "Fiecare om îşi are demonii lui de culori şi forme diferite, iar scăparea din iadul prefabricat în care a căzut, e mereu ascunsă!"

Încearcă să îţi găseşti "sufletul", căci îmi dai impresia că l-ai pierdut undeva pe drum.



Părerea mea, că doar nu poate fi a altcuiva: Per total, e o lucrare bună. Ai idei originale, asta pot să ţi-o mărturisesc. Chiar dacă, în zilele noastre, dai mereu pest subiecte asemănătoare, iar ideile par a fi mereu aceleaşi, tu le îmbraci după un model numai de tine cunoscut. Nu te elogiez, şi nici nu îţi spun că greşeşti, dar ai destul de multe probleme în a exprima o stare cât de cât plauzibilă. Ceva lipseşte la tine, dar nu pot spune cu certitudine ce.




~Lucrarea 2: Ai fost un naiv

Titlu: E... nepotrivit. Am citit lucrarea ta de două ori, şi de fiecare dată m-am împotmolit la titlu. El nu are nicio legătură cu ce vrei tu să exprimi acolo, mai ales că ai plecat de la o idee ca să ajungi la alta. Ai folosit doi poli opuşi a aceluiaşi sentiment, şi nici măcar nu ai făcut-o cum trebuie. Titlul chiar nu a fost inspirat; dă o notă de infantilism exagerat. Chiar nu ai putut să găseşti altceva? Din mii de jocuri de cuvinte, te-ai oprit la o sintagmă care nu reprezintă nimic. E banal şi neatractiv.


Aspectul textului: E obositor, ca să îţi spun sincer. Înţeleg că ai vrut să îi dai textului o nuanţă mai aparte, dar asta nu îmi place. Ai şi greşit în aşezarea lui în pagină, ca să nu m-ai vorbesc că paragrafele, după idei nu altfel, nu sunt delimitate corespunzător. Toată lucrarea ta e un amalgam de idei, cu o formă ambiguă, care pur şi simplu exprimă neglijenţă şi nepăsare.


Ortografie: Ai greşeli, ba de tastare, ba de ortografie. Mănânci litere şi te repeţi.
ÅŸti -> ÅžTII !
Ai făcut aceeaşi greşeală de două ori. Chiar nu ştii forma corectă a acestui verb, sau de ce tot greşeşti?
Figurile de stil sunt aproape inexistente, iar cele câteva care se află în text din întâmplare, parcă au căzut din cer, pentru că nu se potrivesc de nicio culoare cu ce ai scris tu. Ai un stil foarte aparte de a scrie o propoziţie: nu respecţi nicio regulă gramaticală, ci scrii cum îţi sună ţie bine.Şi măcar dacă ţi-ar suna cum trebuie, dar nimic! feh... De ce nu citesc oamenii o lucrare de două ori înainte de a trimite lucrarea?


Originalitate: Tu ţi-ai dat seama că idea principală trebuia să fie "Alb", nu dragostea pierdută?! Eu zic că nu, pentru că nu are nicio legătură cu ce ai scris tu.
Raportat la idea în sine, am câteva chestii de spus: în primul rând că nu are suficientă coerenţă încât să atragă, în al doilea, ai început cu idea conform căreia iubitul te-a părăsit, şi că el e cel care te-a vrăjit în primul rând, ca să ajungi la concluzia finală că el e un naiv pentru că te-a lăsat, şi că a renunţat la un lucru preţios. Pentru a te cita : "Ai fost un naiv că ai gustat din otrava mea."
Îmi poţi explica şi mie, scumpă domniţă cum de ai ajuns la această concluzie? Pentru că eu nu reuşeşc să îmi dau seama. Nu îmi place deloc modul tău de a expune, şi nici idea în sine care e super uzată. Acest mic fragment seamănă izbitor de tare cu o scenă dintr-o telenovelă fumată şi răsfumată.
Ah, şi mai e un aspect de care era să uit: dacă tot faci o lucrare care ar trebui să se cheme literară, foloseşte cuvinte mai frumoase, nu : "Continuă să fi orb încontinuarea. Oricum eşti un distrus.", "Totuşi semănăm atât de bine cu doi copii care nu ştiu să se joace cu o jucărie." etc. Faci nişte stângăcii care chiar mă pun pe gânduri. Eu realizez că acest concurs nu e unul strict, şi că e mai mult pentru începători şi chestii, dar gândeştete şi tu un pic la faptul că o să prezinţi o lucrare în faţa unui juriu, care se poate dovedi foarte critic *aşa cum sunt eu!*.


Părerea mea, că doar nu poate fi a altcuiva: Per total, dacă ar fi să dau o notă acestei aşa zise bucăţi literare, fie ea amatoare sau nu, ar primi un patru cu felicitări. Nu trebuie să te superi pe mine, eu nu spun decât adevărul, chiar dacă el doare.



~Lucrarea 3: Andante

[edit]: Îmi pare rău că nu pot continua tot postul acum, dar voi pune restul reviziilor mâine sau poimâine Mulţumesc pentru înţelegere *sunt frântă de oboseală şi mai am şi teze *

[Teh]

Nebunia albă

Singura greşeală pe care am întâlnit-o pe parcursul lucrării tale a fost: ţia -> se scrie „ ţi-a”. În rest, nu am găsit nimic să mă deranjeze, din nici un punct de vedere.

Estetic vorbind, nu am ce să îţi reproşez. Ai aşezat textul foarte bine cu spaţii între fiecare paragraf, se vede foarte bine aşa şi este mult mai uşor de citit, I have to admit it.

Viziunea ta asupra temei nu m-a impresionat în cine ştie ce mod. Mi se pare destul de reuşită ( pentru că este o lucrare scrisă bine ) şi totuşi, nu m-a impresionat. Gândindu-mă la alb, modul în care ai interpretat tu tema parcă nu se potriveşte ci s-ar încadra cu mult mai bine în tema „ nebuniei” ( din punctul meu de vedere ).

Nu pot spune despre o idee dacă este originală sau nu, ci de modul cum este prelucrată. Mi s-a părut că ai repetat de mult prea multe ori cuvântul „alb”. Am înţeles faptul că ai vrut să accentuezi asta. Albul lucrării tale, or something like that. Dar nu ţi-a reuşit astfel. Desigur, ai tot repetat cuvântul alb până ce am înţeles şi tot înţeles la ce te-ai referit şi despre ce este lucrarea ta, dar doar atât. Pentru că tot nu s-a putut încadra atât de bine în temă. Poate mă repet, dar aici este vorba despre modul în care ai scris lucrarea. Ai vrut să te axezi pe o temă şi în schimb ai reuşit să te axezi pe o alta – desigur, ele pot fi „ gemene” sau pur şi simplu două teme alăturate în acest context: nebunia şi albul. Dar nebunia câştigă mult prea mult în favoarea albului şi, mi se pare mie, tema nu este neapărat respectată. Ei bine, asta este probabil doar părerea mea, însă nu m-a impresionat din punctul acesta de vedere.

