Elite Damon

[shiro]

-Esti un dobitoc! O sa te distrug!! O sa distrug tot neamul tau imbecil!
Eram nervoasa la culme. El maraia. Simteam cum puterile mele latente se activau si se intensificau din ce in ce mai mult. Inclestam dintii si strangeam din pumni, asteptand momentul oportun de a ataca. Deodata, l-am vazut aruncandu-se asupra mea, cu sripile desfacute si cu ghearele ascutite pregatite de atac.
Am scos un tipat, care inclin sa cred ca avea o acustica de cinci octave si m-am trezit. Oh, slava Domnului ca a fost doar un cosmar si nu realitatea! Aveam parul ravasit si tremuram. Visul fusese ca un soc pentru mine. Pulsul inimii imi era mult mai rapid decat de obicei. In cateva secunde usa se deschise iar mama dadu buzna in camera mea:
-July! Ce ai patit?
-Neata mama! Ahm... Am avut un vis... Nu s-a intamplat nimic...
-Ce fel de vis ai avut? Ai tipat ingrozitor!
-Pai... Am picat intr-o groapa plina cu lame... Ih! Stii ca nu le suport...
-Da, stiu asta. Dar mai inainte de a tipa, stigai "O sa te distrug! O sa te distrug!" despre ce e vorba?
De obicei nu prea vorbeam in vis. Se mai intampla cand eram mai mica. Perfect! Uf! Ce sa-i zic?
-Am spus eu astea? Nu-mi amintesc...
Mi-am dat seama ca voi avea de jucat cam mult teatru pe viitor, cum era si situata de fata de altfel. Nu stiu cum arata fata mea atunci si nici daca m-a crezut sau nu, insa a fost bina ca nu mi-a mai pus intrebari.
El... Nu ma mai gandisem de mult la el... De fapt, de seara precedenta. Inca mai aveam in minte fizionomia fetei sale perfecte, din vis: avea imprimat sentimentul furiei si fortei nestavilite pe chip insa... Ochii lui nu erau rosii. Erau... Gri, un gri foarte deschis... La naiba! Iar imi veneau in minte clipele in care ma sarutase. Il urasc!! Asfi tipat asta in gura mare, dar de data asta nu as mai fi scapat de interogatoriul mamei, asa ca m-am multumit doar cu revolta interioara.
Cu o miscare a mainii am facut plapuma sa zboare de pe mine si sa aterizeze tocmai pe partea cealalta a patului, pe jos. M-am ridicat din par, iar la un simplu semn al mainii, draperiile s-au dat de o parte si de alta a geamului, cu zgomot, aproape desprinzandu-se de suport. Afara era soare. Nu puteam aprecia cat era ceasul, dar nici nu ma prea interesa. oricum, era trecut de miezul zilei. Mi-am luat telefonul si am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea sa o intreb ce mai face si sa ii spun ca as vrea sa iesim prin oras. Mi-a raspuns bucuroasa, cu obisnuitul ei "Hallo!" si a acceptat imediat propunerea. Ea are talentul de a fi discreta si evita sa puna intrebari aiurea si la momente nepotrivite, insa asta nu insemna ca nu pune intrebari. Ma asteptam sa ma intrebe de ce nu i-am mai dat niciun semn de viata... Va trebui sa inventez ceva cat mai plauzibil cu putinta.
Mi-am luat o pereche de pantaloni scurti, din blugi si o camasa cu o curea lata ce imi evidentia talia subtire. In cap mi-am pus o palarie, una dintre cele pe care le cumparase mama ziua precedenta. In picioare mi-am luat o pereche de balerini, la intamplare. Parul mi l-am lasat pe spate, asta dupa ce am dat de doua-trei ori cu peria prin el. Mi-m pus telefonul in buzunar si i-am spus mamei ca plec sa ma intalnesc cu Clara. M-a intrebat daca am mancat ceva sau daca vreau sa ma duca cu masina, insa eu i-am spus ca voi manca in oras si ca voi lua un taxi.
Am ajuns la terasa noastra preferata si ne-am imbratisat calduros, dupa cum ne era obiceiul. Apoi am facut semnul nostru, niste miscari din maini, preluate de prin filme si caredin exterior par cam baietesti.
-Hello! Hello!! Nu te-am mai vazut de-aun secol!
-Hello! Pai... Nici eu pe tine nu te-am mai vazut de-un car de ani... Heheheh... Care mai e viata ta?
-Ah... Viata mea... Niciodata nu vorbesti despre tine. Pai... Stii... In ultimul timp am fost solo, dar se pare ca nu voi mai fi. Am fost intr-o seara, sambata ce tocmai a trecut, la un film si langa mine s-a asezat un tip suuuuuper dragut. Am facut cunostinta si am comentat filmul impreuna. La sfarsit mi-a cerut numarul de telefon. De atunci ne-am mai intalnit de vreo trei ori, dar nu am batut niciunul nicun apropo. E super-dulce tipul. Il cheama Jasper si este Scorpion.
-Mmmm... Tu Rac, el Scorpion, merge...
-Da... Tu? Cum mai stai la capitolul love? De fapt, stai, tu n-ai avut niciodata tangente de-astea. Reformulez: si-a mai rupt cineva gatul?
Desi nu era ceva la care sa ma gandesc cu prea mult auzament, m-a molipsit rasul ei copios si am inceput sa rad si eu.
-Nu! Hahahaha...
Tocmai deschidea gura sa mai zica ceva, insa ii suna telefonul. Deodata fata i se lumina si raspunse. Mi-am dat seama ca e Jasper. Dupa cateva replici i-a spus ca este cu mine si l-a invitat si pe el la noi. Era toata numai un zambet.
-Sper ca nu te superi ca l-am chemat si pe el aici. Astfel imi posti spune ce parere ai despre el.
-Ah, nu.... Stai linistita. Chiar imi face placere.
Intre timpni s-a adus si meniul comandat si am inceput sa palavragim cate-n luna si-n stele, dupa cum le este obiceiul fetelor. In circa zece minute am inceput sa ma simt ciudat, simteam o forta necunoscuta si detul de puternica in jurul meu.
Clara se ridica sise duce sa imbratiseze un baiat, apoi imi spune:
-Julya, el este Jasper. Jasper, Julya.
Automat mi-am dat seama ca este Inger. Mi-am inchis mintea, formandu-mi un zid cu ganduri despre cat de mult imi dorec sa apara noul film regizat de Mel Gibson.
Am intins mana si am dat noroc in semn de cunostinta.
-Incantat.
-Incantata.
Nu eram obisnuita sa am imprejurul meu Ingeri, asa ca nu prea stiam cum sa ma comport. Simteam un impuls foarte mare de a face ceva, de a-mi folosi puterile.
-Ahm... Vai, ce am uitat! Trebuie sa plec. Am ceva foarte important de facut. Clara, Jasper, ne mai edem.
-Cu siguranta, spuse Jasper.
-Oh, July... Dar, am si eu o rugaminte: nu ma mai lasa sa astept o suta de ani un telefon de la tine. E prea mult?
-Nu Clara... Promit sa te sun. Pa...
Am plecat, marind pasul cat mai mult posibil. Vroiam sa scap de prezenta lui Jasper cat mai repede. Mi se parea foarte logic faptul ca prietena mea cea mai buna se indragostise de un Inger... Normal! Cine nu s-ar indragosti de un Inger?!? Mda... Cred ca eu sunt aia. In fine, o sa rezolv eu asta mai tarziu. Era 6 p.m. dar nu aveam niciun chef sa merg acasa. Am traversat strada, indreptandu-ma la intamplare pe unde mi se parea mie mai interesant. Am mers asa timp de vreo zece minute, iar la un colt, uitandu-ma la exponatele din vitrina, am intrat direct intr-un barbat. Mi-am cerut scuze, vrand sa-mi vad in continuare de drum, reprosandu-mi in gand ca nu ma uit pe unde merg. Imediat, acel tip ma trage de mana, intr-un mod brutal, fluierand. Era unul dintre tipii cu care am avut de-a face ziua precedenta.
-Ia-uite pe cine avem noi aici... Frumoasa razboinica... Stii, imi esti datoare. Data trecuta nu stiu cum ai facut, dar ai scapat. De data asta insa, iti voi arata eu cum sta treaba. Ia-uite ce picioruse frumoase ai...
La naiba! Tipul asta chiar vroia sa zboare pe partea carosabila a drumului? Sper ca nu. Idiotul! habar n-are ce-i pot face.
-Daca imi mai iesi odata in cale iti promit ca vei ajunge de urgenta la spital. Pricepi?
Chiar ma enervasem. Nu m-am sinchisit sa ridic nici macar un deget, ci doar am suflat spre el si a fost de-ajuns pentru a-l vedea zburand din fata mea si izbindu-se de un copac de la marginea trotuarului. A inceput sa geama si sa se ghemuiasca la pamant, cu fata schimonosita de durere. Imaginea nu era deloc placuta, dar nu-mi pasa. I-am intors spatele, fiind sigura ca de acum in colo se va feri de mine ca de ciuma.
O bucata de drum am mers destul de repede, insa am obosit si am intrat intr-un parc sa ma odihnesc. M-am asezat pe o banca, la umbra unui copacel si am inceput sa studiez mana de oameni care era pe acolo. Din fericire nu trecea prea multa lume prin parc, deci puteam medita linistita. Pe jos am observat cum o furnica se chinuia sa isi duca bobul la musuroi si mi-a fost mila de ea, pentru ca ceea ce cara era prea mare. Involuntar, mintea mi-a zburat catre Elite. Nu vroiam Sa ma avant din nou in tot felul de ganduri cu si despre el, insa nici nu am facut vreun efort de a ma gandi la altceva. Imi aminteam foarte bine fiecare trasatura a fetei sale perfecte, parul sau lung, negru si drept si... atingerea lui catifeleta, calda si rece in acelasi timp. La naiba! ajungeam la un adeva budhist: "Totul este suferinta".
Ma enervasem iar. Crengile copacului au inceput sa tremure si m-am trezit cu o ploaie de frunze in cap. M-am calmat si m-am ridicat in picioare, cu gandul de a pleca spre casa, dar imediat s-au materializat in fata mea Akaz si Eden. Nu stiu de ce, dar mi-a parut bine de aparitia lor.
-Hello July!
-Buna Eden, buna Akaz! Ahm... Sunteti siguri ca nu v-a vazut nimeni aparand aici in felul acesta?
-Da, am avut noi grija de asta.
-Bine...
-De fapt, noi am venit ca sa plecam. Adica, sa te luam cu noi. Trebuie sa stii care este destinul tau si ce trebuie sa faci.
Era mai simpla viata inainte, insa nu mai aveam cale de intoarcere. M-am conformat si Eden m-a luat de mana. Am simtit cum pentru o secunda timpul si spatiul se compacta asupra mea , ca mai apoi totul sa redevina la normal. Ne aflam toti intr-o camera foarte mare, in mijlocul careia se afla o masa cu multe scaune imprejurul ei. In capatul mesei era un scaun mai spfisticat, care dera de fapt un tron. Pe masa se aflau mai multe carti, asezate fara vreo ordine anume. Peretii erau albi, acoperiti aproape in intregime cu carti. Erau asezate toate foarte ordonat, insa nu se vedea niciun dulap care sa le sustina. Ciudat: ori levitau, ori dulapurile erau invizibile. M-am intors catre Eden si am intrebat-o:
-Cum stau cartile?
-Pe niste plane de energie.
Urma o pauza, apoi continua:
-Deci... Akaz, ii spui tu?
-Tu explici mai bine.
Dupa fizionomia fetelor lor mi-am dat seama ca intre cei doi urma o confruntare telepatica, dar Akaz ceda la scurt timp si incepu:
