Für Elise

[Arişică]

Hello! So... am zis sa-mi las si eu amprenta pe aici :D Acesta este primul meu fic, o idee mai veche d'a mea ( mda...din pacate, incepatoare) Nu ma pricem prea bine, de acea accept cu mare drag orice fel de critica, sfat, sugestie, parere. Orice comm e bine venit, pentru ca chiar vreau sa ma perfectionez. Stiu, e doar prologul si s-ar putea sa am si greseli, dar voi incerca sa ma corectez :-?

So... spor la citit! Si va astept parerile :D

Für Elise

~Prolog~

Se juca cu noua ei păpuşă: Anabelle. Îi plăcea acest nume, îi plăcea această păpuşa.În mintea ei de copil naiv, această păpuşă de porţelan era întruchiparea frumuseţii şi a rafinamentului...Ochii mari, sticliţi, de un albastru intens, părul buclat, obrajii îmbujoraţi, rochiţa lungă de mătase albă, mănuşile de catifea şi pălărioara cochetă. Poate pentru că era prima ei păpuşă de porţelan i se părea atât de minunată...ba nu, chiar era frumoasa. Semăna perfect cu mama! Da, aşa era. Era parcă special făcută să semene cu mama. Acel astpect pudic şi totuşi elegant, acei ochi calzi, părul auriu...Toate erau ale mamei.
Şi făcând această descoperire, fata începu să roşească.Ea nu semăna cu mama. Nu era atât de frumoasă şi elegantă ca mama sau ca Anabelle. Oare semăna ea cu tata? Şi-ar fi dorit să ştie, dar mama nu păstrase nici o fotografie cu el. Spunea că "Persoanele care ajung în Rai se bucură să le păstrezi vie amintirea, zâmbind, nu uitându-te la fotografii care te-ar întrista. " De ce oare nu înţelegea aceste cuvinte...nu putea să le înţeleagă, dar le respecta, pentru că mama ştia ce face.
Se ridică din pat şi privi pe geamul uşor aburit din cauza frigului. Fulgii mari şi albi dansau în acea beznă cu o precizie uimitoare, iar câţiva se opreau pe fereastră, apoi se topeau uşurel.Un gând de satisfacţie îi străfulgeră fetiţei mintea. Era fericită...Fericită că stătea intr-un loc cald şi sigur, departe de frigul aspru al nopţii, departe de dansul acela uniform al fulgilor. O luă pe Anabelle în braţe şi o ridică lângă geam.
- Îţi place? îşi întrebă păpuşa. Apoi, ca şi cum primise răspunsul, zise: Da...şi mie.
Un sunet plăcut şi armonios o făcu să tacă şi să asculte. Cum putea să nu recunoască acestă melodie!Acea melodie pe care o cânta mama la pian... Da! Era chiar melodia ei. Îşi netezi rochiţa de un amarant închis, o luă pe Anabelle în braţe şi ieşi din cameră. Coborî în linişte scările, pentru a nu se face auzită şi ascultă din spatele uşii, privindu-şi mama ca pe o divinitate. În mijlocul salonului bine luminat, la un pian masiv din lemn stătea mama: o femeie tânără, de nici treizeci de ani, cu păr lung şi buclat, cu ochi de un turcuaz cald. Rochia alba şi lungă o făceau să semene cu un înger în mintea copilei de doar şase ani.
Degetele lungi şi delicate ale mamei alunecau repede şi totuşi melancolic pe clape. Melodia era debilă, suavă şi totuşi ciudată, oarecum sinistră şi de fiecare dată când o cânta chipul mamei radia de fericire. Ar fi vrut să ştie şi ea cum se numeşte această melodie care te hipnotizează, dar de fiecare dată mama îi spunea zâmbind " E pentru tine, Elise! " Pentru ea? Copila nu putea crede aşa ceva...
Melodia acea stranie se sfârşi si odată cu ea se risipi şi transa în care fata intra de fiecare dată când o asculta. Ştia că mama va repeta aceaşi melodie iar şi iar, toată noaptea, aşa că dădu sş plece înapoi în cameră, dar un zgomot o opri. Uşa salonului se deschise violent, iar în salon intră un bărbat, necunoscut Elisei. Mama se oprise din cântat şi îl privea cu asprime pe musafirul nepoftit. Elise simţea tensiunea din salon şi fără să-şi dea seama, începu să tremure...Tremura, dar oare de ce? Nu-şi putea controla emoţiile, iar glasul clar şi concis al mamei îi adeveriră temerile:
-Ce cauţi aici, Leonardo?!