Am simţit şi eu ceea ce ai vrut să transmiţi prin lucrare; toate sentimentele personajului – au fost destul de reale, amintirile lui, lucrurile petrecute, de ce şi cum ajunsese în acest stadiu cât şi disperarea lui. Din punctul acesta de vedere chiar merită lăudată lucrarea pentru că te-ai descurcat de minune, mi-a plăcut mult – am fost prinsă printre cuvinte, trebuie să recunosc.
Doar un lucru nu mi-a plăcut în tot ceea ce ai scris şi aceea a fost replica de la final ( nu o să o citez pentru că se poate citi foarte uşor la finalul lucrării ). Nu m-a impresionat şi mi s-a părut foarte falsă şi uşor nepotrivită pentru restul lucrării – care deja captase o aură foarte „ personală” şi „ profundă”. Parcă s-a stricat totul cu acest personaj X ( necunoscut ) care a apărut aut of nowhere cu o replică atât de familiară încât a devenit falsă. Nu mi s-a părut deloc potrivită – dar, iar, mi se pare a fi subiectivism ( aşa cred eu ).

Cât despre titlu, defineşte ceea ce am sugerat mai sus. Faptul că te-ai axat mai mult pe termenul de nebunie decât pe alb. În orice caz, nu pot spune că nu este acceptabil – de fapt este destul de plăcut ( în mare nici nu aş avea ce să îi reproşez ) – să zicem că se potriveşte în mare măsură cu conţinutul.

Ai fost un naiv

Am întâlnit mai multe greşeli pe parcursul textului, dar nu le-am notat. Ştiu că erau greşeli de tastare, sau – în fine, eu aşa le-am considerat. O literă mâncată pe undeva, o altă literă adăugată unde nu trebuia, un semn de punctuaţie care nu îşi avea locul – lucruri de genul acesta pe care nu le consider atât de vitale pentru a fi menţionate ( deşi îi dau oricum un aspect neplăcut ).

Estetic vorbind, nu mă refer aici la greşeli pentru că nu despre asta e vorba, aşezarea textului nu pot spune că m-a deranjat în mod special. Deşi ar fi fost destul de ok dacă lăsai spaţii libere pe undeva. Gen acolo unde puneai afirmaţiile acelea în italic – ar fi mers foarte bine nişte spaţiere acolo.

Cât despre modul în care ai văzut tu tema de „ alb” – nu m-a impresionat. Şi nici măcar nu mi s-a părut că s-ar potrivi. Ceea ce ai detaliat tu în textul tău a fost mai degrabă dragostea, trădarea şi resentimentele de după. Şi nici o legătură cu albul. Am observat, desigur, faptul că te-ai străduit să aduci în evidenţă sufletul alb şi toate lucrurile de acolo, însă nu a mers, pentru că nu ai făcut decât să accentuezi resentimentele şi ura de final, nici pe departe de a accentua „albul”. În orice caz, mi se pare că nu s-a potrivit deloc cu tema.

Ideea în sine este destul de des întâlnită. Ai transpus-o scurt. Modul în care ai scris-o… Este destul de OK, dar cu adevărat – nu impresionant. Destul de reuşit, but not out of ordinary. Pur şi simplu erau nişte sentimente de furie care au fost descrise ca atare, destul de bine aş putea spune, dar nu ceva care să iasă prea mult în evidenţă ( să nu mai vorbesc de faptul că nu ai pus accent pe ceea ce trebuia ). În orice caz, îţi respect viziunea şi ideea dar nu m-a impresionat.

În ceea ce priveşte titlul, nu ştiu ce să zic. Nu se potriveşte neapărat cu textul deşi aş putea spune că „ merge”: Dă o nuanţă ciudată textului şi chiar prin titlu ai eliminat tu posibilitatea albului în lucrarea ta. Nu conduce spre tema pe care a trebuit să o lucrezi şi nu mă impresionează, mi se pare chiar puţin deranjant titlul şi neinteresant. Din mai multe puncte de vedere, plus că nu este încărcat de nici un sentiment. Mai degrabă mi se pare că toată furia a fost acumulată chiar înaintea scrierii titlului, şi – deci, nici în text nu pot spune că apar nişte sentimente atât de profunde, ci mai degrabă la standard mediu, iar titlul mai puţin de atât.
Ah şi „ ai fost un naiv” – acel „un” de acolo este foarte enervant – ar fi mers mult mai bine fără el sau ai fi putut înlocui cu ceva de genul „ai fost aşa naiv”.


Andante


Am întâlnit câteva lucruri care nu mi-au „ plăcut” neapărat şi pe care le pot considera greşeli. În primul rând, aici : îndrăznesc mă numesc – cred că ai vrut să spui „îndrăznesc să mă numesc…” în orice caz, am considerat-o greşeală de tastare ( clar, nu cred că poate fi vorba de altceva ). Apoi, spuneai într-un anumit rând ceva de genul < nu dau dovadă de inteligenţă, curaj, frivolitate > - şi <frivolitate> înseamnă „caracteristica de a fi frivol”, adică neseriozitate în mare parte. Şi nu cred că ai vrut să spui asta pentru că nu prea are sens, având în vedere celelalte adjective, inteligentă, curajoasă ( ceea ce nu era ) + „neserioasă” ? nu cred că merge. Probabil ai greşit cuvântul.
Estetica este ireproşabilă. Ador cum ai aşezat paragrafele.

În cea ce priveşte modul cum ai abordat tema, nu pot spune neapărat că se potriveşte sau nu. Adică, nu ai făcut neapărat referire la tema de alb şi rămâne la latitudinea cititorului – interpretarea. Dacă aş sta să mă gândesc puţin aş putea spune că tema a fost destul de OK abordată, deşi nu destul de satisfăcător. În mare măsură, se potriveşte, în detaliu ar fi prea multe lucruri de menţionat.