-Viata ta nu va mai fi niciodata ca inainte. Lumea asta este foarte veche. Cu miliarde de ani in urma exista o singura putere, care intrunea toate fortele si energiile Universului. La un moment dat au aparut Oamenii, iar intre detinatorii puterii au aparut divergentele. Inevitabilul a urmat, astfel aparand Binele si Raul. Fiecare dintre aceste tabere detine puteri egale cu a celeilalte si fiecare are un Stapan. Gardienii Binelui se numesc Ingeri, iar cei ai Raului se numesc Demoni. Cred ca asta stiai deja. Daca s-ari isca o lupta intre cele doua tabere nu ar pierde si nu ar castiga nimeni, pentru ca fiecare dispune d eaceleasi forte. Singurul punct care ne face total diferiti unii de altii sunt principiile noastre diferite, foarte diferite. Ei vor sa stapaneasca totul, pe cand noi vrem doar pace si echilibru. Dupa cum cred ca ti-ai dat seama, tu faci parte dintre noi, Ingerii. Dar nu numai atat, esti cea care detine puterea suprema a noastra.
Ultimele cuvinte le-a spus pe un ton de respect, venit din inima si pe care nu ma gandeam ca-l voi auzi vreodata rostit la adresa mea. Urma o pauza, apoi continua:
-Cu 17 ani in urma, Anden, Stapanul nostru si Demonul de Yangtron au avut o confruntare. A... A durat foarte mult timp lupta, insa o fractiune de secunda de neatentie i-a fost fatala lui Anden. Demonul l-aatacat si astfel a reusit sa il trimita in nefiinta. Dar, totodata s-au intamplat mai multe lucruri: el ti-a transferat tie puterile sale, pentru ca exact in momentul in care el trecea in nefiinta te nasteai tu. Noi Ingerii am simtit ca a avut loc transfeul puterilor, insa nu am stiut catre cine. Cu Yangtron mai era un Demon, numit Elite. Elite Damon. Acesta a profitat de euforia Stapanului sau si l-a atacat. Lupta a fost scurta si decisiva, invingand Elite. De atunci nu mai stie nimeni ce s-a intamplat. Acum cateva zile , un Inger, Jasper, ti-a simtit puterile latente si si-a dat seama ca tu esti stapana. Acum esti aici si ti se va raspunde la toate intrebarile.
Deci intuitia mea a fosc corecta: Jasper este Inger. Of... Nu stiu de ce, dar nu-mi venea nicio intrebare in minte.
-Vreau sa stiu cum sa imi controlez puterile.
Eden, de care si uitasem ca mai e pe acolo, raspunse:
-Asta iti va explca Jasper... Trebuie sa soseasca imediat. Pana atunci iti fac cunostinta cu cativa Ingeri...
Uluitor de repede, in jurul nostru se materializara vreo sapte persoane. Toti aratau nemaipomenit de bine. Erau patru baieti si trei fete. Eden lua cuvantul, prezentandu-mi-i pe fiecare:
-El este Ernest, el Ramsess, ea Rowanne, el Demenico, ea Crystal, ea Esmeralda si el Constantin.
Erau... Prea sofisticati... Nici nu stiu cum as putea sa explic. Fetele lor emanau caldura, iar in jurul fiecaruia vedeam campurile lor energetice. Toti erau zambitori si chiar daca era pentru prima data cand ii vedeam, deja ma simteam foarte bine in compania lor, de parca ne-am fi cunoscut de-o viata.
Langa mine isi facu aparitia un alt Inger. Imediat am distins campul energetic al lui Jasper, era mai putenic decat al celorlalti, era diferit.
-Hello! Hello! S-a adunat ceva lume pe aici... Buna Julya!
-Hi Jasper!
-Apropo, sa stii ca prietena ta, Clara, este super de treaba, imi spuse el cu un zambet strengaresc pe buze.
-Ai face bine sa ai grija de ea, altfel vei avea de-a face cu mine. Pricepi?
-Cu siguranta. Voi fi Ingerul ei pazitor.
-Asa... interveni Eden, acum explica-i Julyei cum sta treaba cu puterile. Stim cu totii ca tu te pricepi cel mai bine la asta.
El afisa o expresie de modestie, care se putea citi ca "Oricineputeafaceastanusunteumaispecial". Ceilalti luara loc pe scaunele din jurul mesei, inclusiv Eden si Akaz, caruia parul ii devenise roz cu nuante albastrui. Jasper ma chema intr-un loc liber al camerei si ma atentiona sa fiu atenta:
-Noi avem doaua forme: cea umana si cea de Inger. Cand ne transformam in Ingeri puterile noastre se intensifica si sunt mai greu de controlat. Si tu te poti tarnsforma si o sa te invat cum poti face asta. De obicei noi ne transformam doar cand ne luptam sau cand vrem sa ne distram. In primul rand trebuie sa fii foarte sigura pe tine si pe puterile tale in forma umana.
Facu o pauza, timp in care ma tot gandeam cum voi arata in forma de Inger, asta fara sa provoc vreun dezastru pe acolo.
-Uite, o sa te pun sa faci ce fac eu.
Inchise ochii si din cate imi dadeam eu seama, se concentra destul de mult la ceea ce facea. Nu la mult timp am vazut cum se desprinde de sol. Adica levita. A deschis ochii se mi-a zambit. Arata angelic. Normal, doar era unul. Ateriza si spuse:
-Fa si tu la asta.
Am ramas perplexa. Doar nu vroia sa zbor! am vazut ca toata lumea este cat se poate de serioasa, deci nu era o gluma. La naiba! Cum o sa fac asta? Nu stiu de ce, dar ma cam enervasem. M-am concentrat un pic si am vazut cum ma departez de sol. Am ajuns la o inaltime de 5 metri in aer si mi s-a parut ca este suficient. Usor, m-am lasat in jos. Fete;e celor din jurul meu erau uimite, insa explicatia nu intarzie sa apara:
-Noi, spuse Crystal, nu am levitat in felul asta de la inceput. Bine, noi nu avem puterile tale.
-Asa este Crystal, spuse Jasper. July, sunt sigur ca poti face toate celelalte lucruri, asa ca nu te mai pun sa faci nimic. Ah, atunci cand esti in public si simti ca nu te mai poti controla, te va ajuta. Nu spun ca este usor, dar nici imposibil. Culoarea irisului ti se modifica de fiecare data cand folosesti puterile.
Apoi se adresa tuturor celorlalti, cerandu-le sa se transforme in Ingeri cu totii. Intr-o clipita am vazut un noian de aripi albe umpland aproape in intregime incaperea. Aratau... Splendid! Aripile lor aveau o circumferinta foarte mare si erau toate albe, un alb foarte stralucitor. Se asezara in jurul meu. Era nemaipomenit sa fii inconjurata de Ingeri. Desigur, se asteptau sa ma transform si eu:
-Cum fac asta?
-Concentrandu-te.
Am inchis ochii. Am incercat sa imi activez toate puterile de care dispuneam. Simteam cum toate celulele corpului mi se trezeau la viata. Deodata, mi-am dat seama ca trupul meu mai sustine o greutate, in spate. Erau... aripile. Am deschis ochii si am vazut ca sunt in conjurata de lumina. Ceilalti au scos strigate de bucurie si s-au repezit cu totii sa ma inbratiseze:
-Arati superb!
-Nemaipomenit!
-Wow! Splendid!
-Bravo!!
A trebuit sa ii imbratisez pe toti. Intr-un final s-au mai calmat si am putut sa imi admir aripile. Erau... mari. Si albe. Spre surprinderea mea, chiar daca erau atat de mari erau foarte usore. Aveau forma aripilor de porumbel, dar putin diferite si erau facute din pene, sau oricum, ceva asemanator. Spre deosebire de ale celorlalti, de-a lungul lor, pe mijloc era o dunga neagra, subtire. Imi placea ca sunt diferite. Am incercat sa mi le misc, dar rezultatul a fost ca se miscau in toate partile, intr-un mod comic.
-Nu asa, interveni Constantin. Uite.
Incepu sa dea din aripi, ritmic si in acelasi sens. Se inalta in aer si facu un tur al camerei, care era destul de inalta si ii permitea. Priveam uimita. Am inceput sa fac si eu ca el si spre surprinderea mea am inceput sa zbor. Mi-am folosit imaginatia si odata ce m-am vazut in aer am facut cateva viraje care mi-au dat fiori. Intr-un final am coborat, regretul citindumi-se pe fata.
-Lasa July, vom merge undeva in aer luber si acolo vei putea zbura cat vei dori, ma consola Esmeralda.
-Wow! Ce ochi stralucitori ai, July!
Eden imi inmana o oglinda mica. Mi-am privit ochii. Straluceau precum diamantele. I-am restituit oglinda si am vazut ca imediat o face sa dispara. Am verificat si ochii celorlalti. Toti ii aveau foarte deschisi, dar niciunora nu le straluceau. Cei mai deschisi erau ai lui Jasper si ma gandeam ca el este mai puternic decat ceilalti, sau ceva de genul.
-Si... Cum revin la normal?
-Pai... incepu Demenico, inchizo ochii si iti imaginezi ca esti iar om. De fapt, cam totul se face la nivel mintal, de exemplu teleportarea. Este de-ajuns sa iti imaginezi ca esti intr-un anumit loc si vei fi acolo. Bine, nu e nici chiar atat de simplu. Teleportarea implica foarte multa concentrare si trebuie sa cunosti bine locul in care vrei sa ajungi, sau cel putin sa ai o inagine foarte clara asupra lui.
Am inchis ochii si am incercat sa ma detasez de tot ceea ce era in jurul meu, imaginandu-mi ca sunt iar in forba umana. Deschizand ochii am vazut ca nu mai am aripile, iar campul de lumina din jurul meu disparuse. Ceilalti se transformasera si ei. Jasper se apropie de mine:
-Te descurci formidabil. Sunt sigur ca in foarte scurt timp iti vei stapani puterile intru-totul. Dar asta trebuie sa inveti singura. Ahm... Rolul nostru este de a mentine pacea si echilibrul in lume. cei care ne ingreuneaza noua munca sunt Demonii. Sa stii ca sunt foarte multi, nici nu iti dai seama cat de multi sunt. Avantajul nostru este ca ei se tem de noi. Majoritatea. Sunt si unii foarte puternici. Tin sa te avertizez asupra unuia dintre ei. Elite Damon, cel care si-a distrus Stapanul. Este de temut. Asta ti-am spus-o ca masura de precautie, dar eu sper ca nu vei avea de-a face cu el.
Saracul. Habar n-avea ca eu deja il cunosteam pe acest Elite. Of... Trebuie sa fac ceva si sa nu ma mai gandesc atata la el!
-Deci, continua Jasper, cand vezi ac ceva este in neregula, actioneaza! Poti controla mintile oamenilor fara ca ei sa isi dea seama de asta si le pori citi gandurile daca te uiti in ochii lor.
-Jasper, interveni Eden, cred ca s-a facut cam tarziu pentru July. Imi pare rau ca timpul trece atat de repede, dar iti promit ca data viitoare il vom opri. Ahm... Akaz, o duci tu inapoi?
-Da, sigur.
-Ahm... Mi-a facut placere sa va intalnesc. Nici nu am cuvinte sa spun cat de mult mi-a placut. Sper sa ne revedem curand...
I-am imbratisat calduros pe toti, apoi Akaz ma lua de mana si disparuram. Parcul era gol. La aparitia noastra un porumbel isi lua zborul de pe banca de langa noi. Se inserase si luminile erau aprinse mai peste tot.
-Ahm... Julya, nu stiu cum sa-ti spun, dar... Ai face bine sa nu te duci la petrecerea de maine seara. Sau, daca te duci sa ai grija.