Fetiîa tresări. Leonardo? O singură dată o auzise pe mama pronunţând acest nume " Abject! E un hoţ, un ticălos, un abject!" Aşa îl numise mama pe acest Leonardo. În salon domina tăcerea, iar expresia mamei trăda o mare repulsie pentru acest bărbat.
-Pleacă! Ieşi afară imediat! N-ai ce căuta aici!
- Au contraire! Asta va deveni noua mea casă! Îţi aminteşti, nu-i aşa? vocea bărbatului era sarcastică, plină de dispreţ şi răutate, cum era, de altfel, toată construcţia lui fizică.
Bărbatul, fără alte intruduceri, scoase rapid din buzunar un cuţit cu lamă lungă şi se repezi, precum o fiară asupra femeii. O lovitură, două, trei, patru, cinci, urmate de cinci cuvinte sinistre pe care bărbatul le spuse cu o voce aproape acherotică: " Vanitas vanitatum, et omnia vanitas " Apoi tăcere... Trupul neînsufleţit zăcea pe jos plin de sânge. Era o privelişte macabră, pentru un copil ca Elise: mama, întinsă pe jos, rochia ei albă pătată de acel lichid pletoric, bărbatul râdea ca un nebun... Era prea mult...
Elise ar fi vrut să ţipe, dar ceva parcă îi sugruma vocea, parcă o făcea să tacă. Împietrise, privindu-şi mama, pivindu-l pe acel om hidos. Tremura, tremura ca varga. Trebuia să facă ceva, dar ce? Nu ştia, nu putea gândi. Trebuia să-şi ajute mama, să cheme ajutoare, dar cum? O privi pe Anabelle şi se mai linişti. Era ca şi cum păpuşa îi dăduse o idee. Fugi, fără zgomot pe scări şi intră în cameră, închizând uşa. Puse un scăunaş în dreptul ferestrei şi cu ajutorul lui se urcă pe pervaz. Lacrimile îi udau obrajii fierbinţi. Lacrimi de frică, durere, dispreţ...Un întreg amalgam de emoţii. Dacă vroia să-şi ajute mama trebuia să sară, să fugă şi să cheme ajutoare.Dar îi era atât de frică. Distanţa până la sol nu era decât de vreo doi metri, dar ei i se pare uriaşă. Şi mai era şi zăpada...Acum îşi dădea seama. Îi era teamă de zăpada, de acel neant de nea, de dansul lor, de frigul pe care îl emanau fulgii aceia.
De pe scări se auzeau, tot mai aproape zgomote de cizme.Era el. Începu să plângă şi mai tare. Deschise fereastra, lăsând să patrundă frigul acelei nopţi îngrozitoare de iarnă. Îmbrăţişă puternic păpuşa, îi şopti " Vom reuşi, o vom salva pe mama! " şi sări. Probabil din cauza grabei, sau a întunericului nu observă piatra masivă, de care, corpul ei firav se lovi din plin. O durea capul, apoi o ameţeală îngrozitoare îi cuprinse întreg corpul. Cu greu se ridică...Picioarele îi tremurau, dar mânuţele ei mici scoaseră la iveală păpuşa, nevătămată. Elise zâmbi. Păpuşa primită de la mama nu păţise nimic, dar capul ei parcă exploda de durere.
- Nu-i nimic, e doar o lovitură la cap. Nu e nimic grav. Pot să merg. îşi spuse, încercând să se încurajeze şi fără să de-a vreo importanţă sângelui care curgea şiroaie din rană.
Continuă să meargă spre pădure. Nu se temea. Dincolo de acea pădure mică de brazi se afla salvarea mamei: oameni care puteau s-o ajute. Bezna o făcea să meargă încet, frigul o făcea să tremure, iar frica o controla. Strângea tot mai tare păpuşa la piept şi începu să alerge.
Dintr-o dată se izbi de ceva, sau de cineva care o doborî la pământ. Ce fusese? Un copac? Un zid? Un om? Nu îşi putea da seama. Stătea acolo, pe jos, pe patura rece de zăpadă, cu păpuşa în braţe. Nu putea să deschidă ochii. Stătea acolo pur şi simplu. Tot ce vedea era un abis negru. Nu simţea nimic. Nu-şi putea da seama unde îi e capul, mâinile.Oare le mai avea, sau rămăsese doar un suflet plutind undeva în neant... Ba nu! Simţea ceva. O durere ciudată, o durere sfăşietoare, rece, sobră. Dar nu-şi putea da seama că defapt acea durere era una sufletească.
Pleoapele i se redeschiseră, cu greu. Dar lumina albă, orbitoare care o întâmpină era prea puternică. Îi închise din nou, simţindu-se parcă uşurată. Elise scoase un suspin adânc, iar ultimele ei cuvinte, inainte de-a se pierde în neant erau unele ciudate, neobişnuite, aproape fără sens dar fata înţelese sensul acestor cuvinte "Vanitas vanitatum, et omnia vanitas!"