Ideea în sine pot spune că mi-a plăcut destul de mult. Nu mă aşteptam la aşa ceva; de fapt, nu este vorba de idee - care este una destul de banală ci modul în care ai scris-o. M-a impresionat foarte multe. A fost scrisă absolut impecabil şi aici nici măcar nu mă refer la estetică.
Toate sentimentele transmise prin rândurile, cuvintele tale – chiar nu am cuvinte să îmi exprim admiraţia. Mi-a plăcut enorm, este o lucrare foarte reuşită din acest punct de vedere. Ai reuşit să îmi captezi atenţia şi pe deasupra m-ai făcut să mă pierd printre cuvinte şi expresii şi rânduri şi sentimentele transmise cu ajutorul acestora.
Revenind la idee, nu pot să spun că e genială, oh my God, dar pot spune că ador modul în care ai interpretat-o. E atât de simplă şi mică şi fără o semnificaţie aparte, care să îi facă pe toţi să tremure, sau să îşi dorească să citească neapărat. Însă modul în care ai expus această idee micuţă, foarte plăcut.

Titlul a fost foarte frumos şi se potriveşte cu conţinutul. Nu pot spune nici despre această lucrare că a atins neapărat tema atât de bine şi nici că m-a impresionat prin modul cum a atins tema de alb ci am adorat modul în care a fost scrisă lucrarea, cuvintele folosite, pasiunea şi sentimentele şi tristeţea şi furia şi toate emoţiile parcurse. Toate acestea au fost de-a dreptul impresionante şi dintre lucrările de mai sus aş putea spune că, până acum, lucrarea aceasta este cea mai reuşită. ( acum voi citi în continuare, şi voi vedea ceea ce mai urmează dar sunt destul de sigură că încă voi rămâne cu această impresie – foarte bună – asupra lucrării ).

Alb e negru si negru e alb

Greşeli nu am întâlnit, neapărat, deşi ar fi acolo câteva exprimări la care eu aş mai lucra dacă aş fi în locul tău.

Estetic vorbind, nu arată rău. Pot spune că merge destul de bine ( ai pus spaţiere între paragrafele alea şi iese destul de bine ).

În rest, îmi pare rău să o spun, dar lucrarea ta mi se pare cam de umplutură. Nu mi se pare că ai lucrat prea mult la ea, şi asta e cam subiectiv şi îmi cer scuze, nu este intenţia mea să te jignesc, pe tine sau lucrarea ta. Însă nu îmi place tocmai asta, faptul că nu se vede nici un pic de muncă depusă pentru lucrare; mi se pare că ai aruncat acolo cuvinte, să fie.

Nu am apreciat faptul că nu a fost scrisă cu diacritice; având în vedere că fusesem obişnuită în lucrările de mai sus să citesc ceva cu diacritice, asta a fost ceva ca şi cum aş fi picat de sus fooooarte adânc. Oricum, să zicem că nu am luat asta prea mult în considerare, m-au deranjat alte lucruri la textul tău.

Ideea în sine nu a fost rea. Chiar mă aşteptam să văd tema văzută din punctul acesta de vedere şi te-ai încadrat destul de ok în temă, nu pot spune că ai fost pe dinafară. Analogia dintre negru şi alb a fost o idee destul de bună dar modul în care ai expus-o a lăsat foarte mult de dorit. Ideea de „ alb este negru şi negrul este alb” este una foarte bună – ca idee, chiar dacă repet cuvântul acesta de o mie de ori. Însă nu ai reuşit să transpui prea bine ceea ce ai gândit, ai scris totul atât de anapoda. A fost scris sec şi sărăcăcios. Şi aici nu mă refer la faptul că trebuia să foloseşti o mie de figuri de stil sau eu ştiu ce. Nu mă refer la asta; dar nu este vorba de un stil simplu aici, ci sărăcăcios, nu scurt – ci prin constituţia sa. Nu te-ai obosit să faci exprimările ceva mai complexe; le-ai lăsat uşor vulgare şi nepotrivite. Ar merge într-un dialog, în discuţii, în alt fel de lucruri dar având în vedere că tema nu susţinea şi un astfel de scris, ar fi trebuit să mai lucrezi.

Titlul nu îmi place. Adică, ca idee este ok dar nu folosit ca şi titlu, cred că se putea folosi ceva mult mai simplu. E prea lung şi nu sună deloc bine ca şi titlu.

Întrebări

Am întâlnit mai multe greşeli în lucrarea asta, nu voi nota decât unul dintre ele: scruce – scurge. Am văzut pe alocuri că şi timpurile folosite erau forţate şi ai avut mai multe scăpări, gen ai pus un „ţ” unde trebuia „ t” şi ai omis diacritici pe alocuri, în fine – nu ştiu dacă au fost din neatenţie sau nu, greşeli de tastare sau nu, dar cert este că nu s-au văzut bine.

Estetica a fost ok. Pentru faptul că lucrarea a fost destul de scurtă, nu văd o necesitate absolută în folosirea spaţierii şi a fost destul de ok să citesc lucrarea, nu a fost prea înghesuită din punctul meu de vedere – tocmai pentru că a fost scurtă.
Însă ai avut probleme cu spaţierea ( cred că ştii la ce mă refer, nu este nevoie să scriu aici o explicaţie detaliată ) şi asta se vede foarte urât.

Tema ai abordat-o destul de confuz. Nu pot spune că te-ai referit la alb. Nu mi s-a părut deşi am observat că ai menţionat pe undeva ceva de asta însă pur şi simplu lucrarea a fost confuză. Parcă nu erai pe aceeaşi lungime de undă cu realitatea, realitatea propriei ficţiuni. Nu prea am putut înţelege la început unde era, ce făcea, ce se întâmpla. Puneai accent pe lucrurile care nu trebuiau, ceva de genul „descrierea locului când trebuia personajul” dacă înţelegi ce vreau să spun.

Viziunea ta este destul de frumoasă, nu pot spune că nu – după ce am descifrat ceea ce vrea să însemne lucrarea în sine şi la ce te-ai referit, mi-a fost mai uşor să îmi formez o idee şi chiar mi-ar fi plăcut viziunea ta ( mă repet, este frumoasă ) dacă ar fi fost scrisă altfel, puţin mai complex şi mai clar pentru că este o lucrare foarte confuză. Ideea îmi place, modul în care a fost transpusă, mai puţin.

Cât despre titlu, este puţin potrivit dar nu extraordinar şi nici nu atrage. Şi asta mă duce iar cu gândul la tema în sine, pe care nu pot spune că ai respectat-o cu stricteţe, nor anyone did until now. Nu mă atrage deşi ar putea fi un titlu bun pentru diferite lucrări, nu mi se pare neapărat că se potriveşte cu textul tău.
Ceea ce mi-a plăcut mult din tot ceea ce ai scris tu a fost ultima frază. Pe aia am adorat-o.

Alb imaculat

Nu am întâlnit greşeli pe parcursul textului. De nici un fel ( dar nu pot spune cu certitudine că nu au fost, nu am fost atât de atentă la asta din cauza faptului că am fost absorbită de conţinut ).