Eram derutata. Cum adica sa nu ma duc? Dar disparuse deja si nu il mai puteam intreba nimic. Ciudat, mai devreme avea parul albatru. Cred ca tipul asta isi schimba culoarea parului dupa bunul sau plac, sau, poate ca dupa cum se simtea pe moment.
Era deja 8:17 p.m. Am chemat un taxi si i-am ordonat sa calce pe acceleratie. La vreo un semafor mi-am folosit puterile pentru a mentine culoarea verde, iar la o trecere de pietoni m-am concentrat ca o batranica sa ramana acolo unde era.
Acasa mama mi-a spus ca isi facuse griji in privinta mea, insa spre marea mea usurare nu mi-a facut morala. Ah, ce bine! eram cam obosita, asa ca mi-am facut un dus rapid, mi-am luat un mar si m-am bagat in pat, uitandu-ma la televizor. Incercam sa nu ma gandesc la nimic din ceea ce se intamplase peste zi. Era prea obositor.[posturi unite]
Era intuneric in camera, dar ceasul meu biologic imi spunea ca e trecut de ora 10 dimineata. M-am intors pe spate. Ma simteam complet odihnita. Asta probabil se datora faptului ca aseara reusisem sa adorm inainte de 10 p.m., deci insemna ca dormisem 12 ore. Am facut un semn si draperiile au eliberat geamurile, lasand razele soarelui sa lumineze camera. Mi-am adus aminte tot ceea ce facusem in ziua anterioara, inclusiv ce mi-a spus Demenico, anume ca totul depende de cat de bine te concentrezi asupra unui lucru. asta era foarte bine de tinut minte. Pentru a verifica daca asa este, am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc foarte intens la la gravitatie. Cand am deschis ochii am vazut ca levitam la vreo jumatate de metru deasupra patului. Eram uimita. Am auzit un zgomot, m-am dezorientat si am picat pe pat cu un "Buf!".
-Neata ingeras!
Oh, bine ca am picat. Sper ca nu a vazut si nu a auzit nimic mama.
-Neata mami!
Era imbracata frumos si mi-a spus ca se duce un pic la birou, sa clarifice niste lucruri. Din cate mi-am dat eu seama, era in legatura cu cu petrecere de diseara. M-a pupat pe frunte si mi-a spus sa fiu cuminte, (sfatul tipic tuturor mamelor). Dupa plecarea ei am mai stat vreo 30 de minute in pat, apoi m-am ridicat. In fond, doar n-o sa stau toata ziua in pat!
Mi-am facut un dus rapid, cu apa rece pentru inviorare si m-am dus in bucatarie. Mi-am amintit ca nu mai mancasem de ceva vreme si mi se cam facuse foame. Mi-am luat un bol cu cereali si am inceput sa le mananc, in timp ce imi faceam planul pe acea zi. Am ajuns repede la concluziac ca pana nu se intoarce mama nu am ce face, asa ca m-am bagat inapoi in pat si am aprins televizorul. Mama imi spusese sa fiu cuminte, asa ca ii dadeam ascultare. Cum era de asteptat, la televizor nu era nimic interesant de vazut. L-am lasa pe un program de muzica. Am intins mainile si m-am concentrat un pic asupra laptopului, iar acesta veni plutind spre mine. Am zambit si m-am mirat cate de usor mi-a fost sa pun mana pe el. Mi-am verificat email-ul, dar nu primisem nimic important, asa ca le-am sters pe toate. In ultimul timp ma cam plictisisem de Internet, asa ca m-am apucat sa fac curatenie prin el, incepand cu stersul pozelor, unde era o adevarata dezordine. In timpul asta mi-a venit in minte sfatul lui Akaz de a nu ma duce in seara asta la reuniune. Ma tot intrebam de ce mi-o fi spus asta, dar nici nu-mi trecea prin cap sa ratez seara asta.
Mama m-a gasit tot stergand poze, iar eu nici nu am auzit-o cand a intrat in camera mea:
-Ce faci scumpete? Tot in pat esti?
-Buna mama! Pai... Nu prea am ce sa fac...
-Ei, vei avea si ce sa faci, imediat. Hai sa ne pregatim.
Mama ma apuca de mana si ma trase dupa ea. Iesit din camera chicotind amandoua. Era doar 4 p.p., insa noi stiam pre bine ca pregatirile ne vor lua secole. Am mers in camera ei si am inceput sa insiram rochiile si accesoriile prin toata camera.
La par mama si-a facut un coc foarte elegant, lasandu-si de fiecare parte a fetei cate o suvita carliontata. Mie mi-a facut ceva mai simplu: suvitele din fata mi le-a prins la spate, iar restul parului mi l-a lasat desfacut pe spate. Chiar daca realizarea coafurii mele parea simpla, ei ii trebuira 45 de minute prentru realizarea ei. Deja ma plictisisem. La capitolul timp, ei ii lua mult pentru orice. CAnd veni vorba de unghii, ea si le-a facut tn gen french, dar eu nu mai aveam niciun chef sa astept un alt secol pana mi le ornamenteaza ea. Le-am dat cu lac si mie-am folosit puterile, facandu-le sa se usuce instantaneu. Desigur, mamei i-a mai luat unsecol sa se macheze. Eu m-am miscat mai repede, pentru ca am folosit doar rimelul, eyeliner-ul si putina pudra. Pe buze m-am dat cu putin strugurel.
Pe la 8:30 reusiram sa ajungem la stadiul incaltarii. Ea si-a luat o pereche de pantofi la moda, cu tocuri de 10 centimetri. Eu am vrut niste tocuri atat de mari si mi-am luat o pereche de pantofi cu un model foarte recent aparut ci cu niste tocuri ceva mai scurte.
Pe la 8:50 m-am bucurat foarte mult ca am ajuns in masina. Aveam avantajul ca atunci cand conducea, mama nu pierdea timpul de pomana. Locul unde se tinea petrecerea era tocmai in cealalta parte a orasului, insa mama a accelerat ceva mai mult decat de obicei si a trecut de vreo patru ori pe rosu, iar de vreo alte sapte am mentinut eu culoarea verde. Esential este ca nu am stat la niciun semafor. Am ajuns la destinatie la 8:59, exact cu un minut inainte de incepere. Cata punctualitate! Cand mama i-a inmanat cheile soferului pentru a duce masina in parcare, acesta a fluierat si am vazut cum ii straluceau ochii de bucurie ca va conduce masina noastra.
Am intrat in incinta imensa si am vazut ca de jur-imrejur, pe margine erau mese. Am observat ca toate locurlie erau ocupate, in afara in afara de unul de la masa de la ferestre si se alte doua locuri de la masa din mijloc. La cea din mijloc se deosebeau doi oameni care discutau bucurosi si erau foarte eleganti, iar cand am intrat noi in sala s-au ridicat amandoi si ne-au poftit sa luam loc alaturi de ei. Pentru noi erau cele doua scaune neocupate. Mi-am dat seama ca erau sefii mamei si i-am urmat exemplul, dand mana cu fiecare. Mama s-a scuzat ca a ajuns in limita de timp, dar ei i-au spus ca nu e nicio problema, oricum mai era cineva de venit si nu aveau de gand sa inceapa fara toti invitatii.
Pe mine m-au intrebat daca am nevoie de ceva, la care eu am raspuns ca nu, apoi au ineput saconverseze cu mama, felicitand-o pentru succeselepe care le-a adus firmei si asa mai departe. Eu nu m-am simtit exclusa deloc, pentru ca oricum nu aveam chef sa vorbesc cu ei. Am aruncat o privire rapida prin sala si am ramas surprinsa sa vad ca majoriatea barbatilor de acolo se uita la mine.
M-am concentrat asupra detaliilor din sala, incercand sa-mi distrag atentia de la privirile insistente ale celor de acolo si rugandu-ma sa apara odata si ultimul invitat si sa se inceapa odata patrecerea.
Exact in momentul acela intra pe usa un barbat. Era El. inima mi-o lua la goana. Ce cauta El aici? Eram convinsa ca nu ma inselam asupra identitatii persoanei, mersul specific si corpul perfet ii erau inconfundabile. Ma uitam ca impietrita la El si indata ce intra in sala am auzit un ropot de aplauze si am vazut cum toata lumea se ridica in picioare. Am facut si eu acelasi lucru, involuntar.
Ii simteal mirosul fin, iar ochii nostri s-au intalnit pentri o fractiune de secunda. Chiar daca locul lui era tocmai la capatul celalalt al salii, am putut vedea ca are ochii albastri. Si... Abia acum mi-am dat seama, nu mai avea parul lung. Acum il avea scurt si ii statea in toate directiile. Nu ma astaptam la schimbarea asta, la fel cum nu ma asteptasem nici sa apara aici, in seara asta.
Toata lumea lua loc, in afara de director, care isi incepu discursul felicitandu-l pe un anume domn Stendhal, care a binevoit sa vina la aceasta reuniune tocmai din Australia. M-am uitat la Elite si am vazut ca zambeste. Arata... pot spune angelic? Directorul si-a continuat discursul plictisitor, dar eu am incercat sa fac abstractie de ceea ce spune el, astfel vrand sa imi pun gandurile in ordine. Stiam ca El se uita la mine, dar eu m-am incapatanat si nu i-am mai aruncat nicio privire. Si nici nu ma puteam concentra la nimic. simteam cum tremur, eram furioasa. Din pacate, nu era nici momentul si nici locul potrivit pentru a ma dezlantui. Dar totusi, nu ma puteam opri. Ii simteam campul energetic extrem de puternic invadant toata sala. Imi venea sa ma transform si sa il provoc la lupta. As fi vrut sa il distrug! Simteam ca imi este din ce in ce mai greu sa ma controlez, dar mi-am adus aminte ca daca vreau sa ma calmez este necesar sa imi inchid ochii si sa ma detasez de ceea ce este in jurul meu. Am facut asa si mi-am dat seama ca functioneaza. Pana la urma nu mi-a mai pasat de nimic. L-am ignorat, pentru ca imi stiam slabiciunea fata de perfectiunea fetei sale si stiam ca imi este foarte greu sa ma controlez daca ma mai uit la el.
Directorul si-a terminat intr-un tarziu discursul plicticos si a dat unda verde distractiei. Pentru a convinge lumea sa iasa pe ringul de dans, s-a dat exemplu pe sine, invitand-o pe mama. toti ii aplaudara, iar incet incet tot mai multe perechi asaltau scena. Eu ma multumeam sa ii privesc si sa o urmaresc pe mama.
Brusc, vizibilitatea mi-a fost luata. Cineva se asezase in fata mea. Stiam cine este, fara sa ridic privirea. Vocea sa inconfundabila se facu auzita:
-Buna seara, Ingeras!
M-am ridicat in picioare si l-am privit direct in ochi:
-Sa nu care cumva sa incerci sa incerci sa faci rau cuiva de pe aici, sau acela va fi ultimul lucru pe care il vei mai face. Pricepi?
Am pastrat tonul calm si incet, pentru a anu atrege privirile celor din jur. El zambi, un zambet fermecator, intinse mana si imi mangaie barbia:
-Nu Ingeras, nu voi face rau nimanui. Am venit aici pentru ca stiam ca vei fi si tu si vroiam sa te intalnesc. Dansezi cu mine?