[Jasmine]

Da, cred ca sunt prima care iti lasa comment. Trebuie sa recunosc ca titlul m-a atras in mod special, si stiam ca dupa el va veni in fic pe masura lui. Si mai trebuie sa recunosc ca nu stiu latina. Nu am invatat in generala si nu sunt la profil uman ca sa invat acum. O traducere a propozitiei ar fi bine-venita, personal nu-mi place sa raman cu goluri din lectura.

Asa... ca o prima chestie, te felicit pentru continuitatea timpurilor si pentru felul in care ai impletit trecutul cu prezentul. Am fost deosebit de atenta la chestia asta si chiar ma bucur ca nu ai probleme la capitolul asta.

Nu am observat probleme decat la semnele de punctuatie [ virgule indeosebi ] si la enumeratii.

Ochii mari, sticliţi, de un albastru intens, părul buclat, obrajii îmbujoraţi, rochiţa lungă de mătase albă, mănuşile de catifea şi pălărioara cochetă

Intreaga aceasta propozitie care e o gigantica enumeratie, este eliptica e predicat. Problema e ca cititorul mai asteapta ceva dupa, adica predicatul si o actiune, ceva. Mai e si faptul ca tot aspectul papusii l-ai descris in propozitia asta, ca si cum ai fi vrut sa scapi de obligatia asta. Mai imbinai cu o actiune, cu figuri de stil, poate si un flashback de cand i-a daruit papusa, cine stie.

Apoi, virgulele. Aici ai ceva probleme...

Uşa salonului se deschise violent, iar în salon intră un bărbat, necunoscut Elisei

barbat necunoscut Elisei. Citeste propozitia cu voce tare. Ti se pare normal sa faci o pauza in vorbire dupa barbat?

Era o privelişte macabră, pentru un copil ca Elise

La fel si aici, si in mai multe propozitii in care ai pus virgulele aiurea mai rau ca o nuca-n perete. Nu mai stau sa caut, nu e critica ceea ce-ti fac eu acum, just some points of view. Desigur ca mai ai niste greseli de tastare si chiar o inversiune nereusita pe care am tinut sa ti-o arat, dar n-o mai gasesc acum >.<

Enfin. Cam atat am avut sa-ti zic. In rest, ficul imi place. Bine structurat, timpuri mai mult decat okay [ si sa stii ca e dificil sa te mentii pe prezent si sa-l faci un timp usor de "inghitit" ] ; mi-a mai placut faptul ca se cunoaste ca esti "citita" si textul are destule cuvinte non-uzuale.

Cu tendinta de a ma repeta, vreau traducerea propozitiei.