Estetic vorbind, te-ai descurcat foarte bine. Nimic de reproÅŸat.

Viziunea ta asupra acestei teme m-a impresionat foarte mult. Mi-a plăcut, mi s-a părut că ai abordat foarte bine tema, cel mai bine având în vedere lucrările de dinainte. Şi nu mă refer aici doar la viziunea asupra temei, ci şi a idei. În orice caz, chiar m-a impresionat această viziune sau m-a captivat. Sau pur şi simplu nu mă aşteptam să găsesc tema atât de plăcut expusă.

Cât despre idee şi cum ai îmbinat-o cu tema, mi se pare ireproşabil. Şi foarte plăcut. Am fost purtată de cuvintele şi expresiile folosite şi de conţinut şi de sentimente şi de tot ceea ce se întâmpla şi am putut simţi, pur şi simplu, textul. Nu am, chiar nu am ce să îţi reproşez din orice punct de vedere. Mi-a plăcut la nebunie, atât de mult încât nu pot găsi cuvinte să îmi exprim admiraţia, sau pur şi simplu mi se pare că nu este nimic, sau prea mult, de spus. Mi-a plăcut cum ai abordat tema, cum ai expus-o sub forma acestei idei şi cum ai scris-o, pe deasupra. Deci, din toate punctele de vedere, te-ai descurcat.

Titlul nu m-a impresionat încă de la început. De fapt, îmi amintesc că am gândit „ ce naiba mai e şi asta ?” pentru că nu mi se părea deloc interesant şi este poate singura mică scăpare a lucrării tale. Nu pot spune că este „ distrus” şi nimic de genul acesta, doar că – subiectiv vorbind – nu îmi place. Este foarte grea găsirea unui titlu satisfăcător şi în mare măsură se potriveşte cu conţinutul dar parcă mă aşteptam la ceva mai grandios după ce am citit textul, la cât de superb a fost.

În orice caz, lucrarea mi s-a părut foarte frumoasă şi reuşită şi, pe deasupra, s-a respectat tema ( nu doar simplu respectat, ci şi prelucrat impecabil ).

Alb de întuneric

Nu am întâlnit greşeli pe parcursul textului.

În ceea ce priveşte estetica, am urât faptul că ai folosit alt font. Urăsc asta destul de mult; nu înţeleg de ce nu te-ai putut limita la fontul folosit de toată lumea; în primul rând, acesta se vede urât, în al doilea rând e prea strâmt, în al treilea rând e prea mic, în al patrulea rând e deranjant pentru ochi să citeşti aşa şi în ultimul rând de abia mi-am mijit ochii să citesc. Oricum, estetica lasă mult de dorit.
Cât despre viziunea ta – well, this is another story. Mi-a plăcut foarte mult cum ai interpretat tu această temă. Şi, da, chiar pot spune că ai fost în temă. Şi eu m-am gândit la această idee şi mi se pare una 1. foarte frumoasă şi 2. foarte bună. Adică, nu ştiu ce aş putea adăuga aici, pur şi simplu îmi place – ca şi viziune, idee – cum ai interpretat-o.

Cât despre modul în care a fost scrisă lucrarea, cam vulgar aş putea spune. Este în stilul acela de consum – care nu se potriveşte cu viziunea asupra temei. Asta m-a deranjat foarte mult. Ei bine, nu ştiu sigur la ce mă aşteptam, oricum am fost surprinsă să întâlnesc tema aceasta atât de frumoasă însă nu îmi place deloc modul în care a fost transpusă. De obicei mi se pare destul de ok stilul acesta, chiar plăcut, adorabil, minunat, şi eu scriu aşa. Why not? Dar de data asta nu se potriveşte deloc. Ai folosit pe undeva „ ce dracu” sau ceva de genul; e aşa de nepotrivit cu ideea. Genul de naraţiune pe care ai decis să îl foloseşti nu se potriveşte cu ideea, tema – cu particularităţile folosite chiar de tine.

Titlul este destul de frumos la prima vedere şi destul de interesant însă nu aş putea spune că se transmite ceva prin el plus că nu se potriveşte în prea mare măsură cu conţinutul, pare mai mult de umplutură.


Alb…

Am văzut câteva greşeli unde ai omis să pui diacriticele.

Estetic vorbind, arată bine, I mean, este o poezie, cum ai fi putut să o aşezi, duh.

Ideea mi se pare destul de hazlie şi totodată interesantă. Adică, nu mă aşteptam să întâlnesc şi astfel de lucrări în concurs şi asta e destul de ok. Ce pot spune, viziunea ta asupra albului nu mi s-a părut neapărat ceva extraordinar, pentru că nici nu mi se pare că ai tratat neapărat această temă, deşi dacă îmi las imaginaţia să curgă şi privesc în detaliu, mi se pare că te-ai încadrat perfect ( ştiu că este contradictoriu, de aceea nu mai continui pe tema aceasta ).

În fine, poezia în sine nu mi se pare o reuşită atât de mare, ca ceva genial însă este amuzantă. Destul de amuzantă.

Titlul este simplu. Nu am ce comenta.

De fapt, nu am prea multe de spus cu privire la această lucrare decât faptul că am apreciat foarte mult ideea şi faptul că poezioara m-a amuzat destul de mult.

Un alb gol.

Nu am observat greşeli de tastare deşi nu pot spune cu siguranţă că nu sunt. Singurul lucru care m-a deranjat şi l-aş considera chiar greşeală este punctul din titlu, nu îşi are deloc locul.

Estetic vorbind, well, ar fi mers o spaţiere sau poate că nu. Adică, textul nu este atât de mare aşa că nu mă deranjează pentru că nu pare neapărat prea înghesuit.

Ideea ta mi-a plăcut destul de mult, mă refer aici la viziune. Mă aşteptam ca cineva să trateze şi aşa subiectul „alb” ca alb în sine şi ceea ce semnifică el şi pot spune că te-ai ocupat destul de bine de acest aspect, pentru că se poate înţelege foarte bine ceea ce ai vrut să zici ( chiar dacă lucrarea are o tentă filosofică, nu pot spune că nu mi-a plăcut, este destul de reuşită şi uşor de înţeles pentru mine – nu am avut tendinţa să mă pierd în cuvinte şi semnificaţii poate pentru faptul că nu a fost atât de lungă, or smth. ).

Modul în care ai scris ideea este destul de plăcut, ai îmbinat ideea cu stilul destul de bine. Ceea ce nu mi-a plăcut la lucrarea ta a fost referirea la dragoste. Mi se părea că până acolo merge totul perfect şi apoi ai dat cu băţu-n baltă şi mi-ai stricat viziunea perfectă. Putusem regăsi atât de multe lucruri în textul tău şi îmi plăcuse atât de mult, până să spui partea cu dragostea, mi-aş fi dorit să nu faci referire la asta. A stricat puţin frumuseţea lucrării.