Ultima parte o rosti cu glas mai tare, astfel incat sa se faca auzit si de celelalte persoane. Ignorand toate retinerile, am acceptat. M-a luat de mana si foarte elegant, m-a condus spre mijlocul ringului de dans. Chiar atunci se schimba piesa cu un vals. Eu nu eram tocmai un as intr-ale valsului, dar m-m luat dupa pasii lui. Incet-incet celelalte perechi se retrasera, iar intr-un final am ramas singuri pe scena, toti ceilalti uitandu-se la noi. Am prins pasii foarte repede si in scurt timp nu a mai fost nevoie sa fiu atenta la ei.
-De cand te cheama pe tine Stendhal?
L-am privit in ochi. Acum erau de un albastru deschis si luminos.
-De cand ma stiu.
-Vrei sa zici ca asta este adevaratul tau nume?
Sa dansez si sa vorbesc cu el imi solicita extrem de mult efort. Pe langa faptul ca trebuia sa fac abstractie de posibilitatea de a nu ma controla si de a provoca vreun dezastru pe acolo, trebuia sa ignor si faptul ca il uram pe cel de langa mine. Il uram nu atat pentru ce era, cat pentru ca intrase in viata mea si isi permisese sa mi-o modifice. In plus, ma mai si amenintase. Nu-mi pasa cum se va termina, dar aveam un plan. Nu il voi lasa nepedepsit.
-Da, asta este numele meu. Ahm... Trebuie sa te felicit: arati extraordinat in seara asta.
-Multumesc.
Ezita un moent, apoi spuse:
-Sa stii ca... Aaa... Campul tau energetic este foarte puternic. L-am simtit din departare si imi dau seama ca nu ai stat degeaba de cand de-am vazut.
Si asta nu e tot. Abia astaptam sa se termine piesa aceea. Ma cam enerva ca toata lumea ne urmarea cu atata impatimire. Intr-un final se termina, iar toti izbucnira in aplauze. Chiar dansasem atat de bine? In fine, nu asta mai conta acum. Mama era in culmea fericirii. M-am dus la ea si cum am ajuns aproape incepura sa ma felicite toti, inclusiv directirul, care de altfel statuse langa ea de la inceput. Nu vroiam sa trag de timp si cu fata zambitoare si inocenta i-am spus ca merga pana afara. Nu am mai asteptat sa vad daca obiecteaza sau nu, ci am plecat. Stiam ca in spatele meu este El. Afara erau cateva grupulete ce discutau, avand fiecare pahare cu sampanie. M-am departat cat mai mult posibil de ei, pana am stiut ca nu ma mai poate vedea nimeni. M-am intors. Il vedeam cum vine spre mine.
-De ce fugi de mine?
Asta a fostultimul lucru pe care l-am auzit. Mi-am dat frau liber puterilor si m-am concentrat asupra singurului loc care imi venea atunci in minte.[posturi unite]
Am sintit cum spatiul si timpul ma apasa, parca vriand sa ma striveasca. Dinnfericire, asta dura doar o secunda. Am deschis ochii zi am zambit: eram exact unde vroiam, langa fantana de cristal. Staim ca este in spatele meu, fara sa ma intorc. M-am intors si l-am privit in ochi, fara sa imi pese daca imi citeste gandurile sau nu. Acum avea ochii gri, un gri inchis ce aducea mai mult a negru. Mi-a fost de-ajuns doar o secunda pentru a ma transforma in Inger si aproape ca m-a bufnit rasul cand am vazut cat de uimit este. M-amridicat in aer si am cercetat zona. Am vazut ca mai erau pe acolo vreo alti patru demoni ma privesc uimiti. Nu am stat mult pe ganduri si am trimis un val de energie spre ei, care i-a spulberat ca pe niste fulgi, pana departe. Apoi, vazand ca nu ma mai impiedica nimeni sa ma concentraz, m-am intors catre El.
Intre timp se transfoarmase, iar acum zbura la aceeasi inaltime cu a mea, dand usor din aripile-i uriase si negre.
-Sa inteleg ca vrei sa ne luptam?
-Da.
-Cred ca stii ca ultima lupta de genul asta a avut un final nefericit pentru tabara ta.
-Eu nu sunt Anden, iar tu nu esti Yangtron. Daca s-a intamplat odata, asta nu inseamna ca se va intampla la nesfarsit.
-Vad ca esti foarte... incresatoare in reusita ta.
Nici nu l-am lasat sa termine, ca l-am si atacat cu un val de energie. Pe el nu l-a surprins deloc, ci a dezintegrat imediat imediat valul meu.
-Ma cam subestimezi, Ingeras! Doar nu credeai ca imi va face vreun rau atacul asta... Hahahaha...
In timp ce spunea acestea, ma ataca la randu-i cu niste sageti de f. Erau foarte iuti si abia am reusit sa ma strecor printre ele, astefel incat sa nu ma atinga niciuna. Hmm... Interesanta miscare. Am zburat deasupra lui si i-am trimis un val de foc, direct in cap. Nu am asteptat sa vad daca l-am nimerit sau nu, ci m-am dus sa il atac si din lateral. Crezand ca este suficient, mi-am luat o distanta fata de el si am asteptat sa vad ce se intampla. El era un bulgare de foc. Nu dupa mult timp se auzi vocea lui:
-Hhahaha!!! Hai ca asta-i tare! Nu ti-a spus nimeni ca focul este elementul nostru?
Am ramas perplexa. Adica... Focul meu nu ii facuse niciun rau? II simteam energia intensifiacndui-se. Inseamna ca focul mei il facuse sa devina mai puternic? La naiba! De ce trebuia sa fac numai gafe? El radea... Si arata incredibil... Aproape ma pierdusem contemplandu-l. Instinctul meu imi striga ca datoria mea este aceea de a-l distruge, nu de a-l idolatriza.
-Stii, puterile tale sunt incredibile, dar constat ca nu stii sa le folosesti.
Avea mainile incrucisate pe piept si batea usor din aripile inflacarate. Arata de parca n-ar fi avut niciun stres. Bine, deci nu voi mai folosi foc. Mi-am format intre palme o minge de apa si l-am atacat cu ea, apoi am trimis imediat altele de aer, din toate directiile. Vazandu-l ocupat cu defensiva, l-am inchis intr-o sfera de energie si al trimis-o cu putere spre pamant. Sfera avea viteza, iar impactul fu pe masura.
-Deci nu stiu sa lupt, nu? Asta s-o crezi tu! Stiu sa lupt si te voi distruge!
El era inca la pamant. Am trimis un val de gheata, insa el se teleportase in spatele meu deja. Se posta deasupra mea si ma ataca fulgerator cu un val de energie ce ma trimise direct spre sol. Nu am reusit sa imi atenuez caderea, asa ca mi-am luat-o din plin. Impactul a fost foarte dureros, dar din fericire nu-mi rupsesem nicio aripa.
M-am ridicat in picioare, aoi am zburat cu incapatanare spre el:
-Nu-ti dai seama ca nu ai nicio sansa in fata mea?
-Ba eu cred ca tu esti cela care nu are sanse in fata mea.
-Stii, noi doi aveam un pact... Stii ce se va intampla daca nu te vei tine de cuvant?
-Asta s-ar fi intamplat daca eu nu as fi pe faza sa apar omenirea de tine. Dar sunt si iti soun ca tu mamei mele nu ii vei putea face niciun rau. Si in plus de asta, de cand sunt Demonii corecti? Hm?
-Dar de cand incalca Ingerii regulile? Hm?
-Trebuia sa iti fi dat seama pana acum ca eu nu sunt ca ceilalti semeni ai mei. Stiu ca trebuie sa respect regulile, dar in viziunea mea unele reguli sunt concepute exact pentru a fi incalcate.
Eram Inger. Nu-mi venea sa cred ca spusesem asta. Am vazut cum pe fata lui apare un zambet de toata frumusetea. Isi dezveli dantura de un alb stralucitor, caninii sai fiind cei mai evidenti. Batu de doua ori din uriasele-i aripi negre si se napusti asupra mea. Stiam ca nu vrea sa ma atace, asa ca nu m-am aparat in niciun fel.[posturi unite]
Bratele lui puternice imi inconjurara talia, iar aripile sale se loveau de ale mele. Inima mea o lua razna, iar respiratia abia mai facea fata. buzele lui pusera stapanire pe ale mele, dar sarutul nu dura mult. Se indeparta putin de mine si spuse:
-Hai sa incalcam, regulile!
-Hai!
Vru sa ma imbratiseze din nou, insa eu i-am scapat printre degete si am zburat. El s-a prins de joc si a inceput sa zoboare dupa mine, incercand sa ma prinda. Cand sumteam ca nu mai are mult si ma prinde, trisam si ii trimiteam un val de aer care il impingea automat inapoi. ultima data cand am procedat astfel, am crezut ca am scapat de el, dar de unde? Imi aparu exact in fata, cu bratele deschise. Eu am picat in capcana, insa era o capcana foarte placuta...
La fiecare atingere de-a sa inima mea o lua razna si chiar ajunsesem sa ma intreb daca intr-adevar ceea ce mi se intampla este in realitate.
-Da Ingeras, este realitatea, imi spuse el uitandu-se in ochii mei.
Nu am avut timp sa raspund, deoarece se angaja intr-un sarut care apreoape ca ma facu sa lesin.
-Ingeras, nici nu stii cat am asteptat momentele astea.
Zicand acestea, am coborat amandoi pe pamant, iar cateva secunde a trebuit sa ma tin de el pentr a nu-mi pierde echilibrul.
-Cat ai asteptat?
-Poate nu-ti vine sa crezi, dar asta am vrut de cand te-ai nascut. Ai crescut sub ochii mei si te-am protejat de multe rele. Este adevarat, am facut asta fiind dominat de spiritul egoist de a-ti lua puterile, dar... Acum nu as mai face asta pentru nimic in lume. Mi-am dat seama ca noi doi putem face imposibilul, adica putem reface forta primordiala. Stiu ca pare incredibil, dar este posibil... Vrei?
Iam pus un deget pe buze, insa el m-a apucat delicat de in cheietura si mi-a dat mana la o parte.
-Nu credean ca sunt capabil de asemenea sentimente pana acum, dar... Pot sa iti spun ceva?
Se uita bland in ochii mei, iar eu i-am afirmat in gand ca da.
-Te iubesc!
Eu mi-am intins mana si mi-am rasfirat degetele prin parul lui razlet, facandu-l sa-si apropie capul de al meu. Vroiam ca sarutul ce urma sa ii spuna ca si eu il iubesc si ca abia astept sa schimbam lumea.
respiratia sa calda si de gheata in acelasi timp ma facu sa tremur. Bratele sale imi inconjurara talia, iar inimile nosatre bateau la unison. Nu ma mai gandeam la nimic altceva, decat la faptul ca sunt cu el. Nu mai conta nici ce vor zice ceilalti Ingeri, nici cum vor reactiona Demonii lui, nici ce va spune mama cand va afla ca suntem impreuna... Tot ce conta acum era ca sunt fericita cu el, chiar daca asta insemna ca incalc toate regulile de pe fata pamantului.
Ma pupa pe frunte, apoi ne luaram fiecare forma umana si ne-am teleportat inapoi la petrecere. Am vazut ca afara erau aceleasu grupuri cu paharele de sampanie in maini. Cand am intrat in sala eram brat la brat cu el, iar cand ma vazu mama afisa un zambet enorm. Am alergat spre es, am imbratisat-o si i-am spus dintr-o suflare ca eu si Stendhal suntem un cuplu. Cand a auzit asta a inceput sa tipe de bucurie. In scurt timp s-au prins toti despre ce este vorba si au inceput sa ne felicite fiecare in parte.
Eram cea mai bucuroasa fata de pe planeta. M-am dus la Elite si l-am luat de mana. Mi-a spus ca ma iubeste si m-a sarutat.