[Teru]

Of... nu pot să cred că am închis, acu' tre să scriu din nou tot postu', şi mai dă şi eroare TT-TT

Titlul îmi place foarte mult, la fel şi melodia după care e denumit ficul :X
De acel lucru de la începu, ţi-am spus şi pe mess, nu mai scriu din nou
Ai şi cateva greşeli de tastare, dar sunt din cauza diacriticelor :-j ( pe care te felicit că le foloseşti, se citeşte mult mai uşor aşa )
sş - să
fatiîa - fetiţa
Îmi place modul tau de a scrie, nu grabeşti acţiune, nu plictiseşti cu descriere, nu încarci cu dialog, ţine-o tot aşa :bv:
Alceva, nu mai ştiu ce ţi-am scris în celalalt post ( T-T ), aşa ca îţi mai urez baftă , şi aştept următorul capitol XD

>:D< :bye:

_________________________________
@Jasmine, propoziţia acea însemna: Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune. ( dacă mă înşel, te rog să mă corectezi Reva ^^ )

[Paradox]

In primul rand, as vrea sa mentionez doua chestii pentru Jasmine : nici eu nu sunt la profil umanist, dar s-a inventat Google. Second, in sintagma "intra un barbat, necunoscut Elisei" eu nu vad nicio greseala... As in, "necunoscut" nu este adjectiv, ci substantiv. Reva, iarta-ma daca gresesc, dar eu cred ca am dreptate; insist, daca stau bine sa ma gandesc. :))

Revenind - nu, de fapt, trecand - la subiectul topic-ului...

Recunosc ca tot titlul m-a atras si pe mine. Este special si deja eram secata de titluri kilometrice si fara sens. Al tau este scurt si cuprinzator. O bila alba.

Apoi ar fi faptul ca... Spre surprinderea mea... Mi-a placut enorm. Nu obisnuiesc sa spun asta, crede-ma. Dar chiar nu am ce sa contest. Mi-a placut tot, de la lungime, pana la descriere; de la cuvintele folosite pana la modul in care le folosesti. Subscriu la ceea ce au spus si ceilalti - ai idee ce faci. As in... Se vede ca esti citita, chiar daca este prima ta creatie de genul asta. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost acesta : "Tot ce vedea era un abis negru." E cam tras de par, nu crezi? In primul rand, abisul este el insusi... Negru... Deci, na, nu prea merge. Apoi ar fi faptul ca nu prea poti vedea NUMAI un abis. Nu stiu, suna aiurea. Inteleg ce imagine ai vrut sa creezi, dar puteai sa o faci altfel.

Ce sa zic? Sunt, oficial, abonata la povestea ta. Astept continuarea. Spor!

[IceCat]

Okay, deci eram in cumpana sa comentez, sa nu comentez, dar chiar acum in playlist a inceput sa cante Fur Elize[desi tocmai terminasem de citit si iesisem, m-am intors] si am zis ca chiar trebuie sa comentez.

M-a suprins placut povestea ta. Avand in vedere ca ai specificat ca esti incepatoare, cand citesti nu prea pare... esti sigura ca esti incepatoare? Anyway se vede ca ai ceva experienta, daca nu in a scrie, atunci in materie de lecturi. Si acum sa fim seriosi... pe cine nu atrage titlul asta? Titlul asta e momeala. Nu iti mai spun de descrieri si altele ca sa mai spus.

Trebuie sa recunosc... vreau next.

See ya

[Berry.]

Hello <333 ! Puteam eu să nu trec pe aici ? Nu cred ;; ) .
În primul rând, titlul a fost cel care m-a atras încă de la început - Für Elise sau cum mi-ai spus tu pe mess că se traduce - Pentru Elise, ca şi melodia, nu :] ? Mie una, îmi place foarte mult titlul ( mai ales pentru că e în latină ). Titlul - este special, minunat, superb şi chiar de asta am început să citesc ficul :] şi de abia aştept să pui următorul capitol . Mă bucur că nu e un titlu din ăla lung : )), e scurt şi asta-mi place xDD .
Îmi place foarte mult prologul şi chiar sunt surprinsă că e primul tău fic, dacă nu ai fi specificat la început, nu mi-aş fi dat seama. Mi-a plăcut enorm de mult acest prolog, şi mi-a plăcut şi personajul Elise . Descriere - ai avut şi mi-a plăcut, de fapt, mi-a plăcut totul la prolog, de la descriere, naraţiune la aşezarea în pagină xDD . Mi-a plăcut şi cum ai introdus cititorul în poveste, mi-a plăcut enorm de mult începutul.
Ai scris cu diacritice - ÅŸi apreciez mult asta.
Ce să mai spun ? Aştept următorul capitol xD.