În ceea ce priveşte titlul, în afară de punct, îmi place şi cred că se potriveşte foarte bine cu restul lucrării.

*
În ceea ce priveşte votul meu, mă gândisem să votez o singură lucrare. Însă, nu voi face asta. Voi vota două lucrări, doar una dintre ele o voi vota şi aici şi în poll iar pe alta doar aici.
Cea care va fi votată şi în poll este lucrarea numărul 6, Alb imaculat. Lucrarea care mi-a plăcut cel mai mult şi care a îndeplinit cel mai mult cerinţele, atât obiective cât şi subiecte.
Şi a doua lucrare pe care o votez este lucrarea cu numărul 3, Andante care mi-a plăcut şi aceasta foarte mult deşi nu a respectat atât de bine tema.

Oricum, felicitări tuturor.

[Miranda.]

O sa scriu despre prima lucrare deoarece sunt obosita si nu vreau sa incurc lucrarile.

Nebunia Albă

Titlu: Acest titlu mi se pare potrivit in anumite unghiuri. Cand spui nebun inseamna ca nu este intreg la cap, iar albul reprezinta puritatea, aceasta combinatie mi se pare buna, deoarece in lume este foarte bine sa fie un echilibru. "Nebunia alba" mi se pare atractiva, atrage cititorul si il prinde in suspans. Dar nu se potriveste cu lectura. Imi place ca ai icercat sa gasesti o alta parte a acestei culori, una malefica si inspaimantatoare. Sa gasesti o alta parte a unui cuvant este usor, dar trebuie sa se potriveasca cu lectura. Mi se pare nepotrivit deoarece la sfarsit ai spus ca nu isi doreste sa moara asa, sau faptul ca ajunge in iad, aceste lucruri sunt intunecate, camera nu este suficienta ca sa dai senzatia de alb.
Punctaj pt. titlu: 1p
Introducerea: Mi se pare legata de cuvantul "Nebun" care se gaseste in titlu. Ai inceput cu primul cuvant si ai dezvaluit pe parcurs la ce se refera titlul. Ai insirat sentimentele lui direct, ai dat un farmec de patrundere, ca o sa descri foarte mult sentimentele, si chiar asta ai facut. Mi se pare un inceput bun, are mici scapari care nu au importanta.
Punctaji pt. introducere: 2p
Cuplins:
Descriere: Incaperea era alba asa ca nu am ce sa comentez. Sentimentele au fost foarte bine descrise, le-am trait in momentul in care citeam. Ai spus de multe ori alb, dar acest lucru dadea un farmec care te ducea la titlu. Reintorcandu-ma la descrierea sentimentelor pot sa spun ca te-ai descurcat, doream ceva mai mult dar este bine si asa. 0,5p
Actiunea: Nu este grabita, este bine facuta si nu pare a fi miscata. La sfarsit nu prea mi-a placut deoarece era batuta de vant. Curgea lin cititul dar cu timpul parca nu se mai intelegea importanta titlului si alte lucruri care sunt foarte importante. 0,5p
Idee: Mi se pare o idee interesanta, una care poate fi comparata cu cea din Dracula. Acest nebun care pare afi neinteles te duce la gandul ca in aceasta lume exista si rau nu doar bine. Intreadevar nu este o idee unica dar in aceasta lume nu mai exista originalitate, pe tot mprcursul acestor ani au aparut toate ideeile, nu mai exista idei unice, exista ideei care se trag din altele. 0,5p
Asezare in pagina: Este destul de buna. ( Nu gaseam un al 4 lucru ca sa dau si ultimul punct la descriere). Ai lasat spatii intre ele, lucru care m-a facut sa vad mai clar, daca ar fi fost scurta naratiunea nu ar fi aratat atat de bine. 0,5p
Punctaji la descriere: 2p
Sfarsit: Mi se pare un sfarsit ciudat, unul la care nu m-asi fi gandit. A trebuit sa citesc de mai multe ori ca sa-mi dau seama la ce se refera ( o sa depunctez). Nu m-a fascinat atat de mult, mi s-a parut magnific deoarece moartea mie una mi se pare uimitoare, o noua etapa a vietii. Dar pe el l-ai dus in iad, alt lucru pe care nu-l inteleg. Ai bagat albul cand el moare, asta sa sti ca nu inteleg nici in momentul de fata.
Punctaji la sfarsit: 1,5p
Parerea mea: E o lectura frumoasa cu multe sentimente dar imbinarea a fost opusa, ai incercat sa imbii niste cuvinte care au intelesuri opuse. Nu mi se pare o lectura perfecta deoarece... ai avut scapari care nu imi plac. Ador incercarile in care autorul incearca sa descopere alte intelesuri, dar albul mortii mi se pare straniu.
Punctaji la parerea mea: 1p
[b]Punctaji final: 7,5p

[Miranda.]

Sa incepem cu a doua lucrare:

Ai fost un naiv.