Totul urma sa fie bine...

[shiro]

Pot spune ca noaptea trecuta a fost bestiala? Pot. Ei bine, dupa ce am anuntat noi faptul ca suntem impreuna si dupa ce ne-a felicitat toata lumea pe rand, ne-am pus pe distractie. Dupa cum imi imaginasem, oamenii de afaceri au retineri mari rau de tot cand vine vorba de distractie, dar mi-am folosit puterile pentru a-mi atinge telul: sa scot toata suflarea la dand. Si am reusit! Rezultatul a fost ca oriunde te uitai, vedeai oameni care se diastreaza, traiesc, se dezlantuie. La un moment dat Elite a trecut in locul deejay-ului, iar eu am inceput sa fac karaoke... Da, am voce, dar pana atunci nu mai facusem karaoke pentru ca imi fusese frica sa nu ma fac de ras. La inceput faptul ca lumea era absorbita de glasul meu si aproape ca nu mai respira nimeni m-a emotionat si nu stiam daca voi fi in stare sa cant pana la capat, insa o incurajare telepatica din partea lui si o privire plina de intelesuri din partea lui m-au facut sa ma trezesc la viata si sa fiu mai stapana pe mine, cum nu am mai fost de mult.
Precum toata suflarea din acea sala, mama era in culmea fericirii si venea foarte des la mine sa ma imbratiseze, apoi se pierdea in multime. Eu... Eu eram nemaipomenit de fericita. Vedeam in jurul meu numai oameni treziti la viata, iar asta imi dadea aripi, (la figurat, pentru ca la propriu le aveam deja). Elite era langa mine mereu si trebuie sa recunosc faptul ca dansa extraordinar.
Pe la patru dimineata, mama veni la mine, ma lua de mana si ma trase intr-un loc unde se putea comunica, sunetul muzicii fiind estompat cate de cat.
-Wow! Julya, esti nemaipomenita! Nu te stiam sufletul petrecerii, dar imi pare foarte bine ca stii sa incingi atmosfera. Acum sunt obosita si nu prea am gandurile in ordine, vom mai vorbi noi... Ahm... Trebuie sa imi explici neaparat cum de Stendhal a reusit sa iti atraga atentia. Stim amandoua ca au esuat o groaza de alti baieti incercand sa te cucereasca.
-Mama...
-Nu acum, draga mea. Simt ca nu ma mai pot tine pe picioare. Eu plec, tu poti sa ramai. Sunt sigura ca atat timp cat esti tu aici nu pleaca nici lumea. De fapt, eu altceva vroiam sa iti spun... In seara asta, care e de fapt dimineata, voi merge la Silver. Cu ocazia urmatoare o sa iti explic ce e intre noi. Banuiesc ca Stendhal are masina, nu? Sau vrei sa ti-o las pe a nosatra?
-Da, are! Normal ca are!
-Bine, atunci roaga-l sa te duca el acasa.
Am ramas un pic pe ganduri, incercand sa pun cap la cap cele auzite, insa tot ce am putut face a fost sa raspund:
-Bine mama... Atunci... Du-te si distreaza-te!
Ultimul cuvant l-am spus pe un ton ce dezvaluia intr-un mod voit un anume inteles. Mama m-a sarutat pe frunte si s-a facut nevazuta, parasind incinta.
Pentru cateva momente am ramas unde eram, gandindu-ma. Desigur, domnul Silver Stone, seful mamei, era o persoana care arata bine si care stia sa se faca remarcat intr-un mod placut. Nu-mi dau seama de cat timp, dar abia acum imi dau seama ca mama avea o relatie cu acest om. O intelegeam. Avea tot dreptul sa isi refaca viata dupa despartirea de tata. In fine, imi va explica ea totul mai tarziu. M-am urnit din loc si m-am dus sa il caut pe Elite.
L-am gasit discutand cu deejay-ul, daca se poate spune asa, avand in vedere muzica asurzitoare de acolo. De fapt, mixau impreuna o piesa si comunicau prin semne. Trebuie sa recunosc, rezultatul combinarii lor era super-reusit. Pana acum nu mi-l imaginasem in postura de deejay. I-am facut semn si a plecat de acolo, salutandu-si camaradul. Am mers spre iesire si cand am ajuns in zona in care se putea discuta, i-am spus:
-Mama a plecat deja. Te-a rugat sa...
-Sa te duc acasa. Da, stiu.
-De unde?
-Uiti cine sunt?
-Ah, da... Un cititor nepoftit.
Am scos limba la el.
-Bine, cum iti place tie sa-mi spui.
-Deci, ma duci acasa? Sau nu?
-Da, sigur.
Am mers pana in parcare, de unde am luat masina lui, un BMW x6. Mmmm... Bune gusturi... Desi la ora aceea matinala drumurile erau goale, el a condus regulamentar, fara sa depaseasca limita de viteza. Dar nu a stat la niciun semafor. Ajunsa la scara blocului nu am stiut ce altceva sa fac si l-am chemat sus.El a acceptat imediat. Mi-a fost lene sa urc folosind liftul, asa ca ne-am teleportat direct in camera la mine. A aprins lumina si a tras draperiile peste geamuri.
-Sa stii ca tu si mama ta aveti gusturi bune in materie de design. Imi place cum ati amenajat apartamentul.
-Multumesc... Ahm... Nu stiu cu ce sa te servesc... Vrei o cafea, un suc, apa...?
-Ingeras, imi este suficienta prezenta ta. Sa stii ca ai fost nemaipomenita in noapte asta. Ce s-a intamplat? De obicei nu te stiu avantandu-te in mijlocul petrecerii.
-Chiar nu-ti dai seama?
-Ba da, dar vreau sa te aud pe tine spunandu-mi...
-Pai... Pana acum nu eram atat de sigura pe mine, nu aveam puteri, nu ma puteam apara. Insa acum... Am mai multe lucruri, inclusiv pe tine.
Spunand astea simteam cum rosesc si mi-am ferit privirea de a sa. Cu campul de energie care il inconjura ma obisnuisem deja, insa nu si cu prezenta lui ca persoana. De fiecare data cand se apropia de mine, pur si simplu o lua razna, iar eu simteam ca ma pierd.
Se apropie de mine si imi atinse usor barbia, ridicandu-mi privirea spre a lui. Respiratia lui rece imi gadila fata si gatul, iar eu deja ma simteam pierduta. Pentru a evita un dezechilibru mi-am pus mainile pe umerii lui, iar el isi inlantui bratele in jurul taliei mele, strangandu-ma in brate. Isi afunda capul in parul meu si imi sopti:
-Esti speciala din toate punctele de vedere, iar cand te vad atat de sensibila la prezenta mea, abia ma controlez sa nu o iau razna si sa nu-ti fac vreun rau.
Cu fiecare cuvant pe care il spunea simteam ca sunt tot mai pierduta, calea de intoarcere fiind tot mai departe...
-Stii cat esti de irezistibila?
Simteam ca delirez. Ma lua in brate si ma intinse pe pat, apoi incepu sa ma sarute pasional. Deodata m-am trezit si am inceput sa ii raspund la sarut. Paru surprins, insa continua, coborand si dezmierdandu-mi gatul. De cateva ori i-am simtit coltii intepandu-mi discret gatul, iar asta facu sa ma incerce mii de furnicaturi pe sira spinarii. Incet, cobori pe umeri si cu mainile imi indeparta bretelele rochitei, trasand linii imaginare de-a lungul bratelor mele...
Starea de delir se accentua, dar el se apropie de urechea mea si imi sopti:
-Ingeras, esti pregatita sa incalcam regulile?
Spre surprinderea mea am fost in stare sa realizez ca ma intrebase ceva si am mai si inteles ce vroia sa zica. Mi-am revenit din ameteala si am raspuns:
-Nu. Inca.
El se avanta intr-un sarut ce parea ca nu se va mai sfarsi, iar eu i-am raspuns cu aceeasi moneda. Cand am vazut ca devine periculos am intins mana dupa o perna si i-am dat cu ea in cap. El incepu sa rada, marai si imi trimise perna inapoi, insa eu am prins-o si m-am aruncat cu ea asupra lui, vrand sa inscenez o sufocare. Dupa cum era de asteptat, mi-o lua inainte si intr-o fractiune de secunda am vazut cum imi zboara perna din mana, iar eu pic in bratele lui. Marai satisfacut, insa eu am continuat sa ma lupt, muscandu-l. Coltii mei nu sunt atat de formati precum ai lui, dar totusi, daca nu se apara s-ar fi ales cu niste semne de toata frumusetea.
Pentru a ma face sa imi opresc atacul feroce, incepu sa ma gadile. Aici mi-a atins punctul sensibil, deoarece daca ma gadila cineva, nu mai sunt in stare sa fac nimic, ba sunt chiar vulnerabila. Daca mi se cere sa fac ceva atunci, nu stau mult pe ganduri si fac.
Imediat ce el a inceput sa ma gadile, eu am izbucnit intr hohote de ras ce se propagau in intreaga incapere. El lua asta ca pe o invitatie si incepu sa ma gadile cu si mai mult zel, incat eu simteam ca-mi voi da sufletul de atata ras. Cand am simtit ca nu mai rezist, mi-am adunat fortele si l-am impins jos, facandu-l sa alunece pe parchet, pana la contactul cu peretele. Arata surprins, dar incepu sa rada:
-Hahaha! Incalci regulile, Ingeras!
Intr-o secunda fu langa mine, incercand sa ajunga la buzele mele, insa eu m-am uitat in ochii sai, albastri, luminosi, spunandu-i in gand ca daca mai continuam va fi prea tarziu sa ne mai oprim. El intelese si ma imbratisa, satutandu-ma tandru pe frunte. I-am raspuns la imbratisare, punandu-mi capul pe pieptul sau.
Am adormint...

[marya]

Imi place mult fic-ul tau....povestea e foarte interesanta si originala BRAVO!!
Imi place mult cum descrii si cum povestesti.........si cel mai mult imi place atitudinea lui Julya :X:X:X
Am observat cateva greseli de tastare....dar ce conteaza....oricine greseste :-j
Sper sa pui repede continuarea, abia astept urmatorul capito
Bafta! Bye bye :*

[Mitus]

Hello
Am mai postat si la celalalt capitol, dar mi sa sters postul si mi-a fost lene sa il mai scriu inca odata
Imi place ideea ta, e destul de originala dupa parerea mea. Imi place ca vrei sa faci pace intre cele doua mari puteri, insa nu stiu cat de usoara e treaba asta, dat fiind faptul ca sunt doua lucruri diferite, opuse care nu se pot intelege deloc. Eu inca mai am dubii in legatura cu Damon, tot nu vreau sa cred ca se poate schimba asa repede si sa nu mai doreasca puterea Julyei. Este totusi un demon, si inca cel mai puternic, deci ar trebui sa fie cel mai insetat dupa putere. In fine e perfect asa cum e, sper totusi ca eu sa ma insel si ca Elite sa tina cu adevarat la ingerasul lui, nu vreau ca Julya sa fie ranita. Sunt curioasa totusi cum vor reactiona ceilalti ingeri, presupun ca deja stiu nu?
Imi place jocul celor doi din ce in ce mai mult, pacat ca nu au vrut sa continue. Eu una nu ma suparam daca incalcau regulile mai repede si daca ar fi continuat ceea ce au inceput^.^ Ma multumesc si eu cu cat pot:))
Greseli nu am observat, da sinccer nici nu mam uitat dupa ele. Poate ai cateva mici scapari, dar nu e mare lucru.
Imi place modul tau de a scrie. E un fic mai deosebit ca sa zic asa, adica suntem obisnuiti cu ficurile in care o fata trece prin multe incercari ca sa ajunga sa fie iubita de personajul masculin pe care ea il adora si bla bla bla(intelegi tu). Aici e mai diferit, e vorba tot de o iubire imposibila ca sa o numesc asa, insa aici personajele nu simt gelozie si barbatul sau baiatul nu de aia se indragosteste de fata pentru ca o vede cu un alt barbat(cel putin pana acum nu), adica eu asa am inteles ca Damon nu de aia nu a lasat baieti sa se apropie de Julya pentru ca ar fi fost gelos, a vrut doar ca aceasta sa fie in siguranta(intr-un fel), in fine ai inteles u ideea.
Ficul e minunat asa ca vreau continuarea, putin mai incendiara daca se poate.
:bye:

[shiro]

Imi pare bine ca ficul meu se citeste si tin sa multumesc celor care mi-au lasat si comentarii/pareri/opinii. Vad ca sunt multe semne de intrebare, cu privire la trainicia relatiei celor doi si mi se pare normal sa fie... Veti vedea ca nu e chiar totul roz... Dar las' :) Nu acum. Lucrez la urmatorul capitol, dar pana atunci m-am gandit sa va las si personajele :) Si daca imi gasiti greseli de tastare, sa stiti ca nu fac decat sa dau copy/paste, nu mai corectez :D

Julya: http://s.bebo.com/app-image/8591446883/6.../angel.jpg

Elite: http://media.photobucket.com/image/anime...imeBoy.jpg

Kara: http://media.photobucket.com/image/anime...nform1.jpg

Eden: http://s.bebo.com/app-image/7931076075/5...oddess.jpg

Akaz: http://media.photobucket.com/image/anime...nangel.jpg

Monique: http://img478.imageshack.us/img478/1296/p7qj6.jpg

Clara: http://s.bebo.com/app-image/7926353420/5...Saki19.jpg

Jasper: http://fc04.deviantart.com/fs43/f/2009/1...owWOLF.jpg

Mai sunt personaje, dar le voi posta pe parcurs :)
See ya!