Spor la scris >:d< !

[BloodyInnocence]

Interesanta poveste, nu as crede ca este primul tau fic si sunt absolut sigura ca ai stat ceva sa scri acest prolog care pur si simplu te frapeaza. Acum eu sunt curioasa in legatura cu un cuvant, ce pot sa zic, in viata mea nu am auzit acel cuvant si l-am cautat in dex si am gasit ca inseamna subpamantean. Banuiesc ca stii la ce cuvant ma refer, acherotic. Mi se pare o alaturare ciudata, dar ma gandesc ca tu l-ai folosit mai mult cu sensul de anormal de rea sau ceva de acest gen...
Chiar sunt curioasa sa vad ce se intampla mai departe in aceasta poveste.
Apropo de titlu, nu prea stiu eu pprea mult latina dar acel fur pare mai repede un cuvant german decat latin si din cate stiu eu asa se numeste o piesa de-a lui Beethoven, sau ma insel?
Anyway, pentru mine titlul nu prezinta un interes deosebit.
Spor la scris, astept urmatorul capitol.

[Little M]

Buna ! Am trecut si eu pe aici .. Acest prolog este fantastic. E foarte greu de crezut ca este primul tau fic. Descriere ai din belsug, deci nu am de ce ma plange. Mi-a placut cum ai descris acea scena macabra.. Frica fetitei..:x Nu..Nu sunt sadica. :)) Pur si simplu imi place. Pe mine m-a atras cel mai mult titlul..Cred ca se numeste asa de la melodia aia pe care mama fetitei o canta..Presupun ca este melodia cu acelasi nume scrisa de Beethoven.. Am invatat despre melodie la ultima ora de muzica.. :-?..Oricum.. Spor la scris si astept primul capitol !
Bye:-h

[Summer]

So , deci si eu as vrea traducerea acelei propozitii/fraze pentru ca nu stiu nici o boaba de latina si am cautat si pe net sa o traduc , dar nu am gasit.

Titlul : Pai cred ca m-a atras pentru ca este si titlul unei piese scrise de Beethoven si bineinteles logic ca este in germana , iar eu ador aceasta limba.
Primul tau fic ?? Nu se vede ca esti incepatoare in acest domeniu , banuiesc ca citesti destul de mult , mai ales ca folosesti anumite cuvinte care nu sunt foarte uzuale.

Prologul : Pai este foarte interesant . Modul tau de a scrie are ceva special , iar modurile de expunere se imbina foarte frumos. Am observat si eu cateva virgule care nu pre avea ce sa caute pe acolo, dar despre ele a mentionat Jasmine , asa ca numai are rost sa o fac si eu .
Daca acesta este prologul ma intreb ce o sa se intample incontinuare? Trebuie sa fie ceva interesant . Sunt foarte curioasa si sunt atatea intrebari : Ce urmareste Leonardo? , Oare Elise ajunge sa spuna cuiva ce s-a intamplat in seara aceea?

Deabia astept nextul si spor la scris :*

[Ich.]

Imi place. Imi place in special pentru ca titlul e "Fur Elise" melodia de care am fost si inca sunt obsedata, melodia pentru care m-am apucat de pian. D`aia am si trecut pe aici.Imi place mult ca nu mi-ai dezamagit asteptarile ca alte sute de ficuri.
Ai unele greseli de tastare pe ici pe colo, dar ai fost atentionata mai sus. Eu ma voi lega de altceva.Stilul tau e usor inocent, dar placut. Cuvintele decurg simplu, usor de citit si aspectul e placut.ai un stil expresiv, pe mine una m-ai facut sa vad cele intamplate ca pe un film.Ai redat bine spaima fetitei, desi cred ca se putea reda si mai bine. Scrii bine, dar se poate si mai bine:)