Titlu: Mi se pare nepotrivit. Nu cred ca mai e nevoie de ceva care sa completeze afirmatia de mai inainte. Nu inteleg punctul de la sfarsitul titlului, l-ai pus ca sa se potriveasca cu sfarsitul, dar nu a mers ( depunctare totala). Nici nu am inteles foarte bine importanta cuv. "naiv", mi-am dat seama ca el a fost un naiv ca a baut otrava dar sa sti ca nu ar fi trebuit sa pui acest titlu. Ar fi mers: "Tradarea mortii", dar nici asta nu este buna deoarece lectura ta nu avea nicio legatura cu tema data. Si este un titlu atat de simplu, din prima mi-am dat seama de ce l-ai ales pe acesta.
Punctaji la titlu: 0p
Introducere: Are la baza acelasi stil de exprimare ca si cuprinsul, sec. De aceasta data nu ma mai chinui sa incerc sa fiu dura ca nu este nevoie, acesta lucrare este doar scrisa nu si gandita, cu atat mai putin simtita. Ai pus niste cuvinte care nu isi iau rostul. Si de la inceput mi-am dat seama de absolut tot, de ce ai folosit acest titlu.
Punctaji la introducere: 0p
Cuprins:
Descriere: Este foarte seaca, mi-am dai seama cat de dureros a fost tradarea lui, dar nu am simtit cu adevarat. La prima lectura am simtit nebunia aceea, dar la asta nu am simtit nimic. Intradevar ai incercat sa descri dar a fost in zadar. Mai ai mult de lucrat la descriere. 0p
Actiune: Una la care nu am ce sa comentez, imi place cel mai mult actiunea lenta a lecturii tale. La sfarsit este intreadevar mai grabita dar sa sti ca nu ma bag, am fost atat de dura pana acum si nu vreau sa te superi pe mine. Actiunea te-a iesit chiar bine... cum am spus niste scapari la sfarsit dar sunt mici. 0,5p
Ideea: Una banala, pur si simplu am mai vazut-o de trilioane de ori. Tradarea sa sti ca in aceasta lume este la tot pasul, daca ai fi modelat-o cu descriere si ai fi pus mai mult suflet sa sti ca iesea mai bine. 0p
Asezarea in pagina: Nu prea mi-a placut in mare masura, arata bine dar le-ai impartit cand nu trebuia. Cand citeam parca suna a rima, acest lucru mi-a placut ( datorita acestui lucru nu te depunctez la asezare) 0,5p
Punctaji la cuprins: 1p
Increiere: De aceasta data sa sti ca nu mai am chief sa spun ca este fara sentimente si nu mi-a trezit nici o urma de impresionare. Este pur si simplu in legura directa cu titlu si nu mi-a dat nici o urma de placere.
Puncaji la incheiere: 0p
Parerea mea: Mi-a placut rima, am citit cu voce tare si de cateva ori mi s-a parut melodios. Descrierea a fost la pamant, nu am simtit nimic, titlul prea direct si simplu. Parerea mea este fara suparare ca mai ai mult de lucrat.
Punctaji la parerea mea: 1p
Punctaji final: 2p
Imi pare rau de scor dar asa a iesit la calcul.

Andante

Titlu: Este foarte bun, se nimeresta la tanc, ceva ma face sa stamb din nas dar inca nu imi dau seama ce anume. Nu o sa mai zic nimic deoarece vreau sa scriu mai multe la celelalte cerinte pe care le cer.
Punctaji la titlu: 2p
Introducere: Este foarte buna, se potriveste perfect cu cuprinsul, nu ai schimbat radical stilul de prezentare a sentimentelor, ai facut-o lent si usor. Am simtit inca de la inceput ca va fi o lucrare foarte buna. Cuvintele pe care le-ai folosit m-au ajutat foarte mult ca sa-mi dau seama de profunzimea gandurilor tale, nu ai gandit copilareste, ai folosit o gandire matura si puternica.
Punctaji la introducere: 2p
Cuprins:
Descriere: Fata de celelalte lucrari la tine am simtit perfect sentimentele, nu am avut niciun dubiu ca trebuie sa-ti dau punctaji maxim. Trairile care ai incercat sa le pui pe foaie m-au prins direct, in inima mea se gaseste in profunzime toate simtirile lecturii. Tristetea, furia, ura, supararea, toate s-au gasit aici. La descriere pot sa spun ca nu ai niciun punc la care sa te schimbi. 0,5p
Actiunea: Este lenta si nu am ce sa comentez. Toate lucrarile cred ca stau bine la acest capitol. Miscarile lente care sunt in legatura cu descrierea sentimentelor m-au facut sa-i dau acest punctaji de: 0,5 p
Ideea: Nu este una originala, asa cum am spus la prima lucrare nu prea mai exista originalitate in lume, exista dar tot nu poti sa spui ca este unica. Modul in care ai infasurat aceasta idee comuna cu celelalte sentimente m-au facut sa cred pentru cateva momente ca esti originala, dar cu timp spre dezamagirea mea am realizat ca nu este asa. 0,5p
Stilul: Eu la celelalte lucrari am folosit la descriere asezarea in pagina, dar aicea o sa ma refer la frumusetea exprimarii tale. Nu mi se pare corect sa vorbesc despre asezare in pagina daca tu ai folosit niste expresii frumoase. Nu ai scris ca in clasa a doua, s-a vazut ca esti experimentata si foarte pregatita la acest capitol. 0,5p
Punctaji la cuprins: 2p
Increiere: A fost o incheiere foarte buna, mi-a placut sfarsitul mai ales forta ei care a aparut din intunericul sufletul ei care inainte era furios si intrigat. Mi-a placut dar nu stiu inca ce anume m-a facut la fel ca la titlu sa stamb din nas.
Punctaji la incheiere: 2p ( ai fi meritat mai putin deoarece nu sunt sigura de acest rezultat, dar nu pot sa-ti dau 1,5 deoarece este prea mic)
Parerea mea: Eu cred ca este o lectura frumoasa care te face sa simti cu adevarat ce anume simte si personajul din ea. Dar tema sa sti ca nu prea se potriveste, legatura cu albul este mascata, dar si asa nu prea mi-a placut. Cel mai important ar trebui sa fie tema, si chiar la asta tu ai gresit.
Punctaji la parerea mea: 0,5p ( imi pare rau dar ai gresit acolo unde nu este permis, ce anume este mai important ai gresit)