[shiro]

Sambata dimineata, sau mai bine zis dupa-amiaza, m-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare. Si obosita pe deasupra. Mi-a trebuit ceva timp sa imi amintesc ce facusem noaptea trecuta, iar cand am vazut patul gol am ramas putin dezamagita. Imi venea in minte fiecare detaliu al serii trecute. Ironia sortii ma amuza: dupa ce mai aveam un pic si ne distrugeam reciproc, ne-am dat seama ca suntem facuti unul pentru celalalt, propunandu-ne sa schimbam lumea... Ganduri mari pe capul nostru, n-am ce zice! Nu e nimic rau sa-ti doresti sa faci bine, dar abia acum imi dadeam seama ca ne dorim ceva nemaipomenit de greu de realizat. In fine, daca stai sa gasesti fiecarui lucru numai neajunsuri nu ajungi nicaieri. Amintirea momentelor in care ma dezmierda ma facura sa strang cearceaful la piept.
Ii simteam lipsa si cu cat ma gandeam mai mult la asta cu atat senimentul de singuratate lua proportii. Iar ajungeam la adevarul budhist care sustine ca totul este suferinta... Ei bine, dorinta de a-l avea mereu langa mine devenise suferinta. M-am ridicat din pat, iar cu un semn al mainii am indepartat draperiile si am deschis geamul. Afara era soare. am iesit din camera si m-am indreptat spre baie unde m-am spalat pe fata si pe dinti. Apoi m-am dus in sufragerie, unde mama statea comod pe un fotoliu si citea o revista, sorbind dintr-o cescuta cu ceai. Cand m-a vazut a lasat ceasca si revista la o parte si m-a imbratisat. Imediat ma invalui mirosul ei de levantica, pe care il stiam de mica.
Ne uitam una la alta, insa nu spuneam nimic. Stiam ca fiecare din noi are ceva de explicat. Am luat ceasca mamei si am sorbit din ea.
-Incepi tu sau eu?
-Pai... Cred ca e mai bine sa incep eu, draga mea.
Trase aer in piept si astepta sa ma asez si eu pe undeva. M-am pus direct jos, turceste. Asta era pozitia mea preferata, mai ales cand urma sa mi se spuna ceva important. Diferenta de inaltime era cam mate, mama sus eu pe jos, asa ca se aseza si ea jos, in fata mea.
-July, am avut grija ca pana la momentul potrivit sa nu iti dai seama de nimic. Nu eram sigura daca va functiona. Noaptea trecuta ti-am dat de inteles ca intre mine si Silver este mai mult decat o relatie colegiala. Vreau sa te asigur ca de cand nu mai sunt cu tatal tau, nu am mai avut pe nimeni. De fapt, stii ca nu sunt genul acela de femeie care odata ce se vede libera da dintr-o extrema intr-alta. Si daca as fi avut pe cineva, ti-as fi spus. Pe Silver il cunosc de cinci ani. El a tot incercat sa fie cu mine, timp de vreo doi ani pana acum. Nu i-am acceptat niciun avans, pentru ca nu aveam niciun chef sa fac sa se repete istoria. Tu esti la mine de un an si din momentul in care ai venit, ai devenit prioritatea numarul unu pentru mine. Lui nu i-am mai acordat atentie aproape deloc, insa el nu a incetat sa fie aproape de mine si sa ma sustina. Saptamana trecuta, cand am fost plecata am avut timp sa analizez lucrurile si mi-am dat seama ca merita sa imi refac viata. Cu el. Noaptea trecuta am acceptat sa fim impreuna... Mai departe cred ca stii ce s-a intamplat.
-Mama...
-Vreau sa stii ca indiferent ce se va intampla, tu vei ramane cea mai importanta pentru mine. Nu vreau sa intelegi gresit relatia. Eu...
-Mama!
M-am ridicat si am luat-o de gat, spunandu-i:
-Mama, te cunosc de multa vreme si stiu ca ma iubesti. Si eu te iubesc si ar fi o tampenie din partea mea sa ma opun relatiei tale cu Silver. Ba chiar imi pare bine ca ai gasit pe cineva care sa ii tina locul tatei, cu toate ca in inima mea nu-l va inlocui nimeni.
-Stiam eu ca ma vei intelege, draga mea. Te iubesc!
-Si eu te iubesc, mama!
Ne despartiram din imbratisare, apoi pe fata ei se instala un zambet de toata frumusetea. Imi era foarte cunoscut acel tip de zambet. Facea parte din gama celor strengaresti.
-Sii... Ia zi scumpete, cum de te-ai hotarat sa acorzi atentie unui baiat? Hm?
-Pai...
-Nu stiu de la cine mostenesti talentul, dar sa stii ca ai facut o alegere foarte buna. Chiar arata bine tipul. Dar are ceva... Nu stiu ce. E diferit de celelalte persoane. Sau poate doar mi se pare...
Normal ca e diferit de toti ceilalti... Nu mai e nimeni ca el...
-Mama, stii, aproape toate lucrurile din lumea asta pot fi explicate cu un "pentru ca". Dar dragostea nu e asa. Nu-ti pot spune ca m-am indragostit de El... de Stendhal "pentru ca...". Pur si simplu s-a intamplat. Bine, tu ai stat sa gandesti lucrurile si la tine e o chestie demonstrata, dar la mine e vorba despre altceva. Vreau sa stii acelasi lucru: orice va fi intre mine si el, tu ramai cea mai importanta fiinta de pe pamant pentru mine. Te iubesc. Dar trebuie sa fi inceput si eu de undeva, nu?
-Sigur, scumpete. Ai dreptate, nu poti explica de ce te indragostesti. Nu ai un motiv batut in cuie... Inteleg...
-Normal ca intelegi! Doar si tu ai trecut prin astea...
-Da, numai ca eu m-am indragostit prima data la 14 ani, iar tu mai ai un pic si faci 18!
-Eh, hai sa fim realiste. Suntem abia in august. Pana in ianuarie mai e ceva timp, (ceva mai mult).
Conversatia noastra continua in stilul acesta pe tot felul de subiecte, pana mi-am adus aminte ce lucru important am de facut: sa iau legatura cu Ingerii. Cu toti. Dar pana atunci trebuia sa ma consult cu Elite. M-am imbracat in doi timpi si trei miscari, am salutat-o pe mama si am plecat.
Fiind o zi libera, orasul era cam aglomerat. Negasind un loc liber de unde sa dispar, am intrat intr-un parc unde stiam ca exista un labirint format din gard viu. Mi-a fost usor sa ma pird in el, asa ca imediat ce mi-am vazut singura mi-am adunat puterile pentru a ma teleporta la fantana de cristal. Deja ma obisnuisem cu senzatia timpului si spatiului conprimandu-se asupra mea si nu m-am mai mirat din cauza asta. Imediat ce am ajuns acolo m-am transformat in Inger. Asa ma simteam mai sigura pe mine. Si mai putrenica. Oricum, ma aflam te terenul inamicilor, asa ca putam fi atacata in orice moment. Am cercetat imprejurimile cu privirea, insa nu am vazut pe nimeni. Simteam o energie prin apropiere, asa ca am luat-o intr-acolo. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat se faceau auzite niste voci:
-Dar nu inteleg! Stapanul era mereu neiertator cand veneavorba de nesuferitii de Ingeri! Dar acum? Cand i-am propus sa-i atacam a respins din start ideea, apunand ca el are alte planuri.
-Nu stiu, Jedaiy. Eu am observat ca se comporta ciudat de cand a adus-o pe Julya aici...
-Ce tampenie! Eu sa fi fost in locul lui i-as fi pus capat zilelor de mult!
Am ajuns la capatul aleii si am vazut ca dupa coltul acesteia ceia care dialogau erau doi Demoni. Cand m-au vazut au tresarit vizibil si s-au retras catica pasi in spate. Am recunoscut-o imediat pe Kara si am deduc ca celalalt se numeste Jedaiy:
-Asa deci! Mi-ai fi pus capat zilelor, nu?
-Vorbeam de lup... si uite-l!
-Mai vedem noi cine-i lupul.
-Ce-i cu tine pe aici? Ingerii nu indraznesc sa ne calce teritoriul...
-Obisnuieste-te cu ideea ca eu nu sunt un Inger ca toti ceilalti.
Ii citeam ura din priviri, dar aveam de gand sa-l infrunt. Cu orice pret. Stiam ca in caz de vreo lupta puterile mele le depaseau cu mult pe ale celor doi, asa ca nu aveam niciun stres, ci fluturam usor din aripi.
-Kara, unde este Elite?
In locul ei raspunse Jedaiy:
-Nimeni nu vorbeste cu sau despre el folosindu-i numele. Lui i se spune Stapan. El este Stapanul!
-Eu nu sunt "nimeni". Imi pare bine ca va respectati seful, dar pentru cultura ta generala sa stii ca eu am aceleasi atrubutii ca si el. Kara? Raspunde!
-E la castel. Du-te acolo si-l vei gasi.
-Multumesc. Asta vroiam sa aflu.
M-am ridicat in aer, dar mi-am intors imediat privirea spre Jedaiy. Avea ochii rosii . Mi-am dat seama ce intentii are:
-Doar n-ai sa indraznesti sa ma ataci! Stii ca te pot rade de pe fata pamantului intr-o secunda facandu-te o amintire trista...
Apoi am plecat, fara niciun stres. Stiam ca nu va avea curaj sa ma atace. Simtindu-ma libera in aer, am "accelerat"atingand o viteza destul de mare, ce imi dadea fiori. Din pacate zborul nu dura mai mult de doua minute. Ajunsa in apropierea castelului am zburat peste porti, micsorand viteza. Era o constructie extrem de impunatoare si de mare. zburam de colo-colo incercand sa dau de campul sau de energie. Am auzit niste batai de aripi in spatele meu, iar intorcandu-ma am dat de el. Avea ochii cenusii, insa am vazut cum acestia isi schimba imediat culoarea, devenind albastri.
Ma imbratisa strangandu-ma la pieptul sau. Imi mangaie parul si ma saruta pe crestetul capului.
-Ingeras! Mi-a fost dor de tine, puiule!
-Si mie...
Simteam ca nu mai sunt in stare sa leg doua cuvinte, dar mi-am amintit la timp pentru ce venisem acolo:
-Hai jos!
Am aterizat pe sol si mi-am strans aripile pe langa corp.
-Stii, lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura decat m-a fi putut astepta... Noaptea trecuta...
-Ingeras, nu spun ca va fi usor, dar eu chiar vreau asta. Nu ma intereseaza ce s-a intamplat in trecut, dar eu vreau sa schimb viitorul. Am analizat lucrurile si mi-am dat seama ca tot continuand razboiul asta nu se ajunge nicaieri. Neamul meu este foarte incapatanat si greu de controlat. Nu neg nici faptul ca suntem rai, pentru ca asta e realitatea. Dar ti-am mai spus odata, si noi suntem capabili de sentimente si avem in dotare destula materie cenusie incat sa fim capabili de a intelege lucrurile vitale coexistentei tuturor.
Dupa ce spuse acestea i se inrosira ochii si se indeparta de mine. Asta era a doua oara cand il vedeam cu ochii rosii. Arata malefic. Avea aripile desfacute, pregatite de zbor, iar mainile si le tinea la tample. Mi-am dat seama ca incearca sa se clmeze.
Cand veni spre mine am vazut ca nu mai are ochii rosii. Ma lua in brate:
-Ingeras, eu sunt Demon. CAteodata ma donima partea malefica si imi este foarte greu sa ma controlez. Mai ales in prezenta ta. Esti atat de firava si atat de delicata... incat imi trezesti instinctele de om. Pe de alta parte esti Inger, iar natura mea ma domina si ma face sa te atac. E... complicat.
-Cum adica instinctele de om?
-Pai... ADN-ul meu nu apartine in totalitate partii demonice. Mama mea era muritoare.
-Aaa... Nu stiam asta.
-Daca stai sa diesci neamul fiecarui Demon in parte, ai foarte putine sanse sa gasesti unul cu sange pur. Aceeasi teorie este valabila si pentru voi.
-De ce cu mine soarte este altfel? Eu nu mostenesc nicio gena de Inger, de la nimeni.
-Nu, dar in momentul in care ti s-au transferat puterile ai devenit unul. Oh... Esti atat de pura si de buna la suflet. Cateodata ma intreb daca e bine ceea ce fac. Mi-e teama sa nu te fac sa suferi.
Cu cat vorbea mai mult cu atat ma inroseam mai tare.
-Ingeras! Ma inebunesti cand te vad rosind! Of... Si nu pot sa fac nimic...!
I-am aruncat o privire dura, apoi am izbucnit amandoi in hohote de ras:
-Ia sa vad eu ce ti se intampla daca iti restrictionez acel lucru... Hm? Dar hai sa trecem la treaba.
-Bun... Cum propui sa actionam? Ma gandeam ca ar fi o idee sa ne strangem fiecare echipa intr-un loc, unde sa vorbim cu ei. Nu va fi tocmai usor, tinand cont de faptul ca trebuie sa ii adunam pe TOTI, dar o putem face. Noi le suntem superiori. Ce zici?
-Genial! Bavo! Uhm... Dar unde?
-Pai... Ce zici de...

Castelul: http://images2.wikia.nocookie.net/devilm...Castle.jpg

[marya]

yeee!!!!! sunt prima
yeee!!!! ai pus continuarea :)) :))
Imi place mult capitolul....... Se pare ca cei doi de la lupta au ajuns sa fie impreuna :D
N-am observat nicio greseala!!! Sper sa pui continuarea cat mai curand!! Abia astept!!! Bye bye :*

[shiro]

-Pai ce zici de...
Initial ma gandisem la stanci. In minte imi veni The Great Canyon. Eu si Elite puteam sta in mijloc, iar Ingerii si Demonii de-o parte si de alta. Dar... Nu. Nu prea era practic. Nu prea era spatiu. Poate ca o solutie ar fi fost desertul... unul din ele. Acesta era un spatiu detul de mare, poate prea mare, dar sunt sigura ca ne-ar fi "omorat" caldura insuportabila de acolo. Deci nu. Mi se infiripa o idee:
-Antarctida! Da, asta e! Ce zici?
-Uhm, nu crezi ca e cam frig, totusi?
-Este, dar asta nu-i o problema pentru nimeni, nu?
-Mda, ai dreptate.
Am facut un semn rapid cu mainile, realizand holograma Polului Sud. Aceasta plutea la nivelul fetelor noastre. Elite o examina cateva momente, apoi spuse:
-Uite, Teritoriul Reginei Maud pare un loc destul de bun. Ce zici?
-Da, tot acolo ma uitam si eu.
-Bine, deci ne intalnim acolo?
-Da. In cat timp?
-15 minute?
-Ok...
Am facut un semn si holograma disparu. Am vrut sa plec, insa el ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el. Ii simteam respiratia, de data aceasta calda, mangaindu-mi fata. Inca nu ma obisnuisem cu prezenta lui langa mine, nu in felul acela. De fapt, nu credeam ca ma voi obisnui vreodata. Ma putea face sa ma simt... Intr-un fel de care nu mai fusesem constienta pana atunci. Si asta doar prin simpla sa prezenta. Dar el nu se multumi, ci ma stranse in brate, trupurile noastre luand contact. Ma simteam nemaipomenit de bine si nu-mi puteam explica sentimentul. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns ca eu sa ma pierd, el isi apropie si mai mult capul de al meu, iar busele noastre se intalnira. Mmm... erau moi si senzuale. Nu era pentru prima data cand ma saruta, dar pur si simplu nu mai detineam controlul asupra propriei persoane. Am lasat capul pe spate, iar ultimul lucru pe care l-am vazut au fost ochii lui albastri, luminosi. Am inchis ochii, simtind ca ma sufoc din cauza multitudinii de sentimente pe care le incercam si am deschis gura, intr-un gest disperat de a respira. Insa imediat ce am facut asta, limba sa imvada spatiul cald al gurii mele. Asta este tot ce-mi amintesc...
M-am trezit intinsa pe iarba, iar in jurul meu erau foarte multe fllori. Elite era si el langa mine. Am observat ca redeveniseram amandoi la forma umana. Parul ii statea in toate directiile, iar vantul adia usor:
-Ce s-a intamplat?
-Ai lesinat.
-Ce? Cum asa?
-July, ce ma fac eu cu tine? Esti atat de sensibila incat lesini si la un sarut...
-Doar nu vrei sa spui ca am...
-Ba da. Ai...
-Oh, Doamne!
Cum era posibil? Lesinasem de la un sarut! La naiba! Nu-s buna de nimic. Vocea lui ma trezi la realitate:
-Hai sa facem ce ne-am propus, ok? Nu te mai sarut. Mi- frica sa nu lesini din nou. Ne vedem intr-un sfert de ora in Antarctida. Pe Teritoriul Reginei Maud. Ok?
-Ok, see ya!
Nu aveam nici cea mai mica idee cum avea sa iasa treaba asta. Si nici ce trebuia sa fac nu stiam. In fine, m-am transformat in cealalta forma a mea si m-am teleportat in singurul loc unde stiam ca pot da de Ingeri si anume camera in care am facut cunostinta cu o parte din ei. Ajunsa aici am vazut ca ast este goala. Camera avea vreo trei usi, dar nu avea niciun rost sa ma duc sa ii caut. In plus, as fi pierdut timpul de pomana.
Mi-am format un mesaj telepatic in minte, in genul celor trimise la toata lista de Messenger, care suna in felul urmator:
"Jasper! Eden! Akaz! Ramsess! Esmeralda! Ernest! Demenico! Rowanne! Constantin! Crystal! Vreau sa veniti imediat, toti la mine! Acum!"
Dupa felul in care am rostit asta in gand, suna foarte autoritar. Nu aveam nicioa indoiala ca nu ma vor asculta. Eram multumita de mine. Primul isi facu aparitia Jasper:
-Am ajuns!
-Foarte bine, stai sa apara si ceilalti. Ahm, Jasper, tu imi poti citi gandurile?
-Nu. De ce?
-Aveam o indoiala...
-Nu, noi nu-ti putem citi gandurile. Noi intre noi putem, insa nu si tie. In schimb, tu poti sa citesti gandurile oricui vrei.
-Nu am citit gandurile nimanui pana acum. In fine, nici nu sunt nemaipomenit de dornica sa sflu ce gandesc persoanele din jurul meu.
Eram multumita. Asta insemna ca nu trebuie sa ma mai stresez cu inchiderea mintii, ca oricum nu imi putea citi nimeni gandurile. Daca era sa aplic aceeasi teorie pentru Demoni rezulta ca nici ei nu-i puteau citi gandurile lui Elite. Prin urmare, nici mie. Deci, singura persoana de care trebuie sa ma feresc este Elite... Buun, dar asta nu inseamna ca eu nu-i pot citi gandurile.
Intr-un minut isi facura aparitia si ceilalti Ingeri. Am asteptat sa se linisteasca si sa fie toata lumea atenta la mine. Acum Akaz avea parul negru. Ciudat mai era "baiatul" asta...
-Buna tuturor! Ahm, ia spuneti-mi, voi cati ani aveti?
Poate suna patetic, dar nu prea aveam idee cu ce sa incep.
-Pai, incepu Jasper, eu am 2405 ani.
-Eu, spuse Constantin, am 5083 de ani...
-Ajunge!
Mi-am reprimat sentimentul de uimire ce incepuse sa mi se citeasca pe fata si care m-ar fi facut sa arat jalnic si am spus:
-Ok... Bine. Si cum vi se pare? Adica, nu v-ati plictisit de ciclicitatea asta? Nu vi se pare ca razboiul in care sunteti de cand va stiti dureaza deja de prea mult timp? Nu credeti ca e vremea pentru o schimbare?
-Stapana, vrei sa ne luptam cu ei?
-Nu-mi mai spuneti asa! Ma cheama Julya! Nu Eden, nu vreau sa ne luptam.
-Doar nu vrei sa ne aliem!
-Ba da Jasper, asta vreau.
-Dar e imposibil!
Ceilalti ramasera impietriti de uimire. Se uitau la mine de parca vedeau un extraterestru.
-Ati mai incercat sa faceti asta in trecut?
-Nu, dar...
-De ce?
-Pentru ca nu avrut nimeni.
-Atunci de ce spui ca e imposibil. Acum e altceva.
-Vrei sa zici ca vor Demonii asta?
-Nu stiu ce parere au ei, dar stiu ca Elite vrea. Deci e un punct de plecare. Nu credeti?
-Deci e adevarat ca sunteti impreuna!
-De unde stii? In fine, nu conteaza. Da, este adevarat.
-Formidabil! Il stii de doua zile si deja sunteti impreuna! Habar n-ai de ce e in stare!
-Te poti lauda ca o stii de mai mult timp pe Clara?
-Da!
-In fine, nu am venit sa ne certam. Nu va cunosc, dar eu chiar nu cred ca puteam rezista atata timp in felul acesta.
-July, interveni Eden, stii doar ca noi vrem binele tuturor, dar ce se va intampla daca ideea ta nu functioneza?
La asta nu ma gandisem, dar nici nu aveam de gand sa dau inapoi.
-Frate! Daca incepi sa faci un lucru cu ganduri pesimiste nu ajungi nicaieri. Eu zic sa incercam! Sunteti cu mine?
Spre surprinderea mea au strigat "Da!!" in cor. Da! Asa ii vrioam!
-Ok-ok! Bine! Uite ce aveti de facut: eu nu va cunosc decat pe voi, deci care si pe unde sunt ceilalti Ingeri. Vreau ca in doua minute sa ii anuntati pe toti de plan si sa le transmiti sa se stranga pe Teritoriul Reginei Maud. Ati inteles?
-La... Polul Sud?
-In doua minute?
-Brrrr...
-Da, acolo. Si repede!
Au luat cu totii pozitia "drepti", si-au dus mana dreapta la frunte si au strigat in cor:
-Sa traiti sefa!
-Ma cheama Julya, am strigat eu, dar disparusera cu totii
Bun, deci aveau la dispozitie doua minute. Aparent parea un timp foarte scurt, dar avand in vedere faptul ca eu nu aveam altceva de facut decat sa sa astept trecerea timpului, mi se paru o vesnicie...
Cand am stiut ca s-au consumat minutele, am plecat. Am aterizat pe suprafata de gheata si cum nu era nimeni pe acolo ma intrebam daca am nimerit locul. Imediat am simtit frigul ce domnea acolo si mi-am format in jurul meu o sfera in interiorul caruia temperatura era suportabila. Sfera era detul de mare, avand in vedere faptul ca diametrul ei era egal cu distanta de la un varf la altul a aripilor mele. La o distanta de circa zece metri in fata mea aparu si Elite. Era imbracat cam la fel ca in prima zi in care l-am vazut. In evidenta ieseau accesoriile metalizate si pelerina. Imediat dupa aparitia lui se materializara si Demonii, iar cand mi-am aruncat privirea in spare am vazut ca si Ingerii mei erau prezenti. Cand am dat ochii cu Eden aceasta mi-a zambit incurajator si mi-a facut cu ochiul.
Ma simteam stapana pe mine si m-am ridicat in aer. Acelasi lucru a facut si Elite. Mi-a parut bine ca intre Ingeri si Demoni nu era nicio tensiune. De sus ii vedeam pe toti bine-dispusi, iar pe unii chiar razand. Era ciudat sa vezi un demon razand. Dar arata atat de bine! De exemplu, Kara si Jedaiy radeau. Pe ceilalti nu-i cunosteam, dar erau si ei zambitori. Cat de mult putea schimba un zambet pe cineva! Contrastul alb-negru privit de sus arata magnifc... Abia acum imi dadeam seama de numarul impresionant de Ingeri si Demoni care erau acolo! Oh maica! De unde erau atat de multi?
Bun, deci ne-am adunat acolo. Acum ce trebuia sa mai fac? Mi-am indreptat atentia asupra lui Elite. Acesta zbura usor catre mine. Puterile sale atingeau o scara mult mai mare decat simtisem pana atunci. Ceva era in neregula. Oh, Doamne! Are ochii rosii! La naiba, nu e bine deloc!!!