Punctaji final:8,5p

Alb e negru si negru e alb

Titlu: Intelesul titulului este chiar la sfarsit, nu la inceput si nici pe parcurs. Pare a fi o afirmatie in care se gaseste adevarul vietii, mai precis trecerea anilor care a schimbat total personalitatea populatiei. O idee care nu prea este buna...are si ea o parte de dreptate dar tot nu e perfecta. Folosirea acestul titlu este directa, fara ocolisuri si fara extravaganta. Este la directie dreapta, mergea unul pe ocolite. Lectura avea la inceput principii clare iar la sfarsit neintelese, in titlu a iesit chiar sfarsitul. Puteai sa pui un titlu care sa nu fie atat de incurcat, pare asa de...simplu si usor de realizat. Dar cel mai important lucru este ca nu atrage, nu prinde curiozitatea. "Alb e negru si negru e alb"...simplu de gandit si de scris, nu te-ai chinuit mult la el.
Punctaji la titlu: 0,5p
Intruducere: Asa cum am spus la titlu ai inceput cu un lucru clar, ce reprezinta culorile, lucru care este cat se poate de cunoscut. Nu atrage deloc, este un inceput sec si fara pic de suflet. Nu mi s-a parut un inceput bun. Titlul trebuie sa faca cititorul sa citeasca lectura, iar inceputul trebuie sa-l faca pe acesta sa citeasca, sa continue lucrarea. Iar acest lucru nu am simtit cand citeam lectura ta, nu mi s-a patut atractiva. Nu cred ca are un sens sa mai spun cat de mult ma uimit delasarea cu care ai inceput.
Punctaji la introducere: 0p
Cuprins:
Descriere: Nu am vazut deloc descriere, nici macar un pic. Am spus mai inainte ca lectura:" Ai fost un naiv" nu are descriere deloc, imi cer suze dar fata de tine a fost mult mai bine. Ai scris doar o teorie si aici nu suntem la matematica. Sentimentele intreadevar nu le-ai putut pune deoarece ai folosit persoana III( nu ma refer la persoane cu adevarat si faptul ca nu poti sa spui ce sentimente are altul). Daca foloseai persoana I atunci spunei sentimentele tale, dar din pacate este imposibil. 0p
Ideea: Aceasta este intreadevar o idee care este perfecta pe tema "alb", dar nu este originala. Ca de fiecare data trebuie sa scriu ca originalitatea poate sa semene daca este bine realizata lectura0p.
Actiunea: Am ales aceasta parte a cuprinsului deoarece sunt sigura ca nimeni nu poate sa grabeasca actiunea, am vrut sa ajut sa luati puncte. Deci firesc nu e grabita actiunea...sfarsitul intreadevar, mici scapari. o,5
Asezarea in pagina: Am pun asezarea in pagina deoarece nu pot sa zic de stil asa cum am facut la Andante, nu este deloc bun stilul, dar vreau sa-ti dau si puncte. Este o asezare buna ( normal ca este). 0,5
Punctaji cuprins: 1p (ar fi trebuit sa fie mai mic, daca asi face o comparatie intre tine si "Ai fost un naiv" nu ai fi meritat acelasi scor ca si el)
Incheiere: Repetand ce am spus la titlu este incurcat, diferit total de inceput. Nu mi-a atas nici aceasta placerea, mi s-a parut seaca, fara gust. Ai multe de invatat la acest capitol, la incheiere pot sa spun ca esti la pamant. Nu exita nici macar un lucru care sa-mi fi placut.
Punctaji incheiere: 0p
Parerea mea: Singurul lucru pe care l-ai facut bine pe langa actiunea si asezarea in pagina care sunt puse ca sa dau puncte, a fost tema. La asta ai fost cu adevarat buna. Revenind la lectura o sa fac o comparatie pana acum intre toate lucrarile de mai sus si sa spun ca este cea mai slaba. Presupun ca nu ai avut timp, sau ca nu ai avut o dispozitie buna, dar asta nu scuza nimic. Nu s-a simtit nimic, se vede ca nu te-ai chinuit la ea si acest lucru nu este frumos.
Punctaji la parerea mea: 1p ( nu ai fi meritat dar daca esti pe tema primesti un punct)
Punctaji final: 2p
Sa sti ca nu meritai atat, dar acesta este scorul care a iesit la calcul, nu ai fost la fel de buna ca persoana care a scris "Ai fost un naiv".
Chiar imi pare rau ca sunt dura dar trebuie sa fiu ca sa fac diferente intre voi, daca asi fi blanda va-si da la toti note mari si acest lucru nu este corect. Mi de scuze daca parerea mea nu vi se pare buna si sa sti ca pana si mie imi pare rau ca sunt aspra.

Intrebari

Titlu: Nu am ce sa comentez, nici nu vreau sa ma lungesc ca la celelalte deoarece nu mai simt rostul. Simplitatea acestui titlului ma face sa cred ca ai o varsta foarte frageda sau ca nu ai trecut prin viata. Deobicei stilul in care scri iti reflecta si viata. Cu cele mentionate in propozitia de mai inainte rezulta ca mintea ta s-a gandit la un titlu mascat ( asa vreau eu sa spun la acest tip de titlu). Intelesul se regaseste la sfarsit, lucru care nu mi se pare chiar greu, mai dificil este sa il faci pe cititor sa rezolve dilema titlului pe percursul lecturii. Fiecare persoana are dreptul de a dezvalui anumite teme din lucrare cand vrea, dar cum am spus este un lucru foarte usor cum ai facut tu. Simplitatea acestui titlu se potriveste cu simplitatea lecturii, mai gresit ar fi fost sa folosesti un titlu "poetic" si sa ai aceasta lectura.
Punctaji la titlu: 0,5p
Introducere: Una foarte simpla care se potriveste cu titlu, este de aceasi lungime de simplitate asa ca nu iteleg de ce sa te complici daca ai ales acest titlu, nu ai facut aceasta gresala asa ca nu am comentari. Un inceput lin, nu s-a vazut nimic special.
Punctaji la introducere: 0,5
Cuprins: Pentru prima oara n-am de gand sa impart cuprinsul in patru. Asa cum am spus cred ca de doua ori aceasta lectura are o simplitate rara. Nu ai incercat deloc sa modifici ceva, ai pastrat acea simplitate stabila. Asi fi vrut mai multa putere de exprimare, ai folosit cuvinte usoare care se gasesc in vocabularul fundamental ( foarte intalnite si parca simple). Nu impresioneaza cititorul, este seaca. Te admir deoarece ai pastrat simplitatea...ma intreb daca tu intentionat ai ales aceasta simplitate. Te-asi ruga la sfarsit de concurs sa-mi spui daca asta ai planuit. Albul inseamna simplitate...asta este dilema la care ma gandesc. Dar simplitatea nu scuza faptul ca descrierea sentimentelor nu s-a gasit. Sentimentele chiar nu le-am avut in suflet cand citeam lectura simpla pe care ai realizat-o. Cu parere de rau pot sa spun ca uimirea mea este scurtul cuprins care pare ai fi de negasit cu ochiul liber ( o singura naratiune )
Punctaji la cuprins:1p
Incheiere: Simpla. Atat vreau sa spun. Nu inteleg de ce in mintea mea se invarte acea intrebare: "Oare tu ai facut lectura simpla ca sa se potriveasca la cerintele temei?". Ma intreb cu voce tare si nu gasesc acest raspuns. Spune-mi te rog care a fost ideea ta la inceput. Sa comentez lectura mi se pare plictisitor deoarece nu am ce sa comentez, este simpla si fara sentimente. Incheierea este identica ca stil cu celelalte componente la care eu punctez( introducere si cuprins). Imi este greu sa gases o nota pentru tine...mintea mea se invarte si nu gaseste un raspuns.
Punctaji la incheiere: 0,5 ( mai intai am pus un punct dar am realizat ca nu meriti, cu adevarat imi este greu sa-mi dau cu parerea.)
Parerea mea: Nu stiu de ce anume, am o stangere de inima, ca dau prea multe puncte sau prea putine. Cred ca stilul acesta nu mi se potriveste, de asta imi este greu. Nu am simtit nimica, este simpla, nu trezeste curiozitate, o asezare in pagina foarte simpla, etc. Cu cele enumerate iti dai seama ca nu esti chiar atat de buna la scriere ( dar poate in viitor o sa fi mai buna). Tema este marea dilema, eu o s-o iau ca si cum simplitatea iti era tema, asa am simtit si am gandit eu in acest moment.
Punctaji la parerea mea: 1p ( un punct inseamna sa fi in tema)
Punctaji maxim:3.5p

Alb imaculat

Titlu: Alb imaculat, ciudat. Nu mi se pare un titlu care sa atraga atentia cititorului. La o carte se ia dupa coperta, dar la o lectura important este titlu. Mi se pare un titlu format din doua substantive care nu au nimic in valoare, ai fi putut sa te gamdesti la ceva mai poetic...ai o lectura atat de frumoasa si tittlul atat de banal. Nu mi se pare incredibil acest inceput, asa cum am spus cititorul se ia dupa titlu.
Punctaji la titlu:1,5p
Introducere: La inceput ai deschis o lume a povestii care nu era contur, ai lasat in mister tot ce ai facut, acest lucru imi place cel mai mult. Ai lasat la atitudinea oricui daca se intelege sau nu ce ai vrut sa spui, mie imi place misterul, si sa sti ca m-ai impresionat. Nu mai am ce sa spun deoarece nu mai are rost sa te laud, cred ca sti cat de buna esti.
Punctaji la introducere:2p
Cuprins: Si de aceasta data nu mai impart cuprinsul deoarece pierd timpul si tot asta este. Sa incepem cu cuprinsul: misterul si sentimentele au imbracat lectura. Mie imi place misterul si groaza, aceste lucruri imi plac foarte mult, iar lectura ta a avut un singur lucru: misterul. Nu a fost un mister chiar atat de mare doar ca in comparatie cu celelalte lucrari a ta a fost mai misterioasa. Sentimentele din lucrare au fost foarte mari, nu atat de conturate cum asi fi vrut eu dar sa sti ca merge si asa. Trairile personajelor dintr-o poveste este bine stansa de stilul in care citeste o persoana, daca nu ii pasa de ce citeste nu va simti niciodata nimic. Eu pun mult suflet cand citesc sau scriu ceva, de acea pun accentul atat de mult pe sentimente. Actiunea a fost bine (parca), in momentul in care mergea ai pus mult suflet, inca o data te felicit pentru sentimente. Stilul in care ai scris lectura nu mi s-a parut atat de grozav, facand o comparatie intre tine si Andante sa sti ca mi-a placut mai mult ea. Ideea sa sti ca este frumoasa, si eu am vrut sa scriu o lectura si tot la aceasta idee m-am gandit. Adunand tot ce am scris mai sus rezulta ca te-ai descurcat cu mici scapari.
Punctaji la cuprins:2p
Incheiere: Mi-a placut foarte mult incheierea, ma asteptam sa-i dai pana la urma imaginatie, dar daca nu ai vrut sa sti ca m-ai uimit. A fost la alegerea ta sfarstul, si acesta este foarte bun si uimitor. Cu adevarat nu am nici un drept sa spun de ce sa faci cum vreau eu, intreadevar cand te uiti la o foaie alba parca nu iti vine nimic in minte.
Punctaji la inceiere: 2p
Parerea mea: Nu ma impresionat chiar atat de mult lectura ta, mi-a placut cum ai facut-o dar tot nu simt ca meriti puncte mari. O sa depunctez aici ce nu am depunctat la:introducere, cuprins si incheiere. E o lectura frumoasa dar nu m-a atras chiar atat de mult, ai respectat tot ce ti s-a cerut dar...ceva nu mi-a placut. Esti talentata dar nu ai stilul care imi place mie.
Punctaji la parerea mea:1,5p
Punctaji final:9p
Cum am spus nu cred ca meritai atat de mari punctele dar sa spunem ca ai respectat ce ti s-a cerut si nu am nici un drept sa spun altceva ( daca o sa mai comentez inca o data nu o sa mai fac pe puncte, asa se dau note prea mari).

Alb de întuneric

Titlu: Nici daca o sa citesc de sute de ori nu o sa inteleg de ce ai ales acest titlu, care este semnificatia. Cand am citit titlul ma asteptam la ceva filozofic...asemanator cu Alb e negru si negru e alb, dar nu s-a intamplat asa. Daca ai ales un titlu in care sa se gaseasca culoarea neagra, de ce in lectura era vorba doar de alb? Te-ai referit cumva la sufletul fetei? Chiar si asa nu ai de ce sa reprosezi ceva.
Punctaji la titlu:0p
Itroducere: Esti singura persoana care a dat tot numele personajului, "Ai fost un naiv." nu a scris decat prenumele. Ai facut-o pe fata razgaiata si egoista cred ca la aceste sentimente te-ai referit la titlu, dar titlul a trecut si nota am dat. Nu mi s-a parut deloc deosebit, cred ca in aceasta secunda sunt perfect convinsa ca esti la pamant cu scrierea. De ce sa mai comentez un lucru care dupa parerea mea este prea sec ca sa merite.
Punctaji la introducere:0p
Cuprins: Iarta-ma dar esti la acest capitol esti si mai in pamant. Sentimentele erau egoiste dar nu se simtea altceva, parca nu existau si alte sentimente, am spus ca imi place descrierea si ca pun accentul pe ea, ei bine aicea sa sti ca nu merita sa ma ostenesc. Asezarea in pagina este...nu vreau sa mai spun si la asta cine stie ce, te-am criticat pentru celelalte. Ideea sa sti ca este buna dar nu de nota mare, eu am avut si aceasta idee dar acum imi dau seama ca trebuie sa-mi fie rusine de ea.

Albul reprezinta puritatea si armonia, cuvintele vulgare sa sti ca nu se potrivesc cu tema.
Punctaji la cuprins: 0,5p
Incheiere: Daca am spun si la asta cat de mult mi se pare ca trebuie sa evoluezi o sa te superi pe mine. Nu am de gand sa mai spun filozofii si tu sa te superi la sfarsit, nu imi place sa-mi fac dusmani.

Incheierea sa sti ca nu mi-a placut, desigur, nici celelalte lucruri nu mi-au placut dar sa sti ca ai drum lung de parcurs daca vrei sa reusesti ceva. Daca vrei sa te ajut spune-mi si voi rezolva.
Punctaji la incheiere:0p
Parerea mea: Este pusa pe tema. Sa sti ca ai avut o idee buna dar nu ai "imbracat-o" bine, cu multa descriere si ceva mai multa munca ar fi iesit bine. Nu mai scriu nimic deoarece nu mai are vrun rost.
Punctaji la parerea mea:1p (tama ti-a dat un punct)
Punctaji final:1,5p