________

Recunosc, nu e cine stie ce capitolul, dar promit ca ma voi revansa cu urmatorul. Si scuze, nu e corectat :D

[Mitus]

Sa nu imi zici ca o sa ii faca rau la Julya ca il fac eu sa regrete ca s-a nascut!!!
Nu imi vine sa cred. Azi toti vreti sa ma torturati. Gata, plang...
Daca are ochii rosii inseamna ca e de rau asai? Pff ii scot eu demonii din cap daca o raneste pe ingerasul meu. Imi place continuarea, e un capitol chiar foarte bun, bine chiar ai greseli de tastare, dar sa zicem ca trec cu vederea. In rest e bine, puteai adauga putina descriere cand ingerasul meu a dat acele ordine, adica sa vedem si noi ce reactii au ceilalti, sau ce a simtit Damon cand a lesinat Julya dar sa zicem ca nu ma deranjeaza asa de tare. Imi place povestea prea mult asa ca nu prea ma uit eu dupa chestii din astea:10:
Am vazut cateva greseli dar mi-e prea lene sa le mai caut, reciteste cu atentie si le vei gasi.
Acum chiar is curioasa sa vad ce se va intampla, dupa cum am mai zis dak ii face ceva sa se pregateasca sa dea ochii cu mine si de preferinta sa-si sape si mormantul...
Spor la scris
:bye:

[shiro]

-> Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati atat, dar... In ultima saptamana am avut 2 teze si 2 olimpiade... Deci va cam imaginati programul meu :))
:( si colac peste pupaza nici capitolul nu-i prea reusit :D


Si nu ma inselasem. Chiar nu era in regula. Pfiii... Ii aparusera si cornele. Era a doua oara cand il vedeam cu coarne. Erau negre, puterice si intoarse, ca de berbec. In marea de alb ce ma inconjura el parea doar un punct negru, iar ochii lui rosii aratau ca doi carbuni pusi pe un cub de gheata.
Am tras cu coada ochiului la cei de jos si am vazut ca atat Ingerii, cat si Demonii, erau speriati, uimiti. Acum distanta dintre mine si Elite era cu mult mai mica. Ne desparteau numai cativa metri.
-Elite, ce...
Dar nu am apucat sa termin intrebarea. In clipa urmatoare o forta foarte mare si la care nu am avut timp sa reactionez ma spulbera, trimitandu-ma cu mult in spate. Impactul cu solul a fost diminuat de gramada de zapada pe care am aterizat. Cred ca aceea era singura parte de zapade de acolo, in rest, oriunde priveai vedeai doar gheata pe care se reflectau razele soarelui.
Desi picasem de la o inaltime detul de mare, nu ma lovisem deloc. Din contra, impactul ma trezise la viata. Aha! Deci asta-mi esti! Elite? Buuun... Las' ca vezi tu! Imi va explica el ce s-a intamplat mai tarziu. De fapt, nu. Nu mai am nevoie de nicio explicatie. E un Demon si nu trebuia sa am incredere in el. A avut o sansa si a pierdut-o.
Intr-o secunda m-am napustit in aer si l-am atacat cu un val de energie, mult mai puternic decat cel trimis de el. Totodata, le-am spus alor mei sa nu se bage. In fond, era doar lupta mea si a lui, atat. Nu am asteptat ca el sa recationeze, ci l-am reatacat, de data aceasta cu un val de gheata. Ma prinsesem ca gheata nu-i place, asa ca asta ar fi trebuit sa il puna in dificultate. Reusisem sa il transesc si sa il ingrop intr-un morman de gheata. Mai aveam in cap o schema. Am luat altitudine si m-am oprit la o inaltime destul de mare, in aer. Cand am privit in jos l-am vazut si pe el, un punct negru. Parea cam dezorientat. Se uita dupa mine. Nu dupa mult timp isi ridica privirea in sus si ma vazu. Nu am stat mult pe handuri, ci am reactionat, atacandu-l cu un mix de gheata si foc. Nu am oprit atacul cand acesta si-a atins scopul, ci l-am mentinut pana imi rasuna vocea lui Eden in minte: "July! Termina sau vei schimba traiectorie planetei!"
Ups! Avea dreptate. Am stopat atacul. Ma durea capul si aveam privirea incetosata. Imi era frica sa privesc in jos, insa totusi, trebuia s-o fac. Sub mine se intindea un crater imens. Oh my God! Eu am facut asta? Doamne, craterul asta are un kilometru in toate directiile! Mi-am adunat putrerile de care mai dispuneam si am zburat spre ei. Demonii au disparut imediat ce m-au vazut, nu stiu de ce. Probabil cam bagasem spaima in ei. Am aterizat langa Eden, dar mi-am pierdut echilibrul si cred ca daca nu ar fi fost pe faza sa ma prinda, probabil as fi contactat gheata, fara premeditare. Am vazut-o pe Eden uitandu-se speriata. Am rostit un "Imi pare rau..." stins si m-am lasat in mainile detinului. Nu-mi mai pasa de nimic. In fond, erau puternici si se puteau descurca si fara mine. Eu mai mult am incurcat lumea, de fapt asta am facut mereu, la asta ma pricep cel mai bine.
Am simtit ca tot universul pica, iar eu odata cu el. Nu mai exista nimic in jurul meu, probabil nici eu, ci doar constiinta mea se mai impotrivea trecerii in nefiinta, pierderii in neant.
Aievea luam parte la evenimentele memorabile din viata mea, ma vedeam pe mine si pe mama razand, imbratisandu-me. Daca mai eram capabila sa simt ceva, am simtiit durerea sufleteasca provocata de despartirea de mama, pe care ma gandeam ca n-am s-o mai vad vreodata. Am incercat sa imi amintesc unde si cand am stat ultima data de vorba, insa nu mi-am putut aminti nimic. Apoi m-am vazut alaturi de Clara si de gasca noastra. Cu ei reuseam intr-adevar sa ma distrez si ma durea enorm despartirea de ei. Neasteptat imi venira in minte clipele in care am facut cunostinta cu Ingerii, apoi mi-am amintit de Elite. se pare ca ma inselasem in privinta lui, dar eram linistita stiind ca nu il lasasem nepedepsit. Eram sigura ca atacul care m-a doborat pe mine l-a doborat si pe el. Mai departe aveam incredere in Ingeri si stiam ca Jasper nu ii va lasa pe Demoni sa puna stapanire pe lume. Pana la urma, nu am facut nimic special. Doar ii incurcasem pe toti. Hazardul a hotarat bine, ca eu sa trec in nefiinta.
Apoi incepura sa mi se detuleze in fata ochilor o groaza de imagini, ca si cum ai derula un film cu o viteza mult prea mare pentru a fi capabil sa mai focusezi ceva. Si... atat. Nu am mai vazut nimic, de parca scosese cineva televizorul din priza. Nu am mai vazut, nu am mai gandit nimic...
Nu stiu dupa cat timp, dar din departare am inceput sa aud niste voci, sa simt niste mangaieri pe fata. Si parca ma leganam... Credeam ca ma aflu intr-un fel de transa, asa ca nu am dat prea multa importanta celor ce se intamplau. Dar vocile se auzeau din ce in ce mai tare si mi-am dat seama ca mangaierile erau de fap palme. Ma cam dureau obrajii.
Imi auzeam numele strigat mereu, iar de la un timp devenise enervant sa ma aud strigata in disperare. Am incercat sa fac ceva, sa ma misc, sa raspund. M-am adunat, iar spre surprinderea mea am fost in stare sa deschid ochii. Prima data nu am descifrat nimic, era totul era cufundat in ceata, insa incet-incet am observat mai multe perechi de ochi indreptate asupra mea, parca devorandu-ma. Am clipit de cateva ori din ochi si am inceput sa tusesc.
-Julya! Julya!
-Ce bineeeeee!!
-Si-a revenit!
-Julya...
Se pare ca tusea mea era motiv de bucurie pentru cei din jur. Cand m-am oprit mi-am dat seama ca nu stiu nici unde ma aflu si nici cine sunt cei de langa mine. O fata se desprinse dintreceilalti si ma imbratisa, parul ei acoperindu-mi toata fata. Dupa specificul parfum de pin, mi-am dat seama ca este Eden.
-July! Vai, nici nu stii prin ce am trecut... Ce bine ca traiesti!
-Ce s-a intamplat cu voi? De ce sunteti adunati toti aici? Unde sunt? Tu cine esti?
Intre timp ii recunoscusem pe toti, iar intrebarile mele debutara ca o avalansa. Insa era cineva pe care nu il cunosteam, iar dupa aparente era... Demon. Ce cauta un Demon printre noi?
-Eu sunt Shiretoke. Nu ai de unde sa ma cunosti. Doar eram ingrijorat de starea ta si...
-Esti Demon!
-July, interveni Jasper, da, e Demon. Trebuie sa iti multumim cu totii pentru faptul ca ne-ai demonstrat ca nu avem niciun motiv de razboi. Stii, dupa ce l-ai atacat pe Elite, tie ti-au scazut intr-atat puterile, incat ai intrat intr-o stare de coma. Ne gandeam ca te vom pierde.
-Sincera sa fiu, si eu credeam ca am murit. Si... Ce s-a intamplat cu ceilalti Demoni? Cum de este Shiretoke aici?
-Vezi tu, incepu Shire, in timp ce voi doi va luptati, noi ceilalti ne-am data seama ca ca ne putem alia, ca ne putem intelege. Nu stiu cum sa explic... Atunci cand te-a atacat Elite ne-a fost teama sa nu patesti ceva. Noi deja ni te imaginam ca fiind parte din gasca noastra. Acum, sa fim seriosi, nu oricine putea face ce ai facut tu. L-ai trimis pe Elite la un kilometru sub pamant. Ai o putere extraordinar de mare si am auzit-o pe Eden cand iti spunea ca poti scoate planeta de pe orbita. Avea dreptate. Recunosc, greseala a facut-o stapanul meu. In momentul in care a vazut toti Ingerii de acolo si pe tine, nu si-a mai putut controla puterile si te-a atacat. Il cunosc de mult timp si stiu ca cea mai mare dorinta a lui din toate timpurile a fost sa detina puterea suprema. stiu ca a avut grija sa nu ti se intample nimic, inca din prima ta zi de existenta. Dar, cu toate ca isi putea indeplini visul, nu a facut-o. Nu stiu de ce, dar cred ca raspunsul sta la tine.
Fetele celorlalti exprimau uimirea. Privirile lor se plimbau de la mine la Shiretoke si invers. Ma simteam nevoita sa le explic:
-Da, este adevarat. Nici eu nu am stiut ca sunt ce sunt, pana saptamana trecuta, insa nu de la voi am aflat prima data. Pana atunci am fost ascunsa de toti, datorita unui camp de energie creat de Elite. Acesta imi ascundea puterile latente.
-Aha... Deci de-asta nu am stiut noi de existenta ta, se trezi vorbind Akaz.
-Desi el a primit din plin atacul tau, continua Shire, si a fost mult mai afectat de cat tine, el si-a revenit mult mai repede din soc. te cunoaste si stie ca il vei uri. Cred ca e penru prima data cand isi cere iertare. Te roaga sa...
-Ajunge!, am spus ridicand o mana. Daca stia ca nu s epoate controla ar fi trebuit sa ia masuri. Si da, il urasc. Daca nu ma oprea Eden l-as fi trimis pe lumea cealalta. Cum a putut sa fac aasa ceva? Las' ca-i arat eu lui!
Insa in realitate habar n-aveam ce as mai fi putut sa-i fac. Pe de o parte ma gandeam ca nu i-ar strica inca un atac pe care sa il tina minte, dar totusi... Nu cred ca ultimul atac va fi atat de usor de uitat. Atunci as fi putut distruge o intreaga armata! In fine, pentru moment cred ca era de-ajuns.
-Lasati asta, cat e ceasul?
-8, raspunse Akaz.
-Cat? Vai!
-Stai linistita, mama ta nu este acasa, interveni Jasper.
-Dar unde-i?
-In oras, cu Silver.
-Ah, ok. In fine, ma duc acasa. Oh, apropo! Imi pare bine ca am rezolvat ceva in seara asta, am spus uitandu-ma cu subinteles la Shire.
-Si noua, Stapana...
-Daca imi mai zice careva "Stapana", il trimit la Polul Nord, am tunat eu.
In secunda urmatoare eram acasa. Bun lucru mai e si teleportarea asta... M-am carat pana in bucatarie, de unde am baut niste apa, apoi am luat directia baie. Am dat drumul la apa, dar m-am plictisit asteptand sa se umple cada in ritmul acela lent, asa ca mi-am folosit puterile si am umplut-o eu intr-o clipita. Am turnat in ea cateva picaturi pentru parfum si spuma si m-am atuncat in cada. Apa a sarit in toate partile, dar chiar dadea un aspect placut baii. Sau poate ca la ora aceea totul mi se parea placut.
De obicei imi place sa trag de timp si lenevesc foarte mult in apa, insa nu mi s-a intamplat niciodata sa adorm acolo. pana in seara aceea. Dupa ceva timp stiu ca m-a ridicat cinava din apa, (ma cam prinsese frigul la schimbarea mediului) si m-a trantit pe patul meu, apoi am fost invelita cu o patura. Nu-mi mai amintesc nimic in afara de faptul ca m-am bucurat de o noapte linistita, fara vise.